4,565 matches
-
curs de teorie literară, putem totuși să adăugăm că asta nu le face să fie și literatură adevărată. Aceste proze sînt mai degrabă exerciții demonstrative, prin care Ioan Groșan își expune familiaritatea cu moda timpului. Aerul lor e oarecum de postmodernism provincial, declamator, iar simbolistica nu e nicidecum originală. Cei aproape douăzeci de ani care au trecut peste ele au lăsat urme adînci, virtuțile care le-au rămas intacte sînt cele ale bătrîneții: inteligența și umorul, nicidecum frumusețea. Nu poți să
Proză de zile mari by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15744_a_17069]
-
mașină cu o scenografă dată naibii de talentată. Oprim la un stop. Eu habar n-aveam unde sîntem. Mă uitam în gol. În decorul ăsta trebuie montat Caragiale astăzi!" Deschid ochii mari și privesc, a cîta oară, suprarealismul laolaltă cu postmodernismul, o pată a degradării, promiscuității, decrepitudinii din centrul Bucureștiului: Gara de Nord - Piața Matache. Aurolaci dorm pe gurile calde de canal. Prostituate urîte, grase, încercănate, fetițe sau madame trecute bine îți sar pe parbriz și, pînă să vadă că nu ești bărbat
Actualitatea by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15751_a_17076]
-
La fel ca și liberalismul politic, sincronismul literar lovinescian e departe de a-și fi pierdut actualitatea. Nici chiar epuizarea modernismului (pentru care autorul Istoriei literaturii române contemporane s-a bătut vreme de cîteva decenii), într-un moment în care postmodernismul vine cu perspective și soluții noi, nu înseamnă cu adevărat o despărțire de lovinescianism, căci evoluția cu pricina ne apare firească tocmai în virtutea tezei sincroniste. Oricît se va schimba literatura în anii ce vin ideea lui Lovinescu va continua să
Lecția lui Lovinescu by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15793_a_17118]
-
un reproș, pentru nici unul dintre scriitorii amintiți. însă gradul de rigiditate care intervine în actul lor critic poate desemna o întoarcere la "rădăcini", o puternică întoarcere la maniera clasică de a face critică (poate încă o întoarcere la Maiorescu?). Sintagma "postmodernism clasic" pe care am folosit-o în cazul lui Oțoiu, capătă și mai mult sens, odată cu apariția cărții lui Bodiu. Un alt punct asupra căruia cad de acord cei doi este caracterul de outsider al scriitorului optzecist. Oțoiu face o
Poezia optzecistă în stil academic by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15797_a_17122]
-
Mircea Cărtărescu, Andrei Bodiu este hipnotizat de Levantul. Comentariul se întinde pe pagini bune avînd ambiția să decripteze și să interpreteze parodiile. Apoi cade în capcana epicității textului - încearcă să reconstituie firul. Se întrepătrund citate din poem cu fragmente din Postmodernismul românesc. Andrei Bodiu ar vrea să-l facă să vorbească pe poet în toate "limbajele" deodată. De aceea capitolul este nereușit. Autorul se depărtează prea puțin de "vorba" poetului - el încearcă să construiască pe marginea afirmațiilor lui "extraliterare". Poate introducerea
Poezia optzecistă în stil academic by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15797_a_17122]
-
unui om îl stimulează. Scurta istorie a literaturii române pe care a publicat-o după 1989, se compune - așa scurtă cum i se pare autorului - din patru volume masive. Iar "atotcuprinzătoarea sa Istorie a literaturii române (de la creația populară la postmodernism) este - caracterizarea îi aparține lui Gabriel Dimisianu - un corpus istorico-literar cu dimensiuni de frescă". În mod curios și dezamăgitor pentru un cititor de bună-credință al scrierilor lui Dumitru Micu, tot acest efort rămâne fără ecou în conștiința literară a epocii
UN SISIF AL ISTORIEI LITERATURII by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16186_a_17511]
-
