1,576 matches
-
însăși tulburată de concluziile conferinței, a analizat situația gravă și a pus „sare pe rană” în lucrarea New Priorities in the Curriculum, Charles E. Merrill, Columbus, 1968. În anii ’80 s-a afirmat ca una dintre cele mai puternice „voci postmoderniste”, analizând părerile educatorilor americani în legătură cu precaritățile diverselor curricula moderne americane. 20. Vezi nota 19. 21. L.M. Berman, „Louise’s Voice”, în L. Berman, F. Hultgren, D. Lee, M. Rivkin, J. Roderick, Toward Curriculum for Being: Voices of Educators, State University
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
Berman, F. Hultgren, D. Lee, M. Rivkin, J. Roderick, Toward Curriculum for Being: Voices of Educators, State University of New York, Albany, 1991. Este vorba despre un dialog între L. Berman și Ted Aoki, prefațat de C. Stimpson. Este „vocea” unei postmoderniste care se exprimă însă ca „ecou” al multor educatori americani din anii ’60-’70 nemulțumiți de „dezumanizarea” curriculumului. 22. Berman, New Priorities in the Curriculum, ed. cit., p. 191. 23. P. Jackson, Life in Classrooms, Holt, Rinehart & Winston, New York, 1968
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
de la San Francisco a fost aparent calmă. Dar nu a mai avut deloc serenitatea celor din anii ’50-’60. Dincolo de liniștea aparentă, clocoteau deja uragane devastatoare. Cerul senin al gândirii curriculare moderne era deja tulburat de norii grei ai răscolirilor postmoderniste. S-a văzut acest lucru în numai câțiva ani. În 1975, ASCD a publicat un nou anuar: Schools in Search of Meaning (Școlile în căutarea sensului). Chiar și titlul sugera că vremea curriculumului modern, raționalist, eficientist și tehnologizant, apusese. Editorii
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
văzut acest lucru în numai câțiva ani. În 1975, ASCD a publicat un nou anuar: Schools in Search of Meaning (Școlile în căutarea sensului). Chiar și titlul sugera că vremea curriculumului modern, raționalist, eficientist și tehnologizant, apusese. Editorii erau doi postmoderniști: James Macdonald și Ester Zaret, iar volumul conținea scrierile altor postmoderniști, precum Huebner, Apple și Mann. Încă nu-și expuneau pe larg „ideile noi” - deocamdată le criticau pe cele vechi. În mod special erau „puși la zid” Tyler și epigonii
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
publicat un nou anuar: Schools in Search of Meaning (Școlile în căutarea sensului). Chiar și titlul sugera că vremea curriculumului modern, raționalist, eficientist și tehnologizant, apusese. Editorii erau doi postmoderniști: James Macdonald și Ester Zaret, iar volumul conținea scrierile altor postmoderniști, precum Huebner, Apple și Mann. Încă nu-și expuneau pe larg „ideile noi” - deocamdată le criticau pe cele vechi. În mod special erau „puși la zid” Tyler și epigonii săi - dar și ceilalți moderniști, precum naturaliștii și cognitiviștii. Schools in
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
al PCUS, un aparatcik instruit, dar, mai ales, capabil de o „gândire liberă” (novoie mîșlenie), necantonată în dogme bolșevice sau pragmatice. În orice caz, era un politician cu o „gândire divergentă” (Guilford), capabil să depășească paradigma războinică modernă. A gândit „postmodernist”, luând decizii surprinzătoare care au schimbat efectiv soarta omenirii. Tragedia nu s-a produs și omenirea s-a pomenit trăind o altă realitate. Gorbaciov a înțeles nu numai că URSS pierduse cursa înarmărilor pentru că economia sovietică fusese întrecută din punct
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
teoria universurilor multiple a lui Everett; teoria sistemelor ergodice a lui Birchoff, von Newmann și Kolmogorov; cronotopologia și teoria ordinii din haos ale lui Prigogine; teoria catastrofelor a lui R. Thom ș.a.m.d. Toate acestea sunt frecvent uzitate de postmoderniști pentru a-și susține acel „mod de a gândi altfel” pe care îl folosise și aparatcikul postmodernist Gorbaciov. Cel din urmă folosea expresia rusească novoe mîșlenie, menită să ascundă îngrijorarea sub un voal subțire de optimism. Dar nu ne aflăm
