7,887 matches
-
știe: elinește, lătinește, slovenește și altă adâncă carte și învățătura, deplin călugăr și cucernic, și blând ca un miel. în țara noastră pe această vreme nu este om ca acela... Cantemir, necioplit cum era, se înfurie pe Dosoftei. Trădare! Dă poruncă să fie afurisit. Cum să osândești un sfânt?... în schimb, bătrânul domn începe să aibă dificultăți. Nu e bine să ataci cultura. Măria-ta, zic boierii, să nu ne punem rău cu leșii... Șerban Vodă, din Muntenia, îi scrie și
Moș Cantemir by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/9426_a_10751]
-
zis că n-ar fi rău să spunem Crezul împreună/ convinși că marile asasinate se petrec atunci când nu ucizi/ și că în rădăcina noastră, care spune că trebuie să omori ca să nu fi omorât, un dumnezeu tot mai mărunt dă porunci, din ce în ce mai palide"(crezul cu ianuș) și "singurul care, trăind, în întuneric absolut,/ când iese la lumină se resoarbe,// exact ca dumnezeu./ păcat că n-am avut șansa, ca angela marinescu,/ să fiu medic măcar o dată."(șlagăre de concentrare) Ce avem
Pop Art by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9489_a_10814]
-
-o. Nici nu mai știu dacă trăiește sau a murit. Pe Slăbănog îl caută gherila să-i facă de petrecanie. Așa stă treaba. Firește că nu se explică. Războiul ăsta nu mai are altă explicație decât pofta de a ucide. Porunca vine de-acolo, de sus: Voi ridicați flinta și trageți. Ochiți. Și toți ascultă. Da' de cine ascultă. Eu nu zic nimic. De fapt nu știe nimeni. Și n-o să știe niciodată. Se ucide pur și simplu din dorința de
Nuria Amat - Regina Americii by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/9481_a_10806]
-
vitro. Trei vecine de bloc aflate în perioada critică din preajma împlinirii vârstei de patruzeci de ani își trăiesc frustrările, obsesiile, eșecurile, dezamăgirile, singurătatea, devitalizarea, resemnarea, într-un cuvânt, drama, în zece scene cotidiene disparate, toate grupate sub semnul celor zece porunci. O astfel de organizare nu foarte originală a materiei epice, cu un alarmant potențial tezist și didacticist, nu constituie o premisă de lectură din cale afară de optimistă. Cei care vor trece de această prejudecată, vor avea însă numai de câștigat
Decalogul nefericirii by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9699_a_11024]
-
decât am fi tentați să credem. Nu o face nici măcar atunci când, în urma unui accident de circulație, rămâne paralizată de la brâu în jos și este obligată să-și trăiască restul vieții într-un cărucior. Toate poveștile puse sub semnul celor 10 porunci sunt exemplare pentru precaritatea condiției de femeie și, în ultimă instanță, a condiției umane. Pentru femeile Danielei Rațiu, la fel ca și moartea, fericirea este o chestiune care, de la un anumit moment încolo, le privește numai pe celelalte. Le admiră
Decalogul nefericirii by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9699_a_11024]
-
gândirii. Dincolo de aparențe, fiecare ființă umană poartă propriile sale secrete, gânduri și trăiri care nu ies aproape niciodată la suprafață. Această lume a autenticității ultime este cea care dă substanță cărții Danielei Rațiu. Chiar dacă sunt puse sub semnul celor 10 porunci, episoadele aproape disparate care compun romanul In vitro nu trimit decât foarte vag și mai degrabă formal spre marile învățături biblice sau către lecțiile morale care se desprind din ele. Revelația, atâta câtă este, vizează exclusiv adâncimile sufletului uman (sufletului
Decalogul nefericirii by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9699_a_11024]
-
speciali, modești, care umplu scena și de la care nu-ți poți lua nici ochii, nici urechile. Documentul pomenit în articolul lui Emil Iordache este, de fapt, o notă de plată întocmită de un mecanic al Academiei Imperiale de Științe: "La porunca Luminăției Voastre, am făcut, pentru funcționarul din suita hanului persan, un nas artificial din argint, aurit pe dinăuntru, cu arc de prindere, colorat pe dinafară...Întrucît un nas artificial, purtat permanent, este supus riscului de a se strica în unele
Nasul maiorului Kovaliov de pe Sadovaia by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9778_a_11103]
-
Într-o zi și ne va mulțumi. Dacă nu mai lucrez la roată cred că nu vom muri de foame, Dumnezeu nu lasă nici păsările cerului să moară de foame În miezul iernii dar pe noi care Îi respectăm această poruncă, așa cum am visat eu ieri noapte! Am trăit atâția ani, am făcut greșeli și sunt hotărât să risc totul, indiferent de partid, miliție, securitate sau oameni răi! Cât să mai trăiască un om, nu-i așa?! Ce mă supără este
