2,179 matches
-
într-un interviu: „Am învățat de la Thomas Mann că o cheie către plăcerile ficțiunii istorice e secretul combinării detaliilor. De la Italo Calvino am învățat că invenția e la fel de importantă ca însăși istoria. La Eco am văzut că forma de roman polițist poate fi utilizată grațios. Dar cele mai multe le-am aflat de la Marguerite Yourcenar, din strălucitul ei eseu despre ton și limbaj în romanul istoric”. Zăpada izolează de lume „urbea de la hotare”, aflată nu departe de Rusia, Iran, Armenia, Georgia, cu locuitori
Noi traduceri din Orhan Pamuk by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/4102_a_5427]
-
le va transcrie conștiincioasă în camera ei de cămin. Pentru că povestea studenției Maiei în Universal este complicată de moartea dubioasă a profesorului Dreptu, căzut de la etaj în condiții misterioase, fapt ce aduce un fir suplimentar acțiunii, cu aer de roman polițist. Pentru că un fir nevăzut le leagă pe toate aceste femei, de la străbuna Rada până la Maia, prin puterile neobișnuite pe care le au toate - de a ghici în cărți, de a ghici vârsta sau de a vedea aura oamenilor sau, la fel de
Femei povestind by Luminița Corneanu () [Corola-journal/Journalistic/4162_a_5487]
-
Petrescu, al cărui Ochean întors îl găsește, pe drept cuvânt, minunat (pp. 269 - 316). La un moment dat se decide chiar (mai mult în glumă, dar, în cazul lui Brumaru și glumele trebuie luate în serios) să scrie un roman polițist, având în centru un detectiv oblomovian (din altă rasă decât Dupin, Holmes sau Poirot) și o blondă splendidă, înzestrată cu trei sâni, căreia, absolut misterios, îi dispare zilnic, de sub dresuri, lenjeria. Nu-i găsește o continuare plauzibilă, așa că, până-ntr
Un mare scriitor by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4187_a_5512]
-
iese fum și, dacă aș ignora contextul general, aș spune că am nimerit într-un univers idilic. E o vreme care te îndeamnă la leneveală și meditație. Privirile îmi cad pe-un raft de bibliotecă unde se află câteva romane polițiste de autori scandinavi. În ultimii ani, nordicii au fost autorii unora din cele mai populare cărți de enigmistică detectivă - în mare parte datorită succesului colosal al trilogiei lui Stieg Larsson, Millenium. N-am să scriu însă despre literatura polițistă scandinavă
Detectivi în iarnă by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/4068_a_5393]
-
romane polițiste de autori scandinavi. În ultimii ani, nordicii au fost autorii unora din cele mai populare cărți de enigmistică detectivă - în mare parte datorită succesului colosal al trilogiei lui Stieg Larsson, Millenium. N-am să scriu însă despre literatura polițistă scandinavă. În schimb, încerc să-mi reamintesc câteva chestiuni de natură teoretică legate și de cartea Metafizica detectivului Marlowe. Marea problemă a tuturor autorilor hard-boiled - și a lui Chandler, în particular, - a fost să găsească limbajul potrivit pentru a transmite
Detectivi în iarnă by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/4068_a_5393]
-
un halo expresiv în care se putea recunoaște oricare din beneficiarii modelului cultural dominant. Această strategie nu diferea de dramele observate la începutul secolului al nouăsprezecelea, când, în spațiul romanului și povestirii senzaționaliste, se petrecea adeseori fenomenul „amestecul dintre investigația polițistă și detecție” (Worthington, 2005: 143). Nu trebuie să ne mire că lecturile recente îi așază în același plan pe „văzătorii de stafii, detectivi și spiritualiști” (Smajic, 2010). În anii 1930, termenii erau ușor modificați, dar neadecvarea continua să reprezinte un
Detectivi în iarnă by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/4068_a_5393]
-