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
și teoria ordinii din haos ale lui Prigogine; teoria catastrofelor a lui R. Thom ș.a.m.d. Toate acestea sunt frecvent uzitate de postmoderniști pentru a-și susține acel „mod de a gândi altfel” pe care îl folosise și aparatcikul postmodernist Gorbaciov. Cel din urmă folosea expresia rusească novoe mîșlenie, menită să ascundă îngrijorarea sub un voal subțire de optimism. Dar nu ne aflăm în fața unui impas trecător, de natură economică, socială și politică - este vorba despre un cutremur care zguduie
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
astfel marele proiect al Iluminismului: demontarea, desacralizarea și secularizarea celor două mituri biblice - „păcatul originar” și „izgonirea din Rai”. Gândirea modernă, bazată pe științele experimentale și pozitive, a realizat această performanță care schimbă radical condiția umană și perspectivele istoriei omenești. Postmoderniștii au sesizat formidabilul eveniment și nu au întârziat să declare „sfârșitul istoriei”; ei susțin că viitorul omenirii va fi complet diferit de trecutul ei și că previzibilul global village nu va fi altceva decât replica omenească la Edenul biblic pierdut
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
isocratic și philosophos platonic, ar putea să trăiască și să muncească fericit în global village. Însă renașterea idealului paideutic din epoca elenistică, ignorat complet de gândirea pedagogică modernă, n-a devenit încă prioritate a practicii curriculare. Meritul esențial al ideologiei postmoderniste constă tocmai în resuscitarea, încă ezitantă, a acestei preocupări mărețe pe care moderniștii o considerau moartă pe vecie. În fond, este vorba despre o regăsire a „umanului din om”, aceeași obsesie a „recâștigării desăvârșirii”, pierdută de strămoșul androguno" în vremuri
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
încă numeroase rătăciri paideutice. Cel mai grav nu mi se pare faptul că generațiile de astăzi sunt predestinate unei confuzii perpetue prin curricula tradiționale și moderne, ci chiar neînțelegerile cu privire la idealul educațional. Unele au fost alimentate, involuntar, chiar de cercetările postmoderniste. Disputa modernism/postmodernism a dat apă la moară incompetenților și diletanților. Raportarea negativă a gândirii postmoderne la modernism nu a fost înțeleasă de toți ca un efort, uneori sublim, de a depăși limitele gândirii moderne, ci ca un îndemn de
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
suportabil și se „simte bine” în vulgaritatea cea mai crasă. Pe scurt, este vorba despre „rinocerizare”, în sensul ionescian al expresiei. Și vom vedea, în paginile următoare, că această „cultură rinocerizată” a fost luată foarte în serios de câțiva gânditori postmoderniști. Noua cultură de masă este secularizată. Miturile creștinismului au fost modificate. Poveștile cu zâne și zmei s-au modernizat. Desigur, temele s-au păstrat, dar conținutul noilor mituri este dat de high-tech, computere ultraperformante, arme nucleare sofisticate, nave cosmice cu
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
magice, care își au rădăcinile în „Marea Religie Laică”: progresul modern. În ziua de astăzi, „omenirea medie” se împarte, practic, în două categorii: „progresiștii” și „antiprogresiștii”. „Progresiștii” se ocupă mai ales cu protecția mediului („secta ecologistă”) și „ocrotirea biodiversității” („umanismul postmodernist”) și, desigur, combat „mondializarea sălbatică”. În ultimii ani, progresismul pare să-și fi schimbat situația. Incertitudinile științei au subminat credința într-un viitor mai bun, rămânând credința în puterea și controlul informației la scară planetară. Dar controlul informației poate conduce
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
