1,543 matches
-
să confere aforismelor un rating sporit de interes, chiar atunci când o face à rebours. "Pe când o Declarație universală a datoriilor omului, se întreabă gândindu-se, desigur, la nevoia unei compliniri a celei ce statornicește drepturile fundamentale" (p. 158). Sau: "Lozincă postdecembristă: Moarte intelectualilor! Noroc că nu prea mai sunt" (p. 180). Evident, indignarea putea căpăta și alte determinări. Se vede că autorul nu privește lumea românească pasiv, ci se tulbură și se neliniștește odată cu evenimentele care ii marchează evoluția. Așa cum altă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
în 1976 "prima vizită a unui conducător român la Chișinău, după al Doilea Război Mondial. Fără nici un fel de pretenții, dar Ceaușescu va avea curajul să pună problema Basarabiei în 1989, când va fi și debarcat, lucru știut de liderii postdecembriști, care vor evita, cu spaimă secretă, orice pretenții asupra teritoriilor sale istorice". Dacă Mihail Kogălniceanu, Nicolae Bălcescu, Vasile Alecsandri nu s-ar fi implicat să corecteze "meteahna românilor de a asocia imitația cu mentalitatea de slugă", nu și-ar fi
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
Unii defăimători nici măcar nu o fac din spirit, de frondă, ci, pur și simplu, din abjecție. Cabala intră în infernul turpitudinii, care a culminat în anii comunismului (când Neculuță era mai prețuit decât Eminescu) și s-a prelungit până în vremea postdecembristă. Cum s-ar zice, represalii antume și postume, parcă mai abitir decât în orice alt caz, potrivit cu obiceiul ca personalitățile de excepție să fie tratate cu aplauze, dar și cu aversiune radicală. Mitul Eminescu s-a născut din lucrarea geniului
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
ori recenzenții se apleacă asupra unor cărți "complicate", ce-și propun să impună concepte noi, să schimbe paradigme, viziuni asupra lumii (și) artelor. Pe de altă parte, e adevărat că circulația ideilor și textelor este destul de precară în societatea românească postdecembristă. Sunt câteva "centre de putere" în viața culturală actuală (București, Cluj, Iași, Timișoara) care se consumă cu precădere în interior, comunică prea puțin între ele, iar când o fac, avem cu precădere polemici falacioase. Iată, așadar, că nu ni se
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
fenomenul nu are nici grund, nici materie, fie și amorfă, nici câmp al devenirii, nici Dasein, nici Kehre, nici opreală transcendentă, nici măcar mit al reîntoarcerii și revenire la zeii precreștini, ca la Nietzsche), de noua/vechea clasă politică a României postdecembriste pentru a se îmbogăți din interesul național românesc, dar și pentru a corupe și nomadiza tânăra generație (cu demitizante modele, adicătelea novatoare, tehnocrate, multiculturale). Astfel, nu securitatea, ci făcătura ei de prin anii 1980, una și mai mică decât partidul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
regimul le acorda intelighenției, iar după 1989, cum am arătat, pentru a se îmbogăți post-elita aceluiași regim, nestingherită de restricții politice, etnoculturale, morale, religioase sau de responsabilități politice. Puși (dar la sugestia cui, întreabă autorul Transmodernismului), practic de toate regimurile postdecembriste, în cabinetele de consiliere ale palatelor Victoria și Cotroceniului, dar și în funcții ministeriale sau în cele care formează opinia publică prin mass-media, mai ales în televiziuni, anume făcătura postmodernistă a tras realmente sforile astfel ca România postdecembristă să piardă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
toate regimurile postdecembriste, în cabinetele de consiliere ale palatelor Victoria și Cotroceniului, dar și în funcții ministeriale sau în cele care formează opinia publică prin mass-media, mai ales în televiziuni, anume făcătura postmodernistă a tras realmente sforile astfel ca România postdecembristă să piardă și trenul democratizării, și pe cel al păcii generale, și pe cel al obținerii bunăstării generale (prin economia de piață funcțională), și pe cel al integrării în NATO și UE, și, desigur, pe cel al deconspirării fostei poliții