Eugen Simion la programul Observatorului cultural ce conținea termenul de "anti-ortodoxism" și răspunsul pe care îl dă Ion Bogdan Lefter acestei reacții într-o precizare reluată aici la pagina 130. Spre deosebire de cealaltă carte nouă semnată Ion Bogdan Lefter (Recapitularea modernității), Postmodernismul nu are structura unui studiu, ci e alcătuită din texte apărute în presa noastră în ultimii 15 ani. Întrucît unele texte au mai fost publicate chiar și în volum (cazul eseului despre experiment), există riscul unei tautologii interne: multe dintre
Limpezimi și înnegurări critice by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/16188_a_17513]
-
este, după cum ne spune autorul, sesizarea unei consecvențe în timp. Și ar mai fi probabil încă unul, cel puțin la fel de important: această carte reușește să reconstituie o serie întreagă de aspecte. În primul rînd atmosfera de dezbateri teoretice pe marginea postmodernismului care a început la noi o dată cu faimosul număr al Caietelor critice. Apoi reconstituie o voce care s-a pronunțat prompt în favoarea postmodernismului încă de la început. Aceasta e probabil cea mai importantă miză a volumului, pentru că neavînd la îndemînă aceste texte
Limpezimi și înnegurări critice by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/16188_a_17513]
-
carte reușește să reconstituie o serie întreagă de aspecte. În primul rînd atmosfera de dezbateri teoretice pe marginea postmodernismului care a început la noi o dată cu faimosul număr al Caietelor critice. Apoi reconstituie o voce care s-a pronunțat prompt în favoarea postmodernismului încă de la început. Aceasta e probabil cea mai importantă miză a volumului, pentru că neavînd la îndemînă aceste texte împrăștiate prin reviste, riscam să folosim concepte, idei, poziții într-un mod oarecum folcloric, fără ghilimelele de rigoare. De altfel întreg volumul
Limpezimi și înnegurări critice by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/16188_a_17513]
-
volumului, pentru că neavînd la îndemînă aceste texte împrăștiate prin reviste, riscam să folosim concepte, idei, poziții într-un mod oarecum folcloric, fără ghilimelele de rigoare. De altfel întreg volumul e o pledoarie pentru seriozitate, formula "pentru o teorie serioasă a postmodernismului românesc" înseamnă pe de-o parte blindare teoretică, proprietate a termenilor și o bună cunoaștere a literaturii contemporane, dar și grija față de propriile contribuții. Autorul e neîntrecut în a fișa, recupera, revizui și prezenta cu profesionalism propriile texte. Mai trebuie
Limpezimi și înnegurări critice by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/16188_a_17513]
-
a literaturii contemporane, dar și grija față de propriile contribuții. Autorul e neîntrecut în a fișa, recupera, revizui și prezenta cu profesionalism propriile texte. Mai trebuie menționat că subtitlul acestui volum e poate mai important decît titlul. Nu asistăm la procesul postmodernismului, ci doar la alcătuirea cu meticulozitate a dosarului în vederea unei eventuale pledoarii viitoare. Probele adunate sînt extrem de diverse, de la eseuri elaborate, teoretizante, pînă la mici precizări sau descrieri de atmosferă. Dosarul postmodernismului este el însuși postmodern, după cum autorul probelor este
Limpezimi și înnegurări critice by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/16188_a_17513]
-
mai important decît titlul. Nu asistăm la procesul postmodernismului, ci doar la alcătuirea cu meticulozitate a dosarului în vederea unei eventuale pledoarii viitoare. Probele adunate sînt extrem de diverse, de la eseuri elaborate, teoretizante, pînă la mici precizări sau descrieri de atmosferă. Dosarul postmodernismului este el însuși postmodern, după cum autorul probelor este un personaj cu discursuri diverse. De la filo-feminisme asumate, la teoretizări asupra conceptelor, de la vocea critică și coagulantă a generației '80, la polemicile conducătorului de reviste. Toate problemele ridicate de Ion Bogdan Lefter
Limpezimi și înnegurări critice by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/16188_a_17513]
-
