601 matches
-
spre "subiect" și "obiect". Se poate ieși de sub dictatura judicativului? Dacă se poate, atunci în ce fel? În lucrarea de față în măsura în care va putea prinde chip întregul ei proiect se va încerca ilustrarea unei "metode" non-judicative în formula unei ideologii polifonice, al cărei demers este gândit de la bun început ca o formulă de filosofare non-judicativă; desigur, formă abia desprinsă de angajamentele normative ale dictaturii judicativului. Dar care este aria de exercițiu a acestei formule de filosofare? Cât se întinde orizontul ei
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
genere, de critică (în sens kantian, de cercetare a condițiilor de posibilitate a unui fapt) față de dictatura judicativului în întregul ei sau față de anumite reglementări ale sale; sunt posibile numai reacții ale unei ideologii față de altă ideologie: doar atât. Ideologia polifonică, a cărei formulă ar putea fi încercată numai după cercetarea dictaturii judicativului, deși poate fi luată ca o altă ideologie care se opune celor deja existente, este croită tocmai ca o hermeneutică radicală în fapt față de ipostaza desăvârșită a dictaturii
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
celor deja existente, este croită tocmai ca o hermeneutică radicală în fapt față de ipostaza desăvârșită a dictaturii judicativului: ideologia (pur și simplu), așadar față de însăși dictatura judicativului și de cele două discipline ale ei, analitica și dialectica. Dacă această ideologie polifonică este filosofie sau altceva, va fi stabilit la momentul potrivit. Oricum, ea ar trebui să acopere toate cele patru ipostaze fundamentale ale dictaturii judicativului și spații de valabilitate ale judicativului constitutiv (logica, filosofia, știința, ideologia), în sensul de-limitării lor
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
despre dictatura judicativului, formulată mai sus: a) calea genealogiei acesteia, folosind tehnica reducției de tip fenomenologic, pentru a-i sesiza originaritatea convențională; b) calea unui proiect non-judicativ, folosind tehnica unei "reducții non-judicative" (lămurită în contextul potrivit) și a unei ideologii polifonice, reunite, sistematic, într-o reconstrucție de hermeneutică radicală, pentru a testa posibilitatea de a lucra "filosofic" în afara regulilor dictaturii judicativului. Desigur, a doua cale are, asemenea celei dintâi, sensul de prolegomene la un discurs cu adevărat "filologic", în măsura în care logos-ul
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
ontologicului etc. Stilul aporetic al lui Platon, formulă ce exprimă eșecul oricărei descrieri, explicări, a ființei, insuficiența oricărei întemeieri logice a acesteia, dovedește faptul că judicativul, neînstăpânit încă în poziția "dictatorială", pentru că încă nu a uzurpat puterea logos-ului întreg (polifonic) de a întemeia (predetermina) însuși discursul filosofic, este neputincios, altfel decât prin dictat (postulat), să întemeieze logic "ființa veșnică". Dialogul cel mai aporetic, prin urmare, cel mai puțin tiranic sub aspectul judicativului, este Parmenides. Aici Platon tematizează, cum știm, Unul
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
cotidiene. Atât. Aceste rînduri de gînduri mi-au fost provocate, evident, de textul lui Constantin Popa. Un text dens și neliniștitor, ca o sirenă în noapte. Un text ca un oftat profund, după care ai nevoie de aer. Un text polifonic ca mesaj și ca scriitură dramatică. Un text ale cărui litere îți rămîne înfipte în memorie, ca niște ace reci și febrile, multă vreme după lectură... A freamăt... A neuitare. Ovidiu Lazăr *** Stau și mă gândesc cum să fac această
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
de prestigiu și a activat în centrele culturale cele mai importante ale predecesorilor săi, care l-au stimulat să-și dedice învățătura în această direcție. Dar, surpriza cea mai mare a fost când am aflat de pasiunea sa pentru arta polifonică și, în special, pentru opera palestriniană, având chiar și un studiu despre G. P. da Palestrina, publicat de Arhiepiscopia Romano-Catolică de București. Pentru profesorul de polifonie și compoziție, cu un curs privind Stilul palestrinian (pe care, în 1980, l-am
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
cu o declamație decât cu un cântec”. În secolele VI-VII, va fi executat de schola cantorum, în alternanță cu adunarea de credincioși. Odată cu formarea ciclului de misă, Gloria va constitui a doua parte din cele cinci. Din perioada muzicii polifonice până în zilele noastre, aproape toți compozitorii s-au exersat în domeniul acestei forme. Un alt imn vechi celebru este Te Deum. Prima parte, cea mai veche, este de origine romană și datează din perioada anterioară Conciliului de la Niceea (325), constând
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
