5,260 matches
-
Te naște-n iesle, pe paiele sărace Și gazdă pentru Magii, care-și strigau credința, Că Fiul Celui veșnic, s-a pogorât cu pace. Ți-ai împlinit destinul, scriind învățătura Cu sânge-n cartea vieții, ca pavăză rușinii Și-ai poruncit ca mila, să-nlocuiască ura, Tu, răstignit al vieții, dar Rege al luminii. *** Vă doresc tuturor celor ce sărbătoresc astăzi Paștele catolic, Un binecuvântat Paște Fericit!" Kellemes húsvéti ünnepeket! Happy Easter! Frohe Ostern! Buona Pasqua! Feliz Pascua! Referință Bibliografică: Tu
TU, REGE AL LUMINII de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1913 din 27 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384649_a_385978]
-
la început n-a fost așa“ (Mat. 19, 5-9), arătând că pentru incapacitatea poporului evreu de a înțelege superioritatea monogamiei, Prorocul Moise a admis despărțirea soților. Sfântul Apostol Pavel, în ”Epistola către Efeseni” 5, 25; 6, 4; 6, 1, le poruncește soților: “Bărbaților, iubiți pe femeile voastre, după cum și Hristos a iubit Biserica și S-a dat pe Sine pentru ea”. Ambilor părinți le spune: “Părinților, nu întărâtați la mânie pe copiii voștri, ci creșteți-i întru învățătura și iertarea Domnului
MAREA TAINĂ SFÂNTĂ A ÎNSOȚIRII de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 2138 din 07 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382246_a_383575]
-
cât de minunată a fost sărbătoarea de nuntă, în care mirii străluceau în haine atât de frumos colorate, cu coronițe de lauri pe frunțile lor și raze de încântare și fericire pe chipurile și în privirile lor ! De bucurie, Asenath porunci slugilor ca fiecare familie de evrei din sat să primească o măsură dublă de grâu, ceea ce îndulci nespus de mult situația acestora, în acel an de mare foamete și strâmtorare. Și mai dădu poruncă Asenath să fie înapoiate evreilor toate
FĂCLII PE NIL (4) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1508 din 16 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382316_a_383645]
-
cocorii Și floarea vieții se va veșteji. Binecuvântă clipa cea rămasă Și tâmpla ce ninsoate-a adunat, Pasul târșit ce merge către Casă Și pâinea ce mi-ai dat zilnic pe masă, Pe toți acei ce-n urmă am lăsat. Să poruncești furtunilor să tacă Și vântului să-mi vină-n ajutor, Când jalnic răsuna-va-n văi o toacă, Doar voia Ta în toate să se facă, Căci ești etern, iar eu sunt muritor. Să mă cuprinzi în dragostea Agape, Așa cum
DIN VEŞNICII AI PUS ÎN MINE DORUL de LUCICA BOLTASU în ediţia nr. 1509 din 17 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382379_a_383708]
-
dacă ăștia instigă în drumul lor și vor răscula supușii! Urgent să fie prinși și-aduși aici, în fața mea! Să aflu de la ei vești, ce-i cu Primăvara asta, o vrăjitoare atât de rea! - Am înțeles, Măria Ta! Ce viteji porunciți să plece? Și cu ce forțe? întrebă Negru-Cioară. - Tot n-ai plecat? tună împărăteasa. Dar Prăpădenie ce face? Ce tot învârte? E treaba lui! Și-acuma pieri din fața mea! Negru-Cioară ieși de-a-ndăratelea din sală, de era să se împiedice de
MĂRŢIŞOR-17 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1514 din 22 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382384_a_383713]
-
suflet la generalul Prăpădenie care făcea ravagii prin butoaiele cu provizii din cămara împărătească. Prăpădenie se-nfricoșă când auzi porunca (el era cel mai fricos dintre toți slujitorii): - De ce tocmai eu? Cine-i comandantul suprem care vă comandă și dă porunci la toți luptătorii? - Bine! îi zise Negru-Cioară. Atunci te rog să dai porunci vreunui luptător viteaz care să îndeplinească această misiune. Te sfătuiesc să-i dai o decorație înainte de plecare, ca să lupte cu elan. - Că bine zici! Ia să plece
MĂRŢIŞOR-17 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1514 din 22 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382384_a_383713]
-
