553 matches
-
cameral, coral. O particularitate a personalității sale artistice este puterea de pătrundere a textului ales până în profunzimi, transpunerea lui în muzică fiind realizată cu un talent ieșit din comun." "Fugă în creația lui J. S. Bach", Editura Muzicală, București, 2000 "Polifonia secolului XX", Editura Muzicală, București, 2005 A obținut titlul de Doctor în Muzicologie și Stilistica Muzicală în anul 1983. A fost decorat cu Meritul Cultural clasa a II-a, cu Premiul "Mihai Eminescu", cu Premiul "George Enescu" și Premiul Academiei Române
Dan Voiculescu (compozitor) () [Corola-website/Science/320515_a_321844]
-
mai clar în muzica de dans. Exemplele sunt pentru dansuri din suita barocului. Există două feluri de ritm: ``diviziv” și ``aditiv”. În ritmul diviziv, cel adoptat în final în vest, elementul fundamental este măsura. Aceasta se datorează faptului că, în polifonie, este neceasară sincronizarea în timp a diferitelor voci sau instrumente, sincronizare care are loc la fiecare măsură (în monodie măsura nu este la fel de importantă, vedeți mai jos). Măsura este împărțită în timpi în 2, 3, 4, (nu în 5), 6
Ritm (muzică) () [Corola-website/Science/315428_a_316757]
-
estetică și forme muzicale; Robert Steckelman - instrumentație și orchestrație; Jenny Itzicovici - pian și Elena Urma - canto. Imediat, urmează în 1950 Școala militară de muzică-dirijor de fanfară, iar între anii 1954-1957 face studii de perfecționare în domeniul compoziției cu: Zeno Vancea - polifonie modală și Constantin Bugeanu - forme muzicale, instrumentație și orchestrație și Dimitrie Cuclin - compoziție și estetică muzicală. În 1973-1974 frecventează ultimul an la Universitatea de Muzică București, studiind cu profesorul Iosif Csire și își susține examenul de diplomă cu teza: Folclorul
Constantin Arvinte () [Corola-website/Science/326362_a_327691]
-
din artă, în special în muzică și în arta dramatică. În ceea ce privește muzica, și-au bazat idealurile pe o percepție a dramei muzicale clasice (în special din Grecia Antică) care punea accent pe discurs și oratoriu. Prin urmare, au respins utilizarea polifoniei și muzicii instrumentale a contemporanilor și au discutat tehnici muzicale din Grecia Antică precum monodia, ce însemna un cântăreț solo acompaniat de o khitara. Primele puneri în practică a acestor idei, inclusiv lucrările "Dafne" și "L'Euridice" ale lui Jacopo
Barocul în muzică () [Corola-website/Science/330258_a_331587]
-
Euridice" ale lui Jacopo Peri, au marcat începuturile operei care, la rândul ei, a devenit un fel de catalizator pentru muzica barocă. În ceea ce privește teoria muzicală, utilizarea tot mai frecventă a basului cifrat repzezintă importanța dezvoltării armoniei ca bază liniară a polifoniei. Armonia este rezultatul final al contrapunctului iar basul cifrat este o reprezentare vizuală a acestor armonii implicate adesea într-o interpretare muzicală. Compozitorii au început să fie tot mai preocupați de progresiile armonice și au folosit și tritonul, perceput ca
Barocul în muzică () [Corola-website/Science/330258_a_331587]
-
din ideile fundamentale care au condus la ceea ce astăzi este cunoscut sub numele de tonalitate. Prin incorporarea acestor noi aspecte compoziționale, Claudio Monteverdi a promovat și mai mult trecerea de la renascentism la baroc. A dezvoltat două stiluri individuale de compoziție - polifonia renascentistă (prima pratica) și noua tehnică barocă de basso continuo (seconda pratica). Prin operele "L'Orfeo" și "L'incoronazione di Poppea", printre altele, Monteverdi a adus în centrul atenției noul gen al operei. Heinrich Schütz a fost cel mai important
Barocul în muzică () [Corola-website/Science/330258_a_331587]
-
totală tonalității ca principiu structural. Acest aspect a fost evident în lucrările lui Jean-Philippe Rameau, care l-a înlocuit pe Lully drept cel mai important compozitor de operă francez. În același timp, prin lucrările lui Johann Fux, stilul renascentist al polifoniei a devenit bază pentru studiul compoziției. Combinația dintre contrapunctul modal și logica tonală a cadențelor creau impresia că există două stiluri de compoziție - compoziția omofonă dominată de considerații verticale și polifonia dominată de imitație și considerații contrapunctuale. Formele care s-
