777 matches
-
toate capitalurile provinciei; întorc ducații și bijuteriile cu lopata; dețin toate localurile de aprovizionare, și dacă nu ai grijă să-ți procuri cele necesare de vineri, riști să postești sâmbăta și duminica. Literalmente. Sâmbăta, toate magazinele sunt închise; orașul e posomorât și tăcut; pe străzi se văd mergând încet, trei câte trei, ființe cu bărbi lungi, capul ras, cu excepția a două bucle răsucite și lungi care le atârnă peste urechi; îmbrăcați cu un lung caftan îmblănit din mătase sau lână neagră
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
impresionați când am asistat la astfel de funeralii; nu e nimic lugubru în aceste practici afectuoase care întrețin, ca să spunem așa, relații neîntrerupte între supraviețuitori și persoana pe care au iubit-o. Sărbătorirea morților n-are nimic în comun cu posomorâta noastră zi de 2 noiembrie; e o sărbătoare publică, o aniversare veselă în plină lună mai. Cine are dreptate, creștinii din Occident sau cei ortodocși? Frecvența divorțurilor este una dintre cele mai mari plăgi ale țării. Legea canonică permite până la
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
sale. Eroina noastră se arătă mult prea tandră față de soțul prietenei sale, și se povestește că alesul putu să vadă cu proprii ochi amploarea nefericirii sale. Amanții surprinși fugiră. Soțul înșelat se puse pe urmele lor, dar inutil. Fu revăzut posomorât, descumpănit, căutându-și Euridicea și cerând-o ecourilor din jur. În sfârșit, află din ziare că soția sa făcea deliciile Odessei, unde se dusese să facă băi... rusești. Nefericitul, nemaiputând rezista, sincer îndrăgostit de infidela sa, ceru să-i reintre
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
Fundamente, 1994, nota 1, p. 141 (n. tr.). afaceri în franceză (n. tr.). Mosi în original (n. tr.). 71 Biserica orientală, fidelă vechilor obiceiuri, continuă să celebreze primăvara sărbătoarea morților (moși); inovație nefericită, Biserica romană a preferat să-i atribuie posomorâta zi de 2 noiembrie; și grecii celebrează sărbătoarea tuturor sfinților în prima duminică de după Rusalii. Ilèlés, în original (n. tr.). Posibil din germanul zwanziger (unul dintre sensurile acestui cuvânt, ortografiat cu majusculă, este de monedă sau bancnotă de 20 de
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
El nu există, e un simplu figurant, condamnat să asiste neputincios, strivit de împrejurări sau de demonul său interior, la spectacolul afirmării celorlalți. În centrul atenției era colegul nostru Nasea, cel care protestase că teza e prea grea. Arăta foarte posomorît: era un băiat ambițios și părea deprimat că nu-i ieșiseră bine toate soluțiile. - Dumneata ai copiat, mi-a spus apoi la ora următoare profesorul cu obișnuitul său sâsâit disprețuitor, oprindu-mi teza. - De la cine, domnule profesor? l-am întrebat
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
închide școala până după sărbători... Bineînțeles că între timp tata primise scrisoarea directorului și îi răspunsese că n-are bani, dar că... o să aibă... să-l mai păsuiască... O să trimită negreșit, nici vorbă... cum să nu... cu stimă, Tudor Călărașu. Posomorât, în spatele biroului său, directorul tăcea, uitîndu-se în jos, foarte supărat, dar nu scotea un cuvânt, nici o amenințare. Tăceam și eu cu scrisoarea în mână. Îmi venea să-i spun că tata n-o să-mi mai trimită bani niciodată, îmi aminteam