împărătească. Prăpădenie se-nfricoșă când auzi porunca (el era cel mai fricos dintre toți slujitorii): - De ce tocmai eu? Cine-i comandantul suprem care vă comandă și dă porunci la toți luptătorii? - Bine! îi zise Negru-Cioară. Atunci te rog să dai porunci vreunui luptător viteaz care să îndeplinească această misiune. Te sfătuiesc să-i dai o decorație înainte de plecare, ca să lupte cu elan. - Că bine zici! Ia să plece Viscorilă și Nămețilă cu ale lor armate, că tot nu pot să-i
MĂRŢIŞOR-17 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1514 din 22 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382384_a_383713]
-
Acasa > Poezie > Imagini > EMPATIE Autor: Gabriela Docuță Publicat în: Ediția nr. 2057 din 18 august 2016 Toate Articolele Autorului Flămând gând, al dorului de mine, mă-ncolțise Vrând sufletul in sfârșit să mi-l găsesc, Am poruncit să ți-l trimit în inimă la tine Pe ascuns, Big Bang-ul lui să îl cunosc. Privesc din al tău suflet spre mine, m-a intâmpinat Cu speranța unui zâmbet de ceară, El mă aștepta-n tristețe , părea însingurat
EMPATIE de GABRIELA DOCUȚĂ în ediţia nr. 2057 din 18 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/383878_a_385207]
-
și va lua masa cu zeii. Atunci, în urmă cu zece ani, râsese, nici nu se putea supăra pe acest om cu mințile mereu rătăcite care spusese totuși multe adevăruri, așa că îi dăruise o pungă de aur drept răsplată, apoi poruncise unei gărzi să-l sugrume. Era un gest de mare respect față de șaman, iar aurul ajunsese, conform tradiției, la soldatul din gardă... Eee, nu putea să lase o asemenea informație să scape către trupe. Le scădea moralul, le mai dădea
MARELE HAN de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1880 din 23 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383959_a_385288]
-
înțelepții care veniseră din toate colțurile lumii la curtea sa, printre aceștia, chinezi, persani, sau arabi, cele mai luminate minți ale vremii formate la înaltele universități din Samarcand ori Tibet. Mdaa, nici ei nu puteau înțelege adevăratele scopuri. Oftă și porunci să-i fie adus calul. Își îmbrăcă armura de paradă, una ușoară și strălucitoare, apoi încălecă. Nu din galop așa cum o făcea în tinerețe și călcând pe spinările unor oșteni special pregătiți pentru asta. Își aduse aminte iarăși de prietenul
MARELE HAN de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1880 din 23 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383959_a_385288]
-
prea ține cont de mărimile acestei lumi și lovește ca proasta acolo unde vrea ea. Iar Marele Han nu avusese timp să rezolve și această problemă. În fine, asta era acum! Ogotai îl chemă la el pe șeful gărzilor, îi porunci să trimită oamenii în tabără și luă măsurile de înhumare prevăzute în protocol. Un râu fu scos din matcă, se săpă o groapă, ale cărei maluri fură întărite cu pietre, iar corpul fu depus pe un maldăr de aur. Râul
MARELE HAN de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1880 din 23 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383959_a_385288]
-
Anghelescu, voce superbă, timbru plăcut) o mamă „îndurerată” de pierderea fiicei sale Pamina (soprana Elena Dincă, glas modulat, deosebit de cald) care i-a fost răpită din împărăția întunericului. Regna Nopții, neagră de mânie, îi dă Paminei un cuțit și-i poruncește să-l omoare pe stăpânul templului, înțeleptul Salastro (bass-bariton Ștefan Schuller). Templul este păzit cu străjnicie de un leu, un tigru, o girafă, un rinocer, o maimuță și o zebră. În fața înțeleptului Salastro sunt aduși cu forța cei doi îndrăgostiți
AȘ VREA SĂ FIU COPIL CA ALTĂDATĂ de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1874 din 17 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384026_a_385355]
-