și docții. Din punct de vedere muzicologic, este important să subliniem faptul că liturgia inițială a creștinilor a constituit punctul de plecare pentru compozițiile genului sacru și a fost terenul fertil în care s-au maturizat primele experimente melodice și polifonice. Cântul creștin este prima expresie muzicală atestată în istoria muzicii occidentale, din muzica greacă și romană netransmițându-se nimic, cu excepția unor mici fragmente greu de interpretat. Vorbim de fragmente muzicale și nu de tratate teoretice. Așadar, liturgia creștină a constituit
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
propice asupra căruia și-au exercitat propria genialitate. În perioada carolingiană, și polifonia a fost integrată cu drepturi depline în cadrul liturgiei și a avut privilegiul, pentru prima dată în istorie, să fie transmisă de izvoare scrise. Posibilitatea de a îmbogăți polifonic cântul liturgic este atestată cu multe secole înainte, și polifonia făcând parte pe deplin din tradiția orală. Muzicienii secolului al IX-lea, așadar, nu au inventat nimic; au orientat doar vechea practică de a cânta pe mai multe voci spre
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
diferitele sărbători și solemnități. În sfârșit, reușita lui își găsește rațiunea și în faptul că aceste cântece „se nasc din cuvânt”, formând cu acesta o mirabilă simbioză. Cântul gregorian „va fi cântat timp de secole, va fi integrat în compozițiile polifonice, citat și parafrazat, fragmente din el vor fi folosite drept cantus firmus. Aproape 2000 de ani, coralul gregorian rămâne temelia stilistică a cântărilor liturgice (de rit catolic), dar și sursa pentru toată muzica europeană „cultă”, laicizată de-a lungul secolelor
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
nici nu va genera ramuri secularizate, care să pătrundă în sala de concert. Va rămâne timp de secole în biserică, influențând desigur uneori și creația „cultă”, schimbându-și doar în mică măsură fizionomia”. 4. DECĂDEREA CÂNTULUI GREGORIAN ȘI DEZVOLTAREA FORMELOR POLIFONICE În perioada Evului Mediu târziu și începuturile Renașterii, viața liturgică a cunoscut o puternică decădere. Creștinismul, care până atunci a fost însuflețit de entuziasmul extinderii sale, acum, când era răspândit aproape în întreaga Europă, s-a aflat în fața exigenței de
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
mari transformări. Avea loc trecerea de la vechile la noile sisteme; muzica încerca să-și lărgească orizonturile expresive fiind orientată spre cucerirea a noi modalități, a unor forme și a unui limbaj încă neaprobat. Punctul de plecare a fost descoperirea posibilităților polifonice și dorința aprigă de a le experimenta. Or, experimentele, cel puțin la început, au avut loc doar în humusul muzicii ecleziastice sau, mai exact, erau realizate cu acel cântec ce zilnic era în mâinile muzicienilor, adică melodia gregoriană. Noile posibilități
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
divin. De comportamentul ireverențios al cantorilor se vor ocupa ulterior statutele ce vor reglementa disciplina capelelor muzicale. Acest document muzical a avut un răspuns aproape nul în sânul bisericii și nu a avut nicio influență asupra dezvoltării viitoare a muzicii polifonice sacre. Cauzele erau multiple: lipsa autorității și prestigiul redus al papei în „captivitatea” din Avignon; nașterea spiritului umanist, nu întotdeauna inspirat din valorile credinței, al artei din Trecento și Quattrocento; puternica dezvoltare a tehnicii polifonice, tot mai complexă și de
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
asupra dezvoltării viitoare a muzicii polifonice sacre. Cauzele erau multiple: lipsa autorității și prestigiul redus al papei în „captivitatea” din Avignon; nașterea spiritului umanist, nu întotdeauna inspirat din valorile credinței, al artei din Trecento și Quattrocento; puternica dezvoltare a tehnicii polifonice, tot mai complexă și de neoprit, și, de asemenea, ambițiile capelelor muzicale. Totuși, anumite indicații au fost aplicate. Motetul politextual, de exemplu, cu argument profan, a ieșit definitiv din Biserică. De asemenea, în așa-numitele „mise de Avignon” (manuscrisele de
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
bazează pe o arhitectură ritmică echilibrată. Din punct de vedere legislativ, Docta sanctorum a intrat în „Corpus juris canonici”, tutelând astfel existența muzicii gregoriene și normativitatea sa până în zilele noastre. Așa se explică prezența sa în cantus firmus din compozițiile polifonice sacre ulterioare. Muzicologic vorbind, anumite problematici delimitate atunci, precum raportul cuvânt-melodie, inteligibilitatea și integritatea textului sacru, raportul sacru-profan sau coerența morală în stilul executiv, vor constitui obiectul de reflecție în toată istoria muzicii sacre. Documentul va rămâne un punct de
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
câțiva cantori flamanzi și francezi, experți în contrapunctul în vogă de atunci, și nu a mai simțit nevoia de a readuce la viață desființata schola cantorum din Lateran”. Astfel, pontiful avea capela sa muzicală, care executa noul gen de muzică polifonică; și tocmai pentru că uzanța de a celebra funcțiunile liturgice pontificale în capelă s-a instaurat și la Roma, tot aici s-a născut și figura cantorului de capelă, diferit de cel din vechea și abolita schola cantorum, fie datorită tipului
