1,339 matches
-
mai 2016 Toate Articolele Autorului Două zâne din poveste, vă spun fără să greșesc, s-au oprit fără de veste chiar pe plaiul românesc. Au venit, și-așa, din joacă au intrat în grădiniță, copilași frumoși ca sorii le zâmbiră la portiță. Vă spun drept că le-au plăcut tot ceea ce au văzut, copiii, ca niște flori, erau toți pe placul lor. Cuminței, ascultători, ziua toată zâmbitori, nu erau firi nătăflețe erau dornici erau să învețe! Anii iute au trecut într-un
LA REVEDERE, GRĂDINIȚĂ! de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 1966 din 19 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/377341_a_378670]
-
metaforic vorbind, când mă apucă disperarea și năbădăii pe viața asta aiurită, ale cărei meandre îmi vine tare greu să le mai înțeleg și să mă resemnez în fața lor, îmi înving frustrarea contopindu-mă cu el. De acum e mereu portița deschisă către lumea visurilor mele și o pornesc în călătorie traversând tuneluri spațio-temporale într-o clipire de ochi, prin hățișurile misteriosului univers paralel. Nu am încă o idee prea clară de tot ce ascunde, fiindcă e nemărginit și misterul este
CU,,EUPRIN UNIVERSURI PARALELE de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2241 din 18 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/377401_a_378730]
-
am făcut politică. În drum spre casă te-am sunat, doar că tu nu ai răspuns, să nu ne certăm, mai bine spune-mi ce ai pregătit de mâncare și să mergem la masă. După plecarea Mihaelei, Lăzărica a zăvorât portița, apoi a continuat să măture prin fața casei. Era sâmbătă, făcuse focul sub pirostria pe care pusese un tuci mare plin cu apă, voia să-și facă baie, se umpluse de praf cât robotise toată ziua. Își construise o baie dar
DOI PRIETENI, MIHAI ȘI GILĂ VII de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2241 din 18 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/377407_a_378736]
-
viața. Când apa s-a fiert și ea terminase deja de robotit prin curte, a adus albia sub un șopron unde era ferită de eventualele priviri indiscrete ale curioșilor. A mers la poartă, a verificat zăvorul, s-a asigurat că portița este încuiată, s-a întors sub șopron, s-a dezbrăcat de haine, apoi a început să se spele. Era în picioare în albie, cu o oală își turna apă să se limpezească, îi plăcea să simtă cum scârție pielea după ce
DOI PRIETENI, MIHAI ȘI GILĂ VII de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2241 din 18 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/377407_a_378736]
-
să n-aibă niciuna. Să cadă pe el năpasta, Să nu-l aștepte nevasta, Cum mă așteaptă pe mine Și la Cristos mi se-nchină. „Luna, Doamne, fău-o mare, Să lumineze-n cărare... Soțu-n gropi să nu îmi cadă, Noaptea portița să-mi vadă!. Fântânile să găsească... Apă să bea, să-l trezească.” Ruga Dumnezeu i-ascultă, Dar apă nu beau prea multă. Apă de-mi beau, ruginesc... Sau mai știi?... de scârțâiesc!... Câinii dacă-i scol, mă latră... Și-am
PE STRADA CU TREI FÂNTÂNI de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 2271 din 20 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/377472_a_378801]
-
am desenat,prin curte noi am alergat.Pe ușa am intrat piticiși-acum ieșim școlari voinici.... XIII. GRĂDINIȚA-I SUPĂRATĂ, de Valeria Iacob Tamâș, publicat în Ediția nr. 1967 din 20 mai 2016. Tare-i tristă grădiniță fiindcă și-a închis portița. Toată vara o să stea precum cucul, singurea! -Haide nu mai fă o dramă, nu te-ai săturat de larma? Cum ma tulbură ades, nici că mai apuc să țes! Mie urechile-mi sună, însă tu le cânți în struna. Cum
VALERIA IACOB TAMAŞ [Corola-blog/BlogPost/377416_a_378745]
-
