3,550 matches
-
mă-nalț,nepieritoare Să cresc pe cerul când întunecat,când deschis Să pun în calendare clipe-mbietoare Clipe nedate pentru vis ! Citește mai mult PROMITE-MI...Pentru DanyPromite-mi că flacăra va rămâne aprinsăCă vei fi sărac în cuvinteChiar dacă poteca va fi ninsăDe aducerile-amintePromite-mi că marea nu va fi pustieAcum când iarna discret s-a așezatChiar dacă peste plaja alb-cenușieNumai timpul prezent s-a schimbat!CLIPEE târziu pentru tărâmul făgăduitBasmele s-au risipit în spiraleși pentru multă vreme cuvintele-au
MIHAELA MIRCEA [Corola-blog/BlogPost/382765_a_384094]
-
de Mihaela Mircea , publicat în Ediția nr. 1772 din 07 noiembrie 2015. SUNT..... Dedic aceste versuri tuturor celor care poartă numele Sfinților Arhangheli Mihail și Gavriil. Te-ascult și plec Sunt doar clipa Ce încearcă să-ți fie Prezentul viselor-lumină Poteci de dor Întâiul rod « În orice repetabil anotimp !» Citește mai mult SUNT..... Dedic aceste versuri tuturor celor care poartă numele Sfinților Arhangheli Mihail și Gavriil.Te-ascult și plecSunt doar clipaCe încearcă să-ți fiePrezentul viselor-luminăPoteci de dorîntâiul rod« În
MIHAELA MIRCEA [Corola-blog/BlogPost/382765_a_384094]
-
Acasa > Poeme > Pitoresc > AMURG ḮN APUSENI Autor: Marin Mihalache Publicat în: Ediția nr. 2121 din 21 octombrie 2016 Toate Articolele Autorului Custurile scindară în brad felii și curg Reci valuri de rășină cioplite în amurg Pe limpezile umbre căzute în poteci Prin care noaptea-și suie la tâmple lilieci. Lumina se ascunde grăbită-ntre unghere Și noaptea își mânjește capcanele cu miere. Prin căi crepusculare, un suflet de omidă Se întrupează-n flutur în cuib de crisalidă. Prin zariști carpatine sub
AMURG ḮN APUSENI de MARIN MIHALACHE în ediţia nr. 2121 din 21 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382900_a_384229]
-
flori de tei, Bucuria din obraji au furat-o doi bujori,iar Cosânzene Sunt la padina-n pădure,printre foile de mure, Tresărind scânteie zarea,o mireasma mă cuprinde, Adiind ușor prin ramuri,vântul canta-o amintire, E bunica pe poteca,fetița cu ochi albaștri o mânuța îi întinde. Și în jocul sau,izvorul,cioburi mici împrăștiind, Parcă cioburi mici de lacrimi se ivesc în ochii mei, Boabe în matasea ierbii cu argint împodobind, Căutai copilăria prin salcâmi și flori de
PADUREA MEA de CRISTIANA ILIUȚĂ în ediţia nr. 2304 din 22 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382893_a_384222]
-
din pulbere de fum Și-mi dau o-mbrățișare în ani umplând șiragul. Rând pe rând S-a mai desprins o frunză din pomul vieții azi și uite cum se duce spre zări necunoscute împins de-un vânt năprasnic printre poteci de brazi, se-aude-n depărtare o doină: - Du-te!... du-te! Când alte voci mai cântă al disperării cânt, în urma ei morminte vor găzdui genunchi, copaci înfipți în stâncă se-apleacă la pământ, în mâini cresc lumânări ce ard: Mănunchi!...Mănunchi
CÂNTUL APUSULUI de ANA PODARU în ediţia nr. 2158 din 27 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382939_a_384268]
-
Publicat în: Ediția nr. 2236 din 13 februarie 2017 Toate Articolele Autorului Era întuneric. Un întuneric cosmic care-i îngheța sufletul lui Karon . Copacii păreau siluete fantomatice în lumina lunii pline iar ochii scăldați în lacrimi nu mai vedeau bine poteca șerpuita. Alerga haotic prin pădure de parca ceva ar fi alungat-o din spate.Numai o ființă întunecată îi putea face pulsul să bată ritmuri alerte de spaimă. Poate dacă nu s-ar fi rupt de realitatea crudă ar fi observat
KARON de VIOLETA CATINCU în ediţia nr. 2236 din 13 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382983_a_384312]
-
