2,403 matches
-
încât e mai bine să-i lăsăm pe eroi acolo unde s-au decis să-i abandoneze creatorii lor! Evident că lucrurile nu se încheie întotdeauna cum doresc scriitorii. Biata Jane Austen, altminteri o scriitoare cumințică, ar fi uluită de posteritatea glorioasă în care se răsfață. Nu doar că a ajuns eroină de biografii, că se fac, torențial, filme după cărțile ei, dar de câteva decenii se află în mijlocul unui vârtej de continuări scrise de autori născuți la un veac și
Viața de apoi a cărților by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/6477_a_7802]
-
dar timpul nu e pierdut) sunt abundent acoperite de solzii aurii ai admirației postmortem și post-post mortem. Cărțile mari anulează nu doar tradiția de până la ele, îmbogățind-o în același timp, dar își creează și un fel de arogantă, ne-detronabilă posteritate. Ele fixează un canon pe care generații succesive se străduie să-l dărâme sau să-l înlocuiască. Cel mai bine le reușesc autorilor care-o fac admirativ: James Joyce în Ulysses, Alfred Tennyson în balada cu același nume, JeanLuc Godard
Viața de apoi a cărților by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/6477_a_7802]
-
de surghiun a Gurii Motrului, se gîndea la lumea capitalei. Egumen fără stofă de schimnic și filosof fără gîndire proprie, Eufrosin Poteca a fost totuși un onest profesor al epocii, îndeplinindu-și cu răbdare canonul pedagogic. Cursurile lui nu au posteritate filozofică, fiind aride în conținut și impersonale în ton, dar în schimb au valoare lexicală. La fel ca în cazul lui Eftimie Murgu sau Vasile Lucaciu, privirea cititorului se lovește de șantierul primordial al unei limbi care, la acea vreme
Un duios iremediabil by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6480_a_7805]
-
relevându-se printr-un miracol care dintre ele era Sfânta Cruce. Sfânta Împărăteasă ar fi luat la Constantinopole o parte din relicvă, restul din ea fiind acoperită în argint și dată în grija episcopului Ierusalimului, astfel încât sâ fie păstrată pentru posteritate, în biserica Sfântului Mormânt.
Descoperire istorică, legată de Iisus. Află ce au anunțat arheologii by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/63688_a_65013]
-
vei purta stigmatele faptelor de dinainte. În fine, există mai multe variante de relatare a aceleiași morți, istoricii contrazicîndu-se în privința împrejurărilor și cauzelor. Dar, cum spune Gheorghe Vlăduțescu, ar fi o greșeală să punem aceste inadvertențe pe seama „legendelor" pe care posteritatea le-a brodit pe marginea Antichității. Căci modul cel mai simplu de a ucide fascinația lumii eline este s-o treci în categoria miturilor, cu remarca malițioasă că mitul, poveste mincinoasă fiind, nu surprinde adevărul istoric și prin urmare e
Cu ochii la moarte by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6388_a_7713]
-
la indigo. Un consensus pe care, apropo, Ricoeur îl credea imposibil. Această situație am putea-o numi de încremenire în prejudecata asimilării unei întregi tradiții literare." (p. 136) Mi-aș dori sincer ca peste zece ani (altă dată rotundă în posteritatea lui Budai-Deleanu) să comentez o nouă apariție editorială, pe un cu totul alt ton decât, prin forța evidențelor, am făcut-o astăzi.
