5,162 matches
-
poet, sub pseudonimul Adrian Sehelbe, gravitînd discret în jurul Cenaclului de Luni. Debutează editorial abia în 1996 cu un roman-revelatie: Coaja lucrurilor sau Dansînd cu jupuita, care îl impune spectaculos în prima linie valorica și în avangardă "virtualistă" a prozei românești postmoderne. După acest apocalips rabelaisian și rizomatic al textualității față cu computerele (premiat atît de Uniunea Scriitorilor cît și de ASPRO), participă cu un capitol - The Seven POEs - la românul experimental colectiv "Naked Went the Novelist, Salzburg Seminar, Austria 1998, pentru că
Lectiile fictiunii virtuale by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/17762_a_19087]
-
va fi?" " Tot ce a fost înainte." "Adică...?" "Nimic." a. (Save/ Salvează) Adrian Otoiu ne-a oferit o încîntătoare lecție de proza, mai atractivă decît un joc pe computer și la fel de captivantă că un bun film S.F. milenarist pe matriță postmodernă. Adrian Otoiu, Chei fierbinți pentru ferestre moi, Editura Paralelă 45, 1998, 124 pag., 11500 lei
Lectiile fictiunii virtuale by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/17762_a_19087]
-
simplu) la noi dezbaterea despre cel mai la modă fenomen cultural din lume. Reacțiile au fost imediate. Bănuiesc că autorul s-a așteptat că ele să fie contradictorii, entuziaste și ironice, deopotrivă vehemențe și superficiale. Faptul intra in regula jocului postmodern, care are în vedere o epiderma, nu e așa, fierbinte. Despre înlocuirea hermeneuticii moderne printr-o erotică postmodernă a textului a vorbit deja Susan Sontag: ar fi de observat în plus că plăcerea pielii nu este la postmoderni, o dată cu frigiditatea
Axiome pentru uzul postmodernilor by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17823_a_19148]
-
că autorul s-a așteptat că ele să fie contradictorii, entuziaste și ironice, deopotrivă vehemențe și superficiale. Faptul intra in regula jocului postmodern, care are în vedere o epiderma, nu e așa, fierbinte. Despre înlocuirea hermeneuticii moderne printr-o erotică postmodernă a textului a vorbit deja Susan Sontag: ar fi de observat în plus că plăcerea pielii nu este la postmoderni, o dată cu frigiditatea lor față de sensul de dedesubt, cu desăvîrșire fără consecințe; mîngîierile pe care ei le preferă analizelor devin un
Axiome pentru uzul postmodernilor by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17823_a_19148]
-
regula jocului postmodern, care are în vedere o epiderma, nu e așa, fierbinte. Despre înlocuirea hermeneuticii moderne printr-o erotică postmodernă a textului a vorbit deja Susan Sontag: ar fi de observat în plus că plăcerea pielii nu este la postmoderni, o dată cu frigiditatea lor față de sensul de dedesubt, cu desăvîrșire fără consecințe; mîngîierile pe care ei le preferă analizelor devin un joc cu focul. Arse, în contactul cu epiderma lumii și artei, degetele postmoderne fumega transparent. Nu mi-am propus, în
Axiome pentru uzul postmodernilor by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17823_a_19148]
-
plus că plăcerea pielii nu este la postmoderni, o dată cu frigiditatea lor față de sensul de dedesubt, cu desăvîrșire fără consecințe; mîngîierile pe care ei le preferă analizelor devin un joc cu focul. Arse, în contactul cu epiderma lumii și artei, degetele postmoderne fumega transparent. Nu mi-am propus, în acest editorial, decît să semnalez o apariție care mi se pare importantă. Mă despart, în această apreciere, de opinia lui Alex. Ștefănescu, probabil, unul dintre primii recenzenți ai studiului (România literară, nr. 21
Axiome pentru uzul postmodernilor by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17823_a_19148]
-
am propus, în acest editorial, decît să semnalez o apariție care mi se pare importantă. Mă despart, în această apreciere, de opinia lui Alex. Ștefănescu, probabil, unul dintre primii recenzenți ai studiului (România literară, nr. 21), care a împins gustul postmodern pentru ludic pînă la a afirma că o carte despre postmodernismul lui Cărtărescu ar fi fost nesfîrșit mai valoroasă decît cartea lui Cărtărescu despre postmodernism. În pofida tezei unui Federman, cum că însăși critică devine sub pana postmodernă critifiction, adică, pe
Axiome pentru uzul postmodernilor by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17823_a_19148]