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
incapabil să aplice ideile sale generoase la cazul particular al societății românești. Din acest punct, pornesc săgețile care vizează nume și instituții de prim rang din cultura și politica românească. Acuzați de mancurtizare sau de indiferență față de destinul României, politicienii postdecembriști au parte de un tratament dur (unul dintre capitole se numește "cleptocrația"), care amintește, mutatis mutandis, de atitudinea necruțătoare a gazetarului Eminescu față de contemporanii săi. Cine privește cu obiectivitate câmpul intelectual românesc postbelic (fie el comunist sau postcomunist) va constata
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
finalul vieții a devenit un rezistent, ceea ce i-a atras numeroase adversități și atacuri. Revoluționarii și reacționarii. Din nou Eminescu A doua schimbare la față este o carte profund eminesciană, construită pe idei impuse deja de Theodor Codreanu în gândirea postdecembristă: transmodernitate, arheu românesc, dizidenți și rezistenți, dubla sacrificare etc. O pledoarie pentru reconsiderarea raportului național-internațional, pe care încearcă să-l reechilibreze în contextul interogațiilor tot mai pertinente vizând eșecul globalizării și al multiculturalismului. Problemele abordate în acest volum se dovedesc
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
însemna decât transnaționalism în ethosul transmodernității. Paul Goma, prin iubirea sa statornică pentru România, dar, mai ales, prin incapacitatea sa structurală de a accepta nici cea mai mică urmă de compromis etic, omul-fără-patrie, dar și fără milă pentru oportuniștii perioadei postdecembriste, i se pare lui Theodor Codreanu a fi "un avatar eminescian rătăcit la cumpăna dintre două milenii". Acesta se opune cu înverșunare cameleonismului practicat cu nerușinare de reprezentanții de azi ai "miticismului", ce s-au perpetuat în valuri, transmițându-și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
a urmat îndepărtării de la putere a dictatorului ce a condus România în perioada războiului, înainte de abdicarea forțată a regelui Mihai la finalul anului 1947, trecând apoi prin zeci de ani de control comunist și ajungând în primii ani ai perioadei postdecembriste, guvernele României au întreținut mitul inexistenței Holocaustului în România. Mitul în cauză a făcut necesară „uitarea” crimelor comise de autoritățile române în Basarabia, Bucovina și Transnistria, niciuna dintre aceste regiuni nerămânând după război parte a teritoriului României. Această uitare a
Munca obligatorie a evreilor din România (1940‑1944). Documente by Ana Bărbulescu, Alexandru Florian (ed.); Alexandru Climescu, Laura Degeratu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/800_a_1752]
-
avut acest „privilegiu” fiind extrem de redus. În aceste condiții, deloc Încurajatoare pentru cercetători, au apărut câteva alternative: memorialistica și mărturiile de istorie orală. În ceea ce privește memorialistica, aceasta a fost reprezentată de un număr mare de lucrări, În special În primul deceniu postdecembrist, scăzând cu timpul, pe de o parte, pentru că majoritatea celor care au avut tăria de a așeza pe hârtie amintirile au făcut-o deja, iar pe de altă parte, pentru că timpul și vârsta, cei doi dușmani nemiloși ai memorialiștilor, și-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
Scriitorilor), reunind texte publicate inițial în „Dilema”, „România literară” sau în „Zig-zag”, dar și altele inedite, problematica literară cedează teren în fața celei existențiale, iar criticul apare în ipostaza de moralist și în aceea de comentator politic. El observă atent comportamente postdecembriste, pentru a măsura efectele traversării perioadei comuniste asupra celor din jur, dar și asupra propriei persoane. Ș. își părăsește genul care l-a consacrat și pentru a scrie proză scurtă: în Întâmplări (2000) reunește cincizeci de istorii nonfictive văzute drept
