1,812 matches
-
împrăștiată pretutindeni pe șesuri și pe văi, și o pâclă de toamnă învăluia totul. Soarele nu se vedea, dar o lumină dulce sta în ceața nemișcată. Lumina se strecura parcă prin geamuri fumurii în pâcla tăcută și în singurătățile adânci. Potcoavele cailor vuiau înăbușit pe șosea. La dreapta și la stânga, pe muchii, copaci cu frunzele arse stăteau nemișcați în lumina tainică. La o cotitură, deodată izvorî ca din pământ, lângă un pâlc de mesteceni pletoși, o movilă plină de bălării și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
abia împlinise douăzeci de ani, cam smolită la obraz, cu sprâncenele groase puțin încruntate. Când vorbea, îi tremurau ușurel nările. Era îmbrăcată cu cațaveică cafenie, cu fustă roșă, îmbrobodită cu bariz verde și în picioare cu ciuboțele de cordovan cu potcoave de alamă. Se oprește și se uită țintă la judecător, își duce dreapta peste ochi, apoi își lasă în jos palmele cu degetele împreunate. Bătrânul Gâțu, judecătorul (a murit de mult), se uită lung la dânsa, o vede așa frumoasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
acolo, de față. A venit popa ș-a binecuvântat-o acolo, nu știu ce i-a făcut, și iaca, ș-acuma parc-o văd pe Anița: cu cațaveica ei cafenie, cu fustă roșă, cu barizul verde și cu ciuboțelele de cordovan cu potcoave de alamă; s-a întors dreaptă spre mulțime și a ridicat mânile. A zis așa: —Oameni buni, iertați-mă!... Au răspuns toți: „Dumnezeu să te ierte!“ Iar bătrânii au început a plânge: —Aniță, Aniță, ce-ai făcut! Cum de ne-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
de amnar pare o detunătură de pistol. Fenomenele de reflexie a sunetului au o deosebita importanta in spatiile mari destinate spectacolelor sau altor manifestări. Preocupările pentru realizarea unei bune audiții in edificiile publice datează din antichitate (amfiteatrul in forma de potcoavă de la Epidaur). II.3. Ultrasunete Clasificarea sunetelor in audibile si neaudibile pleacă de la considerente subiective legate de simțul auzului. Intr-o clasificare bazata pe frecventa de vibrație, sunetele se împart obiectiv in: infrasunete, cu frecventa sub 16 Hz; undele seismice
ACUSTICÃ MUZICALÃ. In: Acustică muzicală by Aurora Agheorghiesei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/343_a_615]
-
să-l poată adopta ca pe unul de-al lor. Intra în K în căutarea istoriei. Vedeau pe stradă, înaintea lor, silueta omului numit Piatră târându-se și dând binețe pietrelor. Vultur-în-Zbor mai auzea undeva în apropiere un clic-clac de potcoave ascuns de pâlcul de case și din când în când ajungeau până la ei niște râsete purtate de vânt și înăbușite de ceață. Sursa râsetelor era la capătul îndepărtat al drumului pietruit, în partea opusă casei lui madame Iocasta. Acesta era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
În funcție de particularitățile afecțiunii orale pe care trebuie să o preveniți sau să o tratați”... Citind În fugă aceste inscripții, Noimann trase concluzia că, În ciuda „marșului” neîntrerupt, nu-și neglijase, totuși, meseria. În fața ochilor Îi apărură cavități bucale sub formă de potcoave, care rânjeau la el. Oare nu-i mirosise gura a alcool? Poate că de asta și apelase la tot felul de sprayuri, deodorante, curățindu-și mâinile și hainele, dacă nu și limba, cu Colgate și alți Înălbitori. Cavitățile bucale tremurau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
unei căciuli țurcane. ― Am să-ți povestesc o întâmplare pe care am auzit-o și eu de la unul tare mucalit de la mine din sat. Într-o sâmbătă seara, ne aflam câțiva gospodari la un țoi de rachiu la crâșma lui Potcoavă. La masa de lângă noi, golea cine știe al câtelea țoi de rachiu mucalitul despre care spuneam. La o vreme, îl aud: „Mă fraților. Hai să vă spun una gogonată. Ia mai astă vară, cam pe vremea seceratului, într-o duminică
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
în lume. — De ce i-a plăcut lui Sergiu așa de mult acolo? am iscodit-o mai departe pe Ioana. — Locul acela îi amintea de lunca Siretului, de pei sajele copilăriei lui. Apoi mai erau două clădiri mari, în formă de potcoavă. Pentru că exteriorul era atât de armo nios, n-am schimbat nimic pe dinafară, am refăcut doar interiorul, care a ieșit o minunăție. Sergiu a căutat peste tot mobile vechi care să semene cu cele din țară, a făcut acolo o
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
