2,294 matches
-
au prevăzut: 13 cranii de cristal. Cel puțin așa spune „legenda” (să-i spunem așa!) răspândită inițial de călătorul britanic Frederick Mitchell-Hedges, în 1927. Mă gândesc eu că, dacă gugulanii noștri din Retezat (dacii) au fost contemporani cu mayașii înainte de Potopul ce a despărțit continentele, înseamnă că supraviețuirea noastră în timp s-ar putea datora inclusiv cunoașterii și utilizării acestor 13 cranii de cristal. Să încercăm, așadar, să deslușim lucrurile! „Indienii seneca vorbesc despre strămoși care au distrus propria civilizație din cauză că
TRĂIM ÎN LEGENDĂ? SAU LEGENDA NE TRĂIEŞTE PE NOI? de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 683 din 13 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351307_a_352636]
-
vedem acum cu ce operăm analizând cartea lui Mircea! Oare care este satul-buric de lume, la care se referă? Adămușul ivirii sale pe lume? Satul, în general, ca formațiune de organizare socială? Sau satul Daciei preistorice, cea de dinainte de Marele Potop, când mările încă nu sfâșiaseră Pământul? Eu cred că, printre rânduri dacă știm să citim, le găsim pe toate, la un loc! E drept, cel care scrie, profesor și militar, adunați într-o singură ființă, se transformă în țăranul simplu
MIRCEA DORIN ISTRATE- SATULE, BURIC DE LUME , CRONICĂ DE MARIANA CRISTESCU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 694 din 24 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351348_a_352677]
-
din cea mai crudă experiență umană, schimonosit de accesele de plâns ne uimește prin trăinicia faptelor asimilate în mintea omului simplu. “Am văzut iadul pe pământ. Trăgeam cu pușca doar să alung moartea; moartea era rusul. Tovarășul meu bun, soldatul Potop Alexandru, și-a prăpădit de tot tăria și s-a împușcat singur în cap, ca sa moară repede. Pe dom’ colonel Gumă l-au luat prizonier sub ochii mei. Priveam din tranșeu, cu cei care mai erau vii, cum l-a
EI AU SUPRAVIEŢUIT MĂCELULUI DE LA COTUL DONULUI de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 694 din 24 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351342_a_352671]
-
nu tăgăduiesc să cred că glonțul acela a trecut pe sub brațul meu în timpul vâslitului și s-a înfipt drept în inima nefericitului meu comandant de grupă”. Și povestitorul încheie cu un oftat adânc: “Așa a fost să fie. Nu la potopul de pe Don, ci la Tisa, aproape de casă”. Moș Nică Paiu ni s-a arătat ca un fulg de om, cu inima la vedere. Atâta energie avea acest bătrân de 40 de chile și numai de-un metru și jumătate, că
EI AU SUPRAVIEŢUIT MĂCELULUI DE LA COTUL DONULUI de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 694 din 24 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351342_a_352671]
-
se citi: “boicot”). * Epilog Zic “pas!”, dom’ „președinte suspendat”! Eu nu plusez pe restul de... mandat Căci după câte-au fost, ce va urma Va fi un rest de...cacealma. * Știu, mi-am pecetluit “norocul”, Căci după Dumneata va fi...Potopul! Sau, mai precis, Apocalipsa... Ei, și? Aproape că...îi ducem lipsa! (Gheorghe Pârlea) Referință Bibliografică: CERTIFICAT...DE „PREȘEDINTE SUSPENDAT” (PAMFLET) / Gheorghe Pârlea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 574, Anul II, 27 iulie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Gheorghe
CERTIFICAT...DE „PREŞEDINTE SUSPENDAT” (PAMFLET) de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 574 din 27 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351417_a_352746]
-
