553 matches
-
al XVII-lea pot fi sintetizate astfel: - tendința spre monumental, realizată de totalitatea vocilor în cor, de vocile soliste și de grupurile instrumentale, trăsături ce caracterizează așa-zisul stile concertato; - tendința prezenței mai multor coruri (policoralitate), obținându-se astfel o polifonie de tip coral, scriitura, în general, fiind de tip omofonic; - evidențierea vocilor umane solistice, căutându-se în special efecte vocale care să fie în sintonie cu textul și cu sentimentele exprimate de acesta sau cu sentimentele care se doreau a
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
oameni ai bisericii această muzică li se părea, deseori, departe de motivațiile religioase, de exigențele autentice ale rugăciunii și ale celebrării liturgice. Prin urmare, ierarhia privea cu îngrijorare afirmarea acestui tip de muzică, motiv pentru care a solicitat reîntoarcerea la polifonia corală din Cinquecento, consacrând-o în mod definitiv sub expresia stile antico alla Palestrina. Toți marii compozitori din Seicento au scris mise, motete și psalmi pentru uzul liturgic, fie în stile antico - actualizat, evident, cu noile sensibilități armonice -, fie în
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
la respectarea exigențelor liturgiei. Fenomenul recuperării pozitivității transcendentului, a sensului istoriei și a tradiției, trăsături evidente ale romantismului, a dus la formarea de scholae cantorum - după modelul celor vechi -, unde cântecul sacru și referința la modelele repertoriale istorice (cântul gregorian, polifonia Renașterii, avându-l în frunte pe Palestrina, orga și compoziția) constituiau trăsăturile noilor instituții. Asociațiile ceciliene și numeroasele scholae cantorum au înflorit în toată Europa și au fost recunoscute oficial de Sfântul Scaun. Una dintre aceste scholae cantorum este și
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
numai de aceasta. Să se facă în așa fel încât să se restituie cântul gregorian poporului, pentru ca credincioșii să participe din nou în mod mai activ la cultul divin, așa cum se obișnuia în vechime”. În continuare, este considerată sacră și polifonia clasică, cea care se apropie de cântul gregorian, motiv pentru care poate să fie folosită în celebrări, în special în catedrale, în seminarii sau în alte institute ecleziastice: „Calitățile expuse mai înainte sunt de asemenea prezente într-un grad optim
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
care se apropie de cântul gregorian, motiv pentru care poate să fie folosită în celebrări, în special în catedrale, în seminarii sau în alte institute ecleziastice: „Calitățile expuse mai înainte sunt de asemenea prezente într-un grad optim și în polifonia clasică, în special a Școlii Romane, care, în secolul al XVI-lea, a obținut maximul perfecțiunii sale, prin opera lui Pier Luigi da Palestrina, și a continuat apoi să producă și alte compoziții de o excelentă valoare liturgică și muzicală
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
clasică, în special a Școlii Romane, care, în secolul al XVI-lea, a obținut maximul perfecțiunii sale, prin opera lui Pier Luigi da Palestrina, și a continuat apoi să producă și alte compoziții de o excelentă valoare liturgică și muzicală. Polifonia clasică se apropie destul de bine de supremul model al oricărei muzici sacre, care este cântul gregorian, și, pentru acest motiv, merită să fie primită, împreună cu cântul gregorian, în funcțiunile cele mai solemne ale Bisericii, precum sunt cele ale Capelei Pontificale
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
pentru care indicațiile rămân actuale și în zilele noastre. Este reafirmat din nou scopul muzicii sacre și sunt redefinite calitățile ei pentru a fi o adevărată artă, cântul gregorian este considerat în continuare cântul propriu al bisericii romane, este admisă polifonia și cântecul religios popular al fiecărei națiuni și se insistă asupra formării muzicale și a înființării unor instituții superioare de muzică sacră. Este recunoscut pentru prima dată în istoria bisericii catolice primatul orgii cu tuburi; celelalte instrumente sunt admise cu