plecați în lume. — De ce i-a plăcut lui Sergiu așa de mult acolo? am iscodit-o mai departe pe Ioana. — Locul acela îi amintea de lunca Siretului, de peisajele copilăriei lui. Apoi mai erau două clădiri mari, în formă de potcoavă. Pentru că exteriorul era atât de armonios, n-am schimbat nimic pe dinafară, am refăcut doar interiorul, care a ieșit o minunăție. Sergiu a căutat peste tot mobile vechi care să semene cu cele din țară, a făcut acolo o vatră
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
robă lungă, aurie. Pe țesătură sunt cusuți dragoni, nori, valuri, soarele, luna și multe stele. În jurul mijlocului are un brâu din mătase galbenă, de care sunt prnse perle, pietre prețioase, jad verde și un săculeț brodat. Mânecile au forma unei potcoave de cal. Cizmele pe care le poartă Majestatea Sa sunt cele mai impresionante pe care le-am văzut vreodată. Confecționate din blană de tigru și vopsite într-un verde de culoarea frunzelor de ceai, sunt incrustate cu mici animăluțe din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
în care pe lângă continuitatea pe care o aduceam cu literatura dintre cele două războaie ― și nu e cazul să citez aici reușitele reveniri ale unui Arghezi, Camil Petrescu, M. Sadoveanu (nu Mitrea Cocor și nu încă altele, dar desigur Nicoară Potcoavă), George Călinescu, Z. Stancu, Geo Bogza, E. Jebeleanu, fără să mai vorbim de generația mea, zisă de mijloc, care a debutat și apoi s-a manifestat din plin în același deceniu ― mai aduceam cu noi, pe lângă creația propriu-zisă, și victoria
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
înțelesei că ezitase îndelung până să-mi spună acest trist lucru. La Miroși, era o școală numită "de arte și meserii", cu o durată de patru ani, învățai în ea tâmplărie, tinichigerie, croitorie, cizmărie, fierărie (da, fierărie, să faci roți, potcoave, să dai zimți la seceri, să ascuți cazmale și otice, să faci căruțe, gabriolete! Ce mai încoace și încolo, ca Iocan!). ― Acolo, continuă el, ai să iai bursă fără doar și poate, fiindcă cine vine? De-ăia cu capetele mari
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
școală, se ocupa și cu micul trafic peste Dunăre, la bulgari. Deși erau și ăia tot sub regim comunist ca și noi, mai găseai câte ceva prin magazine. Într-o vreme, lipseau prin satele de prin Câmpia Dunării caielele pentru țintuit potcoavele de copitele cailor. Toți care treceau la bulgari se Întorceau cu buzunarele și căptușelile hainelor pline de caiele. Pleacă și Hristu să facă afaceri. Intră În magazinul cu fierătănii. Nu știa nici o boabă bulgărește. Vânzătorul Îl aștepta zâmbitor, Îmbrăcat În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
pomi plini cu poame; struguri și frunzele lor, crestate adânc pe margini; spice de grâu cu mustăți dese și lungi; iepuri și căprioare și cerbi cu coarne cât copacii; căruțe și cai; știuleți de porumb; cartofi și boabe de fasole; potcoave, clești, foale și nicovală, cu ciocanul odihnind pe ea; arcuri cu săgeți și pâraie cu unde crețe; clăi de fân și securi Înfipte În buturugi. Și oameni făcea Tușa În aluat. Primăvara zvârleau sămânța În brazdă, desculți, cu traiste atârnate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
și a șătrăresei Ilinca de la Dragoteni, mama lui Simion, Cristea, Damian și Nicodim, l‐ a crescut pe Ionuț ca pe fiul ei (Frații Jderi) - Rodica Rotaru. 3) Capitol (înv.) - Fiu al Calomfirei și al lui ștefăniță‐Vodă (șoimii și Nicoară Potcoavă) - Apă murdară. 4) Irina lui Avram, mama lui Niculăeș, fostă colegă de școală cu 99 povestitorul (Un om năcăjit) - Procedeu industrial de fabricare a glicerinei pe cale fermentativă. 5) Lezat - Localitate în Egipt. 6) Țara de origine a călugărului papistaș Geronimo
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
lui Iațco, o femeie frumoasă (Frații Jderi) - Perioadă de timp - Rând. 8) Dânsa - Ajutorul de primar de la Vascani, un uriaș violent, care‐și terorizează nevasta, pe Tarsița, împreună cu cele șase fiice (Floare ofilită) - Apare Teodora! 9) Mama Ilenei, căpităneasa (Nicoară Potcoavă) - Localitate în Iordania. 10) șopârlă mare din America de Sud - Aura Olteanu. 11) Maria! - Fiica cea mare a doamnei Elisabeta Movilă, „de o frumusețe nespusă: era maica ei, mlădie, fină, plină de focul tinereții” (Neamul șoimăreștilor). Dicționar: ARIF, TIM, EOFF, TMEI. . O
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