bazează - decât episodic - pe „gândirea tare”, logico-matematică a cercetătorilor moderni, ci pe „gândirea slabă” (Vattimo) a interpretărilor multivariate și contradictorii 18. Este o opțiune metodologică radicală. Se pleacă de pe terra ferma într-o expediție exploratorie pe „nisipuri mișcătoare”. Dar cercetătorii postmoderniști invocă, în sprijinul acestei opțiuni, eșecurile teribile ale preciziei și rigorii din matematici, microfizică, astrofizică, biologie și chimie. În plus, cercetătorii postmoderni nu mai sunt obsedați de „determinism”, de aflarea „cauzelor” și prezicerea „efectelor”. Ei nu explorează în teritoriile exterioare
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
a implementa în școala americană curricula fundamentate politic, pe baza ideilor marxiste și neomarxiste. Acest vis nu s-a realizat și probabil nici nu se va realiza vreodată. În anii ’90, ideile curriculare politice au fost parțial abandonate în favoarea criticismului postmodernist „pur”. Cele mai reprezentative personalități ale curentului pot fi considerate: Michael Apple (1979, 1990); C.A. Bowers (1980, 1981); Philip Wexler (1976); Robert Bullough (1984); Stanley Goldstein (1984); Paul Willis (1981); Henry Giroux (1983); Patti Lather (1986); Jesse Goodman (1992
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
1988); Alan A. Block (1988); Dennis Sumana (1992, 1993, 1994); Minerva Lopez-Caples (1989); Stephen J. Smith (1988); M. Langfeld (1983); Rainer Schonhammer (1989); Wilfried Lippitz (1983); Leigh Chiarelott (1983); J. Caputo (1987) ș.a. Pedagogia poststructuralistă poate fi considerată „inima” pedagogiei postmoderniste propriu-zise, domeniul central al „gândirii noi” care își propune să „spargă limitele” și să depășească prejudecățile gândirii moderne. Conceptul de poststructuralism este interșanjabil cu conceptele de deconstructivism și postmodernism. Inițial, el a definit o anumită mișcare de idei, născută în
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
de putere și autoritate; statutul enigmatic și statutul provocator în educație; scandalul etic și limbajul scandalos; critica naționalismului și eficientismului curricular; deconstructivismul curricular; ritmul și mișcarea ca fundamente ale experienței umane; deconstrucția autobiografiei; arhitectura sinelui; articularea postmodernă a curriculumului; megaparadigmele postmoderniste ale curriculumului (premodernismul, modernismul și postmodernismul); spațiul educațional postmarxist; autocunoașterea feminină și feministă; confruntările modernismului cu postmodernismul; denaturalizarea lumii; gândirea postformală și curriculumul; dezintegrarea culturală postmodernă și curriculumul; confuzia dintre realitate și imaginea realității; condiția patologică a lumii postmoderne; hipererotismul
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
postmarxist; autocunoașterea feminină și feministă; confruntările modernismului cu postmodernismul; denaturalizarea lumii; gândirea postformală și curriculumul; dezintegrarea culturală postmodernă și curriculumul; confuzia dintre realitate și imaginea realității; condiția patologică a lumii postmoderne; hipererotismul și educația sexuală; realitatea spectaculară și teleeducația; ludismul postmodernist și educația; „spectacularizarea” (spectacularization) războaielor și educația irenologică; rezistența subiectivă și educația. Cele mai importante personalități ale teoriei curriculumului care s-au aplecat asupra impactului acesteia cu postmodernismul, poststructuralismul și deconstructivismul sunt: Peter Taubman (1982, 1990); Jacques Daignault (1992); Cleo
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
imnuri pe motiv că se consumă timpul necesar studierii „celor trei R”. Marginalizarea educației estetice a continuat de-a lungul secolului XX, chiar și în perioada curriculumului modern. De aceea, curentul pedagogiei estetice apare în SUA ca o „revoluționară” mișcare postmodernistă. S-au antrenat în lupta pentru inserția acesteia în structura curriculumului formal personalități de mare prestigiu ale culturii americane și unii dintre cei mai originali și mai radicali teoreticieni ai curriculumului postmodernist. S-au explorat și s-au analizat probleme
