2,752 matches
-
luni Îmi va deveni socru - am Încremenit: doi ochi verzi mă priveau fix din Întunericul unei Încăperi În care se Înghesuiau de-a valma boccele de rufe, vase cu smalțul sărit, pantofi scîlciați, scaune și mese vechi jupuite la colțuri, porțelanuri pătate de muște, pahare de baccara desperecheate cu irizări roșiatice și verzui În rotunjimile sticlei, relicvele unei existențe care se anunțase cîndva strălucitoare. Fotografiile Îngălbenite pe care le ținea Într-o cutie de pantofi, Înfățișau un bărbat frumos, În costum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
străzii mișcându-și zbuciumat capul și corpul, făcând abstracție de lumea care îl împingea grăbită. Arăta în vârstă, într-adevăr. Fața lui era albă ca varul și strălucitoare, fără să pară însă unsuroasă; era la fel de fină ca un ou din porțelan, iar trăsăturile erau mici și ordonate, ca și cum ar fi fost pictate cu stilou și cerneală. Părul lui, în orice caz, era slinos, măcar dacă ar fi fost artificial, pieptănat pe spate și dat cu gel. Era la fel de negru precum îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
mică. Părul era pieptănat pe spate, lins ca de obicei. Asemănarea cu un ou era evidentă și acum, la o examinare minuțioasă, la fel cum fusese și de pe partea cealaltă a străzii. Stătea pe canapea nemișcat precum o statuie din porțelan. —M-ai urmărit, i-am reamintit în caz că el uitase cine sunt, dar am încercat să fiu politicoasă. Știu cine ești și pentru cine lucrezi. Și mai știu că nu îți dorești să intru în contact cu ea. Nu! a spus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
și s-a dus sus. Am așteptat. Holul era larg și avea gresie albă și neagră dispusă într-un model diagonal. Lângă mine se afla o masă lustruită; pe ea se vedea un aranjament floral elaborat, într-o vază de porțelan, încadrat de două sfeșnice aurii, în care erau două lumânări perfect albe, neîncepute. Probabil erau schimbate și dacă erau aprinse măcar o dată. Deasupra mesei stătea atârnată o oglindă uriașă, sculptată și lustruită cu migală. Din centrul holului începea o scară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
treptelor erau vopsite în alb. Holul avea trei uși. Două erau închise. A treia, pe jumătate deschisă, dădea spre altă scară, aceasta mergând la subsol. La baza scărilor era un stativ din lemn vechi, care susținea o altă vază de porțelan umplută cu alt aranjament floral. Câtă imaginație. M-am privit în oglinda aurie. Eram încadrată de cele două sfeșnice și a trebuit să mă ridic pe vârfuri ca să mă văd deasupra florilor scumpe. Nu mă încadram în decor. Nu eram
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
mătase fluturând, ca o păpușă învârtită de un copil plictisit. Când a aterizat, era tot ca o păpușă, cu picioarele desfăcute în fața ei, cu mâinile la spate, în mijlocul drumului. Pentru o secundă fața ei s-a făcut albă ca de porțelan, ca și când în orice moment putea să i se desprindă capul și să i se facă țăndări tot corpul. Apoi a deschis ochii, fața schimonosindu-se într-un urlet nervos. Nu mai era o păpușă. Acum era ca o fetiță, furioasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
A respirat adânc și a spus-o: —Tu și Lee ați fost iubite? M-am uitat la ea. Pentru o secundă m-am gândit să o mint. Ar fi fost lovitura de grație; în momentul ăla era fragilă ca un porțelan scump. Ce răzbunare minunată ar fi fost. — Nu, nu am fost, am răspuns. Mă săturasem de minciuni și gustul meu pentru răzbunare se făcuse amar. Mai mult, Lee nu ar fi vrut asta. Catherine s-a aplecat spre mine, vrând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
tânără, fără să scrâșnesc sau să blestem viața. Dar la ce mă ajutau asemenea gânduri? În realitate eram mulțumită, probasem cele mai periculoase frontiere, în gând îmi luam adio de la tot. Auzeam primele picături de sânge căzând în castronul de porțelan pus sub pubis. Toată camera s-a umplut de miros de sânge. Profesorul tăiase din corpul meu. Nu puteam să-mi opresc gândurile, altcineva gândea în locul meu. Fiecare om e responsabil de faptele sale. Am știut că nu puteam să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
