4,496 matches
-
de elevi în zadar încercau să-l oprească, el auzea glasul tribunelor de odinioară încurajându-l, o bandă de magnetofon înregistrată cu paraziți, fragmentată pe alocuri, își lua avânt și mingea îi zbura dintre degete propulsată de-o forță teribilă. Portarul se ferea din calea ei, n-avea decât să rupă plasa era mai bine pentru el să-și protejeze scheletul. Vedeți voi, le spunea elevilor la sfârșitul demonstrației, când aclamațiile tribunelor din mintea lui se potoleau, vedeți, așa se joacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
zâmbește, respiră, ochii lucesc, figura îi este transfigurată. Iese pe ușa bibliotecii de îndată ce acele ceasului indică ora de plecare, coboară scările în pripă, balustrada se balansează sub mâna ei, tocurile îi bat pe aleea de ciment din curte, o salută portarul, îi răspunde și ea, aleargă, zboară spre stație, se urcă în primul autobuz, coboară cu greu împingând, strecurându-se cu violență printre oameni, la aprozar sunt struguri negri, dar ea nu mai are timp să aștepte, pornește ca un bolid
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
pumn zboară pe lângă urechea mea, îmi julește falca, cu palmele îi țin la distanță, beți pe stradă, cu risipă de energie la mers, în semicercuri, râzând, ne ținem sudați, mergând tare peste continente, asta mai trebuia, să te bați cu portarul... trebuie să plec, spun cu vocea de cârpe îngrămădite muiate din alcool în tutun și invers, pierd Săgeata, nu schițează nimic, nici zâmbet, se face că doarme, poate chiar doarme... și ușa cu multe fotografii lipite adolescentin de Iulia, ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
am refuzat să ieșim din campus? — Cum aș putea să uit? spuse Adrian, zâmbind, si declama, agitând pumnul: „Consiliul Revoluționar al Studenților cere că numirea profesorilor să fie făcută de către comitete alese în mod democratic, reprezentând toate compartimentele universității“. — „Inclusiv portarii, bufetierele și femeile de serviciu“, continuă Șam. Nu uită nici de ei. — „Cerem introducerea autoevaluării studenților în locul examenelor.“ — „Paturi duble pentru cuplurile care coabitează în căminele studențești.“ — „Să fie permis fumatul marijuanei în timpul orelor de îndrumare.“ — Iar el a pus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
susțineau că acolo se intra foarte ușor. Se intra greu și se ieșea și mai greu. Poarta de metal glisantă, cu acționare electrică, era o dovadă suficientă de exigență. La mină era același model omologat de securitate și confort. Pentru portar, mai ales. Inspirat de povestea lui Iuri, Flavius-Tiberius a botezat noua sa școală „Vorkuta maia”. În vreme ce elevii din marile licee teoretice câștigau tot felul de olimpiade și visau să ajungă medici, ingineri, arhitecți sau profesori, dacă se poate universitari În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
PMR, pe urmă PCR, erai tipărit. Nu-i urmai, te zdrobeau. Cît de ușor l-a interzis Beniuc pe Blaga! L-a scos din Academie, unde era membru din '36, și de la Catedra de filozofie a Universității din Cluj. Cu portarul l-a scos. E greu de trăit între reforme, Șichy. Și-i vreme, nu glumă, între 1948 și 2001! Sărac, bolnav, Blaga a înaintat la CC un memoriu, să se apere. Se afla "pe muchie de cuțit" cînd l-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
mai am acces la propria-mi carte", a constatat autorul, pus (ca noi toți) în imposibilitatea financiară de-a oferi prietenilor cîte un exemplar. Biet cetitoriu, dar și biet auctoriu! N-avea dreptate G. Călinescu să-și dorească salariul unui portar de la un hotel de lux? Tano grifonează ușa, presat de nevoi urgente: Nesfîrșita mea iubită și scriitoreasă, au nu știi tu oare că-n țara asta bogații sînt proști și săracii deștepți? Hau, auuu! Nu fac parte (nici n-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
tragă la poartă aproape din orice poziție. Și tocmai cînd în cele două apărări încep să apară spații, arbitrul fluieră prima repriză, iar jucătorii intră la vestiare. Pe timpul pauzei rezervele ies la încălzire, jucătorii de cîmp fac doi contra patru, portarii plonjează de la o bară la alta. În sfîrșit trec cele cincisprezece minute, echipele ies tropăind din tunel, urmate de cei trei arbitri. După așezare se vede limpede că nici unul dintre antrenori n-a operat nici o schimbare tactică, partiturile rămîn aceleași
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