încolțesc mai multe întrebări: “oare cine este tipul?“ tot el își răspunde, ″poate fi iubitul ei?al celeilalte? un frate? o rudă apropiată? un amic?″ Vălmășagul gândurilor începe să-i înfierbinte creierii. O dorință puternică, un imbold de nestăvilit îi poruncesc să nu mai stea locului și să plece în urmărirea mașinii. Debraiază, accelerează ușor și semnalizând intră repede în colona interminabilă a autovehiculelor. BMW albastru este al cincilea în fața lui, are parbrizele fumurii, iar Ștefan nu a observat dacă ea
CUIBUL VISURILOR, DE MARINEL GÎLCĂ de GABRIELA ANA BALAN în ediţia nr. 1880 din 23 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383933_a_385262]
-
dragoste exotică ! Ceva seducător,exact de ce am eu nevoie ! ” se lumină deodată bătrânul regizor. - M-ați chemat ? întreabă Mihai cu tristețe în glas ,înțelegând că e ultima întrevedere pe care o are cu regizorul . - Ia loc,te rog ! El nu poruncește niciodată,întotdeauna roagă,indiferent de situație,bună sau rea. E-o chestie destul de simplă pe care trebuie s-o stăpânești atunci când lucrezi cu oamenii. Deși uneori ,impulsivitatea de „ macaronar”,i-a cam dat de furcă . - Tot Mikos o să te cheme
VIAȚA LA PLUS INFINIT (13) de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 1851 din 25 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384063_a_385392]
-
făcut ca să se plinească ceea ce s-a zis prin proorocul ce zice: "Spuneți fiicei ionului: Iată Împăratul tău vine la tine blând și șezând pe asană, pe mânz, fiul celei de sub jug. Mergând deci ucenicii și făcând după cum le-a poruncit Iisus, au adus asana și mânzul și deasupra lor și-au pus veșmintele, iar El a șezut pe ele. Și cei mai mulți din mulțime își așterneau hainele pe cale, iar alții tăiau ramuri din copaci și le așterneau înaintea Lui și care
CÂTEVA ÎNVĂŢĂTURI ŞI REFERINŢE DESPRE PRAZNICUL INTRĂRII DOMNULUI NOSTRU IISUS IISUS HRISTOS ÎN IERUSALIM – DUMINICA FLORIILOR ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1195 din 09 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383441_a_384770]
-
ordonat apoi și distrugerea registrelor cu date genealogice ale prezumtivilor urmașilor ai regelui David, îndreptățiți de a urca pe tron. Și Irod, asemenea lui Cain, s-a simțit amenințat de un potențial dușman, iar instinctul său de conservare i-a „poruncit” să acționeze în consecință. În contemporaneitate, lucrurile nu s-au schimbat. S-au modificat doar modurile de acțiune ale instinctului de conservare. Întâi, ostilitatea ancestrală se manifestă ca o pavăză față de un necunoscut care este un potențial dușman. Apoi, în
INSTINCTUL DE CONSERVARE de IOAN CIORCA în ediţia nr. 1790 din 25 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382910_a_384239]
-
ales, deosebită pentru rolul ei spiritual pe care l-a avut dintotdeauna pentru mănăstire și pentru credincioșii din zona Olteniei dar nu numai. Tradiția veche locală spune că un cioban ar fi văzut-o pe Maica Domnului, care i-a poruncit să taie din poiană un stejar falnic și să facă din el o biserică mică de lemn. Tăind stejarul, ar fi găsit în tulpina lui acest prețios odor - Icoana Maicii Domnului. Paul de Alep amintește în însemnările sale că un
„ANUL OMAGIAL AL SFINTELOR ICOANE, AL ICONARILOR ŞI AL PICTORILOR BISERICEŞTI” DESPRE SFINTELE ICOANE – ADEVĂR AL ÎNVĂŢĂTURII DESPRE IISUS HRISTOS DOMNUL, STĂPÂNUL ŞI MÂNTUITORUL... de STELIAN GOMBOŞ [Corola-blog/BlogPost/382857_a_384186]
-
uit ceea ce s-a întâmplat ,să pot să o iau de la capăt. Știu că nu vei întoarce timpul astfel încât eu să nu-l fi cunoscut pe William dar alină-mi măcar durerea pe care o simt. De ce nu-i poți porunci inimii să nu mai iubească?!” Strigă lăuntric Karon ,stergându-și lacrimile de pe obraji. Și închizând ochii, amintiri fugare îi veneau în minte iar printre picăturile perlate ce-i udau obrajii se întreba cum a ajuns în această poveste care la momentul
KARON de VIOLETA CATINCU în ediţia nr. 2236 din 13 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382983_a_384312]
-