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
restul, dar beneficiază de imunitate. Politicienii, procurorii și alte instituții se tem de presă, de forța ei distructivă, de capacitatea ei de mistificare: cine se ia de presă, se ia de libertatea de exprimare. O prejudecată, un fals grosolan, desigur. Poruncile mogulilor Antologică rămâne o emisiune difuzată la Realitatea TV pe 9 martie 2009, cu Sorin Ovidiu Vântu și Dinu Patriciu invitați să vorbească și ei despre moguli, adică despre ei înșiși. SOV a lansat atunci stupefiantul îndemn: Întăriți-vă statul
BULVERSAREA VALORILOR by Dan Tãpãlagã () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1337_a_2737]
-
fărâmă de timp totul a fost pus la locul lui. Acum, oameni buni, ne putem vedea și de ale noastre. Fiecare la locul lui, iar tu, Alecule, vino aici cu crâșmarul în dinți! a încheiat vorba moș Dumitru... Care-i porunca? a întrebat Costache crâșmarul, sosit în graba mare. Adu-ne de mâncare și băutură, ca de obicei. Avem, însă, și un botez, Costache. Finul, uite-l colea - a arătat moș Dumitru din priviri către Hliboceanu. Stii ce ai de făcut
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
eu dacă nu tac din gură - a bombănit Pâcu, așa ca pentru sine... Mitruță! Fă-te-ncoa’! a strigat moș Dumitru, lăsându-l pe Pâcu într-ale lui. Alergând tinerește, Mitruță s-a prezentat lui moș Dumitru militărește: Care-i porunca, domn’ comandant? Spune, Mitruță! Ești sigur că putem coborâ drumul ista din pădure fără să rămânem în cine știe ce sărătură? Sigur, moș Dumitre. Atunci treci tu în față, coboară valea împreună cu Iordache, și când ajungi în vale strigi tare: „Bineee!” Si
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
fiu care va Începe să izbăvească pe Israel din mâna Filistenilor, folosindu-se de forța sa fizică și de Înțelepciunea pe care Duhul Domnului i-o insufla. A fost crescut conform indicațiilor Îngerului, sporindu-și abilitățile atâta timp cât i-a respectat poruncile. Prin faptele sale ajunge să fie temut de căpeteniile filistine care, pentru a-l anihila apelează la Dalila, femeie pe care Samson o iubea: la aceasta au venit fruntașii filistenilor și Îi spuseră: «Amăgește-l și află În ce stă
Fetele nopţii : povestiri de viaţă by Daniela Mirela David () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1167_a_1953]
-
iese Codârlic. Îl contemplă pe Dănilă.) CODÂRLIC: Iaca unde și-a găsit cumătrul Dănilă să-nvârtă negoț; aici, la hotarul împărăției noastre! Întunecimea Sa, stăpânul bălții, Săcăluș, se bucură foarte de cele întâmplate. Să ne bucurăm și noi, bre. Așa-i porunca, așa facem! Altfel nu-i chip. Hai, ieșiți și voi la vedere. (din iaz ies, cu grijă, trei draci doi mai mari, unul mai mititel) Treceți la numărat, cum spune reglementul, fiecare cu prețul lui. Și să nu vă-mpingă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
da eu un cuc acuși ai să zici că-i altă pasăre! Îți arde de hârjoană, neîmplinitule! Treci la numărătoare. (Muțachi vine) Așa. Cu Muțachi, sunteți taman doi și jumătate, cum scrie la condică. Acuma, urchile cât gura pâlniei! Avem poruncă... ASCHIMODIE: Măi, să știi că dau cu tine de pământ! Ia te uită, șefule, Muțachi azvârle cu purici în mine. MUȚACHI: Prost mai ești, Aschimodie! Aiștia-s purici? Îs fulgi de catran, mi i-a dat Babuta când am scărpinat-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
tot îți tai eu capul pentru asta! Duceți-mă la jâlțul cel negru; îs supărat și pace! (este sprijinit de Lingușitor, se așază) A venit măscăriciul? MĂSCĂRICIUL (intră pe ușa din dreapta): Venit, Măria Ta. Eram în dosul ușii și-așteptam porunca de intrare. Cu ce poftești să te-nveselesc? Am doi purici învățați, aduși tocmai din Țara Nespălaților. Știu să meargă pe ață numai în două labe, fac cu ochiul la duduci și vorbesc franțozește pe limba lor. Și tot așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
împărăția Măriei Tale... PRICINĂ: Ai dreptate. Dar și eu am dreptate! Așa că du-te la gâde și spune-i că am poruncit să se facă doar că-ți taie capul. MĂSCĂRICIUL: Tare bine, Măria Ta! Am și plecat! LINGUȘITORUL: Înțeleaptă poruncă! PRICINĂ: Păi cum altfel? Da' eu tot supărat am rămas! Unde-s fetele mele? (se foiește în jâlț, nemulțumit, bombăne pentru dânsul nu se știe ce) POSACUL (confidențial, spre public. Lingușitorul trage cu urechea): Am uitat să vă spun că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