o să treacă, încerca să se încurajeze singură. Ca de obicei, Poștașul își făcu apariția dis de-dimineață la Oficiu, își umplu geanta cu corespondența care-l aștepta gata sortată, semnă de primire într-un registru, îl salută din mers pe portar și o zbughi grăbit în stradă. Afară abia mijește de ziuă, o să-ți rămînă timp berechet pentru toate, cel mai tîrziu la amiază ești gata, poți să tragi pe dreapta, să-ți vezi de ale tale, își spuse. Traversă bulevardul
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
reușit să și scoată din cap acea imagine dezolantă a sălii goale în care din cauza ecoului, propriile cuvinte rostite cu patimă sfîrșeau toate prin a se întoarce împotriva sa. După fiecare dezamăgire de felul ăsta, seara, după ce preda cheile la portar și semna într-un caiet, se întorcea acasă convins că n-o să se aleagă nimic din planul său. Multe nopți n-a reușit să adoarmă deloc. Chinuit, speriat sau uimit, zăcea doar întins în pat cu ochii abia mijiți, întrezărind
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
Pentru aproape o jumătate de oră s-au încasat pumni zdraveni, s-au scos dinți și măsele, s-au smuls smocuri de păr, s-a scuipat sînge. Noroc că pînă la urmă cineva de la parter a auzit hărmălaia, a anunțat portarul, care a chemat imediat miliția. Dacă ar mai fi durat numai cîteva minute, ar fi fost nevoie și de ambulanță. Sectoriștii i-au legitimat imediat pe cei de față, au completat cîteva procese verbale, i-au tras deoparte pe cei
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
lui Sorin Comoroșan, Hearst II (Eminescu, București, 2001. Carte apărută cu sprijinul financiar al Ministerului Culturii și Cultelor), este un fel de roman metaforico-filozofico-satiric, avându-i ca protagoniști pe fiul unui miliardar american, Hearst II (al II-lea) și pe portarul unui zgârie-nori (sediu al firmelor magnatului), Hershkowicz. Hearst II este un tânăr inteligent, zvelt și plin de grație, iar Hershkowicz - un ins scund și slinos, schimonosit de ură împotriva semenilor săi. Acest Richard al III-lea à la Sorin Comoroșan
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
trage un șut! Unde? Înspre clădire! Clădirea era la vreo 40 de metri. Să sparg vreun geam? Cei prezenți încep să rîdă. Un subordonat grăsuliu intervine: Apăr eu șutul! Se rîde cu poftă și grăsuțul face cîteva figuri stîngace de portar. Nu trag, spune ferm copilul. Un zelos îl prinde de urechi și întreabă: Așa-i că n-ai fost tu? Unde? Cu șutul acela de la școală! Ba da. Atunci de ce nu tragi, mă, odată? Mi-i frică! De ce? Păi, trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
zelos îl prinde de urechi și întreabă: Așa-i că n-ai fost tu? Unde? Cu șutul acela de la școală! Ba da. Atunci de ce nu tragi, mă, odată? Mi-i frică! De ce? Păi, trebuie să trag tare și nenea stă portar! Și? Îl pot lovi și pe el! Va fi paguba mea, rîde grăsunul. Copilul își ia elan și șutează. Grăsanul a căzut ca trăsnit și pe ambele nări îi curgeau două jeturi de sînge. Toți rămîn împietriți, doar Pantelimon rîde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
mască. Imagini resuscitate în oglinda retrovizoare. Un amestec eterogen întregea nedefinitul. Jocul de-a v-ați ascunselea justifica o posibilă absența. Este, nu este, este... Jocul argumenta prioritățile. "Mâine o să le iubesc pe toate, fetele tatii!" La 4 dimineața, umbra portarului atârna de o funie sub tocul ușii. Un clovn trist a coborât de pe scenă, noaptea a tras cortina cât să-și șteargă lacrimile. Întuneric. Infirmierul a deschis încet ușa (parcă intuia somnul), a făcut doi pași, trei, s-a apropiat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
lanterna. O sperietoare din cârpe păzea ușa. "Ce glumă proastă!" Infirmierul a lovit cu vâna de cauciuc mogâldeața cu cizme sparte, ghemotocul de haine se mișca ca un pendul de ceas în care Dumnezeu a dat arc în zori... Bătrânul portar atârnă ca o limbă de clopot de bolta cerului, pufoaica mirosea a om liber. Nene Matei, te rog, hai să ieșim din această fotografie înrămată! 46. Spânzurat de tocul ușii, rece, livid, rigid, vânăt, lignificat, o ultimă explozie de sânge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
nu mai puteți de bine! Crucea mami voastre de dungați! Bă, handicapatule, ți-ai nenorocit copii! Fuge satul de tine ca de duh rău, spurcăciunea naibii, violator ordinar! Dacă aș avea un revolver, ți-aș zbura creierii pe pereți! Domnule portar, nu este adevărat, noi... Tacă-ți fleanca, prostănacule! Stai mult pe lângă pizdar și o să ajungi la fel! Nu ești primul căruia i-a întunecat mințile. Petru nu a vrut să se întâmple așa, intenția era să-l imobilizeze cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
