1,360 matches
-
se reduce atunci la această cădere de particule, fără ca natura sau omul să poată apărea. În condițiile în care nicio conștiință nu face posibilă cunoașterea acestui proces, realul și nimicul ar coincide la infinit... Pentru a demonstra acest lucru, Lucrețiu postulează clinamen-ul, așa cum Kant va recurge la postulatele rațiunii pure practice: ca un argument necesar, a priori, pentru a justifica posibilul, deci realul, are loc o declinație. Cum? În mod insesizabil, ușor, imperceptibil. Să nu ne imaginăm vreun unghi drept, precis
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
interesează de bunul mers al treburilor comune, fac propuneri și colaborează cu instituțiile publice, inițiază acțiuni de îmbunătățire a vieții satului [...], au o gândire strategică, reacționând la nevoile pe care le resimt. Comunitățile nu sunt atât de coezive, cum se postulează prin ideea de nevoi prioritare: se poate ca un proiect de dezvoltare să se adreseze unei comunități ierarhice, fracturate valoric și/sau în care nevoile sunt conflictuale, în care primul pas trebuie să rezide în armonizarea nevoilor și mangementul conflictelor
Practica dezvoltării comunitare by Dumitru Sandu (coord.) [Corola-publishinghouse/Science/2132_a_3457]
-
de individ, de realitatea sa sufletească momentană, și numai indirect de organism și societate. El găsește, altfel spus, „izvorul” motivației în „Eul” individual, organismul și societatea reprezentând doar „condițiile”, nu și „cauze” ale motivației umane. Comparativ cu S. Freud, care postulase rolul hotărâtor al elementelor inconștiente în evoluția psihică a persoanei, G.W. Allport acordă o importanță majoră - în edificarea/construcția personalității în realizarea individualizării, a organizării și unității persoanei - rolul factorilor psihologici conștienți și, în primul rând, conștiinței morale. Conceptul
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
ai Suplandei ca să se Înțeleagă fenomenul lingurii. Și va fi nevoie de un geniu de o profunzime ieșită din comun pentru a efectua calculele care vor arăta că singura cale de a le găsi un sens ar fi să se postuleze existența unei dimensiuni superioare - a treia -, În care există obiecte de un fel necunoscut. (Cum nu ne pot vedea, chiar și cei mai inteligenți dintre locuitorii Suplandei Își vor Închipui, probabil, că cea de a treia dimensiune nu e decît
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
și transformării naturilor organice”9. Ideea principală a morfologiei lui Goethe (care fusese deja formulată de Caspar Friedrich Wolff În 1759) era că toate părțile plantei sînt metamorfoze ale frunzelor ei. În ultimii săi ani de viață, Goethe a mai „postulat o tendință generală de dezvoltare În spirală, presupusă a fi inerentă Întregii alcătuiri a plantei și corelată cu tendința verticală ascendentă a tulpinii”10. În timpul călătoriilor În Italia (1786-1788), Goethe era În căutarea plantei arhetipale, die Urpflanze, „o plantă care
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
de a arăta În mod explicit ce sînt obiectele ideale și de cîte feluri sînt ele, cît și de a ne pregăti pentru o Înțelegere a apariției și a structurii Gnozei. Școala germană de istorie a religiilor (religionsgeschichtliche Schule) a postulat o origine timpurie, precreștină a gnosticismului. Astăzi s-a renunțat pe scară largă la această idee. Într-adevăr, sîntem martorii unui model de interacțiune complexă Între gnosticism și creștinismul timpuriu. Revelatoare, dezbaterile cristologice și trinitare ale creștinismului timpuriu sînt de
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
