1,077 matches
-
de către președintele Gerald Ford. USS Nimitz a fost trimis pentru prima dată în Marea Mediterana pe 7 iulie 1976 alături de USS South Carolina și USS California. În noiembrie 1976, Nimitz a fost premiat cu medalia „Battle E” pentru cel mai eficient portavion din flotă Atlanticului. Deplasarea a fost fără incidente, iar portavionul s-a întors la Norfolk, Virginia pe 7 februarie 1977. O a doua călătorie fără incidente spre Mediterana a început la 1 decembrie 1977, terminându-se la 20 iulie 1978
USS Nimitz (CVN–68) () [Corola-website/Science/321211_a_322540]
-
prima dată în Marea Mediterana pe 7 iulie 1976 alături de USS South Carolina și USS California. În noiembrie 1976, Nimitz a fost premiat cu medalia „Battle E” pentru cel mai eficient portavion din flotă Atlanticului. Deplasarea a fost fără incidente, iar portavionul s-a întors la Norfolk, Virginia pe 7 februarie 1977. O a doua călătorie fără incidente spre Mediterana a început la 1 decembrie 1977, terminându-se la 20 iulie 1978. A treia deplasare a început pe 10 septembrie 1979 către
USS Nimitz (CVN–68) () [Corola-website/Science/321211_a_322540]
-
pentru Handerson Field japonezii au fost înfrânți, dar cu pierderi mari din partea aliaților. În același timp, amiralul Isoroku Yamamoto, comandantul Flotei Combinate japoneze, a învins forțele navale ale SUA în Bătălia din Insulele Santa Cruz, îndepărtându-le din zonă. Totuși, portavioanele japoneze au fost nevoite să se retragă, din cauza pierderii avioanelor și a echipajelor acestora. Ulterior, Navele lui Yamamoto s-au întors la bazele din Truk, în Micronezia, unde era și cartierul său general, și la Rabaul, iar trei portavioane s-
Bătălia navală de la Guadalcanal () [Corola-website/Science/321182_a_322511]
-
Totuși, portavioanele japoneze au fost nevoite să se retragă, din cauza pierderii avioanelor și a echipajelor acestora. Ulterior, Navele lui Yamamoto s-au întors la bazele din Truk, în Micronezia, unde era și cartierul său general, și la Rabaul, iar trei portavioane s-au întors în Japonia pentru reparații și retehnologizare. Armata japoneză a plănuit un alt atac asupra Insulei Guadalcanal pentru noiembrie 1942, dar avea nevoie de întăriri înainte de a începe operațiunea. Armata i-a cerut asistență lui Yamamoto pentru a
Bătălia navală de la Guadalcanal () [Corola-website/Science/321182_a_322511]
-
ajuta navele americane avariate, pentru a salva supraviețuitorii americani și, conform relatărilor, pentru a împușca supraviețuitorii japonezi. "Hiei" a fost atacat de mai multe ori de torpiloarele TBF Avenger de pe Henderson Fields, de bombardiere în picaj Douglas SBD Dauntless de pe portavionul "Enterprise", care plecase din Nouméa pe 11 noiembrie, și de bombardiere grele B-17 Flying Fortress aparținând "Grupei 11 Bombardament" a Forțelor Aeriene ale Statelor Unite ale Americii cu baza în Espiritu Santo. Abe și echipa lui s-au mutat pe "Yukikaze" la ora
Bătălia navală de la Guadalcanal () [Corola-website/Science/321182_a_322511]
-
făcut inutilizabile. Flota japoneză a terminat bombardamentul în jurul orei 2:30, în ziua de 14 noiembrie, și a părăsit zona îndreptându-se spre Rabaul luând-o pe la sud de Insulele Noua Georgie. În zori, avioanele de pe Henderson Field și de pe portavionul "Enterprise" (care staționa la 370 km sud de Guadalcanal), și-au început atacul, prima dată asupra flotei lui Mikawa care se îndepărta de Guadalcanal, apoi asupra convoiului de transport care se îndrepta spre Guadalcanal. Avioanele de pe Henderson Field au putut
Bătălia navală de la Guadalcanal () [Corola-website/Science/321182_a_322511]
-
