811 matches
-
patru oameni, tot din Făget și tot în zona frontului, iar mâine o să-i judece și pe aceștia. ― În sfârșit, se vede că generalul și-a pus în gând să ne spânzure pe toți, rând pe rând, oftă groparul, foarte posomorât. Se mai duse pe la vecini să le povestească nenorocirea ce s-a abătut asupra oamenilor din senin, dar se întoarse degrabă acasă, se schimbă și plecă iar la Făget. ― Poate să le fiu de folos bieților oameni, cu meseria mea
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
și totuși printre rândurile întristate, scriind, citea numai speranțe bune. Dragostea de viață era atunci mai tare ca frica de moarte. Pe urmă, după ce trecea primejdia, recitea "testamentul" și zâmbea fericit și rupea în bucăți foarte mici foaia cu gândurile posomorâte. Câte "testamente" de acestea a rupt?... Pe când acuma trebuie să scrie un testament definitiv... Acuma, din moment în moment, poate să vie pretorul, să-i citească niște paragrafe și să-l anunțe că la ora cutare va muri negreșit, cu
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
Dar v-ați gândit cu ce-o să umpleți pătulele? - zise sceptic pan Bijinski. — Cu lignit - răspunse Zbignew. Avem aici primprejur atâta lignit încât n-are rost să le mai umplem cu lemne. Nu știu dacă e bine ca faci - zise posomorât pan Bijinski. Mai ascultă și de sfatul nostru, al celor mai bătrâni. De sute de ani facem focul cu lemne și a fost bine. Eu n-am încredere în lignit. — Dragă pan Bijinski - spuse înflăcărat Zbignew - îți respect vârsta și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
un birouaș și-un scaun cu spătar legat în piele; un lavabou de marmoră, o mică oglindă venețiană ovală și-un dulap masiv de nuc. Pe peretele din stânga ferestrei era un crucifix, iar pe cel din dreapta portretul în ulei al posomorâtului ca să nu zicem de-a dreptul al urâtului papă Leon al IX-lea, cel care a provocat schisma creștină de la 1054 și căruia, de cum intră, preacuviosul Metodiu îi aruncă o chiorâșă privire. Fără prea multă vorbă, cei doi își lăsară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
privirea insistentă a lui Janey: — Sună extraordinar, succes! și am fost răsplătită cu un zâmbet în locul acelei priviri. De ce toți prietenii mei aveau prietene înfricoșătoare? Cu siguranță că eram blestemată. —Toți prietenii mei ies cu tipe îngrozitoare, i-am spus posomorâtă lui Sebastian în seara aceea. Oricum, era distras, fiind ocupat să scoată niște tutun dintr-o țigară Silk Cut fără să rupă hârtia, și nu mi-a răspuns. Când tutunul de pe oglindă formă o grămăjoară, începu să tragă din țigară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
S-a uitat la mine, îngrozită. La un moment dat, i-am văzut privirea. —Nu ai face asta, mi-a spus, dar fără convingere. Am continuat să mă uit la ea. După puțin timp, mi-a răspuns cu o voce posomorâtă: —Bine. Dar să nu-i spui lui James că eu ți-am spus. — Nu o voi face. Îți promit. Așa a fost... Charles l-a auzit pe James vorbind cu mine la telefon. Aranjam unde să ne întâlnim - nu-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
cureaua groasă din piele. Copilul cerșește îndurare... Doamne, nu mă distrez deloc. E oribil și îmi trezește amintiri de când eram la școală și diriginta mă bătea uneori cu bastonul. Asta era înainte să fie interzisă pedeapsa corporală. Mă simt cam posomorâtă și deprimată când scriu chestiile astea, dar cred că filmul va avea mare succes, mai ales în State. Pentru că americanilor le plac lucruri de-astea, nu? Adică Angela’s Ashes a lui Frank McCourt a fost un succes imens și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
Într-o deplină ignorare, dramatic, într-un București care nu-și revenise după masivele căderi de zăpadă de la sfârșitul lunii ianuarie 1954, într-un București înzăpezit și mocirlos, mergând spre Tribunal, înceta fulgerător din viață, la 3 februarie, într-un posomorât magazin Alimentara, azi demolat, după cum scrie undeva Valeriu Râpeanu, alt mare prieten al lui Voiculescu dar și al cititorilor României - romancierul Ionel Teodoreanu. A fost înhumat la Cimitirul Bellu. De la Iași, orașul Teodorenilor și al nostru, nu a participat la
Academia b?rl?dean? ?i Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83084_a_84409]
-