schit, un drum șerpuit, sinuos, parcă desenat de un arhitect bolnav de parkinson; de la șosea se putea arunca cu piatra pe acoperișul stăreției; de la șosea până în ușa bisericii, jumătate de oră de nevoință. Era seara, trecut de 19. În ghereta portarului, o umbră, ca într-un pendul de ceas, bătea metanii. Candela contura întunericul, câteva tușe de lumină întregeau decorul. Petru, fără să tulbure ceasul, s-a așezat pe o buturugă de brad. Clopotele împărțeau noaptea în două emisfere identice, toaca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
mă fac auzit?" striga sfântul Augustin în pustie. Pustia Mânăstirii Fântânele ridica zid în icoană. Călugări, meșteri iscusiți, în jurul păcatului, piatră peste piatră, până la brâu, până la inimă, până la tâmplă; până la Dumnezeu mereu încă un pas. La Fântânele, ca la Socola, portarul dezlega ultimele intenții. Petru avea emoții. Toată viața a existat într-o stare confuză de examen picat sub linie. Pe drum a repetat rugăciuni, a citit Psaltirea, a răsfoit Noul Testament, Filocaliile, Sinaxarul, Cazania, Triodul. Fiecare carte bisericească i-a impus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
se face de Dumnezeu sau de odihnă, cauți un loc, altfel decât Mănăstirea Fântânele. Când vrei să ți se piardă urma, desfaci muntele și intri în pântecele lui ca într-un mormânt. Petru se simțea cu adevărat salvat de la moarte. Portarul i-a sugerat o poveste credibilă. Erau zeci de schituri în Munții Neamțului, confort sporit (primești ascultare, îți faci treaba sau îi pui pe cei veniți după tine să ți-o facă): căldurică, haleală, televizor, parabolică, telefon, mai o sticlă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
înțelege nimeni în afară de mama și de părintele Macarie), confort cât te țin brăcinarele. Petru pășea într-un spectacol fără regie, Dumnezeu a tras cortina pe jumătate. Povestea cu aruncatul din mașină nu a fost nici pe departe o justificare pertinentă, portarul o servea fiecărui rătăcit prin munții Bârgăului. 21. Cuviosul i-a ascultat pe toți: care mai nuanțat, care mai cu lacrimi în ochi. Starețul, la început, o făcea pe-a naivul, apoi, după ce-i scana bine, le demantela fiecăruia în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
fântâna, felinarul, porțile știu să aștepte. Porțile se deschid în inima celui care nu uită drumul spre casă. La 4 dimineața, șotronul este plin cu rouă. Mâine poate o să plouă părinte, mâine ploaia mă va întoarce în nori. Am ucis portarul. Eu l-am convins pe nenea Matei să evadeze, eu i-am spus să-i bage hârtie igienică în gură și să-i pună căluș, să-l lege de calorifer, să stingă lumina, să-i ia cheile, banii, haina, ghetele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
Eu l-am convins pe nenea Matei să evadeze, eu i-am spus să-i bage hârtie igienică în gură și să-i pună căluș, să-l lege de calorifer, să stingă lumina, să-i ia cheile, banii, haina, ghetele. Portarul s-a împotrivit, nenea l-a spânzurat de tocul ușii, eu am insistat să evadăm. Peste șotronul Geniei plin de rouă, alt șotron vinețiu, cu ochii ieșiți din orbite, cu buzele galbene de nicotină, cu mâinile noduroase și pline de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
octombrie 1993, noaptea, la fiecare 30 de minute, o umbră trecea tiptil pe sub fereastră, asculta la ușă, privea prin gaura cheii. Dimineață, la 4, Petru se visa fum de brad, urca în cer, creștea pădure. 52. Diminețile începeau la 4. Portarul avea canon să supravegheze centrala stăreției, să toace de utrenie, să aprindă candelele în biserică, să trezească obștea, să pună ceaiul pe plită. Iarna făcea cărări toată noaptea, vara alunga buha de sub streașină, primăvara moșea vacile, toamna ținea rânduiala la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
în celelalte zile ale săptămânii. La 4 și jumătate, ava Ioan dădea binecuvântare pentru utrenie, tămâia însemna calea, clopotele deschideau cerul, toacă pava cărare până-n ușa lui Dumnezeu. La 4, sfinții dormeau în icoană; pentru fiecare trezire, o lumânare aprinsă; portarul împodobea sfeșnicele; sfinții, pe inimă goală, beau lumină; sfinții erau ca niște becuri ecologice: le încărca soarele peste zi și clipoceau precum licuricii până spre miezul nopții. La 4 și jumătate catapeteasma își lepăda așternuturile peste somnambulii pământului. Binecuvântat este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]