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
teorii ale postmodernismului care susțin că marile texte sînt folosite de fiecare cititor ca un receptacul prestigios în care el își toarnă propriul sens, propriile invenții, limitări, fantasme. Am în vedere tradiția ca lanț de deschideri către adevărul ultim, ca polifonie a mărturiilor privind radiația misterului divin în mintea și în cuvîntul omului. Dinaintea acestei tradiții se așază conștiința spirituală, adeseori prea puțin ajutată de discursul religios oficial, înclinat de multe ori spre generalități adormitoare, suficiență, conservatorism. Mai sensibili față de noutatea
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
cu o intervalică mai bogată, mai liberă. În exemplul extras din tratatul lui Victor Giuleanu - op. cit., pagina 212, observăm un cantus planus conceput pe o hexacordie de tip major, pe fa, fără salturi intervalice mari și o ritmică plană, pregătind polifonia renascentistă. Exemplul cuprins în colecția lui Titus Moisescu - Florilegiu, București: Editura Muzicală, 2002, pagina 41, ilustrează intonația bizantină în glasul 8, cu o linie melodică sinoasă, desfășurată treptat ascendent și descendent. Arta muzicală cultă va evolua prin cântecul laic, practicat
IMPLICAȚIILE MATEMATICII ÎN CREAȚIA MUZICALĂ CONTEMPORANĂ ROMÂNEASCĂ by Gabriel Pașca. Eugenia Maria Pașca () [Corola-publishinghouse/Science/1214_a_2100]
-
practica folclorică, aceste interpretări au fost introduse și în muzica religioasă sau cultă (vezi exemplul numărul 8). Intonarea simultană a mai multor sunete a dus la cristalizarea unui nou mod de concepere a discursului muzical, cel polifonic. În Evul Mediu, polifonia a constat din combinarea unei linii melodice (cântată vocal), cu o a doua voce, cântând în paralel aceeași melodie la interval de cvartă, cvintă sau octavă, apoi, liniile melodice au fost diferite. Pentru ca desfășurarea polifonică să aibă o mai mare
IMPLICAȚIILE MATEMATICII ÎN CREAȚIA MUZICALĂ CONTEMPORANĂ ROMÂNEASCĂ by Gabriel Pașca. Eugenia Maria Pașca () [Corola-publishinghouse/Science/1214_a_2100]
-
vocilor dau ritmului o anumită structură. Simultaneitatea sonoră care se realizează prin suprapunerea sunetelor rezultată din desfășurarea melodică a mai fost denumită și contrapunct (secolul al XVI-lea). Această manieră de exprimare artistic-muzicală este tributară melodiei și ritmului. Dacă în polifonia imitativă (canon) există o idee muzicală de referință, în contrapunctul liber capătă contur contramelodia. Cu ajutorul polifoniei, limbajul muzical are o proprietate specială, aceea de a reda în paralel imagini sonore diferite. Între elementele de bază ale muzicii, armonia ocupă un
IMPLICAȚIILE MATEMATICII ÎN CREAȚIA MUZICALĂ CONTEMPORANĂ ROMÂNEASCĂ by Gabriel Pașca. Eugenia Maria Pașca () [Corola-publishinghouse/Science/1214_a_2100]
-
desfășurarea melodică a mai fost denumită și contrapunct (secolul al XVI-lea). Această manieră de exprimare artistic-muzicală este tributară melodiei și ritmului. Dacă în polifonia imitativă (canon) există o idee muzicală de referință, în contrapunctul liber capătă contur contramelodia. Cu ajutorul polifoniei, limbajul muzical are o proprietate specială, aceea de a reda în paralel imagini sonore diferite. Între elementele de bază ale muzicii, armonia ocupă un loc însemnat, deoarece, cu ajutorul acestui mijloc de exprimare, muzica dobândește capacitatea de a reda imagini mult
IMPLICAȚIILE MATEMATICII ÎN CREAȚIA MUZICALĂ CONTEMPORANĂ ROMÂNEASCĂ by Gabriel Pașca. Eugenia Maria Pașca () [Corola-publishinghouse/Science/1214_a_2100]
-