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
la întrebări, zisei, nu se poate fără întrebări... - Da? zise. Ce fel de întrebări? Întrebări aveam multe, pe care nu i le pusesem niciodată pedagogului verde, dar mă prefăcui frământat. Mi-am frământat chiar mâinile pe genunchi și am tăcut posomorât. -Ei, ia zi-i! - Să presupunem, am spus eu atunci, că în țara noastră n-ar fi fost nici un picior de evreu. S-ar mai fi născut mișcarea legionară atunci, în '22? Știam ce spun. Citisem Pentru legionari și descoperisem
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
după masă. - Ai frați, surori?... - Am o grămadă. În clipa aceea auzirăm o tuse afară. Muierea îmi șopti cu nespusă duioșie, aproape umilință: - E llie. Într-adevăr, el era. Intră și nu se miră că mă găsea acolo. Mă întrebă posomorât ce mai face Nilă. Și îmi spuse ceva neplăcut. Că dacă era închisă școala, de ce nu mă duceam acasă? Îi înțelesei gândul, că adică stăteam pe capul lui frati-său. Mi-l confirmă el însuși. - Crezi că Nilă e bancher
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
întîi un loc, să strângem bani... Cum să nu! Facem, Ilie, orice fată vrea casa ei, aia nu e viață să plătești mereu chirie. Nici nu știu cum a trecut vara. Și pe toamnă așa îl văd că începe să vie acasă posomorât. Nu mai zicea nimic de casă, iar de forme parcă uitase ce zisese. Era supărat, parcă cine știe ce i-aș fi făcut. M-am supărat și eu. Nu vrei să te însori, treaba ta, dar nu da vina pe mine. Nu
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
o postură amenințătoare, realizând ceea ce el doar gândea, un dușman al său, nu mă impresiona câtuși de puțin. Să citești însă scrisorile unei cățele, ăsta da nebun, mai ales că un surâs sarcastic apărea dincolo de pagini... Dar aici totul era posomorât și cenușiu, iar domnul Goliadkin n-avea nici un haz. Întâi că nu cunoscusem niciodată un nebun adevărat, ci doar un fel de Don Quijote care se scrântise din dragoste, cutreiera, pe un fel de Rosinantă din Siliștea, câmpurile și pădurile, alergând
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
berării ca noi și beau bere. Ce-o să se întîmple? Cum o să trăim? Ce-or să facă legionarii? Nilă reluă după o lungă tăcere. - Să taci din gură, nu mai vorbi de lucrurile astea... Și tăcu el însuși, gânditor și posomorât. Avea grijă de mine să nu vorbesc cu cineva. Tăcerea lui era liniștită și în adâncurile ei zăcea o neclintită convingere. - Cine face rău unora, n-o să facă și altora? murmură el. Anticarul meu îmi dădu un Război și Pace
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
mi-a răspuns după o secundă de ezitare, timp în care am îmbrățișat-o și sărutul a devenit mai pătimaș. Apoi ea s-a ridicat imediat și a dispărut câteva clipe dincolo. S-a întors și mi-a spus puțin posomorîtă: "Acum să stai liniștit, ești băiat inteligent și înțelegi de ce." "Nu, i-am șoptit, nu înțeleg, vă iubesc, din prima clipă v-am iubit." " Am văzut eu, mi-a răspuns, dar eram sigură că ți-a trecut. La vârsta dumitale
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
femeie împlinită o puteau ameți doar pentru o clipă... Ca să-i spulber acest gând m-am înclinat rece, am plecat și am pus o lună distanță între dorința mea de a o vedea și ironia ei afectuoasă. Când am revenit, posomorât, distant, absent, mi-a aruncat o privire rapidă, gravă, aproape neliniștită, mi-a luat ochelarii de la ochi, a dispărut în încăperea semiobscură (nu mai era singură) și după un minut a revenit cu ei în mână și mi i-a