minte și ne chinuie-n noapte. Duce lumea tristă,-n alte vremuri, prin țară Cu vorbe-n duioșia de odinioară. Cerul de iarnă se despletește gri-curat, Noi, de ziua ta, ne bucurăm îndurerat... Vuiet de avion, prin tăcerile mele, Răvășește poteci, pe boltă, pe sub stele... Știu că depărtarea mă ține-n altă lume, Dorul mă-ncovoaie! O,.. țara mea minune! Referință Bibliografică: PATRIA MEA / Lia Ruse : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1793, Anul V, 28 noiembrie 2015. Drepturi de Autor: Copyright
PATRIA MEA de LIA RUSE în ediţia nr. 1793 din 28 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383010_a_384339]
-
noi fulgii ca-ntr-o sărbătoare Și lumina iernii cade dintr-o stea. Ninge fără grabă, cu răbdarea ceții, Parcă alb pămîntul vrea să fie-n veci Pentru noi, străjerii preacinstiți ai vieții, Care-o să ne facem prin omăt poteci. Te-a adus ninsoarea fără nici o veste, Te-ai întors cu fulgii ca de nicăieri, Tu, durere veche, greaua mea poveste, Adormită-n șoapta marilor tăceri. Poate că ne ninge peste amintire, Poate că ne ninge ca de început, Poate
PROASPÃTA NINSOARE de DRAGOȘ NICULESCU în ediţia nr. 2192 din 31 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383053_a_384382]
-
casa ta pornesc la drum. Nu-ți fă griji, căci ne vom recunoaște, Prea ne-am dușmănit, să ne uităm... Hai, măcar ca de Crăciun sau Paște, Să începem să ne vizităm. Albe lumînări, parcă de nuntă, Va înfige pe poteci vreun sfînt, Și, ca o iubire ce-a fost frîntă, Ne-om îmbrățișa pe-acest pămînt. De trădări, de lupte, de mizerii, Este clar că ne-am cam săturat ‒ Ce ar fi, mai buni, în faptul serii, Să ne facem
VREMEA ÎMPĂCĂRII de DRAGOȘ NICULESCU în ediţia nr. 2310 din 28 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383085_a_384414]
-
gândești cât rău îți faci. Și ție și altora. Te lași aprins și arzi ca o lumânare. Cât? Nu te interesează. Ne întâlneam în diferite locuri, în orașele învecinate, în popasuri turistice, uneori ne iubeam în mașină, parcată pe o potecă ascunsă, în luminiș de pădure, chiar am îndrăznit pe faleza superioară, la miez de noapte. Doamne, câtă nebunie! Și cu cât eram mai nebuni, cu atât îmi plăcea mai mult. Dar cel mai mult îmi plăcea tot pe canapeaua din
CAP. 2 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2211 din 19 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383076_a_384405]
-
Adrian Naidin le propune iubitorilor de jazz să experimenteze un concert special de Crăciun, sub titulatura expresiva, „Măturătorii Raiului”. Și cum bucuria Nașterii Fiului lui Dumnezeu este sărbătorită alături cei dragi, Adrian Naidin va spune povestea celor care vor matură poteca spre Răi împreună cu talentații săi colegi: Eugen Amarandei la contrabas, Gabriel Bălașa la percuție și Sorin Zlat la pian. Pornind de la unicitatea și frumusețea compozițiilor muzicale rafinate, imaginate de Bach, Brahms sau Paganini, de la tonalitatea tristă ce urca până la sunetele
„MĂTURĂTORII RAIULUI” COLINDE JAZZ LA TEATRUL NAȚIONAL BUCUREȘTI UN NOU CONCEPT PROPUS DE ADRIAN NAIDIN de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1791 din 26 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383115_a_384444]
-
glas de bărbat care țipa și înjura. Glasul bărbatului părea fi al unui om beat, am mers ceva mai atent, fără să mă grăbesc, cum glasurile veneau de undeva din dreapta mea, eram sigur că ne vom întâlni. Într-adevăr, pe potecă venea un bărbat, înalt, cu părul roșu, mare, vâlvoi, cu ochii tulburi, cu mâna înfiptă în părul unei tinere femeii, o târa după el, bărbatul o amenința, că odată ajunși la cabană, o va lăsa acolo, iar el va pleca
O EXCURSIE LA MUNTE. de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2163 din 02 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385340_a_386669]
-