pe cel care a revenit atunci când ea începuse deja buchea cărții. Un bărbat străin, bărbos și slab, de care i-a fost frică atunci când a strâns-o cu putere în brațe. Au trebuit ani ca să înțeleagă că sub aparența bărbatului posomorât se ascundea o duioșie fără seamăn. Iar acum... Cu numai o zi în urmă îl condamnase fără nici o rezervă că o trădase pe mama. Dar pe măsură ce o cunoaște pe Teodora sentimentele ei se schimbă. Și-apoi nu poate ignora că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
până în luna mai. Timpul se scurgea între accese de disperare nebună și stări de apatie totală. Gerhad își rupea cu greu timp din spital ca să facă în fiecare săptămână drumul până la Cingaly, de unde se întorcea tot mai trist, tot mai posomorât. Și totuși își găsea puterea să încerce să mă scoată din starea de apatie, să mă îmbărbăteze. Peste câteva săptămâni a reușit să mă readucă lângă el în spital; grija pentru suferințele altora poate fi un balsam pentru propriile suferințe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
devii altceva, ceva mai mult, așa cum o băteau mătușile ei la cap zi și noapte. Fiindcă nimic nu avea să se schimbe În timp și fiindcă acea posomorală avea să fie acolo Întotdeauna, putea continua să-și păstreze același sine posomorât. — Azi e ziua mea, a anunțat Asya surprinzându-se până și pe ea, din moment ce nu avusese nici cea mai mică intenție să declare asta. — A, da? a Întrebat cineva. — Ce coincidență! Astăzi e și ziua fetei mele celei mici! a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
ar putea ca acești extratereștri nici să nu fie umani. Da, e posibil. Ar putea fi niște insecte gigantice. Insectele astea pot suporta o doză mare de radiații. — Da. — Probabil că nici nu le putem atinge, spuse cu un aer posomorât omul Pentagonului, după care se Învioră: Dar mă Îndoiesc că ar rezista la o lovitură directă primită de la un dispozitiv nuclear cu o putere de ordinul megatonelor, ce zici? — Nu, nu cred că ar rezista. — l-ar vaporiza. — Firește. — Legile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
Am aprins o havană din foi de mahorcă de la tânărul Bibiloni și, filosof, am bătut În retragere. Dar, În cușeta mea, surpriză mare: În ciuda orei Înaintate, Goliadkin era treaz. Am zâmbit: două zile de conviețuire feroviară fuseseră de-ajuns pentru ca posomorâtul israelit să imite somnambulismul omului de teatru și de club. Desigur, nu-și practica noua deprindere cu eleganță. Era hăbăuc și iritat. Fără să țină seama de faptul că moțăiam și căscam, mi-a Înșirat toate biografiei lui nesemnificative și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
El nu există, e un simplu figurant, condamnat să asiste neputincios, strivit de împrejurări sau de demonul său interior, la spectacolul afirmării celorlalți. În centrul atenției era colegul nostru Nasea, cel care protestase că teza e prea grea. Arăta foarte posomorît: era un băiat ambițios și părea deprimat că nu-i ieșiseră bine toate soluțiile. - Dumneata ai copiat, mi-a spus apoi la ora următoare profesorul cu obișnuitul său sâsâit disprețuitor, oprindu-mi teza. - De la cine, domnule profesor? l-am întrebat
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
închide școala până după sărbători... Bineînțeles că între timp tata primise scrisoarea directorului și îi răspunsese că n-are bani, dar că... o să aibă... să-l mai păsuiască... O să trimită negreșit, nici vorbă... cum să nu... cu stimă, Tudor Călărașu. Posomorât, în spatele biroului său, directorul tăcea, uitîndu-se în jos, foarte supărat, dar nu scotea un cuvânt, nici o amenințare. Tăceam și eu cu scrisoarea în mână. Îmi venea să-i spun că tata n-o să-mi mai trimită bani niciodată, îmi aminteam
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
la întrebări, zisei, nu se poate fără întrebări... - Da? zise. Ce fel de întrebări? Întrebări aveam multe, pe care nu i le pusesem niciodată pedagogului verde, dar mă prefăcui frământat. Mi-am frământat chiar mâinile pe genunchi și am tăcut posomorât. -Ei, ia zi-i! - Să presupunem, am spus eu atunci, că în țara noastră n-ar fi fost nici un picior de evreu. S-ar mai fi născut mișcarea legionară atunci, în '22? Știam ce spun. Citisem Pentru legionari și descoperisem
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