tehnicii narative (se întâlnesc adevărate broderii scripturale, cascade de „sertare” narative, deschise fie prin „punere în abis”, fie „în paralel” față de textul principal, performanțe de jonglerie în materie de atribuiri succesive sau alternative ale secvențelor unor naratori diferiți, exploatarea virtuților polifoniei, dezbaterii și dialogului, recursul la digresiune și la citat, real sau apocrif, la pastișă ș.a.m.d.). Au fost remarcate și afinități cu Urmuz, cu avangarda interbelică și cu literatura absurdului, Dumitru Micu opinând, de pildă, că proza lui S.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289687_a_291016]
-
fantasma autorului: textele lui nea Gică, reproduse cu literă cursivă, deci „citate de autor”, se amestecă, stilistic, cu textele „originale” ale eului-narator. Acest „eu” al poemului se sparge, iradiind în fragmente de euri, de personaje și de voci, generând o polifonie adesea halucinantă. Cu atât mai mult, cu cât producțiile lui nea Gică sunt urmate de texte care le contestă veridicitatea (spre exemplu, Poezia de dragoste a lui nea Gică, scrisă cu italice, e urmată de Comentariu sceptic la poezia de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285769_a_287098]
-
estetică a universului de creație caragialian, departe de a fi o procedură simplă, a declanșat, după cum se știe, controverse în rândul exegeților pentru care tipul de mimesis identificabil la Caragiale pare fie de factură clasică, fie realistă sau chiar naturalistă. Polifonia funciară a operei caragialiene ale cărei "jocuri cu mai multe strategii" (Florin Manolescu) justifică multitudinea de genuri și specii abordate în registre diverse, explică numeroasele etichetări și nuanțări: "realism etern", "realism clasic", "realism naturalist", "realism critic", "realism psihologic", "realism grotesc
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
științific - așa cum se Întâmplă la unii oameni de știință angajați religios, dar nu pot justifica metodologic o implicare a Sacrului În discursul lor științific, dincolo de un anume subiectivism al motivațiilor de ordin afectiv... Chiar dacă va rămâne o simplă voce În polifonia limbajelor, teologia se va Întâlni cu știința cel puțin acolo unde problematica și limbajul acesteia vor tinde către cele naturale... Amândouă! Religia redobândindu-și credibilitatea În teritoriul cunoașterii, acolo de unde a fost sistematic evacuată În ultimele secole, pe măsură ce omul european
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
homeopatice, artizanat etc. Pe tarabe tronează „munți” de fructe exotice unele cunoscute și nouă europenilor: portocale, banane, mandarine, rodii, ananas, mango, avocado, nuci de cocos, kiwi, papaya, etc. Pretutindeni plutesc arome și mirosuri care de care mai atractive, o adevărată polifonie olfactivă. În Bazar o hărmălaie de nedescris, comerț cu toate obiectele pământului, În toți banii pământului, cu cele mai nerușinate prețuri, reduse pe loc la dimensiuni modeste, cu fabricanți În minuscule fabrici și negustori pungași, gata să vândă tigri, maimuțe
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
arhitectură cele mai complicate probleme, pictura lor se depărta de vechile tablouri de altar, reprezentând scene mari, cu aplicarea perspectivei. Era deci normal ca și În muzică pretențiile lor să crească. Astfel a luat naștere cântatul pe mai multe voci, polifonia; mai multe melodii răsună În același timp și se Împletesc Într-un ansamblu artistic ce pune față de executanți și de auditori exigențe mult mai decât cântul gregorian și cântecul trubadurilor. Muzica trece printr-o epocă de strălucită Înflorire. O dată cu lucrările
SIMPOZIONUL JUDEŢEAN REPERE ÎN ISTORIE by Juncă Ciprian () [Corola-publishinghouse/Science/91758_a_93535]
-
până atunci nu fusese decât un suport al muzicii vocale, devine independentă. Iau naștere orchestre și, firește, compoziții pentru ele. Epoca Renașterii, cea a Barocului, cea a Clasicismului și cea a Romantismului aduc cu ele o mare dezvoltare a muzicii. Polifonia nu numai că ajunge la un punct culminant, care aproape că Întrece orice Închipuire, dar cunoaște - ca tot ceea ce se naște pe lumea aceasta - și declinul ei. Muzicienii Învățaseră să combine mai multe melodii deodată și auzul lor se deprinsese