încălecă la loc și, unul după altul, cei de sub comanda lui îi urmară exemplul. — Transmiteți ordinele. Aveți grijă ca nimănui să nu-i scape nici un cuvânt. Unul dintre comandanții de lângă Mitsuhide își puse mâinile pâlnie la gură și strigă: — Scoateți potcoavele cailor și aruncați-le! Comanda strident dată din primele rânduri se auzea clar. — Toți pedestrașii să încalțe sandale de paie noi. Nu purtați sandale cu curelele desfăcute după mersul pe drumurile de munte. Dacă baretele s-au rupt, legați-le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
când eram acasă, cine ajuta la potcovitul cailor noștri? Eu. Cine altul? Mergeam cu tata la potcovar și îmi băgam nasul peste tot. De la suflat cu foiul în cărbunii din vatră, la bătutul pe nicovală a fierului înroșit, până la potrivirea potcoavei fierbinți pe copita curățită a calului...Îmi plăcea tare mult mirosul de copită arsă...De atunci știu că un cal nepotcovit îi ca și cum ar fi șchiop. Să nu te aștepți să tragă. Te lasă în drum tocmai când ți-i
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
cosește la alergare și mersul îi devine un chin. Poți să-mi explici ce înseamnă a se cosi un cal potcovit rău? Cum să nu? Și asta se întâmplă la picioarele din spate. De fapt, calul se lovește cu hacurile potcoavelor nefăcute cum trebuie. Partea de deasupra copitei devine o rană...Uf! Să nu fii în locul bietului animal! Ai crescut în ochii mei, fiule - mă gratulează bătrânul, zâmbind candid. Cu loviturile ritmice de ciocan pe nicovala covăliei în auz și cu
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
dughenele și casele nu stau în mâinile unui anume stăpân prea multă vreme. Și asta pentru singurul motiv că vântul învârte mai repede roata și altă făină se macină la moară...Aici se vând și se cumpără toate cele. De la potcoave de cal la case și dugheni cu pivnițe, care să aducă un oarece alișveriș stăpânului. Asta ai s-o afli și dacă ai să te gândești la „cupețul Chistruiul” sau „Pistruiul”, cum i se mai spunea. Știu că - preiau eu
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
Așa cred eu. — Dar asta-i o nebunie! — O nebunie? E o blestemăție diabolică! exclamă inspectorul. Tipul stă acolo ca un afurisit de manechin și ni se prezintă în mare formă, fiindcă știe că ne-a pus să umblăm după potcoave de cai morți. Perplex, sergentul Yates se așeză pe un scaun. — Dar de ce? în primul rând, de ce să ne atragă atenția asupra unei crime? De ce să nu mintă pur și simplu și să acționeze normal? — Cum, și să anunțe că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
pe deasupra, străin? Adică nu ca noi - la noi? Îl băteam, de-l rupeam - când Îl găseam. Alergam și eu, În stol, În ceată, cu băieții, prin păpușoaie. Dădeam peste cartușe, arme, gropi cu grenade În jur - tranșee din acelea În potcoavă - ba o dată am nimerit peste o uniformă rusească Învelind niște oase Învelite bine În piele (bietul rus: avusese vreme să se umfle, În pielea lui, apoi să se dezumfle - mama nu-l găsise), dar peste Hantut, nu; Încă nu. Parc-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
și s-o abată de la obsesia asta. Adevărul e că avea niște timp de pierdut cât făcea Rafael pe dădaca și pe fată-n casă, și poate că și moartea maistrului militar o zdruncinase până într-atât ca să umble după potcoave de cai morți, din care să încropească te miri ce atelaj ce le-ar fi înlesnit viața. Tot ce ne-ar fi putut lăsa mămica noastră, Elenuțo, e depresia aia atroce care a învrăjbit-o împotriva ei însăși și care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
te puteai aștepta să te pricopsești cu mai multe boli decât există În toată India. În mijlocul acestei zone a pieții se afla o veche dană de acostare pentru vapoarele de pe canal, iar tarabele erau așezate În jurul ei În formă de potcoavă. Pe aici domnea o puternică atmosferă hippy, datorată cănilor grele și pictate manual cu stele și mutrițe zâmbitoare, a clopoțeilor de vânt, care te aduceau În pragul unei crize de nervi după câteva ore și a tuturor articolelor de Îmbrăcăminte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
și a tuturor articolelor de Îmbrăcăminte vopsite manual, făcute din diverse bucăți. Erau o mulțime de cercei Încrustați cu turcoaze și pulovere de lână oribile, de culoarea deșeurilor industriale. Am parcurs sectorul În grabă, pentru că sunt alergică la așa ceva. În mijlocul potcoavei se găsea o tarabă cu pălării, unde Îmi cheltuisem și așa destui bani, alături de o alta, unde se vindeau niște ceasuri de argint demodate și unde numai nehotărârea a Împiedicat să cheltuiesc o grămadă de bani. Dincolo de ea era o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]