l-a pornit, până-n toamnă o sa țeasă fericit pânza-i prăfoasa. Îi strigă o rândunea țupăind pe-o rămurea -Hai păianjenule-afară la soare, fiindcă-i vară. Nu vorbea așa hai-hui, ... Citește mai mult Tare-i tristă grădinițafiindcă și-a închis portița.Toată vară o sa steaprecum cucul, singurea! -Haide nu mai fă o dramă,nu te-ai săturat de larma?Cum ma tulbură ades,nici că mai apuc să țes!Mie urechile-mi sună,insă tu le cânți în strună.Cum nu
VALERIA IACOB TAMAŞ [Corola-blog/BlogPost/377416_a_378745]
-
1966 din 19 mai 2016. Două zâne din poveste, vă spun fără să greșesc, s-au oprit fără de veste chiar pe plaiul românesc. Au venit, și-așa, din joacă au intrat în grădiniță, copilași frumoși că sorii le zâmbiră la portița. Vă spun drept că le-au plăcut tot ceea ce au văzut, copiii, ca niște flori, erau toți pe placul lor. Cuminței, ascultători, ziua toată zâmbitori, nu erau firi nătăflete erau dornici erau să învețe! Anii iute au trecut într-un
VALERIA IACOB TAMAŞ [Corola-blog/BlogPost/377416_a_378745]
-
Dar astăzi se sfârșesc toate ... Citește mai mult Două zâne din poveste,vă spun fără să greșesc,s-au oprit fără de vestechiar pe plaiul românesc.Au venit, și-așa, din joacăau intrat în grădiniță,copilași frumoși că șoriile zâmbiră la portiță.Vă spun drept că le-au plăcuttot ceea ce au văzut,copiii, ca niște flori,erau toți pe placul lor.Cuminței, ascultători,ziua toată zâmbitori,nu erau firi nătăflețeerau dornici erau să învețe!Anii iute au trecutîntr-un mod foarte plăcut .Cum
VALERIA IACOB TAMAŞ [Corola-blog/BlogPost/377416_a_378745]
-
nr. 1887 din 01 martie 2016. Nu mai sunt un prichindel, am crescut mai măricel, de-acum toată lumea știe, sunt în grupă mijlocie. Sună ceasul, mă trezesc, în pat nu mai zăbovesc, colegii de grădiniță stau și-i aștept la portița. Drumul, plini de voie bună, îl parcurgem împreună, trecând prin râma ușiței umplem curtea grădiniței. Ne întâmpină în prag doamna noastră, ce cu drag, dându-ne câte-un pupic ne spune : -Bine-ați venit! Stă în ușă și zâmbește, Se vede
VALERIA IACOB TAMAŞ [Corola-blog/BlogPost/377416_a_378745]
-
pe obraji îi curg. Citește mai mult Nu mai sunt un prichindel,am crescut mai măricel,de-acum toată lumea știe,sunt în grupă mijlocie.Sună ceasul, mă trezesc,în pat nu mai zăbovesc,colegii de grădinițăstau și-i aștept la portiță. Drumul, plini de voie bună,îl parcurgem împreună,trecând prin râma ușițeiumplem curtea grădiniței.Ne întâmpină în pragdoamna noastră, ce cu drag,dându-ne câte-un pupicne spune : -Bine-ați venit! Stă în ușă și zâmbește,Se vede că ne iubește
VALERIA IACOB TAMAŞ [Corola-blog/BlogPost/377416_a_378745]
-
nr. 1700 din 27 august 2015. Nu mai sunt un prichindel, am crescut mai măricel, de-acum toată lumea știe, sunt în grupă mijlocie. Sună ceasul, mă trezesc, în pat nu mai zăbovesc, colegii de grădiniță stau și-i aștept la portița. Drumul, plini de voie bună, îl parcurgem împreună, trecând prin râma ușiței umplem curtea grădiniței. Ne întâmpină în prag doamna noastră, ce cu drag, dându-ne câte-un pupic ne spune : -Bine-ați venit! Citește mai mult Nu mai sunt un
VALERIA IACOB TAMAŞ [Corola-blog/BlogPost/377416_a_378745]
-
ne spune : -Bine-ați venit! Citește mai mult Nu mai sunt un prichindel,am crescut mai măricel,de-acum toată lumea știe,sunt în grupă mijlocie.Sună ceasul, mă trezesc,în pat nu mai zăbovesc,colegii de grădinițăstau și-i aștept la portiță. Drumul, plini de voie bună,îl parcurgem împreună,trecând prin râma ușițeiumplem curtea grădiniței.Ne întâmpină în pragdoamna noastră, ce cu drag,dându-ne câte-un pupicne spune : -Bine-ați venit!... XXIV. ANII COPILĂRIEI, de Valeria Iacob Tamâș, publicat în Ediția
VALERIA IACOB TAMAŞ [Corola-blog/BlogPost/377416_a_378745]
-