Încremenirea în prejudecată by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6089_a_7414]
-
pune degetul pe rană e, pentru Monica Spiridon, D. Popovici. Acesta îi reproșa lui Vianu (iată!) preferința pentru Bălcescu, manifestă în Arta prozatorilor români, în dauna redactorului de la Timpul. De aici începe convergența: „După mai mult de un veac de posteritate, opera lui Eminescu s-ar cuveni atent recitită. Deși valabilă pentru producția intelectuală a scriitorului, privită în bloc, afirmația capătă un caracter de urgență când se aplică prozei publicistice. De ce ? Pentru că atunci când expertizele critice n-au fost expediate în pripă
Convergență și divergențe by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6432_a_7757]
-
fi memorabil. Și, din păcate, Husserl nu e deloc memorabil în forma expresiilor predilecte, ci e stupefiant prin lipsa pregnanței de stil. Aici e și marea deosebire față de Heidegger, a cărui artă de a întreține vraja cuvintelor îi asigură o posteritate la care Husserl nu poate emite pretenții. Vorba lui Husserl n-are virtute incisivă, după cum gîndirea lui nu are mister. După o sută de pagini îl bănuiești de carența fibrei lirice și de incapacitatea de a gusta părțile tenebroase ale
Noema și noesis by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4730_a_6055]
-
și umbra mea, II, ediție îngrijită și prefață de Mircea A. Diaconu, București, Editura Ideea Europeană, 2011, 559 pag. Există, oare, predestinare în istoria literaturii? Nu știu, dar constat, deocamdată, că există scriitori al căror destin nefericit continuă și în posteritate, menținându-i în obscuritate și blocându-i pe o orbită inferioară a receptării. Un caz flagrant este cel al lui Traian Chelariu, scriitor bucovinean din generația lui Mircea Streinul și a grupării Iconar, despărțit însă de aceștia pe chestiuni personale
Jurnalul lui Traian Chelariu by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/4734_a_6059]
-
peste zece zile, cît a durat „faza fierbinte” a receptării și interpretării a „ceea ce trebuie spus”, Günter Grass trebuie să se fi simțit totuși invulnerabil la ideea că vîrsta îl apără, că nu mai are prea multe de pierdut, că posteritatea îl va judeca, după legile ei.
Günter Grass: Literatura ca vestă antiglonț by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/4739_a_6064]
-
Durnea a fost să ne redea un „Stere înainte de Stere”: o misiune deloc ușoară, dar care, odată împlinită, ne-ar putea elucida multe dileme și risipi destule confuzii legate de evoluția acestui scriitor și om politic controversat și cu o posteritate dificilă, ca să nu spun mai mult. Trei sunt meritele esențiale ale ediției îngrijite de Victor Durnea. Primul este recuperarea a numeroase texte publicistice ale tânărului C. Stere, needitate până acum (întrucât erau semnate cu pseudonime necunoscute editorilor anteriori). Cel de-
Publicistica lui Stere by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/5019_a_6344]
-
cuvine să salutăm efortul editorului Adrian Alui Gheorghe de a ne oferi o imagine postumă completă a universului de creație al unuia dintre cei mai importanți poeți ai generației ’80. Care, datorită acestui efort editorial, are o operă și o posteritate, așa cum alți scriitori dispăruți prematur - l-am amintit pe Dan David - nu au, din păcate. Adrian Alui Gheorghe este singurul scriitor contemporan care, fapt remarcabil, ne-a dăruit nu o operă (a sa), ci două.
Jurnalul risipitorului de iubire (II) by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/4804_a_6129]
-
e altceva decât înscenarea propriei lui morți. Ceea ce știu e că Petru Cârdu rămâne în amintirea mea nu numai un poet de vârf, ci și o personalitate complexă, o conștiință dăruită până la sacrificiu idealurilor sale. Nu am nici o îndoială că posteritatea îl va așeza acolo unde i se cuvine. Dar asta nu mă mângâie. Tare aș fi vrut să mă sune la telefon și să mă invite la o nouă premieră a Teatrului de Limbă Română din Vârșeț.