Barocul în muzică () [Corola-website/Science/330258_a_331587]
-
timp, prin lucrările lui Johann Fux, stilul renascentist al polifoniei a devenit bază pentru studiul compoziției. Combinația dintre contrapunctul modal și logica tonală a cadențelor creau impresia că există două stiluri de compoziție - compoziția omofonă dominată de considerații verticale și polifonia dominată de imitație și considerații contrapunctuale. Formele care s-au dezvoltat în barocul mijlociu au înflorit și au devenit tot mai diverse. Concertele, suitele, sonatele, concerto grosso, oratoriile, opera și baletele s-au bucurat de succes în toate țările. Formele
Barocul în muzică () [Corola-website/Science/330258_a_331587]
-
Martínez Bravo (n. în Madrid, cca. 1670-1738) a fost compozitor, organist, capelmaistru, teoretician și editor muzical spaniol. Este unul dintre cei mai importanți reprezentanți ai Barocului spaniol, opera sa ilustrând o cunoaștere profundă atât a polifoniei, cât și a noului stil italian. Fiu al lui Jerónimo de Torres și al Antoniei Martínez Bravo, s-a născut în Madrid în jurul anului 1670, iar în 1680, conform arhivei Palatului, este înscris la Real Colegio de Niños Cantores, când
José de Torres () [Corola-website/Science/329385_a_330714]
-
imaginarului" (Editura „Prut internațional”, 2004) obține, în anul 2004, Premiul pentru debut al Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova. Cinci ani mai târziu, în anul 2009, Uniunea Scriitorilor din Republica Moldova îi acordă Premiul Critică literară pentru "Romanul ca lume postBABELică. Despre dialogism, polifonie, heteroglosie și carnavalesc" (Editura Gunivas, 2009). În anul 2012 obține Premiul Asociației de Literatură Generală și Comparată din România (2012) pentru "Cuvântul Celuilalt. Dialogismul romanului românesc" (Academia de științe a Moldovei, 2011). Este membră a Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova și
Aliona Grati () [Corola-website/Science/334681_a_336010]
-
se putea. Oricum, Aliona a făcut treabă admirabilă.” „Toți termenii pe care autoarea îi ia în discuție (unii sunt evidențiați în subtitlul cărții) rezultă unul din altul aidoma păpușii rusești. Astfel, caracterul dialogic al operei, situat pe mai multe paliere: polifonie (existența mai multor „adevăruri” expuse în operă), poliglosie (corul de voci) și cronotopicitatea sensului (posibilitatea dialogului situat la distanță în timp și spațiu datorită convergenței semantice), este dovedit și pe material romanesc basarabean. Strategiile dialogice ... sunt aplicate, în funcție de materialul disponibil
Aliona Grati () [Corola-website/Science/334681_a_336010]
-
a avut și Angelique Kidjo când le-a cântat pe muzica compusă de Philip Glass. Numai simpla ascultare a cuvintelor, cu rostogolirea de aliterații și reluarea versurilor sau sintagmelor produce magie. Povestea sună deopotrivă melodic, dar creează, simultan, și o polifonie ce l-a inspirat pe Philip Glass în scrierea părții orchestrale. Sunt de ascultat interviurile compozitorului și solistei, date cu prilejul concertului din Sala Mare a Filarmonicii pariziene. Versurile incluse în programul de sală, în limba engleză, descoperă audienței trei
Philip Glass la 80 de ani și premiera mondială a Simfoniei a 11-a, la Carnegie Hall by DOINA URICARIU din New York () [Corola-website/Journalistic/105802_a_107094]
-
cartea efectelor de montaj, se concentrează asupra efectelor de lumină strălucitoare și contrastante. Nathalie Baye și Gaspard Ulliel Pelicula beneficiază de experiența directoului de imagine, mereu inspiratul André Turpin, el însuși cineast. Muzica sfâșietoare, învăluitoare a lui Gabriel Yared, răspunde polifoniei acestei familii care se destramă pentru că nu știe să iubească. Filmul are o distribuție excepțională: Vincent Cassel (Black Swan, Mesrine : L’Ennemi public nș1, L’ Instinct de mort), Marion Cotillard (Big Fish, A Good Year, Inception, Deux jours, une nuit