de „monofizism” dat acestei mișcări) a Logosului Încarnat, Eutihie afirmă implicit că Isus nu era un om la fel ca noi, ci un tertium genus care viețuia Într-un trup non-uman. Conciliul din Efes (449) declară ortodoxă doctrina lui, care postulează „două naturi dinainte de unire, o singură natură după unire”, Însă Papa Leon I o atacă și ea va fi condamnată, În ciuda Împotrivirii episcopilor răsăriteni, la Conciliul de la Calcedon (451)53. Definiția calcedoniană a credinței afirmă, „În privința firii omenești” a lui
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
silit să facă un veritabil tur de forță În anii 1892-1894. În ciuda acestui efort, teoria sa nu se susține decît cu ajutorul unor omisiuni, ca să nu mai vorbim de faptul că, oricum, premisele unei simple difuzări teritoriale se arată destul de diforme. Postulînd faptul că un număr Însemnat de legende În care se spune că Triksterul se scufundă În apă după nămolul necesar creării pămîntului nu-și pot avea originea decît Într-o regiune maritimă, Dragomanov hotărăște că această regiune trebuie să fie
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
the Testimony of Truth”, Harvard Theological Review 73 (1980), pp. 311-319; „The Problem of Jewish Gnostic Literature”, În vol. Hedrick and Hodgson (ed.), Nag Hammadi, pp. 15-36. Pearson a Încercat să rezolve spinoasa problemă a relației dintre gnosticism și creștinism postulînd existența unui gnosticism iudaic timpuriu, ale cărui elemente Încep să fie puse În umbră În secolul al II-lea, sub presiunea creștinismului („The Problem of Jewish Gnostic Literature”, p. 16). 23. Jarl E. Fossum, The Name of God and the
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
Ei par să-l trădeze cu toții pe Marcion, În măsura În care Îl califică pe Dumnezeul cel bun drept arche, „principiu dintîi”, pe cînd În gîndirea lui Marcion acesta nu era principu a nimic, ori, cel puțin, a nimic din această lume. Megetius postulează existența a trei archai În loc de doi: Dumnezeul cel bun, Demiurgul intermediar și Diavolul sau Dumnezeul cel rău. Aceștia corespund respectiv creștinilor, evreilor și păgînilor 70. O astfel de raționalizare a sistemului marcionit era previzibilă și avea destinația de a elimina
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
din el, cu toate că prin natură Îi este superior intermediarului Însuși. Pentru Marcion, Răul derivă tot din intermediar, Însă relația dintre aceștia este Încordată. Răul este Adversarul, nu chiar al Binelui, ci al intermediarului din care provine. Unde malum? Dacă se postulează două Principii, atunci Răul este unul dintre ele: nu are nici origine, nici Început. Dacă ex hypotesi se stabilește un singur Principiu (iar aici totul se petrece printr-o decizie a minții, căci nici un fel de „experiență” nu ne poate
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
o vorbesc, și care este mediul de expresie al societății în care trăiesc [...]. De fapt, „lumea reală” este într-o mare măsură în mod inconștient construită din obișnuințele de limbaj ale grupurilor (Sapir, 1921, apud Terzea-Ofrim, 2002, p. 23). Teoria postulează existența unei relații sistematice între gândire și limbă: între modul în care vorbitorii înțeleg (percep, conceptualizează) realitatea și categoriile (lexico-)gramaticale ale unei limbi. Disecăm natura pe liniile trasate de limba noastră maternă. Categoriile și tipurile pe care le izolăm
Cum gîndesc și cum vorbesc ceilalți. Prin labirintul culturilor by Andra Șerbănescu [Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
în care trăiesc. Formele lingvistice codifică o reprezentare a lumii aparținând unei societăți determinate, cu toate elementele ei specifice. Și cum societățile se constituie din medii diverse sub aspect istoric, geografic, al valorilor, credințelor, obiceiurilor etc., limbile sunt diferite. Teoria postulează o relație sistematică între nevoile de comunicare în cadrul societății și limbă, influențând gândirea ca urmare a cristalizării acestor relații sistematice în forme de comunicare constante, recurente. 1.3. Universalismul O modalitate opusă de interpretare a relației dintre limbă și cultură
