672 matches
-
Se tăvălea peste cap și, pișcat de-un purec de fulger, Se scărpina de-un șir de păduri ca de-un gard de răchită. Norii roșesc de rușine și fug iar vântul se culcă Între codri și munți... Uraganul mahmur poticnește Spre castelul de stânci, ce-și deschide uriașa lui poartă, Spre-a-l primi pe bolnavul bîtrîn în surele hale. El își ia coroana din cap și în cui o atârna. De sclipește-n noapte frumoasă și roșă - un fulger
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
pleacă, cu pașii pribegi, Prin țări și orașe, castele de regi; Abia vede-o țară și iarăși o lasă, Căci piatra luminei gândirea i-apasă. De ani e pe cale... Se vede în fine Cuprins de pustiuri, de negură pline, Încet poticnește al calului pas, Și-n noapte departe se pierde-al său glas. El vede munți mândri, asupra cărora Pădurile negre nu știu aurora Și toate formează clădire înnaltă De stânci ce grămadă stau una pe alta. Un munte e poartă
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
de îndrăzneală. După moartea hangiului, afacerea a rămas pe mâna Coanei Tinca, a lui Costache și a lui Dumitru, economist de meserie, dar fire boemă. Avea mulți prieteni cheflii pe gratis, însă... După un timp, hanul a început să se poticnească. Văzând treaba asta, Costache a întrebat-o pe Coana Tinca: “Mamă, care-i partea mea din afacerea asta? Dă-mi-o, ca să-mi văd de treabă singur”. Coana Tinca, arătându-i calea Buciumului, i-a răspuns cu parapon: “Măi băiete
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
sărit din piept și că i s-au tăiat picioarele... Haiducul a intrat, s-a așezat la aceeași masă din locul mai ferit și a rămas în așteptare. Hangița s-a desprins cu greu din locul ei și a pornit poticnit spre masa lui. Drumul până acolo i s-a părut o veșnicie. Nici nu știa pe unde calcă. Tot ce vedea erau doar ochii haiducului, care erau înfipți într-ai ei ca două lăncii. Când a ajuns la masa lui
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
vrăjitorul Dacă istoria este, cum scria Walter Benjamin și cum minunat cântă Laurie Anderson, un înger care zboară cu spatele înainte peste un câmp de morminte, împins de un suflu ce vine din Paradis, fără-ndoială că ea s-a poticnit de stânca Balcanilor și și-a rănit călcâiul de lumină în trecere. Balcanii nu trebuiau să fie acolo. Pe ei istoria nu-i prevăzuse sau nu-i luase-n seamă, deși dinspre ei venea un murmur surd: "Balcanii, butoiul cu
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
ești? Veselul cârmaci al luntrelor străine apucase să învețe câteva cuvinte din limba lui Abraam și, ca să-i facă bătrânului plăcere, se căzni să înceapă a-i spune ceva, rostind greu vorbele aspre: - Ehe așer ehe... - zise el și se poticni. Voia să spună: eu sunt cel care e cârmaciul luntrei noastre; însă nu izbuti să zică decît: eu sunt cel ce este. Mai mult nu știa. Dar bătrânul își răscoli barba albă cu mâna și holbă ochii. Apoi se trânti
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
în vedere atunci când își organizează propriul program personal. Toate exercițiile taoiste presupun coordonarea atentă a corpului, respirației și minții pentru a cultiva și a armoniza cele Trei Comori ale esenței, energiei și spiritului. Aceste trei aspecte sunt inseparabile. Dacă vă poticniți la unul dintre niveluri în timpul exercițiilor, celelalte două se vor dezechilibra și ele imediat. De exemplu, dacă mintea dumneavoastră se gândește la meniul din seara respectivă sau își amintește contactul sexual avut cu o seară înainte în timpul exercițiilor, corpul și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
cât de mult poasă ducă puțoiu. — Marfă. Ne fac vânt afară din mașină și ne Îmbrâncesc pe o scară. Scări. Putem vedea treptele de sup picioare. Îmbrâncit. Cioroiu. Ne obligă să ne mișcăm prea repede și ne Împiedicăm de tocuri, poticnindu-ne, dar ei ne țin să nu cădem și urlă la noi obscenități. Mișcăți curudă homălău de căcat! — Haidiodată pămpălău de rahat ce iești! Locul e părăsit, putem să vedem sticla spartă de sub picioarele noastre. E abandonat, nu-s alte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
și că fulgii nu se mai topesc pe chipul ei acum rece. Acum și pentru totdeauna. Dulceață de fragi E prima oară cînd un cîștigător Îmi retrimite poemul retușat și, evident, Îmbunătățit. Asta poate și pentru că eu m-am cam poticnit În finalul comentariului pe care i l-am destinat inițial. Era Însă un motiv suficient pentru ca un maestru al genului să simtă că trebuie să simplifice poemul pentru a-l face astfel mai redutabil. Dulceață de fragi - prea puțin din