li s-a alăturat încetișor celor doi): Apoi nu așa, cinstite sfetnice întâi. Că de vestea fetelor Măriei Sale s-a umplut lumea. Odată, când mă trimisese Măria Sa cu carte tocmai la Barosan-Împărat... POSACUL: Ce mai tura-vura! Să le chemăm la porunca Măriei Sale. LINGUȘITORUL (vestește): Fiica cea mare a Măriei Sale, cu părul ca pana corbului, cu ochii ca strălucirea stelelor, cu obraz slăvit și lăudat... Domnița Ana! ANA (vine, se înclină în fața împăratului): Măria Ta... PRICINĂ (mohorât): Bine, bine... treci de-a dreapta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
sprijine, gest de refuz al împăratului) Dați de știre c-am început să mă supăr iarăși. LINGUȘITORUL (trece la ușa din dreapta. Strigă): Măria Sa a început să se supere. Temeți-vă capetele și arătați obraz întristat! (În plan îndepărtat, crainicul repetă porunca) PRICINĂ: Așa. Acuma ia dă-te mai încoace, preaiubită fată a mea mezină, să ne înțelegem din cuvinte. N-ai auzit tu pe surorile tale mai mari cu ce fel de dragoste mă iubesc ele? Te-am crescut și ți-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
celorlalte două să li se deie foc! Astăzi poftesc să prânzesc numai eu și cu cele două fete preaiubite ale mele, Ana și Dana. Să nu mă tulbure nimeni și să nu cuteze nimeni a-mi trece pe dinainte fără poruncă! Iară tu, care mi-ai fost cândva odraslă alintată, să fii ieșită, până la apusul soarelui, dintre zidurile cetății noastre de scaun și să nu te oprești din drum până nu-i călca dincolo de hotarele noastre. Altfel să nu faci! Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
Fii cu băgare de seamă, că unii îs cam vicleni, de care tagmă nici aici, nici în altă parte nu duce lumea lipsă. Când apune soarele, oi fi și eu înapoi. LIANA: Toate s-or petrece după voia și după porunca dumitale, mamă Ilincă. ILINCA: Eu porunci nu dau, fata mea. Când te-am cules de la poarta cetății, ca pe-o sărmană fără ocrotire ce erai, de se jâmbau oștenii de pe ziduri la tine, ți-am spus că în bogății n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
continuă însemnările, cu catastiful în față. Intră O fată.) FATA: Jupâniță, împărătița Lioara poftește să mergi neîntârziat la Măria Sa. LIANA (uimită): La Măria Sa? Oare ce treabă poate avea Măria Sa cu mine? FATA: Eu asta nu cunosc. Eu numai am adus porunca. LIANA: Bine, du-te. Vin și eu numaidecât. (Fata iese. Liana își pune ordine în înfățișare. Iese. Cortină de lumină. Fond muzical.) Tabloul 3 Odaia Împărătesei. Tot simplă, dar vădind bunăstare și bun-gust. Masă, scaune, un taburet, un dulap, un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
lui Brăduț-Voievod s-a speriat de-o dihanie și, sărind fără veste, voievodul a căzut și și-a vătămat un braț. S-au oprit, în drum, la baba Lina, să-i tragă brațul și să i-l pună în lopățele. Porunca spune să-i pregătim așternut și pahar întăritor. LIOARA: Iaca și necazul! Aleargă, fată, și adu cele trebuitoare. Patul i l-oi așterne cu mâna mea. Liană, rămâi cu mine să mă ajuți. LIANA: Rămân, Măria Ta. LIOARA: Trage poclada
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
chelea, așa-i? Bag samă că v-ați tocmit ajutoare la dânsul. Te pomenești că vreți să vă-ncontrați cu mine... BABA RADA: Nu vă puneți, soro, cu stăpânirea, că-i mai rău! Lasă să-l ia dacă așa-i porunca, ce-o să-i facă. Sfânt nu-i el? Face o minune și scapă... NIȚĂ: Mai vedem noi... BABA SAFTA: Așa părințele... Luați-l și duceți-l la oraș! Că nu le-ajunge câte au acolo. Ei de toate și noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
caști! MICUL PRINȚ: Nu m-am putut stăpâni. Am călătorit toată noaptea, sunt nedormit și obosit. REGELE: Dacă e așa, îți poruncesc să caști! De ani de zile n-am mai văzut pe nimeni căscând. Haide, mai cască! E o poruncă! MICUL PRINȚ: Mi-e rușine... nu-mi vine să casc. Nu pot să casc așa, când mi se cere. REGELE: Eu nu îngădui nesupunerea. Eu sunt un monarh absolut. Așa că îți poruncesc hotărât ba să caști, ba să nu caști
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
asfințit. Vrei să-i poruncești Soarelui să apună? REGELE: Dacă i-aș porunci unui general să zboare din floare în floare, ca un fluture, ori unui cioban să scrie o tragedie, și dacă generalul sau ciobanul nu mi-ar îndeplini porunca, cine ar fi de vină, ei ori eu? MICUL PRINȚ: Măria Ta ar fi. REGELE: Întocmai. Iată, dacă i-ai cere poporului tău să se arunce în mare, el se va răzvrăti. Nu trebuie să ceri supunere decât dacă poruncile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]