-
a împins gustul postmodern pentru ludic pînă la a afirma că o carte despre postmodernismul lui Cărtărescu ar fi fost nesfîrșit mai valoroasă decît cartea lui Cărtărescu despre postmodernism. În pofida tezei unui Federman, cum că însăși critică devine sub pana postmodernă critifiction, adică, pe românește, o harababură, un ghiveci sau un vîrtej, studiul lui Cărtărescu este închegat, logic și chiar academic, data fiindu-i destinația (teza de doctorat). Nu e de mirare. Toate studiile majore consacrate de postmoderni dezmembrării discursului critic
Axiome pentru uzul postmodernilor by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17823_a_19148]
-
devine sub pana postmodernă critifiction, adică, pe românește, o harababură, un ghiveci sau un vîrtej, studiul lui Cărtărescu este închegat, logic și chiar academic, data fiindu-i destinația (teza de doctorat). Nu e de mirare. Toate studiile majore consacrate de postmoderni dezmembrării discursului critic în postmodernitate sînt, de altfel, perfect coerențe, de la acelea ale lui Hasan și Lyotard din anii '70 și pînă la acelea ale lui Eco sau Vattimo din anii '80 și '90. Aceasta poate fi o problemă a
Axiome pentru uzul postmodernilor by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17823_a_19148]
-
pînă la acelea ale lui Eco sau Vattimo din anii '80 și '90. Aceasta poate fi o problemă a teoreticienilor fenomenului: ei, cei dinții, nu par dispuși a se conforma setului de reguli pe care-l atribuie gîndirii și expresiei postmoderne. Ar fi, de altfel, cu neputința. Li se poate spune teoreticienilor postmoderni ceea ce raționaliștii le spun relativiștilor contemporani: critică adusă de aceștia din urmă logicii (absolut și universal umană!) nu are alt mijloc de a se organiza și exprima decît
Axiome pentru uzul postmodernilor by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17823_a_19148]
-
90. Aceasta poate fi o problemă a teoreticienilor fenomenului: ei, cei dinții, nu par dispuși a se conforma setului de reguli pe care-l atribuie gîndirii și expresiei postmoderne. Ar fi, de altfel, cu neputința. Li se poate spune teoreticienilor postmoderni ceea ce raționaliștii le spun relativiștilor contemporani: critică adusă de aceștia din urmă logicii (absolut și universal umană!) nu are alt mijloc de a se organiza și exprima decît tot acela al argumentării logice. O critifiction poate exista, neîndoielnic, dar că
Axiome pentru uzul postmodernilor by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17823_a_19148]
-
logicii inerente în orice discurs critic și, în consecință, imposibilitatea critifictiunilor de tip Federman. O altă ar fi acceptarea esteticului ca valoare artistică, autonomia lui, nu numai segregația valorilor, dar și segregarea artei de realitate. La fel cu atîția dintre postmoderni, Cărtărescu pariază pe un estetism fără frontiere, ca o caracteristică a unei percepții ce nu mai poate distinge artă de realitate, valoarea de contrafacere, obiectul artistic de acela de consum, gustul de kitsch. Axioma mea ar reintroduce frontierele. Dacă am
Axiome pentru uzul postmodernilor by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17823_a_19148]
-
artistic de acela de consum, gustul de kitsch. Axioma mea ar reintroduce frontierele. Dacă am admite, prin absurd, ca postmodernismul împinge relativitatea, "democrația", pluralismul pînă la confiscarea de către "popular" a artei ca produs de elită, atunci însăși sintagma de artă postmodernă și-ar pierde sensul. Mai exact nu am mai putea-o consideră artă. În fine, o selecție e inevitabilă. Nu cred că postmodernismul dizolva ierarhiile, taxonomiile. Axioma a treia ar trebui să fie: dacă nu e canon, nimic nu e
Axiome pentru uzul postmodernilor by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17823_a_19148]
-
lui Caragiale. Dacă tradiționaliștii ar putea atacă lipsa unui comparativism critic abundent, care este de obicei "punctul forțe" al multor lucrări de doctorat, Maria Cap-Bun preferă un punct de vedere contemporan, o structură clară și bine argumentata și o metodă postmodernă, anume a destructurării și reasamblării unor elemente propriu-zis simbiotice, realul și fantasticul. Marină Cap-Bun, Oglindă din oglindă, Editura Pontica, Constantă, 1998, 224 pag., fără preț.