pentru a crește împreună copilul. Dusese copilul la o prietenă de a ei și plecaseră împreună în excursie. După ce băuse mai multe pahare de coniac, a zis să urcăm pe munte, am luat telecabina, apoi cu piciorul am mers pe potecă spre cabană. Pe drum, mi-a cerut bani să plătim dormitul și masa, i-am dat 100 de lei, el a zis că nu sunt suficienți, am încercat să-l conving, că nu am mai mulți. Din acel moment a
O EXCURSIE LA MUNTE. de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2163 din 02 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385340_a_386669]
-
maioneză, ceapă verde tăiată mărunt, și ceva mărar. „Unde îți este boldul moarte?” MERGEAM PE DRUM SĂLBATEC Mergeam pe drum sălbatec, în noaptea-nfricosată Ciocnidu-mă de stâncă, și-n ape șiruind, Rotind în minte soarta acelor ce ‘nainte-mi Murit-au din potecă, prin hăuri nimerind. Urlă plângândă noaptea pe crunta vijelie Crengi vii si frunze moarte spre mine azvârlind Și fără tihnă pasu-mi cu greu acum pășește Dorind în van limanul, și soarele visând. Ci inima-mi străpunsă în crunta bătălie, De
INSULA CUVINTELOR DE ACASĂ (1) SĂBIILE DUHULUI (STIHURI) de DANIEL IONIŢĂ în ediţia nr. 2151 din 20 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385339_a_386668]
-
a ființei, cerând îngăduire a zice: Cine nu-și prețuiește oamenii de vază riscă să zdrobească globul de cristal prin care se vede lumea. Raportând viața însăși la micimea trăirii lor. Ochii le sunt închiși, văd doar cât să întrezărească poteca și să nu se îngroape de vii, călcând prin ruina generatoare de izbeliști. Este ca un blestem pe care ni-l cerem, sinucigași inconștienți, precum cei care L-au dorit pe Isus răstignit și pe tâlhar eliberat. Situația răsturnată fiind
Artistul, între vocație și predestinare [Corola-blog/BlogPost/92804_a_94096]
-
le putea rezolva în mod rapid și pentru totdeauna. Hipnotistul te ajută să reiei controlul asupra vieții tale. Este total invers decât se speculează. Rolul său este acela de ghid care te asistă în acest proces, vine alături de tine pe potecile ascunse din interiorul minții tale. Hipnotistul are acces doar la acele informații pe care tu decizi că vrei să i le dezvălui pentru a putea astfel să te ajute să obții rezultatul dorit”, afirmă Eugen Popa, președintele Asociației Române de
Este hipnoza un lucru real sau o … ficţiune? [Corola-blog/BlogPost/93004_a_94296]
-
ARMONIE TOTAL-ORFICĂ! Degeaba vorbești de păsări planate - pentru a le încleia, apoi, divagant și vagant, printre semantici obscur-labirintice, de felulcuiburilor din crengi peste crevase/Doar de fotografii amatori dibuite - cf. Drumeție - ...degeaba supralicitezi, chipurile, Muntele MERU, prin sintagme, de tipul potecile geografiilor endemice sau crestele semețe ale radiațiilor... dacă, apoi, înmlăștinezi, toate imaginile, în amănuntul grosier-material, orbitor de zbor, în Prakrti: melcii bocancilor în urcuș... sau în banalitatea străjuiesc văile mioritice! Degeaba îți faci curaj de verticalizare, întru perspectivă cosmic-demiurgică, prin
UN DEBUT PE DEPLIN ONEST: MEANDRE, DE CĂTĂLIN NICOLAE MOLDOVEANU [Corola-blog/BlogPost/93305_a_94597]
-
și grăbit, strivită zăcând... Vântul degetele-și plimbă peste creanga dezgolită ce tremură înfrigurată, în tăcere și tristă doinind spre apus și înapoi spre răsărit... Geme pădurea lung sub cerul de plumb. Prin luminișuri luna trece, glaciară, suverană, alunecând peste potecile adânc pitite sub zăpadă, indiferentă la chemările de dor, iubiri ce mor, gânduri ce rătăcesc istovitor... Geme pădurea lung sub cerul de plumb. Ca-ntr-un somn nesfârșit, liniștea pământu' a-nvăluit și nicio umbră cu vântul se-ngână, niciun glas
DOINA PĂDURII ÎN IARNĂ de NINA DRAGU în ediţia nr. 2214 din 22 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383160_a_384489]
-