că îi găsesc eu leacul! / Să nu vă doară pe voi capul, De ce fac eu!” - zise cea mică. / „Să n-aveți dară, nici o frică! De v-a-ntreba ceva apoi, / Pe mine să dați vina voi. Și să tăceți vă poruncesc! / Voi ști eu, babei, să-i vorbesc!” „Păi... fă cum știi și cum îi vrea, / Dar nu ne vârî în belea!” „Hai fetelor, tăceți din gură!” - / Le-a zis ieșind în bătătură. „Nu-i bună pacea, să știți bine! Acum
SOACRA CU TREI NURORI de IOAN CIORCA în ediţia nr. 1791 din 26 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383007_a_384336]
-
vad ca într-o altă primavară... Prin Bucov, sau prin Bazna, undeva, Cum povestea-ntr-o sâmbătă seara, De-o țintă, de-o speranță, și de-o stea. Purta cu el ce-i bine, și ce-i demn, Ce-i poruncea Stapânul lui din ceruri: N-avea poveri de trestie, fân, sau lemn; Ci aur, și argint, și juvaeruri. În gând, văd florile de pe sicriu, Și meditând la viața ce s-a stins, Mă-ntreb pe mine, care-s înca viu
INSULA CUVINTELOR DE ACASĂ (1) SĂBIILE DUHULUI (STIHURI) de DANIEL IONIŢĂ în ediţia nr. 2151 din 20 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385339_a_386668]
-
țin balalmalele unde vrei să te duci!? Au murit cei dragi, au murit prietenii, vecinii, a dispărut habitatul copilăriei și al tinereții... Te duci acolo ca un străin... și-ți mai lași și urmașii în urmă... Căci nu le poți porunci să te urmeze. Au servicii, au și ei copii... case, împrumuturi la bancă, rudenii noi, prieteni... cunosc locul, și mai apoi, mulți sunt născuți aici, pe meleagul emigranților, aici unde „ei” o numesc țara „lor” natală! Așa că... țineți legătura cu
INTERVIU CU GEORGE ROCA – DESPRE PRIETENIE, LITERATURĂ ŞI ARTA – ÎNTRE DOUĂ CONTINENTE [Corola-blog/BlogPost/92413_a_93705]
-
-și aranjează ploile. Niciunul nu citește cap-coadă proiectele de lege propuse spre aprobare, pentru că, inculți cum sînt, nu le înțeleg. Acolo sînt formulări de specialitate, de care se izbesc ca de un zid. Votează și ei ca oile, după cum le poruncesc șefii partidelor! La un îndemn, ridică mîinile în cor și habar n-au ce implică acțiunea lor. Aleșii noștri care au devastat Țara ca niște lăcuste și au dat-o spre hrană și termitelor străine, acești frecători de legi virtuale
Îndrăzneşte careva să le strice socotelile? [Corola-blog/BlogPost/93476_a_94768]
-
Poate că motivul crimei nu rezida În ceea ce fusese expus, ci În partea rămasă În mintea mortului. Dante aruncă o privire rapidă de-a lungul perimetrului absidei, căutând ceva. Nu era nimic, cu excepția câtorva plăcuțe făcute grămadă. — Căutați pretutindeni, le porunci zbirilor. Pânze, planșe desenate... Trebuie să existe cartoanele model ale mozaicului. Oamenii Începură să se Învârtă cu torțele ridicate, conduși de Bargello, care era fericit că se Îndepărtase de viul care vorbea cu morții. Între timp, poetul se apucase din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
lui? Trebuia să acționeze fără preget, fără să menajeze pe nimeni, urmând tot ceea ce Îi sugerau rațiunea și conștiința. Își făcu apariția În portic, făcându-i semn străjerului care supraveghea chiliile. — Secretarul Prioratului este? Convocați-l de Îndată la mine, porunci el. În loc să se grăbească să se supună, bărbatul Îl fixa făcându-i semne din ochi. — Mai adineauri a venit unul, Manetto, când dormeați. Iar domnia ta dormi adânc, priorule. — Messer Manetto? Ce voia? — Te căuta pe dumneata. Un individ răutăcios, acru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
se ducă la fratele dumitale, dacă nu plătești. Dante simți cum ia foc. Cămătar blestemat. Să vină după el de-a dreptul la Priorat! Și câinele acela de polițai care Îl tot fixa rânjind. — Fă repede ce ți-am cerut, porunci el sec. Observă plin de ciudă expresia plictisită a omului care se Îndrepta fără grabă de-a lungul scării, iar apoi se Întoarse În chilie și se așeză la masa de scris, În așteptare. Privirea Îi căzu peste grămada de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]