Despre oglinzi by Tudor Vlă () [Corola-journal/Journalistic/17862_a_19187]
-
o singură mișcare prelunga, învăluita în acolade, așa cum numai marii artiști sunt în stare să deseneze un portret." T.O. Bobe (născut la l3 februarie l969 în Constantă, în prezent editor la Mediavizion, casa de producție a PRO TV) este un postmodern ortodox. El respectă toate regulile curentului, așa cum au fost ele enunțate în studiul-manifest al lui Mircea Cărtărescu, Postmodernismul românesc. Tânărul autor "recuperează", printr-o parodiere tandra, comprehensiva diverse stiluri, literare și neliterare, colecționează și integrează în propriile lui texte mostre
AUTORI TINERI LA PRIMA CARTE by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17859_a_19184]
-
amoroasă dintre cei doi. Astfel filmată scenă are un potențial erotic cu mult mai mare decît dacă aparatul ar fi zăbovit asupra detaliilor fizice ale trupului. Putem citi multe în această scenă, de la mitul lui Pigmalyon pînă la o teorie postmodernă a privirii și a suprafețelor, a esteticii și seducției. Totodată, mi se pare că sub semnul conceperii ei stau, foarte bine, cele două cărți pe care urmează să le prezint: Corpul ca obiect de artă a lui Henri-Pierre Jeudy și
Estetica îndrăgostitului by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17882_a_19207]
-
temeinice și actuale din domeniul teoriei arthitecturii, cum, iertata fie-mi înțepătura, nu a făcut-o în doi ani de zile o editură aflată integral la dispoziția Uniunii Arhitecților. Ca să reproduc rezumatul lui Augustin Ioan despre această carte, ea "glosează postmodern asupra statutului în schimbare al arhitecturii într-o lume a imaginilor fără profunzime, a nevrozelor milenariste, a crizei generalizate". Într-adevăr, găsiți în acest volum un discurs teoretic decupat din paradigmă unui postmodernism nutrit în bună măsură la surse franțuzești
Estetica îndrăgostitului by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17882_a_19207]
-
la centralité de l^élément comunication/mobilité", "l^établissement de nouveaux rapports entre leș hommes et leș femmes", "la tension entre le globalisme et le multiculturalisme", "la conscience de soi, l^auto-analyse", "le jeu parodique avec l^histoire", "une religiosité postmoderne" etc. Postmodernitatea - sau, în orice caz, realitatea numită în mod curent astfel - presupune însă și alte elemente, cum ar fi: timiditatea individului și incapacitatea lui de comunicare cu semenii (în era telecomunicațiilor și informatizării!), intermedierea oricărei relații (prin avocat, prin
Mircea Cărtărescu, critic literar by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17906_a_19231]
-
tot mai încet și mai fericită". Parodicul, în "Dulapul de haine", vine în final, în doar cîteva vorbe, cînd naratorul refuză un deznodămînt, ba chiar se derobează de întreaga responsabilitate a povestirii. Rostul parodicului nu este însă, precum în tehnica postmodernă, de a pulveriza convenția tocmai făcînd-o evidentă, ci mai curînd, cred eu, el ține de un palier mult mai adînc, metafizic, al povestirii ca formă de împlinire și regăsire umană. Fata care apare în dulapul de haine este, evident, o
Calmul valorilor by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17185_a_18510]
-