viață poetului, pentru formarea personalității literare a lui. „La Cernăuți Mihai trase la început la bunul Aron Pumnul, bolnav pe moarte acum, si se așeza acolo că bibliotecar. Pumnu avea case proprii, mai spre marginea orașului. Într-o curte cu portița de lemn înecata în verdeața, se aflau o casă mai mare cu cerdac, pe dreapta, unde locuia Pumnul și alta mai joasă, unde locuiau școlarii ținuți în gazdă și se adăpostea așa zisă bibliotecă a gimnaziștilor rămâni.”( Istoria literaturii române
EMINESCU ŞCOLAR LA CERNĂUŢI de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1982 din 04 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378297_a_379626]
-
nu zănatic, are imprevizibiltatea unei intelectuale rasate, trăiește cu o anume libertate interioară și caracterul și comportamentul i se glisează perfect pe epoca aceea de revoltă și negare a constrângerilor. În același timp, tot sistemul o face suspicioasă și orice portiță de optare, orice ieșire spre un sine în acord cu el însuși o fac să reacționeze neașteptat în relaționare, fie cu bărbații importanți din viața sa, Ioan, Miron, Ben, chiar tatăl său, dar și cu dada Sultana și prietena Marilena
SLALOM SENTIMENTAL- ROMAN- VALERIA MANTA TĂICUȚU de CRISTINA ŞTEFAN în ediţia nr. 2130 din 30 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379118_a_380447]
-
e mai măreț ca zborul? Cu ce să compari fiorul De-a te-apropia de soare, Să ai totul la picioare, Să privești fără de frică Lumea-n jos, cât e de mică?” Se întreabă-n gând Culiță, Rezemat de o portiță ... Referință Bibliografică: CULIȚĂ ȘI GĂINA / Gheorghe Vicol : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2060, Anul VI, 21 august 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Gheorghe Vicol : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu
CULIŢĂ ŞI GĂINA de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 2060 din 21 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/379143_a_380472]
-
Radu nu putu să adoarmă. Se strecură din casă și înaintă încet prin grădina plină de bălării, cu gândul de a se plimba pe malul Someșului, care, își amintea că trecea pe lângă poarta din fundul curții. Nici nu deschise bine portița când o zări, scăldată în razele lunii, așezată pe un pietroi, cu picioarele cufundate până la genunchi în apa rece. Profilul profesoarei părea desenat de un artist pe fundalul întunecat al sălciilor. - Nu poți dormi nici tu? Își întoarse capul și
REVENIREA de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1403 din 03 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/379865_a_381194]
-
în mână o halcă de turtă de mălai. Pricepuse și el că-mbierea făcută era de bună credință, doar nu-i azvârlisem hrana în uliță, nu, i-o făgăduiam în ogradă, pe locul stăpânit de mine. Încrezător, împinsese c-o labă portița și se-apropiase cu oarece semeție, dar și cu încrederea că nu-l voi dezamăgi. Îi aruncai domol demâncarea pe care o prinse dintr-un foc. O lăsă pentru o clipită jos, mi se păru, ca să-mi mulțumească, dar fără
CE SĂ FI FOST?! – PREMIUL AL II-LEA PENTRU PROZĂ SCURTĂ LA FESTIVALUL NAŢIONAL DE LITERATURĂ “AGATHA GRIGORESCU BACOVIA” de ANGELA DINA în ediţia nr. 1738 din 04 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381816_a_383145]
-
lăsă pentru o clipită jos, mi se păru, ca să-mi mulțumească, dar fără ajutorul cozii. Asta mă făcu să cred că era lipsit de mult de prietenia omului, căci nu mai știa semnele... Apoi, înșfăcând turtoiul, își deschise tot singur portița cu laba. Se-apucă să mănânce abia când fu în uliță, lipit de uluci, de parcă acolo îi era locul dintotdeauna. Îl lăsasem în pace, uitându-l pe clipă și întorcându-mă la ale mele. Tu, ca flăcăiaș ce te aflai
CE SĂ FI FOST?! – PREMIUL AL II-LEA PENTRU PROZĂ SCURTĂ LA FESTIVALUL NAŢIONAL DE LITERATURĂ “AGATHA GRIGORESCU BACOVIA” de ANGELA DINA în ediţia nr. 1738 din 04 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381816_a_383145]