nu l-am terminat încă, mai am de citit din el cam un kilogram. E vorba de Trilogia Millennium a lui Stieg Larsson, un bestseller în trei volume, publicat în românește de Editura Trei. Trilogia Millennium e genul de carte polițistă care strică programul oamenilor. Zici că citești câteva pagini înainte să adormi, iar a doua zi, la birou, nu mai știi de tine, fiindcă ai rămas până dimineața să afli cine-i criminalul. Intriga e atât de bine construită încât
Blogul roz dă cărţi mişto – CONCURS by Simona Tache () [Corola-blog/Other/19015_a_20340]
-
antisocială Lisbeth Salander și ziaristul Mikael Blomkvist. Fără să fie o capodoperă care va schimba istoria mare a literaturii, e o carte foarte bine scrisă, care reușește să-i prindă, încă de la primele rânduri, și pe cei nepasionați de genul polițist. O altă calitate a ei e că se pretează la glume în cuplu sau în cercul de prieteni. Pe mine m-a chinuit mai întâi soțul, care o citise înaintea mea, trimițându-mă pe piste aberante, în momentele în care
Blogul roz dă cărţi mişto – CONCURS by Simona Tache () [Corola-blog/Other/19015_a_20340]
-
Aici s-ar așeza romanul „Glasul inimii” - un fel de saga românească - aflat la a doua ediție; tot în acest spațiu se pot situa titlurile: „Mâna destinului”, „Eterna poveste”, dar și recentul roman „Mister”, scris alert, cu o subliniată tentă polițistă, ce se poartă atât de mult azi în proza contemporană, demn de un bun scenariu de film. Scriitoarea Rodica Elena Lupu este și un excelent editor, conduce casa de editură „ANAMAROL” cu o susținută producție de carte; la bogata-i
CU ÎN-CE-TI-NI-TO-RUL DE RODICA ELENA LUPU, EDITURA ANAMAROL, BUCUREŞTI de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 1871 din 14 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373693_a_375022]
-
Gabriel Dimisianu Acum douăzeci de ani Haralamb Zinca era unul dintre cei mai populari scriitori ai noștri, autor profesionalizat, si prolific, de române polițiste și de spionaj. Cu Taină cavalerului de Dolenga, cu Moartea vine pe banda de magnetofon, cu Un glonte pentru rezident și cu atâtea alte narațiuni dinamice, abil construite, Zinca devenise un nume cunoscut în cele mai variate medii. Un nume
Haralamb Zinca octogenar by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Imaginative/13736_a_15061]
-
de contrainformații înfiltrați la nemți, atrag mai puțin decât altădată. Materie perisabila, putem accepta. Ne rămâne totuși, citindu-l pe Zinca, să ne delectam cu tehnicile epicului pur, ingenios mânuite. Dar Haralamb Zinca a scris și altceva decât numai române polițiste. Mare scotocitor al arhivelor militare și de tot felul, ne-a dat în Și a fost oră H..., în 1971, o carte-document de mare interes, privitoare la evenimentele din vara lui 1944. Pentru prima dată după război era pus în
Haralamb Zinca octogenar by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Imaginative/13736_a_15061]
-
situații de criză națională de gradul zero, care, de fapt, nu e roșu, ci roz cu paiete). Eram convocată de urgență la guvern. Am plecat în furou, am mers cu 120 la oră, m-au oprit și două fufe de polițiste de la circulație, am fost nevoită să le arăt legitimația și să le spun de unde mi-am luat furoul ca să mă lase să plec. La Guvern era o foșgăială înfiorătoare. În frunte cu Premiera, toate ministresele plângeau și-și frângeau în
Cum ar arăta lumea fără bărbaţi by Simona Tache () [Corola-blog/Other/19343_a_20668]
-
pentru afacerea de familie, iar pe de alta, pe Ismael Carrera, patron, la rândul său, al unei importante firme de asigurări, octogenar vânjos care se căsătorește cu servitoarea pentru a-și umili și totodată dezmoșteni fiii nerecunoscă tori. O intrigă polițistă și una familială, plasate în Piura și Lima, orașe recurente în romanele lui Vargas Llosa, sunt armătura pe care se construiește o frescă a Perului contemporan, cu clasele sale sociale atât de îndepărtate și cu problemele de criminalitate ce survin