conștiința duală pe care o implică. Pe de o parte, cartea în chestiune reprezintă un manifest proeminescian, un act de cuviincioasă sumisiune la incantația prin care marele poet a răsunat în inimile poeților basarabeni - toți, poate doar cu excepția unor tineri "postmoderni", descendenți ai acestuia. E o pecetluire, în sfera istoriei literare, a unei influențe care a încetat sau, măcar, s-a restrîns considerabil în România, spre-a persista, în virtutea unor circumstanțe diferențiale, în așa-zisa Republică Moldova. Pe de altă parte
Contemporani cu Eminescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17208_a_18533]
-
românească din primele decenii postbelice), dar reeditarea unei astfel de poziții critice astăzi îl pune pe Alex. Ștefănescu în conflict cu o întreagă literatură scrisă la noi din 1986 încoace. Fie că acceptăm sau nu realitatea fenomenului și utilitatea termenilor "postmodern/postmodernitate", nu se poate ocoli o cantitate importantă de literatură față de care aceea a lui Nichita Stănescu poate fi eventual considerată superioară calitativ, dar în nici un caz uimitoare prin îndrăzneală. În Jurnal de critic (1980), Alex. Ștefănescu face cîteva afirmații
Carte în doi: Nichita Stănescu și Alex. Ștefănescu by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/17262_a_18587]
-
Județean Constanța, Fundația Pro Arte & Teatrul de balet "Oleg Danovski" și realizată de Ana Maria Munteanu - director, Florin Șlapac - redactor-șef și Liviu Pitulea - tehnoredactare computerizată (superbă). Prin ce se distinge ea? Prin faptul că e animată de un spirit tînăr postmodern, de un remarcabil bun gust și cu o sită axiologică fină. Fără aroganță, teribilism, snobism sau stridențe contestatare, Amphion "are clasă", pledează nu împotriva altora, ci doar pentru valorile în care crede și pe care le supune unor analize serioase
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17289_a_18614]
-
sa față de tradiție - pe care o asimilează critic, fără a o respinge însă -, dar și față de existența cotidiană." (111) Eseurile lui Carmen Mușat, în special cele teoretice din prima parte a cărții, asimilează în discursul critic metodele și tehnicile literaturii postmoderne pe care tocmai le discută. Principiul dialogic se manifestă în construcția polifonică a textelor, în care sunt convocate, pentru susținerea sau respingerea unor idei, voci critice de mare autoritate: Todorov, Deleuze și Guattari, Michel Foucault, Harold Bloom etc. Obiecția eventuală
O critică postmodernă despre postmodernitate by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/17331_a_18656]
-
cultural dus până la scrupulozitate extremă. Autorii români ilustrativi selectați din generații diferite, sunt de la târgovișteni până la numele afirmate în anii '80: Mircea Horia Simionescu, Radu Petrescu, Costache Olăreanu, Mircea Nedelciu, Mircea Cărtărescu, Simona Popescu. Carmen Mușat, Perspective asupra romanului românesc postmodern și alte ficțiuni teoretice, Ed. "Paralela 45", Pitești, 1998.
O critică postmodernă despre postmodernitate by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/17331_a_18656]
-
mai puternic structurate, reprezintă, în arta românească de astăzi, două tipuri de angajament: generația șaptezeci, unul spiritualist, cu o tentă neotradiționalistă în general senină și relaxată, însă foarte dinamic în gîndire și în limbaj, iar generația optzeci, unul asimilabil experiențelor postmoderne, integrator și sincronist.
Arta contemporană la Muzeul Național: Sorin Ilfoveanu by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17321_a_18646]