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
estetice apare în SUA ca o „revoluționară” mișcare postmodernistă. S-au antrenat în lupta pentru inserția acesteia în structura curriculumului formal personalități de mare prestigiu ale culturii americane și unii dintre cei mai originali și mai radicali teoreticieni ai curriculumului postmodernist. S-au explorat și s-au analizat probleme precum: semnificația artelor; cunoașterea artistică; epistemologia cunoașterii estetice; „momentul calitativ” versus „momentul cantitativ”; avantajele explorării estetice în formarea personalității; critica legendelor, basmelor și povestirilor (critical storytelling); arta secolului XX și raporturile ei
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
reconceptualiștilor au înaintat într-o direcție care s-a soldat cu noi teorii curriculare retorice și abstracte care nu au influențat decisiv școala și practica școlară. Curentul hiperraționalist modifică în mod radical accentele. Și tocmai acest radicalism îi conferă caracteristici postmoderniste. Cercetările hiperraționaliste nu mai sunt focalizate pe exigențele lui „cum să” (how to) dezvoltăm curricula optime, ci pe descrierea detaliată („punct cu punct”, „digitală”) de curricula apte să răspundă eficient la probleme, oricât de multe, oricât de mici și oricât
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
Raymond (1992); Ivor Goodson (1992); Palma Millies (1992); Robin McTaggart (1992); Mari E. Koerner (1992); Gary Griffin (1987); Denis Carlson (1992); Linda Darling-Hammond (1985); Robert Ennis (1992); Barbara Thayer-Bacon (1992); Laurel Tanner (1985); Richard L. Venezky (1992) ș.a. Asupra raporturilor postmoderniste dintre curriculum și studenți au stăruit: Frederick Erickson (1992); Jeffrey Shultz (1992); Philip Wexler (1992); Nancy Lesko (1988); Laura Berk (1992) ș.a. Pedagogia internațională este forma evoluată, postmodernă a pedagogiei comparate. Studiile comparative din perioadele modernă și postmodernă au atins
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
26 și Giroux (1981)27. Filosoful comunist francez Louis Althusser (1971)28 i-a inspirat pe Shapiro (1982)29 și pe McLaren (1989)30 să abordeze curriculumul ca „sistem de producție a înțelegerii” și să îi confere, astfel, un caracter postmodernist cel puțin neașteptat. Uimitoare a părut și ideea lui Kickbusch și Everhard (1985)31 de a aborda ideologia în termenii fenomenologiei husserliene și de a folosi metoda fenomenologică drept fundament pentru construirea curriculumului. Apple (1990)32 și Giroux (1981)33
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
Teoria curriculumului centrat pe „analiza frankfurtiană a culturii”, propusă de el, prezintă un interes aparte. De altfel, personalitățile asociate Școlii de la Frankfurt - Theodor Adorno, Walter Benjamin, Jürgen Habermas, Max Horkheimer, Herbert Marcuse - și-au pus fiecare amprenta asupra gândirii curriculare postmoderniste. O ciudățenie a anilor ’80-’90 poate fi considerată interpretarea politică a fenomenului descoperit de Philip Jackson (1968)35: hidden curriculum. Însuși descoperitorul a dat tonul. În 1990, l-a reanalizat și l-a rebotezat, în termenii materialismului dialectic marxist
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
teoria curriculumului n-a avut și nu are prea multă nevoie. Meritul major al pedagogiei politice rezidă în interesul acordat curriculumului ascuns și în descoperirea diverselor forme pe care acesta le îmbracă. Această preocupare a contribuit la alimentarea gândirii curriculare postmoderniste cu fapte pe care dezvoltarea modernă a curriculumului nu le-a cunoscut, hrănindu-se cu himerele „modelului unic” și „teoriei generale”. În anii ’90 se poate vorbi de postmodernism politic în domeniul curriculumului. Ideile lui Bowers, Wexler și McLaren au
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]