Marion Cotillard și Vincent Cassel în filmul lui Xavier Dolan, “Doar sfârșitul lumii” by Magdalena Popa Buluc () [Corola-website/Journalistic/105870_a_107162]
-
o cântare tradițional monofonică (i.e., melodică, nearmonizată) derivată din cântarea bizantină adusă rușilor de misonarii greci veniți din Constantinopol. Armonizările stilului occidental au ajuns în uz în biserica rusă prin Lvov și Kiev datorită influenței Bisericii Romano-Catolice din Polonia, iar polifonia „brusc a dat buzna din Occident în cântarea liturgică rusă la mijlocul secolului al șaptesprezecelea”. La mijlocul secolului al XVIII-lea, dirijorii curții imperiale erau în special italieni, care ulterior au împins muzica bisericească rusă în direcția occidentală. În secolul al XIX
Cântarea rusească () [Corola-website/Science/333932_a_335261]
-
exprimă o delicatețe a desenelor tematice și o îmbinare aerisită a vocilor, cu frecvente elemente heterofonice, care dau impresia unei limpezimi cvasi-camerale a orchestrației. Scriitura favorizează mixturi de timbruri pe unison, iar amplificări ale discursului apar doar ocazional. Heterofonia și polifonia intermitentă enesciană este surprinsă în "Suita a treia" și ea se remarcă și în alte compoziții enesciene, ca "Vox Maris" și "Oedipe", iar aceste sintaxe nu numai că s-au impus ăn context național, dar „au rămas încă neegalate de
Suita Săteasca, op. 27 (Enescu) () [Corola-website/Science/336368_a_337697]
-
do la do#. Strategie întâlnită și în prima parte a lucrării „Muzica pentru coarde, celestă și percuție” a lui Bartók. Preludiul la unison prezintă forme aproximativ geometric distribuite, o desfășurare melodică de o expresivitate care nu mai necesită armonie sau polifonie. O altă modalitate de construcție deosebită ce se găsește în acest monument este prelucrarea a numai trei celule pe întreg parcursul primei părți și mai apoi ecoul acestora în următoarele. Mersul intervalic al celulelor mai poate fi regăsit și în
Suita I pentru orchestră, op. 9 - George Enescu () [Corola-website/Science/336383_a_337712]
-
părți adăugând doar pe cele de anticipație, cele din urmă fiind înrudite cu cele inițial. Menuetul utilizează ca procedeu de construcție acumularea vocilor. Vocile se adaugă progresiv urmând ca spre sfârșitul părții, reintrarea în Do (repriza formei de lied mare), polifonia să surprindă 5 voci, considerând contrabasul liber, iar tema de bază este a viorilor. Astfel menuetul vine ca o replică armonico-polifonică cel puțin egală a Preludiului. Ideea centrală a acestei părți se regăsește în măsurile: Tema este în La bemol
Suita I pentru orchestră, op. 9 - George Enescu () [Corola-website/Science/336383_a_337712]
-
mică sau mai mare din adâncul sufletului tuturor oamenilor. Am început cu pianul la vârsta de 5 ani și am continuat cu o carieră muzicală în pop, iar profesorii mei, cărora le mulțumesc, m-au învățat, pe lângă pian, și armonie, polifonie, teoria muzicii, citire de partituri, istoria muzicii, forme, orchestratie... Daca ar fi să mă refer la debutul meu în muzică, l-aș descrie ca pe o ciocnire cu alte stiluri, tendințe, mentalități..., iar compozițiile lui Adrian Enescu și Doru Căplescu
Silvia Dumitrescu și Big Band-ul Radio, în Jazz pe românește by Magdalena Popa Buluc () [Corola-website/Journalistic/105508_a_106800]
-
în alte capitale europene, la Romă, Madrid, Berlin. După 1990, rețeaua s-a extins în capitalele fostelor țări comuniste, cu ediții în limbile naționale. Deși clivajul Est-Vest s-a estompat în timp, rămâne, și astăzi, necesitatea de a oferi o polifonie a discursurilor în jurul unor problematici semnificative, ceea ce preocupă și redacția ediției române: din confruntarea punctelor de vedere ale unor autori străini și români, sperăm să contribuim la emergentă unei identități culturale europene. Este misiunea pe care ne-am asumat-o