XXIX. ACELEAȘI, VECHI ZĂPEZI, de Dragoș Niculescu, publicat în Ediția nr. 2241 din 18 februarie 2017. Iubito, aveai ochii de neguri cînd ningea Frumoasa, trista iarnă pe sufletele noastre Și mîna ta subțire prin fulgi mai flutura, Și ascultam colinda potecilor albastre. Trecea mereu o sanie prin tîmpla mea de foc, În inimă la tine se tot tăiau copacii Și străzile și vremea ardeau a nenoroc În alb, precum în vară, pe cîmpuri, roșii, macii. N-am apucat un bulgăr să
DRAGOȘ NICULESCU [Corola-blog/BlogPost/383096_a_384425]
-
Crăciun în altul ne împingea, surd, vîntul. Însă, iubito, totuși, eu zic c-a fost ... Citește mai mult Iubito, aveai ochii de neguri cînd ningeaFrumoasa, trista iarnă pe sufletele noastreși mîna ta subțire prin fulgi mai flutura,Și ascultam colinda potecilor albastre.Trecea mereu o sanie prin tîmpla mea de foc,În inimă la tine se tot tăiau copaciiși străzile și vremea ardeau a nenorocîn alb, precum în vară, pe cîmpuri, roșii, macii.N-am apucat un bulgăr să aruncăm în
DRAGOȘ NICULESCU [Corola-blog/BlogPost/383096_a_384425]
-
s-o iei de jos. Deși-ți pare că trece Mereu pe loc a stat, De dinaintea ta e-acolo Tu mergi prin el,atât! Te sui în grabă agățându-te Orbiș pe povârnișul vieții, Socoți doar c-a ta este Poteca ce-ai ales să urci. Te-cumeți către zări înalte Și îți epuizezi resurse Dorind să-ajungi pe culmi, Mirat vezi atunci la poale Că pașii-ți sunt imprăștiați! Totul se schimbă,trece Dar Timpu-n veci va sta La fel de neclintit Va fi
TOTUL SE SCHIMBĂ,TRECE! de GABRIELA DOCUȚĂ în ediţia nr. 1876 din 19 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383277_a_384606]
-
Acasa > Versuri > Iubire > IARNĂ PE VECI Autor: Mugurel Pușcaș Publicat în: Ediția nr. 1876 din 19 februarie 2016 Toate Articolele Autorului Primăvara moare pe poteci, Iarna ne învăluie pe veci... Se transformă clipele în fulgi, Nopțile curg lin, calde și lungi. Primăvara? Nu va mai veni.... Te voi proteja, te voi feri De tristețea mea, de spini sau ger, Îngropând iubirea în mister. Fericiți, lunatici
IARNĂ PE VECI de MUGUREL PUŞCAŞ în ediţia nr. 1876 din 19 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383274_a_384603]
-
lunatici, tandri, puri, Noi, eternii iernii trubaduri, Ne vom apăra, ne vom feri De al lumii rău, noapte sau zi. N-o s-avem nicicând păreri de rău, Elegiaci, ne vom iubi mereu... Iarna ne învăluie pe veci, Primăvara? Moare pe poteci. Mugurel Puscas ( Liga Scriitorilor din România ) Referință Bibliografică: IARNĂ PE VECI / Mugurel Pușcaș : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1876, Anul VI, 19 februarie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Mugurel Pușcaș : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a
IARNĂ PE VECI de MUGUREL PUŞCAŞ în ediţia nr. 1876 din 19 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383274_a_384603]
-
Rezolvarea se află sub nasul tău, Îmi repetam insistent În gând; de la această axiomă am pornit, iar premisa este, cu siguranță, corectă. Probabil că atunci nasul tău este problema, el nu se află unde trebuie, el bântuie fără rost pe poteci iluzorii, presărate cu litere Îmbârligate... Hopa! Ia stai puțin, m-a luminat subit o idee. Litere... De ce litere? De ce corpurile de rafturi nu fuseseră, de exemplu, numerotate cu cifre de la unu la șapte? Dacă pui zece inși să ordoneze termenii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
semnele unei harnice mâini de gospodar: șanțuri proaspăt săpate prin care curgea gâlgâind o apă firească, limpede, lanuri dreptunghiulare, parcă trase cu sfoara, de grâu cu spic greu, gunoi așezat în mici piramide pe pământul de pe care se culesese orzul, poteci pietruite pe lângă parcelele de barabule, sperietori îmbrăcate turcește în mijlocul cânepei și căzăcește în mijlocul ovăzului și altele și altele, de nu te mai saturai privind. La o răscruce de drumuri, dădură peste un țigan bătrân șezând picior peste picior într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]