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
-o afirma cel mult prin cuvânt. Numai cel ce s-a vindecat de boală, fără mijloace materiale, arată că a crezut cu putere. (n.s. 95, p. 83) footnote>. Dacă deci ai crezut și te-ai vindecat, umblă și nu te poticni. Te-ai vindecat, nu șchiopăta. Arată că ți s-a oprit curgerea sângelui. Și de-ai ajuns, omule, la acestea, te-ai apropiat de starea când auzi pe Mântuitorul care zice către sufletul deplin curățit și înfrumusețat: Întreagă ești frumoasă
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
plantă”. Așadar, denumirea stejarului vine de la folosirea lemnului său ca par sau stâlp rezistent înfipt în pământ. Prin forma steag s-a realizat ideea de simbol, de direcțional. Cu prefixul pos-a marcat formal ideea de potecă și a se poticni, în sl. stezeá „cărare, drumeag”, alb. shteg „drum”, vgr. στοι̃χος „șir, rând”. Din viața limbii române au rezultat formele stânjen și a stânjeni, zgău și a (se) zgâi. Este de observat apoi faptul că rădăcina tog/tež/tek
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
a plesni, 103 pleșuv, 104 plod, 48 ploscă, 103 ploștină, 103 poamă, 130 podbal, 132 podgorie, 132 polab, 53 poleci, 51 poloboc, 131 polon, 52 pom, 130 a pomeni, 44 pomet, 130 poruncă, 139 potecă, 105 poteră, 195 a se poticni, 105 potop, 139 prigorie, 132 a se prinde, 134 priveală, 104 priveliște, 104 a privi, 104 privit, 104 pruși, 51 pustiu, 104 putere, 139 putină, 131 putinei, 131 rabie, 56 ram, 48 ramă, 46 ramură, 48 ravac, 131 a răscula
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
și mai limpezi... CAPITOLUL VII Suru Început de iarnă... Vijelia sufla aspru prin pădurea deasă... pătrundea pe la coaste și sfâșia lacom obrajii și mâinile... Copacii își scuturau povara de zăpadă, îndoindu-se într-o parte și într-alta. Anton pășea poticnindu-se prin zăpadă, până la genunchi; furtuna geroasă îi îngheța sudoarea pe frunte. În vale, pădurea se dădea în lături și se desfăcea într-o poiană... Acolo se deslușea un punct întunecos. Un urlet de lup se auzi în apropiere. Poate
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
nu l-ar fi putut face deocamdată, se târî până sus, din treaptă în treaptă. Apoi, încet și dureros, izbuti să se pună pe picioare și să deschidă ușa de la etajul douăzeci și cinci. Femeia de la recepție o privi îngrozită cum se poticnește în hol, ținându-și încheietura stângă cu mâna dreaptă. Sună imediat după un doctor și apoi o ajută pe Darcey să se așeze într-unul din fotoliile lor confortabile, punându-i un scăunel sub piciorul lovit și spunându-i să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
dacă vei veni. Nici eu nu eram. —Arăți bine. —Date fiind împrejurările... Darcey își ridică încheietura fracturată. —Accident de mașină? întrebă Nieve. Am căzut pe scări, spuse Darcey scurt. — Mă gândeam că te-ai schimbat mult... dar dacă încă te poticnești pe scări, poate că nu-i așa. M-am schimbat destul, zise Darcey. Și tu la fel. Văd că ai foarte mult succes. Rostind aceste cuvinte și ascultând-o pe Nieve, care începuse să vorbească despre rolul ei la Ennco
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
văzut cu toții ce reacție a avut. —Iisuse Hristoase! Murphy Lewidge se sprijinea de brațul lui Duke. Asta e indemnizația mea. Am milioane de dolari băgați în compania aia. Cu toții avem bani mulți acolo. Trebuie să sun acasă. Ieși din bar poticnindu-se, urmat de alți invitați care lucrau la Ennco. Mischa, Courtney și restul prietenilor americani ai lui Nieve rămaseră în fața televizorului privind înmărmuriți, în timp ce grupul irlandez șușotea de zor. —Ce-o să se întâmple cu compania? se întrebă Carol. —Mai important
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
Cu calitățile-i toate, Făcu primul pas spre... departe, Mai aproape de cer, Relativ...destul de lejer; Se mai și distra! Ușor penetra Cu stilu-i aparte În anumite...poteci Cu baruri și discoteci, Ceilalți? Mergeau mai departe. Și Afrodita mergea! Încet, se poticnea, Din nimic obosea, Mai făcea încă un pas, Iar la tufanul bătrân și cam gras, Facu un ultim popas, Și-acolo-a rămas! La umbră deasă și rece, Umezeală...era, Mâncare... se mai găsea, Iar timpul trece și trece... Ființa
Calul cu potcoave roz Epigrame-Fabule-Panseuri by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/468_a_877]