Un an fără Petru Cârdu by Ion Cocora () [Corola-journal/Journalistic/4686_a_6011]
-
alcătuită. O selecție din Caietele acoperind perioada 1969-1973 este organizată sub titlurile Halucinația ideatică, Semenul uitat, Jurnal de vise, Filosofia unică. Repunerea la îndemâna cititorilor a unor autori care, la vremea lor, au asigurat zumzetul de fundal al celor pe care posteritatea îi va alege ține, cred, mai degrabă de arheologie, decât de istorie literară. Aceasta din urmă e rareori dispusă să-și revizuiască drastic listele. Fântâneru, ca și alți autori „uitați”, e prezentat adesea ca un marginalizat. E de discutat aici
Un nume uitat by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/4689_a_6014]
-
Și dacă ar fi valori apropiate, de ce unii să fie situați în primplan, iar alții ignorați cu totul?”. E drept că între timp lucrurile s-au schimbat întrucîtva... Că majoritatea „iconarilor”, în frunte cu Mircea Streinul, au fost stigmatizați în posteritate pentru angajamentele lor legionare și atitudinile antisemite, se știe, iar modul în care Mircea A. Diaconu analizează, din unghi cultural, tectonica politică a epocii - v. mai ales capitolul Ideologia iconaristă între deziderat și împlinire - aduce contribuții dintre cele mai serioase
Trăiriștii bucovineni by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/4693_a_6018]
-
țintele, de bună seamă, sunt amicii, admirați și detestați deopotrivă, cu un patos îndeajuns de cârcotaș cât să nu dea izbucniri lirice adevărate. Iată, de pildă, un Criticilor mei, în varianta Caragiale: „De critică mi-e scârbă! Cunosc simbolul vorbii./ Posteritatea dreaptă mă judece și-acuze!/ Surâsul să se stingă pe veștedele buze:/ N-aud acorduri surzii, nu văd scânteia orbii!”. Firește, după violența tonului, împodobit, mai apoi, cu neologisme complicate și referințe livrești, după încrederea în posteritate (în genul dar
Poeziile domnului Caragiale by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/4713_a_6038]
-
Cunosc simbolul vorbii./ Posteritatea dreaptă mă judece și-acuze!/ Surâsul să se stingă pe veștedele buze:/ N-aud acorduri surzii, nu văd scânteia orbii!”. Firește, după violența tonului, împodobit, mai apoi, cu neologisme complicate și referințe livrești, după încrederea în posteritate (în genul dar când patru generații peste moartea mea vor trece...), autorul ‘adevărat’, să zicem așa, nu poate fi decât Macedonski. Scuturat de poezie, și lăsat, la judecata satirei, doar cu pretențiile. Pe când Unui poetrastru e un atac epigramistic lipsit
Poeziile domnului Caragiale by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/4713_a_6038]
-
din atelierul lui Benedetto da Maiano. În versiunea modelată în teracotă, probabil în prezența modelului, sculptorul a surprins privirea melancolică, pierdută în gânduri, a bancherului întors din exil. În chipul dăltuit în marmură îndoielile dispar, căutătura este dreaptă, afirmativă, pentru „posteritate”. Foarte aproape este portretul unui bărbat într-o tunică roșie de Andrea del Castagno, considerat a fi un prim exemplu în pictură în care personajul nu mai este privit din profil ci din trei sferturi, dând astfel privitorului o mai
Chipuri ale Renașterii by Edward Sava () [Corola-journal/Journalistic/4954_a_6279]
-
a cărui operă e sub notorietatea pe care a căpătat-o, și de aceea cîmpul de forță din care i se hrănește celebritatea nu are prea multe în comun cu înzestrarea de care are nevoie un scriitor ca să supraviețuiască în posteritate. De aceea nu e nici o exagerare în a-l privi pe spaniol ca pe un ilustru defunct din a cărei operă nu se va mai păstra prea mult la o nouă lectură critică. Întorcîndu-ne la roman, să vedem în ce