după masă. - Ai frați, surori?... - Am o grămadă. În clipa aceea auzirăm o tuse afară. Muierea îmi șopti cu nespusă duioșie, aproape umilință: - E llie. Într-adevăr, el era. Intră și nu se miră că mă găsea acolo. Mă întrebă posomorât ce mai face Nilă. Și îmi spuse ceva neplăcut. Că dacă era închisă școala, de ce nu mă duceam acasă? Îi înțelesei gândul, că adică stăteam pe capul lui frati-său. Mi-l confirmă el însuși. - Crezi că Nilă e bancher
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
întîi un loc, să strângem bani... Cum să nu! Facem, Ilie, orice fată vrea casa ei, aia nu e viață să plătești mereu chirie. Nici nu știu cum a trecut vara. Și pe toamnă așa îl văd că începe să vie acasă posomorât. Nu mai zicea nimic de casă, iar de forme parcă uitase ce zisese. Era supărat, parcă cine știe ce i-aș fi făcut. M-am supărat și eu. Nu vrei să te însori, treaba ta, dar nu da vina pe mine. Nu
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
o postură amenințătoare, realizând ceea ce el doar gândea, un dușman al său, nu mă impresiona câtuși de puțin. Să citești însă scrisorile unei cățele, ăsta da nebun, mai ales că un surâs sarcastic apărea dincolo de pagini... Dar aici totul era posomorât și cenușiu, iar domnul Goliadkin n-avea nici un haz. Întâi că nu cunoscusem niciodată un nebun adevărat, ci doar un fel de Don Quijote care se scrântise din dragoste, cutreiera, pe un fel de Rosinantă din Siliștea, câmpurile și pădurile, alergând
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
berării ca noi și beau bere. Ce-o să se întîmple? Cum o să trăim? Ce-or să facă legionarii? Nilă reluă după o lungă tăcere. - Să taci din gură, nu mai vorbi de lucrurile astea... Și tăcu el însuși, gânditor și posomorât. Avea grijă de mine să nu vorbesc cu cineva. Tăcerea lui era liniștită și în adâncurile ei zăcea o neclintită convingere. - Cine face rău unora, n-o să facă și altora? murmură el. Anticarul meu îmi dădu un Război și Pace
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
mi-a răspuns după o secundă de ezitare, timp în care am îmbrățișat-o și sărutul a devenit mai pătimaș. Apoi ea s-a ridicat imediat și a dispărut câteva clipe dincolo. S-a întors și mi-a spus puțin posomorîtă: "Acum să stai liniștit, ești băiat inteligent și înțelegi de ce." "Nu, i-am șoptit, nu înțeleg, vă iubesc, din prima clipă v-am iubit." " Am văzut eu, mi-a răspuns, dar eram sigură că ți-a trecut. La vârsta dumitale
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
femeie împlinită o puteau ameți doar pentru o clipă... Ca să-i spulber acest gând m-am înclinat rece, am plecat și am pus o lună distanță între dorința mea de a o vedea și ironia ei afectuoasă. Când am revenit, posomorât, distant, absent, mi-a aruncat o privire rapidă, gravă, aproape neliniștită, mi-a luat ochelarii de la ochi, a dispărut în încăperea semiobscură (nu mai era singură) și după un minut a revenit cu ei în mână și mi i-a
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
timpul că o să fie vandalizată și că astfel o să putem scăpa de ea, dar vandalii o lasă în pace. Se duc în schimb și scriu tot felul de porcării pe terenul de joacă. Ralph se uită la fața sumbră și posomorâtă a bărbatului. Oare de ce astfel de oameni se angajează întotdeauna în poziții mărunte de autoritate? — Ca să spun drept, am inițiat o campanie pentru păstrarea ei, cred că e minunată. Bărbatul dădu ochii peste cap și se îndepărtă, lăsându-l pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
ai spus. În tot cazul, continuă Henrietta, refuzând să se dea bătută, dacă a fost în aceeași zi, nu se pune. E o șansă de unu la un milion. Doar că a fost exact atunci când trebuie să fi rămas însărcinată. Posomorâtă, Fran luă o gură din ceaiul tare, menit s-o calmeze, pe care i-l pusese în față Henrietta. Stăteau în bucătăria cu mobilă de stejar decolorată a Henriettei, în care domneau ordinea și o atmosferă foarte domestică, deși Henrietta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
în treacăt, să vadă dacă m-am așezat bine, și împlântă în apa noroioasă o lopată. Ne urnim. Intrăm încet în papură, apoi pe cărarea din trestii. Astăzi am cam întârziat. Soarele asfințește într-o îngrămădire mare de nouri albaștri posomorâți. Printre trestii, pe dungi de apă, tremură luciri roșcate. Un zbor iute de rațe taie cu un șuier văzduhul, deasupra noastră. —Astăzi n-o să întârziem, neică Marine? —De ce? n-o să întârziem! Și trecem încet-încet, tot mai în adâncul Iezerului. Un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]