-
alungând cucuvelele, care-și făcuseră cuib tocmai acolo, baba Saveta, pităreasa Curții, cumpărase, de la Franț, spoitorul cel neamț, toate blidele trebuincioase bucătăriei. Asudase de multele porunci date slujnicelor pricepute în facerea bucatelor, neuitând să dea porunci scurte bărbaților care se poticneau la intrarea in camarile prea putin inalte, neindemanateci in preumblarea lucrurilor fine, a sipeturilor si lazilor cu haine femeiesti. Comisul Mihăilă Furtună, scurt si gros la trup, dăduse porunci ss se deretice grajdurile domnesti, în care aveau armăsarii de soi
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
ploaia izbăvitoare pentru sufletele lor ostoite de vâlvătaia aprigă a pârjolului războiului. Vasile și Dumitru căutau să nu se-abată de la rând, de teamă de a nu pierde fărâma de hrană. Ridicând ochii spre Sângeap, văzură o mogâldeață, care se poticnea la fiecare pas: Alt ciung, păcatele mele, rosti îndurerat Vasile. De, oftă Dumitru, păcatele oamenilor. Că tare mai suntem păcătoși! D-apoi, ista i Gheorghe! țipă Vasile, frecându-se la ochi, bucuros că presimțirea lui nu a dat greș. Da
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
unei mari firme. Acum e în Mexic de aproape un an. Locuiește aici, în Coatzacoalcos, chiar la hotelul "Margon" și lucrează la "Impex", o mare rafinărie de petrol unde vom merge și noi mâine dimineață. Vorbește o limbă ușor învechită, poticnindu-se uneori. A avut rareori prilejul să discute românește. Asta îmi aduce aminte de o femeie din satul meu plecată în America pe la începutul veacului și revenită într-o vacanță, după cincizeci de ani. Folosea cuvinte pe care oamenii din
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
mezzo del cămin, în care a trebuit să cunosc mașinăria greoaie, butaforică, obscenă, mașina de tocat carne făcută din carne a lume-infern-purgatoriu-paradisului sau a spațiu-timp-creier-sexului, și a trebuit să presimt sfârșitul creșterii. Atunci am fost în vârf, atunci m-am poticnit, în infinita 106 107 mea transgresiune, de un idol barbar și mizer, de o icoană blasfematorie și stridentă, de un strigoi scălâmb numit Lulu. L-am văzut deodată în fața mea, pe vremea aceea, când nu distingeam între mocirlă și lumină
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
după ce poliția a descoperit aseară târziu cadavrul fiului lor de numai 3 ani lângă râul Don...“ Logan apăsă nervos pe butonul radioului, oprindu-l În mijlocul propoziției. — Gerald Cleaver e un nemernic și jumătate, spuse el, privind cum un biciclist se poticnește În mijlocul intersecției, ridică degetul mijlociu și Înjură un șofer de taxi. L-am interogat când a fost cu violurile și crimele din Mastrick. Nu era chiar suspect În acel caz, dar era pe lista de „lichele periculoase“, așa că l-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
privi În camera de zi. Doamna Strichen se clătina Înspre canapea, cu fața la fel de albă ca zăpada de afară. În spatele ei stătea Martin, cu fierul de călat În mână, cu o expresie ciudat de calmă și senină. Mama lui se poticni, apucându-se de pernele prea pline ca să se sprijine, iar Martin păși În spatele ei, și duse În jos fierul Într-un arc nimicitor. Se lovi de partea din spate a craniului ei, iar femeia căzu ca un sac plin de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
și al râsului ei, pentru că de luni de zile n-o mai auzise râzând. Apoi fu prins în îmbrățișare și el, Caligula, cel născut în castrum pe malul Rhenus-ului, care călărea asemenea barbarilor și vorbea minunat greaca veche, dar se poticnea în latină. Și, pe când toți îl mângâiau, iar un senator bătrân spunea înduioșat: „Sângele lui Augustus s-a întors la Roma“, un tribunus îl smulse din mijlocul mulțimii și-i spuse: — Acesta este orașul pe care Tiberius i l-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
familiei sale și care, vicleni și experimentați, încercau să ghicească, pe când el vorbea, ce se ascundea în spatele inocenței lui inofensive. Avea să aibă ocazia să studieze tăcerea și atenția senatorilor, dar în acea zi nimeni nu-și închipuia așa ceva. Se poticni de vreo două ori în timp ce citea, ca și cum ar fi recitat prostește lucruri scrise de alții. Dacă unii simțeau nevoia să se liniștească, s-au liniștit. În cele din urmă, fumul rugului învălui trupul bătrân, acoperindu-l apoi cu totul. Porțile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]