Cum gîndesc și cum vorbesc ceilalți. Prin labirintul culturilor by Andra Șerbănescu [Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
foarte frecvent și indică, în general, dorințele sau temerile pe care subiectul le nutrește la adresa lor (vezi Familie). Dar copilul, ca orice alt element oniric, poate fi interpretat și din punct de vedere simbolic. Psihanaliza acordă un loc preponderent copilului, postulând că experiențele din copilărie formează adultul. Copilul (și cu atât mai mult bebelușul) reprezintă inocența și bunătatea. Sufletul și inima lui sunt încă pure. Astfel, copilul personifică starea virgină, starea tuturor posibilităților. Exprimă germenele, zorii, viitorul, promisiunea a ceva mai
[Corola-publishinghouse/Science/2329_a_3654]
-
românești poate fi diminuat prin folosirea cunoștințelor și metodelor de intervenție din psihologia organizațională pentru realizarea acestei schimbări planificate. Teoria sistemelor este o abordare științifică a fenomenelor și ființelor care a fost aplicată într-un număr mare de discipline științifice, postulându-se universalitea să pentru cunoașterea științifică. În științele socioumane ea poate fi aplicată la toate nivelele de analiză ale societății umane: de la nivelul global, planetar, la cel al federațiilor, uniunilor de state, ajungându-se la societățile naționale, apoi la instiuții
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2246_a_3571]
-
ilustrarea unei serii de evoluții/augmentări care devin imperioase corpului uman în context „postbiologic”. Trecerea care se remarcă este de la stadiul psihoorganic al trupului uman la extinderea electronică și la interfațarea cibernetică a „sistemului” postuman sau de la „psihocorp” la „cybersisteme”. Postulând faptul că informația nu mai deține rolul de a contribui la înțelegerea lumii, ci generează „un câmp de date nedigerate”, supraîncărcând corpul uman, lui Stelarc nu-i mai rămâne decât să emită afirmații avangardiste șocante. Discursul său se impregnează de
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
și a capacității de memorie a creierului în mod literal-material. Pe de altă parte, mașinile informaționale devin, în perspectivă transumanistă, „copiii minții” (mind childrenă noastre prin argumentul că acestea există în corpurile (suporturileă materiale umane. Mai mult decât atât, teoreticianul postulează posibilitatea existenței exclusiv sub forma simulării corporale sau a minții în cadrul mașinii: Acest lucru duce la întrebarea dacă o minte este în cele din urmă o abstractizare matematică, de ce presupune o formă fizică? Nu există proprietățile matematice chiar dacă nu se
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
asupra posibilității ca mintea umană să fie o simulare cibernetică, în urma analizării în detaliu și a sintetizării creierului, astfel ca rezultatul să fie o replică computațională a creierului uman. Un astfel de exemplu este „argumentul simulării” (vezi Bostrom, 2002Ă care postulează teoria că, dacă tehnologiile computerizate continuă să avanseze, există o mare probabilitate ca umanul să trăiască într-o simulare de computer și să fie o simulare a unei simulări anterioare (vezi Dainton, 2002, pentru o continuare speculativă a acestui argumentă
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
minți umane se presupune fi conștiente și care ar trebui să rămână în subconștient. De asemenea, nu trebuie neglijat faptul că, la un moment dat, mintea umană nu poate să aibă decât un număr finit de gânduri, astfel că omnisciența postulată de transumaniști este o iluzie. Programul transumanist este criticat de asemenea și de pe poziții sociale, economice și politice (vezi Winner, 2003Ă, nu doar din perspectiva filosofiei minții. Un alt tip de critică a acestor forme de viziune trans-postumană, mult mai