și a crucișătorului "Nagara" care supraviețuiseră primei bătălii, din 13 noiembrie. Kondo își comanda flota de pe crucișătorul "Atago". Pentru că nu prea mai avea nave apte de luptă, amiralul William Halsey, Jr. a luat cuirasatele "Washington" și "South Dakota" din escorta portavionului "Enterprise", a adăugat patru distrugătoare, și a constituit astfel "Task Force 64" sub comanda amiralului Willis A. Lee, cu misiunea de a apăra Guadalcanal și Henderson Field. Era o flotă improvizată. Navele nu operaseră împreună decât câteva zile și cele
Bătălia navală de la Guadalcanal () [Corola-website/Science/321182_a_322511]
-
Marina Imperială Japoneză nu a putut să livreze decât proviziile necesare pentru subzistență și un număr mic de soldați pentru înlocuirea celor de pe insulă. Din cauza amenințării continue pe care o reprezentau avioanele americane cu baza pe Henderson Field sau pe portavioane, japonezii au continuat să folosească de sistemul "Tokio Express" pentru a livra ceea ce era necesar armatei din Guadalcanal. Totuși, aceste provizii și ritmul de înlocuire a soldaților nu erau suficiente penru a susține armata de pe insulă, care, până pe 7 decembrie
Bătălia navală de la Guadalcanal () [Corola-website/Science/321182_a_322511]
-
în războiul naval, deoarece marile puteri au început sa conștientizeze vulnerabilitatea marilor nave de război în fața avioanelor lans-torpilă, fapt ce a determinat schimbarea priorităților de construcție. Astfel, Japonia, Marea Britanie și S.U.A. au început să pună accentul mult mai mult pe portavioane, în detrimentul cuirasatelor. "Bismarck" a fost proiectat între 1933-1934, în dezacord parțial cu tratatul de la Washington, care limita deplasamentul cuirasatelor la 35.000t. Deplasamentul proiectat era de 40.000 de tone, depășind cu 5.000 de tone limită impusă prin tratat
Bismarck (cuirasat) () [Corola-website/Science/321268_a_322597]
-
plăcilor de oțel. Urmărirea Scufundarea navei-amiral ""Hood"" într-o bătălie de 8 minute a produs consternare și groază în Marea Britanie. Winston Churchill a emis faimosul ordin " Scufundați cuirasatul Bismarck!", ceea ce a pornit o adevărată haițuială în Atlanticul de Nord. 2 portavioane, 3 cuirasate și 40 de nave mai mici (crucișătoare și distrugătoare) au început mișcări convergente înspre ruta estimată a navei germane. Într-o mișcare curajoasă, cuirasatul Prince of Wales, deși avariat și cu viteza limitată la 26 de noduri, a
Bismarck (cuirasat) () [Corola-website/Science/321268_a_322597]
-
mai. Câteva zeci de hidroavioane ale pazei de coastă britanice au început o căutare frenetică a navei germane. Abia pe 26 mai acesta a fost descoperit, în sud-estul insulelor britanice. Amiralitatea Britanică a ordonat atacuri imediate cu toate forțele disponibile. Portavionul "Victorious" a lansat 12 avioane lans-torpila, care au reușit 1 sau 2 lovituri asupra navei germane. Cu toate acestea, armura deosebit de rezistentă a rezistat cu brio, și Bismarck continuă goana cu 24-25 de noduri. Ieșit din raza de acțiune a
Bismarck (cuirasat) () [Corola-website/Science/321268_a_322597]
-
sau 2 lovituri asupra navei germane. Cu toate acestea, armura deosebit de rezistentă a rezistat cu brio, și Bismarck continuă goana cu 24-25 de noduri. Ieșit din raza de acțiune a lui "Victorious", Bismarck a intrat în raza de acțiune a portavionului "Ark Royal", care a lansat 2 valuri a câte 15 avioane lans-torpila. Trecând prin barajul antiaerian destul de ineficient, avioanele britanice au reușit încă 2 lovituri cu torpile: 1 în centrul navei, care a cauzat foarte puține avarii, și o a
Bismarck (cuirasat) () [Corola-website/Science/321268_a_322597]
-