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289910_a_291239]
-
cercetători români (cadre didactice și doctoranzi din universități românești precum Universitatea din București, Școala Națională de Studii Politice și Administrative - SNSPA, Universitatea Sapientia). Evenimentul, la care au participat peste 70 de persoane, a fost primul de această natură din România postdecembristă, având rolul de a reuni cercetătorii români și străini cu interese în aria generală de investigare a rețelelor sociale. Lucrările publicate în limba română și special destinate problematicii rețelelor sociale sunt extrem de rare. Iată contextul în care această lucrare își
Rețelele sociale: teorie, metodologie şi aplicații by Marian‑Gabriel Hâncean () [Corola-publishinghouse/Science/608_a_1349]
-
la momentul actual funcționează atât la nivel central, cât și la nivelul colectivităților locale, în condițiile statului de drept, având la bază coordonate fundamentale și structuri organizatorice și funcționale ca: separația puterilor; descentralizarea serviciilor administrative; autonomia administrativă. Totodată, în epoca postdecembristă, principala dimensiune a administrației publice din România și din celelalte state membre ale fostului bloc comunist a fost reforma administrativă și economică, al cărei scop este în continuare reconstrucția legitimității și responsabilității instituțiilor guvernamentale discreditate<footnote Goran, P. (2009), „Administrative
Audit şi contabilitate : baze ale performanţei în administraţia publică by Adelina Dumitrescu () [Corola-publishinghouse/Science/188_a_474]
-
și volume, RML, 1939, 6; Mihai Curicheru, „Pământ viu”, „Școala basarabeană”, 1939, 7-8; Teodor Iordache, „Pământ viu”, CL, 1941, 11-12; Călinescu, Ist. lit. (1941), 843, Ist. lit. (1982), 938; Traian Chelariu, „Frumoasele”, UVR, 1943, 32; Doru Al. Șerban, Primul roman postdecembrist scris de un gorjean, „Almanahul «Gorjeanul»”, 1991; Sava Pânzaru, Un scriitor, un destin: Sabin Velican, LA, 1994, 29; Constantin Banța, „Încântare”, „Gorjeanul”, 1994, 1 392; Olivia Diaconescu, Sabin Velican, învățătorul și gazetarul, „Gorjeanul”, 1994, 1 400; Ion Tarbac, Istoria presei
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290482_a_291811]
-
a reuși, moare (Premiera). Anișoara, româncă țeapănă, specialistă în parastase, își programează dinainte soții și se ceartă, la pomană, cu verișoara Nina, de altă nuanță politică (Parastasul vesel). Încet, încet, lângă tipologia veche, în tradiția lui Caragiale, pătrund personajele lumii postdecembriste; proza românească este, la acest capitol, în faza tatonării. Va mai trece, probabil, o vreme până ce Conu Leonida, Mița Baston, Catindatul, Pampon se vor strămuta, sub noile lor înfățișări, din istoria recentă în imaginația epică. Ploieșteanul I. încearcă și reușește
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287628_a_288957]
-
devalorizat grav atitudinea și concepția despre muncă. Munca-i grea, obositoare, Ea aduce bunăstare. Dar din ’90 încoace, Multora nu le mai place. Fuga de muncă, disprețul față de această inestimabilă însușire umană, au provocat declinul economic și moral al României postdecembriste (alături de celelalte rele: corupția, evaziunea fiscală, hoția, nesocotirea legilor, inflația, fiscalitatea împovărătoare, economia subterană, devalizarea băncilor, sărăcia etc.). Oamenii care muncesc pe bani puțini, și care abia își asigură supraviețuirea, dezavuează politica de protecție socială a Guvernului, care se laudă
Lumina Educaţiei by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Science/1635_a_3037]
-
naftalină trăsăturile de rezervă: egoismul, lăcomia, individualismul exacerbat, aroganța, invidia, perfidia, lenea, minciuna, necinstea, nerușinarea etc., pe care le-au pus în funcțiune la intensitate maximă, în noul context social, economic și politic. Toate relele, care macină temeliile societății românești postdecembriste și blochează mersul ei înainte, sunt datorate și carențelor caracteriale ale persoanelor ce s-au cățărat în sferele înalte de conducere și au subordonat idealurile sociale intereselor meschine, personale. E greu de presupus că situația se va normaliza atâta timp cât binele