Homo insipiens by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4433_a_5758]
-
Cosmin Ciotloș Ovid S. Crohmălniceanu, Amintiri deghizate Ediția a doua, București, Editura Humanitas, 2012, 304 pag. Imaginea lui Ovid S. Crohmălniceanu se confruntă, în posteritate, cu o lectură duală. Celor care i-au apucat compromisurile (din anii cincizeci, dar, nu mai puțin, din anii șaptezeci), criticul le apare astăzi ca un condotier al regimului comunist, dispus să iasă din tăcerea decentă ori de câte ori era necesar. Celor
Mitologii by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4431_a_5756]
-
Eugen Șerbănescu Titlul piesei A doua scrisoare pierdută, act de curaj și încredere în sine al autorului, trimite direct, fără ocolișuri, la o mare operă clasică. Eugen Șerbănescu nu se arată însă defel inhibat de posteritatea glorioasă a capodoperei, ci coboară în universul ei intim, depășește orice constrângeri temporale, prelungind cu fantezie identitatea personajelor mult mai departe de fiesta-electorală din finalul apoteotic și cinic în care sunt părăsite de Caragiale. Într-o acțiune plasată între două
A DOUA SCRISOARE PIERDUT| sau TRENUL TOGOLEZ NU OPREȘTE LA PARIS Comedie post-caragialiană în patru acte (fragmente) by Eugen Șerbănescu () [Corola-journal/Journalistic/4434_a_5759]
-
să se pună, narcisiac, în cadru, așa cum procedează în mai multe filme", scrie Tudor Caranfil în cartea sa. Marele critic de film mai spune că declinul cineastului începuse prin anii '80. " Dacă s-ar fi restras pe atunci, imaginea lăsată posterității ar fi fost scutită de destule compromisuri și compromiteri. S-ar fi putut consola cu o carieră politică puternic susținută de ecoul succeselor de odinioară. Dar pentru Sergiu Nicolescu prezența pe platoul de filmare devenise un mod de existență, iar
DECLINUL lui Nicolaescu. De ce nu a părăsit niciodată lumea filmului () [Corola-journal/Journalistic/46198_a_47523]
-
slujba literaturii, de-a nominaliza cărți reprezentative. „Premiile sînt un omagiu adus literaturii”, a mai punctat el, deși la ceremonii de acest fel pare mai valabilă reciproca. Diaconu a continuat: un juriu poate greșește, dar viața nu greșește. Și nici posteritatea nu greșește. Din juriul de nominalizări au mai făcut parte Lucian Alexiu, Iulian Boldea, Dan Mircea Cipariu și Sanda Cordoș. În continuare a luat cuvântul Dan Cristea, președintele juriului de premiere, oferind la rândul său asigurări de onestitate și amintind
Premiile USR pentru anul 2011 by Redacția () [Corola-journal/Journalistic/4560_a_5885]
-
în clipa în care a înțeles limpede că, între el și oamenii spre care năzuise din toate adâncimile sufletului său, s-a deschis o prăpastie - atâta tot”. Întregul roman nu va fi deci altceva decât confesiunea unui învins, adresată unei posterități incerte, scrisă de-a lungul unei nopți, înainte de a se sinucide, „povestirea unei agonii zbuciumate, zvârlită pe hârtie într-o grabă înfrigurată, în ultimele ceasuri ale scriitorului”. Un manuscris însângerat e recuperat ca o mărturie acuzatoare pentru un timp nefast
De ce scria LIVIU REBREANU? by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/5872_a_7197]
-
care l-a parcurs. Pe traseu, în alt loc, imaginile din atelier ale artistului decriptează și ele fabuloasa întâlnire cu efortul pe care-l produce arta. Ca un zeu tânăr, Horia Bernea din acei ani își distribuie imaginile pentru o posteritate care ar putea să-l înțeleagă mai bine. Undeva împăturește o umbrelă sau o despăturește, în fapt, vom afla ceva mai încolo, probează (dacă puteam spune așa) funcționalitatea unei idei care se vizualizează apoi în celebrii Prapori. Și, iarăși, ne
Horia Bernea, tânărul… by Petre Tănăsoaica () [Corola-journal/Journalistic/5877_a_7202]