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
sala de conferințe Împreună cu președintele. În momentul când s-au despărțit, președintele Îi zise lui Mărin: Hă, hă, hă, Mărine, te luară ăștia, În tărbacă! Haide, să aveți, drum bun! Mărin nu-și mai Încăpea În piele; ceilalți, doi, posomorâți. - Fraților, uite ce m-am gândit: să sărbătorim evenimentul În seara asta la un club de noapte. Am fost eu o dată la Craiova, sunt curios cum o fi În București! - Mărine, eu nu merg, zise Dumitrică, mi-a ajuns circul
Pete de culoare by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91516_a_107356]
-
Trask, vinovat de răzvrătire era cazul pe care îl aștepta, își lăsă privirea să rătăcească dea lungul sălii de consiliu. O duzină de alți oameni și doi secretari stăteau la o masă lungă, luând notițe. Oscar Podrage, tânărul îndesat și posomorât care era conducătorul Americii de Nord Centrale, ridică ochii și întrebă: \ El e savantul acela? MEDELLIN, PREȘEDINTELE, FĂCU UN SEMN UNUIA DIN SECRETARI. FUNCȚIONARUL SE UITĂ PRIN NIȘTE HÂRTII, APOI CITI CU GLAS TARE: \ Wade Trask, inginer fizician, expert în materie de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
ÎMPOTRIVA ACESTEI PEDEPSE CU MOARTEA PRIN PROPRIILE MELE FORȚE. NU MAI ÎNCĂPEA NICI O ÎNDOIALĂ. INTENȚIA DE TRĂDARE... ERA CLARĂ. BRUSC SE ÎNTRISTĂ, FIIND CONȘTIENT CĂ INCORIGIBILITATEA OMULUI ERA UN BLESTEM. DUPĂ TREI RĂZBOAIE ATOMICE, SE VORBEA ÎNCĂ ÎN ACEST FEL. POSOMORÂT, MARIN ÎȘI LĂSĂ PRIVIREA ÎN PĂMÂNT; REVĂZU ÎN MINTE PROCESUL LUI TRASK ȘI ÎȘI DĂDU SEAMA CĂ EL FUSESE CEL ORB, NU CEILALȚI. MARELE JUDECĂTOR INTUISE REVOLTA ȘI DĂDUSE FERM VERDICTUL CU MOARTEA, JUDECATA FIIND DEFINITIVĂ. Așa cum stătea acolo, Marin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
PE ALTA ȘI SE ÎNTORCEA LA BANCĂ DOAR CA SĂ SE RIDICE DIN NOU, SĂ MEARGĂ DIN NOU, SĂ SE AȘEZE DIN NOU, SĂ PLECE DIN NOU. 4 CU CÂTEVA MINUTE ÎNAINTE DE ORA DOUĂZECI ȘI DOUĂ, ÎN ACEEAȘI SEARĂ, MARIN INTRA, POSOMORÂT ȘI EPUIZAT, ÎN SALONUL LARG AL APARTAMENTULUI LUI TRASK. ÎN CELE DIN URMĂ RECUNOSCUSE CĂ ACEASTA ERA SINGURA SOLUȚIE: SĂ ÎL GĂSEASCĂ PE INVENTATOR ȘI SĂ DISCUTE CU EL. O TÂNĂRĂ SLĂBUȚĂ ȘI BRUNETĂ SĂRI DE PE CANAPEA ȘI ALERGĂ SPRE
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
CU RALPH SCUDDER, CONDUCĂTORUL PRIPPILOR. NU AVEA NICI UN PLAN PENTRU A-L FOLOSI PE SCUDDER, DAR RATAREA ÎNTREVEDERII PĂREA CA O OCAZIE PIERDUTĂ. Marin întinse mâna și reglă soneria ceasului cu cadran luminos de lângă pat. Acum dormi, își zise el posomorât. Cel puțin să fii odihnit a doua zi. Se trezi brusc, conștient că în cameră se mai afla cineva. ȘOPTI ÎN ÎNTUNERIC O VOCE DE FEMEIE. O CHEMĂ MARIN TOT ÎN ȘOAPTĂ. DUPĂ O CLIPĂ AUZI O MIȘCARE, SIMȚI MIREASMA
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
ILEGAL ÎN LEGĂTURĂ CU ASTA? ÎNTREBĂ MARIN SCURT. O AVEA COLONELUL GREGSON. ACESTA ERA UN OM VOINIC, CU O ÎNFĂȚIȘARE MODESTĂ, ABIA TRECUT DE PATRUZECI DE ANI. ÎNTINSE MÂNA PE MASĂ, ÎN LUMINĂ. MARIN FĂCU UN SEMN PRIPPULUI. \ EXPLICĂ. SCUDDER SE EXECUTĂ POSOMORÂT. ÎN RELATAREA SA SUBLINIE CĂ NIVELELE SEMNIFICATIVE ALE ADĂPOSTURILOR ERAU ZONELE 48, 49, 50 ȘI 51. HĂRȚI MILITARE ALE REGIUNII ARĂTAU CĂ SUPRAFAȚA RESPECTIVĂ FUSESE IZOLATĂ DIN ORDINUL MARELUI JUDECĂTOR PENTRU DOUĂZECI ȘI CINCI DE ANI. Și totuși Creierul părea să ignore