În plus, Australia a furnizat majoritatea aprovizionării și a personalului auxiliar pentru "Forțele Britanice ale Commonwealthului din Coreea". Fregata "Shoalhaven" a RAN și distrugătorul HMAS "Bataan" au fost de asemenea angajate în război iar mai târziu s-a alăturat și portavionul ușor HMAS "Sydney" acestor forțe. Totuși, până la sosirea 3 RAR în Pusan la 28 septembrie, armata nord coreeană se afla în retragere ca urmare a debarcărilor și luptelor din Inchon. Ca parte a forțelor de invazie și sub comanda Comandantului
Istoria militară a Australiei () [Corola-website/Science/320589_a_321918]
-
de proiectare cu cele ale Marinei Regale britanice. HMAS "Perth" și HMAS "Hobart" s-au alăturat flotei în 1965, urmate de HMAS "Brisbane" în 1967. Alte proiecte prevedeau construcția a șase fregate de escortă de clasă "River", modificarea și conversia portavionului HMAS "Melbourne" în rol antisubmarin, achiziționarea a zece elicoptere Wessex și cumpărarea a șase submarine de clasă six "Oberon". RAAF a preluat primul avion Mirage în 1967, echipând Escadrilele 3, 75 și 77 cu următoarele livrări. Serviciul a mai primit
Istoria militară a Australiei () [Corola-website/Science/320589_a_321918]
-
adaptată în câteva filme și jocuri, cea mai cunoscută adaptare fiind ecranizarea din 1987 a lui Paul Verhoeven. Heinlein a absolvit Academia Forțelor Navale ale Statelor Unite în 1929 și a servit în Marină timp de cinci ani, întâi pe noul portavion USS "Lexington" (1931), apoi ca locotenent nava pe distrugătorul USS "Roper" (1933-1934), fiind trecut în rezervă în cele din urmă din cauza tuberculozei pulmonare. Heinlein nu a luptat pe front și, în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial era deja civil
Infanteria stelară () [Corola-website/Science/321549_a_322878]
-
ofensivei japoneze în Insulele Solomon, comisarul britanic din Insulele Solomon și cei câțiva soldați australieni asignați pentru defensiva insulei Tulagi au evacuat insula chiar înainte ca forțele japoneze să sosească la 3 mai. A doua zi însă, o forță condusă de un portavion american aflat în drum spre o misiune de a opune rezistență forțelor japoneze care înaintau spre Port Moresby (ce a avut ca rezultat Bătălia din Marea Coralilor) a lansat un atac aerian asupra forței de debarcare japoneze din Tulagi, distrugând
Invazia insulei Tulagi () [Corola-website/Science/321672_a_323001]
-
Marinei americane într-o ambuscadă decisivă în Pacificul central, el a detașat unele din vasele mai mari pentru a susține operațiunea "Mo" și l-a pus pe Inoue în fruntea părții navale a operațiunii. O forță mare, constând din două portavioane grele, un portavion ușor, un portavion cu hidroavioane, nouă crucișătoare și 13 distrugătoare, împărțită în mai multe grupuri, urma să păzească convoiul de invazie a orașului Port Moresby și să atace orice vase aliate ce s-ar fi apropiat cu
Invazia insulei Tulagi () [Corola-website/Science/321672_a_323001]
-
o ambuscadă decisivă în Pacificul central, el a detașat unele din vasele mai mari pentru a susține operațiunea "Mo" și l-a pus pe Inoue în fruntea părții navale a operațiunii. O forță mare, constând din două portavioane grele, un portavion ușor, un portavion cu hidroavioane, nouă crucișătoare și 13 distrugătoare, împărțită în mai multe grupuri, urma să păzească convoiul de invazie a orașului Port Moresby și să atace orice vase aliate ce s-ar fi apropiat cu scopul de a
Invazia insulei Tulagi () [Corola-website/Science/321672_a_323001]
-
în Pacificul central, el a detașat unele din vasele mai mari pentru a susține operațiunea "Mo" și l-a pus pe Inoue în fruntea părții navale a operațiunii. O forță mare, constând din două portavioane grele, un portavion ușor, un portavion cu hidroavioane, nouă crucișătoare și 13 distrugătoare, împărțită în mai multe grupuri, urma să păzească convoiul de invazie a orașului Port Moresby și să atace orice vase aliate ce s-ar fi apropiat cu scopul de a opri invazia. Forța