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
ajungându-se astfel la formula unui realism rațional. Abia Într-o asemenea interpretare se Înlătură distincția dintre reflecția filosofică și metoda cercetării științifice. Astfel, pentru fiecare din cele două planuri de analiză, interpretarea ne arată că dată fiind o ipoteză, postulându-se apoi o relație, acțiunea cognitivă nu constă decât În verificarea validității ei, și nu În verificarea Întemeierii acesteia, așa cum spera și Încerca Descartes. Consecințele ce decurg din astfel de concluzii ar fi descurajante pentru metafizică, deoarece nu s-ar
Principiile metafizicii carteziene by Ioan Deac () [Corola-publishinghouse/Science/2004_a_3329]
-
o relație, acțiunea cognitivă nu constă decât În verificarea validității ei, și nu În verificarea Întemeierii acesteia, așa cum spera și Încerca Descartes. Consecințele ce decurg din astfel de concluzii ar fi descurajante pentru metafizică, deoarece nu s-ar mai putea postula dintru Început un concept absolut, cum este cel referitor la Dumnezeu, din care să irumpă explicația realului. Un alt comentator al cartezianismului, Octave Hamelin, În lucrarea Le sistème de Descartes (pp. 123-135), se pronunță În favoarea unei interpretări nuanțate a cogito-ului
Principiile metafizicii carteziene by Ioan Deac () [Corola-publishinghouse/Science/2004_a_3329]
-
a mărturiilor din primele versiuni, se pot deosebi trei mari familii de texte: cele din Palestina, din Egipt și din Babilonia, reflectate în principal în Biblia samariteană, Septuaginta și respectiv textul ebraic comun. La baza acestor trei familii textuale se postulează un prototext care ar fi fost în circulație în jurul secolului al V-lea î.Hr.2. Bazându-se pe o foarte bună cunoaștere a fragmentelor inedite din grota 4Q, Cross socotea că poate distinge trei forme textuale ale Pentateuhului, a căror
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
footnote Allaire, Yvan; Fîrșirotu, Mihaela, Management strategic. Strategiile succesului în afaceri, Editura Economică, București, 1998 (varianta în limba franceză publicată în 1993). footnote>, aceste concepții pot fi structurate în două mari grupuri, respectiv „economiste” și „umaniste”. Cele din prima categorie postulează concurența dintre indivizi, dorința acestora de a-și maximiza (prin orice mijloace) funcția specifică de utilitate, și nu au deloc în vedere elementele de apartenență la grup. Concepțiile „umaniste” afirmă că apariția primei concepții nu reprezintă decât rezultatul eșecului modelării
Management financiar Volumul I Diagnosticul financiar al companiei by Victor DRAGOTĂ, Laura OBREJA BRAȘOVEANU, Ingrid-Mihaela DRAGOTĂ () [Corola-publishinghouse/Science/198_a_286]
-
că cei doi, aflați la capetele diferite ale aceleiași străzi, au "dreptate" în egală măsură. Dacă există mai multe niveluri de Realitate, există, în același timp, mai multe niveluri de terț inclus. Dacă Realitatea este multinivelară, înseamnă că se poate postula un nou principiu al relativității: niciun nivel de Realitate nu constituie un loc privilegiat, de unde pot fi înțelese toate celelalte niveluri de Realitate; iar un nivel de Realitate este ceea ce este tocmai datorită existenței concomitente a celorlalte niveluri. Acest Principiu
[Corola-publishinghouse/Science/1510_a_2808]
-
lume, problema sacrului nu poate fi ocolită în niciuna dintre abordările raționale ale cunoașterii. Astfel, "suntem întotdeauna obligați să ne referim la sacru în vederea elaborării unui studiu coerent despre Realitate" (B.N., 2002b, p. 44). Într-un univers în care se postulează existența mai multor niveluri de Realitate, nu mai poate funcționa logica binară (aristotelică) de tipul A sau non-A, ci o logică ternară, a terțului inclus, în care există și A, și non-A, și un termen T care este
[Corola-publishinghouse/Science/1510_a_2808]