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
nu o înțelegeau și a rolului marginal de simpli spectatori pe care îl aveau în cadrul unor ceremonii somptuoase. Între secolele XV și XVI, școlile muzicale abațiale și ale catedralelor au devenit astfel realități muzicale prestigioase și adevărate laboratoare de artă polifonică rafinată. Aici, cantorii-compozitori s-au format tehnic și profesional, iar muzica și-a asumat roluri ieșite din comun și de înaltă ținută. Limbajul muzical se dezvoltă și devine mai transparent: se cizelează tehnica imitativă-contrapunctică; armonia merge în direcția consonanței și
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
să-și asume rolul de ghid în producția de muzică sacră. Începând cu Josquin, compozitorii străini s-au stabilit în Italia, fiind maeștri-cantori ale celor mai faimoase capele muzicale. Principalele puncte de atracție erau Roma și Veneția. 4.3 Misa polifonică În secolul al XV-lea, misa se afirmă în mod definitiv, înțeleasă ca o compoziție unitară a celor cinci părți din Ordinarium. Acestea au pierdut aproape complet trăsăturile lor liturgice și funcționale în interiorul celebrărilor. Misa în cantus firmus se naște
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
în schimb, dezvoltă în partida din superius (sopran), parafrazându-l, un motiv luat dintr-un motet sau dintr-un alt cântec, pe care îl imită în toate celelalte voci. Atunci când, pe lângă cele cinci fragmente din Ordinarium, autorul compunea în formă polifonică și melodiile din Proprium, era vorba de Missa plenaria. Cea care a avut mai mult succes în istoria muzicii a fost Missa pro defunctis (mai târziu, numită misa de Requiem), care cuprindea toate cântecele din Ordinarium (fără Gloria și Credo
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
lui J. Ockegem (1425 cca.-1496 cca.). 4.4 Motetul Motetul, în secolul al XIV-lea, era o compoziție izoritmică, alcătuită din suprapunerea mai multor voci deasupra unui tenor preexistent. În secolele XV și XVI a devenit, însă, o compoziție polifonică liberă, formată din mai multe secțiuni, determinate de frazele textuale, fiecare având un sens muzical împlinit, de sine stătător. Fiecare secțiune era formată din mici episoade imitative, construite pe o idee tematică ce migra printre voci. Frazele melodice se identificau
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
fiecare având un sens muzical împlinit, de sine stătător. Fiecare secțiune era formată din mici episoade imitative, construite pe o idee tematică ce migra printre voci. Frazele melodice se identificau cu cele textuale și se întrepătrundeau una cu cealaltă. Arta polifonică a fost folosită și pentru imnele liturgice, realizate sub forma motetului polifonic imitativ sau sub forma izoritmică, sau prin strofe alternate cu cântul gregorian, imitându-i melodia. Același lucru a avut loc și pentru psalmodia solemnă, în special pentru Magnificat
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
formată din mici episoade imitative, construite pe o idee tematică ce migra printre voci. Frazele melodice se identificau cu cele textuale și se întrepătrundeau una cu cealaltă. Arta polifonică a fost folosită și pentru imnele liturgice, realizate sub forma motetului polifonic imitativ sau sub forma izoritmică, sau prin strofe alternate cu cântul gregorian, imitându-i melodia. Același lucru a avut loc și pentru psalmodia solemnă, în special pentru Magnificat, Benedictus și Nunc dimittis. Arta polifonică s-a extins și la alte
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
imnele liturgice, realizate sub forma motetului polifonic imitativ sau sub forma izoritmică, sau prin strofe alternate cu cântul gregorian, imitându-i melodia. Același lucru a avut loc și pentru psalmodia solemnă, în special pentru Magnificat, Benedictus și Nunc dimittis. Arta polifonică s-a extins și la alte texte, precum secvența Stabat mater, cele patru antifone mariane „majore” (Salve Regina, Alma Redemptoris Mater, Ave Regina coelorum, Regina caeli), sau alte texte spirituale, luate din Biblie sau inspirate de aceasta, fie în latină
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
pretau mai bine la bogăția lor poetică și la natura lor lirică. Odată cu invazia polifoniei, cântul gregorian și-a menținut o poziție limitată și marginală, fiind apreciat numai în teorie, dar puțin executat în practică; deseori, era folosit pentru compoziția polifonică asemenea unei cărămizi de construcție. A decăzut astfel și abilitatea executivă transmisă de secolele precedente, împreună cu capacitatea comprehensiunii sale stilistice și artistice. Pentru o cunoaștere adecvată a autorilor principali și a școlilor polifonice, se poate recurge la cărțile de istorie
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]