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
abil practician, care izbutește să convingă pe aproape toți ofițerii, chiar și pe cei mai rebeli. După badijonarea cu tinctură de iod, o împunsătură ca de albină deasupra fesei - pentru a nu jena la călărie - și vezi oamenii, la început posomorâți, plecând veseli că și-au luat grija"543. Dar printre medici, vaccinarea antiholerică n-avea numai partizani. Unii "ucenici ai lui Hipocrate" erau, la vremea aceea, cel puțin sceptici în ce privește valoarea acestei tehnici profilactice. La întoarcerea în patrie, un fost
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
întrebări, mulțumită să simtă că cineva are nevoie de ea. Singura fericire pe care i-o dădea el era aceea de a se ști necesară. Nu o iubea, era sigură de asta. Dragostea, chiar când urăște, nu are chipul acesta posomorât. Dar care e adevăratul ei chip? Se iubeau noaptea, fără să se vadă, pe bâjbâite. Mai exista oare și altă dragoste în afară de cea a întunericului, o dragoste care să strige în plină lumină? Nu știa, în schimb știa că Marcel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
iertați oamenilor greșelile lor, și Tatăl vostru cel ceresc vă va ierta greșelile voastre. 15. Dar dacă nu iertați oamenilor greșelile lor, nici Tatăl vostru nu vă va ierta greșelile voastre. 16. Cînd postiți, să nu vă luați o înfățișare posomorîtă, ca fățarnicii, care își sluțesc fețele, ca să se arate oamenilor că postesc. Adevărat vă spun, că și-au luat răsplata. 17. Ci tu, cînd postești, unge-ți capul, și spală-ți fața, 18. că să te arăți că postești nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85116_a_85903]
-
într-un târziu să tambureze ușor cu degetele pe masă, uitîndu-se pe sub sprâncene spre Bologa care se clătina pe scaun, cu fața zgârcită de o înfiorare nestăpânită. La masă nu mai rămăsese decât un sublocotenent de infanterie, foarte tânăr și posomorât, care nu scosese nici o vorbă și băuse câteva sticle de vin cu o lăcomie de bețiv precoce, și doctorul Meyer, un ursuz taciturn, suferind de insomnie, cu o dragoste specială pentru "clienții" lui ― cum le zicea celor din tranșee ― și
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
mine, firește!... Eu însă cel mult pot să propun, decizia e în alte mâini, și, să vă spun drept, doar sunteți bărbați, toate comandamentele ne repetă întruna că se simte mare, mare nevoie de ofițeri, pretutindeni... ― Am înțeles, încheie Varga posomorât. Ne vei concedia direct pe front. Doctorul mai îngăimă câteva cuvinte și se grăbi să dispară împreună cu sora de caritate, mereu senină și surâzătoare. Pe urmă odaia se umplu, în câteva minute, de întuneric. Numai geamurile rămaseră cenușii, ca niște
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
Numai din când în când zvârlea ochii pe fereastră, parcă ar fi așteptat pe cineva, dar fără nerăbdare și fără vreo strângere de inimă, sigur că cel așteptat va sosi negreșit la timp. Pe la unsprezece groparul Vidor intră pe poartă, posomorât și cu o legătură în mână. Atunci Apostol se sculă de la birou și așeză tocul în călimară. Doar degetele îi tremurau puțin. Ușa cancelariei era deschisă și în curând groparul apăru în prag dând bună ziua ofițerului, ca totdeauna. Bologa răspunse
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]