80, la polemicile conducătorului de reviste. Toate problemele ridicate de Ion Bogdan Lefter în această carte își păstrează actualitatea și fiecare dintre ele merită la rîndul ei o nouă discuție. Dosarul nu e nici pe departe închis. Ion Bogdan Lefter, Postmodernism, Din dosarul unei "bătălii" culturale; Editura Paralela 45, 2000, 284 p., 50.000 lei Critica visului poetic De la bătăliile criticii bucureștene, trecem acum în zona mai liniștită a provinciei cu o carte-amfibie. Ar fi o carte de poezie, pentru că în
Limpezimi și înnegurări critice by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/16188_a_17513]
-
Criticile lui Maiorescu cu o prefață semnată de colegul meu de generație, dl. Dan Mănucă. E timpul, cred, să ne întrebăm (și să răspundem) despre rostul operei marelui critic azi. Ce spune ea, altfel zicînd, generațiilor de azi, cucerite de postmodernism și de alte isme? În primul rînd, desigur, opera lui Titu Maiorescu este un moment esențial în evoluția modernă a literelor românești moderne și, îndeplinind un rol istoric, merită și trebuie studiat dacă voim să înțelegem procesul devenirii noastre. Dacă
Titu Maiorescu, azi by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16191_a_17516]
-
pe Ion Pillat într-o nouă lectură critică, Al. Cistelecan își ia o seamă de măsuri de prevedere, de-o ironică transparență, care vorbesc ele însele despre o mentalitate și un stil cu conotații vădit novatoare. În plină eclatanță a postmodernismului, recunoaște exegetul, a-l citi pe acest poet "e ceva negreșit și de îndată degradant" (acest "negreșit", acest "de îndată" mimează certitudinea spre a o submina). Atît de "degradant", încît poate fi calificat cu concursul unui vers al lui Nichita
O nouă imagine a lui Ion Pillat by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16225_a_17550]
-
al unei "adunări" ca la clasă: " Iar dacă acest punct s-ar fi unit cu altul, în care imaginarul se poartă subversiv cu ideologia, s-ar fi putut trage o linie dreaptă de la el pînă la activiștii de azi ai postmodernismului". Să mai specificăm că termeni ca "subversiv" și "activiști" degajă un iz de actualizare? O reducere la absurd încunună cochet acest succint preambul: Cu atît mai mult cu cît de multă vreme s-a dat voie ca un scriitor să
O nouă imagine a lui Ion Pillat by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16225_a_17550]
-
literaturii române, la apusul romantismului, a creat critica, teatrul și proza nouă, legitimînd un fel de victorianism al ideilor și formelor literare, a doua a separat modernismul de l'ancien régime literar și victorian, iar a treia a dat naștere postmodernismului, rupînd punțile care-l legau de un modernism devenit aproape centenar. Despre unele consecințe ale acestor schimbări, cu proxima ocazie.
Periodizări by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16267_a_17592]
-
netemperată a textualiștilor, "necazurile autorului-narator (...) de-a lungul procesului de elaborare căznită a cărții" (în cronica la Constantin Novac), dar se arată incitat de "falsul tratat" al lui Ion Mureșan ("Basmele românilor "recitite" de Ion Mureșan), scris după toate rețetele postmodernismului românesc. Lăsând maliției locul ce i se cuvine în critica lui Regman, cum spuneam, și "filoanele" serioase ale demersului său (în linia lui Șerban Cioculescu) au nevoie să fie explorate și înțelese. Cultivând ierarhiile e curios cum nu se vede
Ironie și franchețe by Georgeta Drăghici () [Corola-journal/Journalistic/16283_a_17608]
-
procentaj considerabil la alegeri (Bailey face această precizare în cronică). Și e de asemenea în atenția Occidentului prin polemicile pe tema Holocaustului și a Gulagului, purtate între intelectuali dintre cei mai importanți și cunoscuți. Firește, adevărul e întotdeauna spinos, iar postmodernismul s-a străduit atîta amar de vreme să ne învețe că nici nu ar exista măcar. Pentru cei care vor citi cartea din acea poziție exotopică sugerată de Todorov, panorama e înspăimîntătoare. Iar recenta controversă stîrnită de scrisoarea domnului Tamás