Lumina Educaţiei by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Science/1635_a_3037]
-
unor categorii sociale deosebite: evitarea discursului critic explicit cu privire la regimul comunist (cel mult accente critice punctuale), agrementarea discursului cu expresii stereotipe, aparținând propagandei timpului, raportarea extrem de critică la prezent și la gestionarii puterii, care sunt făcuți răspunzători de toate eșecurile postdecembriste. Discursul ambivalent nu este un discurs pervers, nu reprezintă categoria celor ce au profitat de avantajul situării între privilegiații puterii. Aceia pe care i-au numit ambivalenți, probabil într-un număr important, sunt cei care nu au dorit (sau nu
[Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
enumeră toate categoriile de mai sus, Legea Deconspirării nu distinge și între eventualele grade de vinovăție care li s-ar putea asocia, ca și cum miza sa etică ar putea fi atinsă printr-o tratare uniformă a tuturor situațiilor reale. Pentru legiuitorul postdecembrist, o persoană de sprijin nu e mai puțin colaborator al poliției politice decât un rezident, iar un informator necalificat nu-i deloc mai inocent decât unul calificat. Asta în virtutea faptului că toate ipostazele relației ofițer-informator au un numitor comun: se
[Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
va fi cea mai dureroasă și nici ultima. L.A.: Comunismul a fost o experiență - era să spun un experiment! - comună care ne-a marcat pe toți cei născuți în timpul lui. Dar nu a avut efect identic asupra noastră, astfel încât atitudinile postdecembriste oscilează de la nostalgie ori ambivalență la respingere totală. Cum l-a perceput psihoterapeutul Dan Goglează și se consideră el un produs al comunismului? D.G.: Sunt așa pentru că mă consider astfel sau mă consider pentru că așa sunt - iată o dilemă nu
[Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
sau susținătorii. Distrugându-se cadrele adevărului, s-a sădit în noi o stare de suspiciozitate prepsihotică latentă și aceasta este una dintre cauzele care au prelungit eliberarea de „schemele de gândire” impregnate. Amintiți-vă că, ani de-a rândul, societatea postdecembristă a fost obsedată de întrebarea: „Cine ești dumneata, domnule X sau Y?”, semn nu numai al unei neîncrederi maladive, ci și al faptului că ne lipsea curajul unei identități. Indiferent de atitudinile adoptate atunci sau acum, problema cea mai grea
[Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
ca pe tine însuți” sau „Procedează astfel” - trebuie să-i dai și o explicație de ce să o facă, nu numai să-l emoționezi. Preoții au fost întotdeauna recunoscuți ca fiind și terapeuții sufletului, însă ei sunt îngrădiți de metodă. Omul postdecembrist s-a simțit abandonat, dezorientat, înșelat și, fiind marcat de un trecut neprelucrat, el nu s-a putut nici integra, nici identifica cu noile valori. A nu te identifica cu societatea în care trăiești (sau cu reprezentanții ei) este o
[Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
Colecția ACADEMICĂ 63 Seria Știin]ele educa]iei Coordonatorul seriei Științele educației este EMIL STAN Livia Durac este lector universitar, doctor în domeniul fundamental Filosofie, subdomeniul Științele comunicării. A publicat volumul Îmbinări lexicale neologice în limbajul presei postdecembriste românești, precum și numeroase articole în reviste de specialitate. Livia Durac, Semiotica limbajului nonverbal în relația părinte adolescent (c) 2009, Institutul European, pentru prezență ediție INSTITUTUL EUROPEAN, editura academică recunoscută de Consiliul Național al Cercetării Științifice din Învățământul Superior Iași, str.
by Livia Durac [Corola-publishinghouse/Science/1054_a_2562]