SIMPOZIONUL JUDEŢEAN REPERE ÎN ISTORIE by Juncă Ciprian () [Corola-publishinghouse/Science/91758_a_93535]
-
poată fredona. Bineînțeles Însă că o singură melodie devenea un lucru prea simplu: era nevoie de un acompaniament, cu acorduri, cu armonii... luând astfel naștere armonia. Nașterea armoniei a Însemnat un pas important În muzică, la fel ca cea a polifoniei, a muzicii pe mai multe voci, cu secole mai Înainte. Firește că asemenea lucruri nu se nasc brusc, Într-un an sau chiar În zece. Ele sunt legate de transformări treptate ale auzului și simțirii omenești. Locul polifoniei l-a
SIMPOZIONUL JUDEŢEAN REPERE ÎN ISTORIE by Juncă Ciprian () [Corola-publishinghouse/Science/91758_a_93535]
-
cea a polifoniei, a muzicii pe mai multe voci, cu secole mai Înainte. Firește că asemenea lucruri nu se nasc brusc, Într-un an sau chiar În zece. Ele sunt legate de transformări treptate ale auzului și simțirii omenești. Locul polifoniei l-a luat deci, Încetul cu Încetul, muzica mai simplă, cu melodie și armonie sau acompaniament. Multă vreme, cum se Întâmplă Întotdeauna În cursul unor asemenea schimbări, amândouă au existat Împreună. Însă, Încă de pe la 1600 se poate constata că noul
SIMPOZIONUL JUDEŢEAN REPERE ÎN ISTORIE by Juncă Ciprian () [Corola-publishinghouse/Science/91758_a_93535]
-
de muzică la Ismail. Aici are ocazia de a cunoaște repertoriul coral bisericesc al clasicilor ruși. Fiind un iscusit dirijor de cor și având serioase înclinații spre compoziție, a fost trimis la Petersburg, unde a urmat cursurile de armonie și polifonie. Întors în țară (1872), Gavriil Musicescu este numit profesor de armonie la Conservatorul de muzică din Iași. Timp de mai bine de trei decenii, Gavriil Musicescu, cu competență și cu exigență, a îndrumat generațiile de discipoli, instaurând o tradiție de
personalitați universitare ieșene din basarabia by vlad bejan, ionel maftei () [Corola-publishinghouse/Science/91489_a_92360]
-
passim; Mariana Vartic, Hortensia Papadat-Bengescu: Individual și social în ciclul Hallipa, DFC, 218-240; Dimisianu, Lecturi, 64-77; Nicolae Florescu, Profitabila condiție, București, 1983, 92-120; Lăzărescu, Romanul, 197-223; Trandafir, Dinamica, 149-157; Crohmălniceanu, Cinci prozatori, 98-164; Ioan Holban, Hortensia Papadat-Bengescu, București, 1985; Indrieș, Polifonia, 144-164; Nicolae Manolescu, „Arabescul amintirii”, un roman inedit, RL, 1987, 27; Adriana Babeți, Anamneze, O, 1987, 31; Cristea, Fereastra, 47-68; Craia, Fețele, 39-48; Popovici, Eu, personajul, 155-170; Raicu, Descoperirea, 135-167; Negoițescu, Ist. lit., I, 245-247; Lovinescu, Sburătorul, I-II, VI
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288667_a_289996]
-
patruzeci de ani pe unde scurte, la postul Europa Liberă. Neînsemnate cantitativ față de masivitatea producției pe care o ilustrează, culegerile surprind și fixează câteva dintre semnalmentele definitorii ale scrisului lui I. Spre deosebire de Românește sau de Fenomenul Pitești, ele articulează o polifonie de voci. Evoluând ca eseist, jurnalist, traducător și poet, autorul trece fără crispări de la un registru al scrisului la altul. În Subiect și predicat, accentele cad cu precădere asupra poeziei și criticii. Ani de-a rândul, poezia românească a avut
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287506_a_288835]
-
teme din lirica ei, spre a fi ilustrate. "Operele concepute pentru castelul Peleș, picturi și sculpturi, erau astfel rezultanta a două gândiri creatoare conjugate, una literară, a reginei, alta a plasticianului"141. Regina Maria va mai adăuga o dimensiune acestei polifonii artistice pe cea a teatrului, sub patronajul reginei înființându-se un teatru de sensibilitate simbolistă: "Teatrul antic în mijlocul naturii" sau "Teatrul noului Casino"142. În același timp, în articolul Tinerimea artistică II, apărut tot în revista Sămănătorul, pe 1 Aprilie
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]