Elogiul discreției by Luminița Corneanu () [Corola-journal/Journalistic/2841_a_4166]
-
Felícito are vrăjitoarea sa, pe Adelaida, care nu i-a prezis niciodată ceva greșit. Deși datele și locurile sunt schimbate, găsim aici ceva din Cine l-a ucis pe Palomino Molero și din Lituma în Anzi, amestecul acela de poveste polițistă terifiantă cu condimente de superstiții locale care l-a consacrat pe Vargas Llosa. Cu totul alta e lumea lui Ismael Carrera, bogatul patron și prieten și confident al lui don Rigoberto - același din Caietele lui don Rigoberto și Elogiu mamei
Elogiul discreției by Luminița Corneanu () [Corola-journal/Journalistic/2841_a_4166]
-
a temelor și tehnicilor narative ale nobelizatului peruan. De la tema socială a unui Peru contemporan, acum ceva mai așezat decât apare în primele romane ale autorului, la raportul dintre iubirea-sentiment și erotismul pur, de la tema salvării prin artă la intrigile polițiste, acest roman e un distilat de cea mai pură esență a operei artistice a lui Vargas Llosa. Ar fi suficient, de altminteri, pentru a fideliza orice cititor, chiar pe cel care n-ar cunoaște altceva din opera scriitorului. Și tocmai
Elogiul discreției by Luminița Corneanu () [Corola-journal/Journalistic/2841_a_4166]
-
o carte sau maxim două, doar pentru că sunt obligați de profesori. Doar 11% din cei intervievați au declarat că citesc în medie o carte pe lună. Chiar și în rândul acelora care citesc, preferințele se îndreaptă spre romane de dragoste, polițiste, de aventuri, literatura clasică fiind considerată o corvoadă. În ceea ce privește timpul liber, jumătate dintre cei chestionați au declarat că se distrează cel puțin 4-5 ore pe zi și nu se gândesc la temele pentru acasă. Dacă nu au bani, se uită
Agenda2005-27-05-invatamant () [Corola-journal/Journalistic/283895_a_285224]
-
lui Sir Arhtur Connan Doyle, creatorul prototipului detectivului cerebral și flegmatic, Sherlock Holmes. Născut în Scoția, a studiat medicina, practicând oftalmologia. Prima sa nuvelă (care îl avea ca erou pe S. Holmes) a apărut în 1887. Pe lângă nuvelele și romanele polițiste - cum ar fi „Câinele din Baskerville“ (1892) -, Doyle a scris și literatură științifico-fantastică - „Lumea pierdută“ (1912) - și romane istorice - „Micah Clarke“ (1889), „Războiul burilor“ (1900) ș.a. pe scurt l În data de 29 iulie, la hotelul Vila Internațional a avut
Agenda2005-27-05-stiri () [Corola-journal/Journalistic/283906_a_285235]
-
dat apă la moară gălăgioasei prese liberale. Brătianu, la rândul său, întreprinde și el o vizită la Düsseldorf ca să-i "forțeze mâna" prințului Carol, dar fără prea mare succes, notează memorialistul. Și povestirea devine din ce în ce mai palpitantă, având un anume aer polițist, în descrierea călătoriei pe Dunăre. Prințul Carol, însoțit de nepotul lui Bălăceanu, Philippe de Linche, se ferea să-și dezvăluie identitatea față de autoritățile austriece, ostile Prusiei, era, cum s-ar zice, un călător clandestin. Ajuns la Baziaș, îl apucă o
Un memorialist necunoscut: Ion Bălăceanu by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Memoirs/13712_a_15037]
-
informații, date, pe care scriitorul le reconstruiește după modele dăruite de viața sa, mijloacele de comunicare reprezentative fiind redate prin intermediul personajelor, care în realitate reprezintă tot o expresie a poziției scriitorului, deși acesta pare reieșit din propriul său caracter. Literatura polițistă actuală în România, în forma existentă anterior pare într-un fel anacronică, depășită. Probabil nu își are justificare în cadrul societății contemporane, în care majoritatea persoanele active se lovesc de aspecte incredibile în viața de zi cu zi, care dovedesc din