Invazia insulei Tulagi () [Corola-website/Science/321672_a_323001]
-
și "Tama Maru #8" comandate de contraamiralul Kiyohide Shima (vasul-amiral fiind "Okinoshima"), au plecat de la Rabaul la 30 aprilie și s-a îndreptat către Insulele Solomon. Contraamiralul Aritomo Gotō furniza acoperirea aeriană pentru invazia insulei Tulagi cu Grupul de Acoperire de pe portavionul ușor (), patru crucișătoare și un distrugător aflate la vest de centrul arhipelagului Solomon. O forță de acoperire separată (denumită uneori Grupul de Suport Tulagi), comandată de contraamiralul Kuninori Marumo formată din două crucișătoare ușoare, vasul de hidroavioane , și trei canoniere
Invazia insulei Tulagi () [Corola-website/Science/321672_a_323001]
-
și de la Pearl Harbor, Hawaii. Pe baza acestor informații, la 22 aprilie, amiralul american Chester Nimitz, aflat la Pearl Harbor, a îndreptat forțele aliate către Marea Coralilor pentru a opri operațiunea japoneză "Mo". La 27 aprilie, Task Force 17 de pe portavionul american , sub comanda viceamiralului Frank Jack Fletcher, a plecat de pe Tonga și i s-a alăturat Task Force 11 (TF11) de pe portavionul , la nord-vest de Noua Caledonie la 1 mai. În aceeași zi, Fletcher a detașat TF11 pentru realimentare, așteptându-se
Invazia insulei Tulagi () [Corola-website/Science/321672_a_323001]
-
forțele aliate către Marea Coralilor pentru a opri operațiunea japoneză "Mo". La 27 aprilie, Task Force 17 de pe portavionul american , sub comanda viceamiralului Frank Jack Fletcher, a plecat de pe Tonga și i s-a alăturat Task Force 11 (TF11) de pe portavionul , la nord-vest de Noua Caledonie la 1 mai. În aceeași zi, Fletcher a detașat TF11 pentru realimentare, așteptându-se să se alăture lui "Lexington" și escortei sale la 4 mai într-o poziție predeterminată din Marea Coralilor. La 2 mai, paznicul
Invazia insulei Tulagi () [Corola-website/Science/321672_a_323001]
-
să-i ducă la San Cristobal. De la San Cristobal un alt vas i-a dus în Noile Hebride și de acolo ei s-au realăturat forțelor americane. După ce a atacat Tulagi, "Yorktown" s-a reîntâlnit cu "Lexington", și cele două portavioane au luptat cu restul forțelor japoneze implicate în operațiunea Mo în perioada 6-8 mai în bătălia din Marea Coralilor. În această bătălie, "Lexington" a fost scufundat, iar "Yorktown" avariat. Japonezii au suferit pierderea lui "Shōhō", scufundatm a unui portavion grav
Invazia insulei Tulagi () [Corola-website/Science/321672_a_323001]
-
două portavioane au luptat cu restul forțelor japoneze implicate în operațiunea Mo în perioada 6-8 mai în bătălia din Marea Coralilor. În această bătălie, "Lexington" a fost scufundat, iar "Yorktown" avariat. Japonezii au suferit pierderea lui "Shōhō", scufundatm a unui portavion grav avariat și mari pierderi de avioane și membri ai echipajelor. Temându-se de alte eventuale atacuri ale avioanelor aliate terestre sau ale navelor lor, și neputând să efectueze operațiuni de acoperire aeriană pentru forțele navale de suprafață din cauza pierderilor
Invazia insulei Tulagi () [Corola-website/Science/321672_a_323001]
-
și avioanele Buffalo înaintea lor, însă, avioanele Hurricane au început să sufere pierderi grave în luptele de aproape ce au urmat. În perioada 27-30 ianuarie, au sosit alte 48 de Hurricane-uri (Mk IIA) cu Grupul Nr. 226 (patru escadrile) pe portavionul HMS "Indomitable", de pe care au decolat pentru a ajunge la aerodromurile cu numele de cod P1 și P2, lângă Palembang, Sumatra în Indiile Orientale Olandeze. Sosirea sacadată a avioanelor Hurricane, împreună cu sistemele de alarmă antiaeriană inadecvate de la început, a avut
Bătălia de la Singapore () [Corola-website/Science/320772_a_322101]