a prezenta feeria lui Purcell pe gheață, într-un alt peisaj. Toți erau nerăbdători să-și facă văzute răsuflările în aerul înghețat, să scoată din ei „nori“ de sunete. Numai Blanca tăcea bosumflată - când nu tușea; fața ei albă ca porțelanul se învinețise de frig. Trebuia să cânte aria Emmelinei și se îngrijora mult pentru vocea ei mult încercată de aerul rece care-i traversa prea firavul trup. Un vânt rece începuse să sufle peste „poporul vesel al înghețului“. După discuții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
multă energie. - Nu oricine se poate îndrăgosti, cei leneși n-au nici o șansă, explicase bărbatul cu ochelari pe frunte. - Și nici cei care cască tot timpul, adăugase știrbul. Toți râseseră din nou, dezgolindu-și dinții vechi alături de cei noi din porțelan lucitor. Rudi căsca tot timpul, obosit de drumurile lui în oraș ca să vândă cărți și obiecte vechi. Nu reușea să se odihnească nici măcar noaptea din pricina neliniștii din inima lui. - Unde ai întâlnit-o pe tinerica ta? întrebase din nou știrbul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
trăia în pereții casei. Era de ajuns să asculți tăcerea ca să simt cu alte organe decât cele cunoscute, poate cu întreaga suprafață a pielii, că nu eram deloc singură. Într-o zi plină de ceață deasă și lucitoare ca un porțelan, mi s-a dăruit un papagal pe care l-am botezat Sucki - el îmi amintea de zeul iubirii, Kamadeva, care avea ca pasăre adorată un papagal exact ca al meu. De unde venea? Băiatul care mi-l dăduse nu știa nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
De atunci s-a apucat serios de treabă, picta neobosit, zile Întregi, tot timpul cu țigara În colțul gurii (cînd era liniște, din plămînii lui se auzea un șuierat ca de foale). Decora cu floricele tot felul de lăzi scorojite, porțelanul abajururilor, sticle de coniac, vaze din sticlă ordinară, borcanele de nescafé, caseta de lemn pentru țigări. Pe un sifon mai mare a Încondeiat pe fundalul acvamarin numele unor cafenele belgrădene, cu caligrafia lui de pe albumașele cu insule: Brioni, Boka, Pescărușul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
străluceau diamantele, va fi la repezeală aruncată Într-o mină părăsită...“ O comisie ad-hoc va Întocmi un proces-verbal cu bunurile rămase de la familia țaristă În vila Ipatievilor - samovare de Tula cu mînere de fildeș, tapiserii, o oală de noapte din porțelan franțuzesc, icoane, cîțiva maeștri din secolul al optsprezecelea și o pînză nesemnată În care membrii familiei țarului, cu ochii perforați, pluteau pe crestele norilor spre paradis), iar sub un morman de mobilier și de icoane prețioase, se afla biblioteca personală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
ca de marmură. Am Înghițit În sec. Era oarbă. — N-o cunoști pe nepoata mea Clara, nu-i așa? a Întrebat Barceló. M-am limitat să tăgăduiesc, neînstare să-mi desprind privirea de la acea creatură cu tenul de păpușă din porțelan și cu ochi albi, cei mai triști ochi pe care i-am văzut vreodată. — În realitate, experta În Julián Carax este Clara, de aceea am adus-o, a spus Barceló. Ba chiar, dacă stau bine și mă gîndesc, cred că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
oamenii pe care Îi admiri. ăștia sînt cei care te vor Înjunghia cel mai năprasnic. Clara rostea aceste cuvinte cu o duritate ce părea făurită În ani Întregi de secret și de umbră. M-am pierdut În privirea ei de porțelan, ochi fără de lacrimi și Înșelăciuni, ascultînd-o vorbind despre lucruri pe care pe atunci nu le Înțelegeam. Clara descria persoane, locuri și obiecte pe care nu le văzuse niciodată cu propriii săi ochi, cu amănunțimea și precizia unui maestru din școala
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
incidente frămîntate și de episoade În semiîntuneric, eroina deslușea misterul ce Îl determina pe enigmaticul protagonist, care nu-și dezvăluia niciodată numele, să orbească păpușile, descoperea o taină Îngrozitoare despre propriul ei tată și despre colecția lui de figurine din porțelan și se afunda În mod inevitabil Într-un final de tragedie gotică incalculabil. Monsieur Roquefort, care era un alergător de cursă lungă În disputele literare și se mîndrea că poseda o amplă colecție de scrisori semnate de toți editorii din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
trebuie să vă cereți scuze, spuse inspectorul, erați scuzat dinainte, mai ales pentru că e posibil să fi avut dreptate în temerile dumneavoastră, poate că am fi stricat totul, am fi înaintat ca o pereche de elefanți printr-un magazin de porțelanuri. Comisarul deschise pachetul, scoase două felii de pâine, puse între ele două felii de șuncă și zâmbi justificându-se, Mărturisesc că mi-e foame, am băut doar un ceai și aproape mi-am spart dinții în acele fursecuri blestemate. Agentul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