”CONSIDERAŢII PRIVIND CÂTEVA ASPECTE ALE LITERATURII ROMÂNE CONTEMPORANE” de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 1874 din 17 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383991_a_385320]
-
nu îmi va putea lua niciodată”, educație, cultură. Din puținul pe care îl câștiga mi-a luat profesori de istorie, de pian, de limbi străine. Așa am ajuns să vorbesc curent franceza și engleza de mică, și să citesc romane polițiste în germană. Cred că tot mama mi-a insuflat ambiția de note mari, căci îmi rupea din caiet pagina scrisă neglijent și mă scula la 5 dimineața s-o rescriu caligrafic și fără greșeli de ortografie. Mama era profesoară de
O ROMÂNCĂ ADEVĂRATĂ (I) de EMILIA ȚUŢUIANU în ediţia nr. 2345 din 02 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383055_a_384384]
-
Prieteni ca Diego Gabutti, cu fantezia sa pirotehnică, cu adevărat ultimul dintre marii futuriști. Sau Igor Longo, extraordinar cunoscător al prozei detectivistice din Întreaga lume. Și apoi Leonardo Gori, Daniele Cambiaso, Renée Vink, autori și pasionați cititori de romane istorice polițiste, cu care de atâtea ori am schimbat idei și impresii. Alții, care, În schimb, au contribuit nemijlocit la text, Începând cu redacția editurii Mondadori, care a Îngrijit cu inteligență corectura și tipărirea manuscrisului revăzându-l În mai multe rânduri și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
exemplare vândute În prima zi, tradusă În nu știu câte limbi, se spune că va fi și ecranizată, deși nu cred că va ieși mare lucru, fiindcă partea cea mai interesantă, cel puțin din punctul meu de vedere, nu o reprezintă aventura polițistei Sophie și a profesorului Langdon (coleg de-al dumneavoastră, nu?), ci povestea cu Isus și Maria Magdalena, plus deducțiile privitoare la Sfântul Graal, care nu sunt foarte cinematografice... În sfârșit... Să știți că a avut mare succes, inclusiv În Franța
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
de la Rennes-le-Château este măcar o speculație dexteră, dacă nu simplă mistificare, iar Dosarele Secrete ale Sihăstriei Sionului un pseudodocument crucial al istoriei religioase, Dan Brown a Împănat acest melanj pitoresc de adevăr și fantezie cu armura epică a unei intrigi polițiste excelent conduse, aruncând pe piață o bombă literară de răsunet internațional. Preluarea cam grosso modo a tezelor, concluziilor și supozițiilor unor autori francezi și englezi privitoare la subiect i-au adus semnatarului Codului lui Da Vinci niscai acuzații de plagiat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
Corbu, nu dăduse credit istoriei, considerând-o rodul fanteziei dezlănțuite a unchiului său. „Scriitorii ăștia...”, mormăise el sastisit, prilej cu care am aflat că Noel Corbu fusese, În două rânduri, cel puțin, cutreierat de muze. În 1943 publicase un roman polițist cu un titlu cam sinistru: Mortul spărgător (de case, evident, nu de capete ori de căsnicii; În original Le mort cambrioleur) - e drept, Într-un tiraj confidențial -, iar În 1965 o carte documentară, Histoire de Rennes-le-Château. Erau amândouă pe undeva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
care, pe mine unul, mă umplea de fiecare dată de respect. - Cu moartea lui Fujimori, dacă n-ai nimic Împotrivă. Ce dracului se petrece pe-aici, s-au pornit exterminările? Am intrat În zodia asasinatelor? Ne jucăm de-a romanele polițiste? - Iar pui câte zece Întrebări deodată... - Nu sunt deloc zece, este una singură, și aia semiretorică, pe deasupra. Am și eu atâta discernământ Încât să-mi dau seama că japonezul nu s-a dus de bună voie să moară puțin prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]