-
de lut din cămară se mai găseau anumite bunătăți : pește prins din fluviu sau din iazuri, măsline, curmale, lapte, sau, cine știe, poate chiar faguri de miere. Nici n-au terminau copiii cei mici și Hannah să mănânce, că la portița scârțâitoare de la intrarea în curte se iviră doi băieți mai măricei, tuciurii din cauza arșiței soarelui, cu ochi mari, negri, uitându-se întrebători dacă e gata pregătită masa de cină. Hannah îi întâmpină cu îngrijorare și duioșie de cum intrară în curte
FĂCLII PE NIL de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1487 din 26 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382046_a_383375]
-
ne fure pe jumate, Când ajung la guvernare, N-avem șanse. Din păcate. Nu fac legile cinstite, Sunt neclare și trucate, Doar ca unii să profite Și nu țara. Din păcate. Pentru hoții lor de casă Ades sunt asigurate Cu portițe care-i lasă Ei să scape. Din păcate. Dau șmecheri din justiție Amânări nenumărate, Până fapta se prescrie Conform legii. Din păcate. Nu sunt nici pentru pădure Bune legi și respectate, Hoții mari să nu mai fure C-au distrus
DIN PĂCATE de EMIL ŞUŞNEA în ediţia nr. 2159 din 28 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379566_a_380895]
-
Sofianis reeditare 25 01.2016 (A.D.) Kairosul ultim Timp pierdut deja au mugurit copacii din tine și te uiți la stele negre ca la un caleidoscop de cuvinte oarbe trupul tău de clepsidră se închină la inimi să-ți deschidă portița și să creadă în tine ca în ultima relicvă a disperării respirația secundelor tale înșiruite pe bătăile axului cordial a rămas calea scurtă ce duce înlăuntru acolo unde e Sfântul... locașul cel lin de unde împărăția evadează din imagini și golul
POEM HIERATIC XXXIII-KAIROSUL ULTIM de DAVID SOFIANIS în ediţia nr. 1851 din 25 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381103_a_382432]
-
opera lui revoluționară are geniu, căci numai așa se poate explica formidabila ei reușită într-un sfert de veac. Și, de asemenea, este clar că sistemul este formidabil, că acolo unde punem noi mâna pe putere, nu mai lăsăm nici o portiță de scăpare. -Omul nu poate fi stăpân omului. -Noi dispunem de o știință-materialismul dialectic- -Nu există formulă umană perfectă! -Nu suntem dispuși, să mai tolerăm perfecțiunea voastră metafizică... -De ce ați refuzat puterea când vi s-a oferit? -N-am refuzat
TESTAMENTUL UNUI NEBUN de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 2344 din 01 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/381054_a_382383]
-
Acasa > Poezie > Vremuri > LA BĂDIȚA ION CREANGĂ Autor: Angelina Nădejde Publicat în: Ediția nr. 1461 din 31 decembrie 2014 Toate Articolele Autorului Se umblă cu uratul, bădie ieși afară, Vin îngerii în cete lumină să-ți aducă Deschide-le portița ca-n vremi de-odinioară Și spune-le povești pe prispă, la bojdeucă. Răsună valea toată de zurgălăi și bice, Căprițe și căiuți au împânzit Țicăul, Jienii și ursarii au început să strige Cu datini din străbuni vin să alunge
LA BĂDIŢA ION CREANGĂ de ANGELINA NĂDEJDE în ediţia nr. 1461 din 31 decembrie 2014 () [Corola-blog/BlogPost/374395_a_375724]
-
La bădița Ion Creangă) Prezentat într-un colind, respectul pentru luminătorii din vechime ai locului, pentru harul lor artistic, emană firescul sufletului poetei. Se umblă cu uratul, bădie ieși afară,/ Vin îngerii în cete, lumină să-ți aducă, / Deschide-le portița ca-n vremi de-odinioară/ Și spune-le povești, pe prispă, la bojdeucă.” (La bădița Ion Creangă) Sau: ” Ți-au înflorit castanii, profesore, la tâmple/ Și porțile luminii mereu îți sunt deschise,/ Vin îngeri să se-nfrupte și cu nesaț
O NOUA CARTE DE ANGELINA NĂDEJDE de ANGELINA NĂDEJDE în ediţia nr. 2261 din 10 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374469_a_375798]