iar pianul era acoperit cu o bucată de mătase frumoasă, decolorată de soare. Într-un colț era o copie a lui Venus din Milo, iar în altul a lui Venus de Medici. Ici-colo câte un dulăpior italienesc pe care odihneau porțelanuri de Delft și într-o parte și în alta câte un basorelief. Într-o ramă frumoasă, aurită, era portretul Papei Inocențiu al X-lea de Velásquez, într-o copie executată de Stroeve personal la Roma. Toate erau expuse în așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
ca niște sturzi pe un câmp cu grâu verde, iar eu m-am îndreptat spre mormântul lui Clămence, mustrându-mă că nu vin mai des. Soarele, ploaia și anii au șters fotografia pe care o așezasem într-un medalion de porțelan. Nu mai rămâne decât o umbră a părului ei și i se poate ghici zâmbetul, ca și cum m-ar privi din spatele unui paravan de pânză. Mi-am pus mâna pe literele aurite ale numelui ei și apoi am plecat, spunându-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
aducea cu o pavană atroce. Gulerul rochiei tinerei fete, puțin desfăcut, lăsa să se vadă pe pielea gâtului o urmă profundă, de un roșu ce se apropia de negru. Procurorul mi-a arătat din ochi pe tavan o lustră de porțelan albastru, complicată, având alături o contragreutate de forma globului terestru, de cupru strălucitor, cu cele cinci continente, mări și oceane, apoi a scos din buzunar o cingătoare subțire de piele împletită, cu motive de margarete și mimoze, pe care a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
mormintelor. Vestibulul, cu pardoseala lui în alb și negru, părea o imensă tablă pentru un joc de dame ale cărui piese fuseseră furate. Se găseau acolo vaze și măsuțe de preț, console aurite pe care cupluri de dansatori, împietriți în porțelanul de Saxa, își suspendaseră pentru secole mișcările lor de menuet. O oglindă mare reflecta vizitatorul, și mă descoperii mai gras, mai bătrân și mai urât decât îmi imaginasem că sunt, având înaintea mea o imagine deformată a tatălui meu, ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
urmă fumau și el Îi povestea Întâmplări de la birou. Discutau și despre unde ar fi putut locui. Uneori, când el avea mai mult chef de vorbă, Rosalind Îi adormea În brațe, iar el o ținea ca pe un vas de porțelan prețios. Alteori, când el era foarte obosit, se așeaza la picioare ei și-și lăsa capul În poala ei, ea Își trecea degetele prin părul lui. Erau ore ce zburau inexorabil, ore imemoriale. UN INCIDENT ACVATIC Într-o zi, Întâlnindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
se scărpină nea Ovidiu în capul chel. Io știu numai că halterele nu zboară. - Vă mulțumim, domnule Ovidiu! - Și să-i spuneți lui domnu din America că io n-am furat nimic. - Mai târziu, zâmbi doamna cu un șirag de porțelan. Acum să ascultăm părerea unui agent F.B.I., în premieră la o televiziune româ... - Nu sunt vinovat! se revoltă Ovidiu. Spuneți-i că nu sunt vinovat! Și văzând că doamna nu catadicsea să traducă, nea Ovidiu îi spuse singur: If I
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
și el acceptase. În casa lui Popa ar fi putut să găsească indicii. În plus, nu-i strica puțină relaxare după atâta stres. - Mai doriți cafea? îi strigă doamna Popa de la treizeci de centimetri, ciocnind cu degetul în ceașca de porțelan chinezesc, din serviciul primit cadou la nuntă. Unghia scrâșni atât de tare pe porțelan și pe creierul agentului, încât americanul aproape că scăpă ceașca jos. Colegii lui din buncăr își duseră mâinile la urechi, rămânând cu gogoșile în dinții strepeziți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
plus, nu-i strica puțină relaxare după atâta stres. - Mai doriți cafea? îi strigă doamna Popa de la treizeci de centimetri, ciocnind cu degetul în ceașca de porțelan chinezesc, din serviciul primit cadou la nuntă. Unghia scrâșni atât de tare pe porțelan și pe creierul agentului, încât americanul aproape că scăpă ceașca jos. Colegii lui din buncăr își duseră mâinile la urechi, rămânând cu gogoșile în dinții strepeziți. - Thank you! zâmbi el ca după o lămâie, dând din cap că nu. - Poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]