Lettre Internationale – 25 de ani, o sută de numere by Magdalena Popa Buluc () [Corola-website/Journalistic/105706_a_106998]
-
forme și culori, la zona intelectului provocat să descopere relația dintre imagine și titlu, până la sondarea Eului profund în care logica și vaga intuiție a unei lumi care scapă simțurilor se împletesc. Dacă rămâne la latura strict estetică, privitorul apreciază polifonia de culori și semne, “decorativul” formelor și al compoziției, sugestia muzicală a elaborărilor patronate de legile geometriei. Atât și ar fi de ajuns pentru a merita o vizită în expoziție. “În natură nu sunt forme geometrice simple, regulate, ci forme
Rigoare și emoție, matematică și visare în arta lui Dan Dermengiu by Magdalena Popa Buluc () [Corola-website/Journalistic/105953_a_107245]
-
stângi dar și prin charisma sa. Banik nu este un acompaniator, ci un partener egal de scenă al cântăreței. Ritmurile brodate pe talasurile muzicii hindustani, improvizațiile calculate, matematice îmbinate cu frazele de asemenea improvizate ale lui Mukherjee au creat o polifonie complexă, un adevărat dans acrobatic al sunetelor. Merită menționate de asemenea intervențiile instrumentiștilor români. Mai experimentată în acest stil, Anne Marie Ene și-a pliat lejer intervențiile pe improvizația solistei, folosind inclusiv scordatura. Am putut admira în câteva momente timbrul
În stilul Hindustani by Cleopatra DAVID () [Corola-website/Journalistic/83855_a_85180]
-
de a dirija la cerințele fosei, impunându-se în primul rând prin datele sale de rafinat muzician. A fost, într-adevăr, extrem de ingenios și în superbă seară de la Ateneu, iar ansamblul său i-a răspuns pe măsură, omogenitatea, precizia atacurilor, polifonia perfect conturată, echilibrul și calitatea sunetului cucerind ovațiile publicului. De altfel, si scurtele intervenții solo au demonstrat din plin calitatea fiecărui instrumentist în parte, iar Preludiul în mi bemol major de S.L. Weiss pentru lăuta, ca și acompaniamentul ariei de
Farmecul barocului by Anca Florea () [Corola-other/Journalistic/83557_a_84882]
-
partidă, o armată de sunete sclipitoare care te învăluiau, purtându-te spre înălțimi. Singurul regret la întâlnirea cu acest eminent dirijor, care totuși ne apasă, rămâne faptul că programele sale nu au abordat nici o pagină de Enescu. Miracolul întâlnirii cu polifonia enesciană i-ar fi dat cu certitudine fiori, iar miile de ascultători ce l-au ovaționat în picioare, fără menajamente, minute în șir, l-ar fi purtat pe Jansons «în paradis ». Viorel COSMA
Bavarezii lui Jansons ne-au tranSportat "?n paradis" by Viorel Cosma () [Corola-other/Journalistic/83546_a_84871]
-
rol greu în partiturile care acordă instrumentului o prezență aproape continuă în discursul sonor, îngemănează rigoarea stilului cu bogăția și libertatea concertantă a scriiturii pianistice (la Schumann); în Brahms, licitând melodicitatea și omogenitate în exercițiul strălucitor al artei contrapunctului și polifoniei. Dar, s-a integrat ansamblului. Are tehnicitate, înțelegere europeană a muzicii. Au fost și momente în care sunetul părea abrupt față de vibrația celestă a celor patru muzicieni, de nuanțele fine, finissime ale muzicalității lor. Împreună au realizat însă recitalul
Excelen?a Voces by Daniela Caraman Fotea () [Corola-other/Journalistic/83569_a_84894]
-
de epocă într-o îmbinare superbă, un cor în care probabil toate vocile sunt de mare calitate (un exemplu edificator a fost intervenția solistică a bas- baritonului Ludovic Provost), cântând fără partitură, cu un rafinament și o suplețe aparte, reliefând polifonia cu o precizie incredibilă, sub bagheta dirijorului William Christie, îndrăgostit de muzica veche, pe care știe să o pună în valoare perfect în stil, dar într-o manieră vie, modernă tocmai prin renunțarea la tratarea austeră, rece și detașată cu
Fascinantul "Les artes florissants" by Anca Florea () [Corola-other/Journalistic/83559_a_84884]