Tragedia diferenței by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16322_a_17647]
-
eseul poate fi o bună terapie pentru cititorul român tentat de apologii. Voi mai insista asupra ultimei părți, punctul de greutate al volumului. Susan Sontag își expune convingerea că o "nouă sensibilitate" e pe cale să se nască. Nu pomenește cuvîntul "postmodernism" care nu era consacrat încă, însă autoarea definește perfect spiritul noii epoci. Noua sensibilitate survine într-un moment al rupturii totale a lumii artistice de lumea științifică; ea este unificatoare, scopul ei este acela de a aboli diferențele radicale. Simplificat
O carte veche, o nouă sensibilitate by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/16371_a_17696]
-
științifică; ea este unificatoare, scopul ei este acela de a aboli diferențele radicale. Simplificat, cam acesta este mesajul din ultimul eseu, "O singură cultură și noua sensibilitate". Eseul dedicat fenomenului camp din America anilor '60 lămurește legăturile strînse pe care postmodernismul timpuriu le are cu anumite direcții ale culturii: happening-ul, revalorificarea kitsch-ului, recuperarea unor autori precum Genet sau Artaud. Sontag pledează pentru atitudine, pentru cultura ca stil de viață. Nu întîmplător "sfîntul" invocat este Oscar Wilde. Noul dandysm și
O carte veche, o nouă sensibilitate by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/16371_a_17696]
-
timpuriu le are cu anumite direcții ale culturii: happening-ul, revalorificarea kitsch-ului, recuperarea unor autori precum Genet sau Artaud. Sontag pledează pentru atitudine, pentru cultura ca stil de viață. Nu întîmplător "sfîntul" invocat este Oscar Wilde. Noul dandysm și postmodernismul, iată o perspectivă care nu poate fi ignorată în încercările de definire a epocii culturale postindustriale. Cartea lui Susan Sontag poate reaminti criticului român că se poate face eficient o critică "de gust", o critică capricioasă, cu rezultate inestimabile: "A
O carte veche, o nouă sensibilitate by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/16371_a_17696]
-
Luminița Marcu Despre o carte atît de cunoscută și de celebră ca recenzentul e tentat mai ales să nu scrie. Sau dacă o face, să divagheze, să facă considerații inevitabil lipsite de originalitate despre postmodernismul ei, să facă comparații. Întîmplător reciteam în același timp la fel de celebra Jacques le Fataliste și paralela era tentantă, mai ales pentru mecanismul cererii și ofertei de povestire. Dar cred totuși că cea mai îndreptățită atitudine aici și acum ar fi
Mătușa Julia și condeierul by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/16372_a_17697]
-
conduce la invertirea semiozică(?) a acestuia"), Nora Iuga își povestește simplu apropierea în timp de autorul Scînteilor galbene, de la respingerea juvenila că "prea trist", la descoperirea modernității lui: "Tot ce ne contrariază și seduce azi la poezia sfârsitului de mileniu, postmodernismul românesc cu toata cohorta lui de epitete, a început cu Bacovia: Omul începuse să vorbească singur... o, cum omul a devenit concret... Chiar." * Am citit cu interes și articolul lui Ion Buzera, Posteritatea bacoviană: momentul Mazilescu, ce demonstrează continuitatea "peste
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16458_a_17783]
-
de frumusețea fiecărui peisaj, ci și exploratorul aflat în posesia unei hărți clare a întregului ținut explorat. Dacă suntem atenți, în timpul lecturii, la acest al doilea nivel al lucrării, descoperim o operă teoretică extraordinară. Iată, ca eșantion, cateva considerații despre postmodernism (în comentariul asupra volumului Levantul al lui Mircea Cărtărescu): "Postmodernismul, termen ambiguu, alexandrin, exprimă, neîndoios, si o stare de oboseală a creației. Recapitulându-se, reconfigurându-se, aspirând la o nouă sinteză, aceasta nu mai dispune de izvoarele ei genuine, care pulsează
Criticul de poezie numărul 1 by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16445_a_17770]