singur, Să zidesc în cuvinte Muntele sfânt. Când ziua și noaptea vor disparea Cu perechi de luceferi din univers, Vă voi chema pe toți cu daruri Să prelungim timpul. Când nimic nu va mai fi de făcut Și va veni potopul Eu voi construi arca, O voi umple cu ce-i viu și se îneacă. Voi o să râdeți și mă veți batjocori, N-am timp muntele sfânt așteaptă. Când apele se vor retrage Nu veți mai fi, Lumea se va înmulți
CÂND de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 342 din 08 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351496_a_352825]
-
stele - petale-n acord lumina-vor Copacii și - mistic - Palatul! atunci când Hristosul a fost răstignit țâșnit-au și sânge și apă din rane: sângele - sferă de foc - a cercuit lumile: văpaie-n furtuni de dojane iar apa botezului nou - în potop s-a năruit până la noi rădăcini: de-aceea se-așteaptă ca flăcări și strop Miri veșnici să fie-n Copaci - nu vecini! ...așteaptă - așteaptă nuntirea de vis fermecat ning cireșii - în Paradis! *** HRISTOS ȘI MAREA jelitul pescărușilor din spume săgeți
CURĂŢENIE DE PRIMĂVARĂ de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 103 din 13 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350794_a_352123]
-
azi cei de sus ne-o vând pe-o mâna de argintii. Coșbuc, în poezia „Graiul Neamului” scrie despre strămoși că: „... au văzut și munți de oase/ și de sânge râuri roșii/ dar din graiul lor nu-i scoase/ nici potop și nici furtuna/ graiul lor de voie bună/nu l-au dat.” Astăzi ni-l dau.. „aleșii" de voie bună. Înțeleg că fiecare limbă evoluează, mai ales datorită tehnologiei. Dar alta este să introduci cuvinte străine în vorbirea simplă creând
LIMPEDE CA APA DE IZVOR de IOAN NICOARĂ în ediţia nr. 1592 din 11 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/350849_a_352178]
-
numit Packithaawi, a tăiat adânc cu cuțitul în scoarța pământului ca să se scurgă apa. Cei din tribul Havasupai (oamenii apei verzi-albastrui), ai căror descendenți mai trăiesc și azi aici (vre-o 300), deasemenea cred că răul a fost scurgerea de la Potop. Referitor la indieni, vreau să menționez că europenii, la sosirea lor pe acest continent, i-au împușcat pe aceștia ca pe potârnichi, până aproape de exterminare, apoi s-au gândit să-i cruțe pe ultimii rămași... pentru a-i avea ca
MARELE CANION de IOAN NICOARĂ în ediţia nr. 105 din 15 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350840_a_352169]
-
Toate Articolele Autorului LA MULȚI ANI MARIN IFRIM! SĂ NE TRĂIEȘTI FERICIT PRIETEN DRAG! Marin Ifrim, poet român, născut la data de 1 decembrie 1955 în comuna Bălăceanu, județul Buzău. BIBLIOTECĂ DIN BIBLIOTECĂ Prietenul vechi că vinul și rar că potopul este bibliotecar îl caut mereu printre cărți el însuși fiind un morman de cărți încât nu mai sunt sigur în care bibliotecă mă aflu mai ales când nu ne-nțelegem mă gândesc că de-o muri cândva din el vor
CARTEA CU PRIETENI XXVI- ASTAZI E ZIUA TA de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 335 din 01 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351006_a_352335]
-
unei “intemperante” verbale, un soi de insistență asupra termenilor concreți, la care se adaugă și un gen de construcții sintactice mai puțin limpezi, dificil de acceptat drept niște formulări viabile (“ Ar fi să cânt sper fiarele-nsetate / Atât de rar potopul de pace le cuvin/ Sunt peșterile oarbe și mă așteaptă goale/ Cu tălpi, zdrelite umbre/ Cum de pereți mă țin/ Neîmpăcata boare, nestinsa rană vie/ Ca strâmba umbră-ntinsă/ Pe coate ca un chin” - Cântec de sete) sau împerecheri de
VICTOR FELEA. JUBILAŢIA TRĂIRII de AUREL AVRAM STĂNESCU în ediţia nr. 337 din 03 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351235_a_352564]
-
de vină oare? De spun ca-i recunosc și că-i iubesc, și a lor nume de-mi răsar pe buze, cu-n dos de palmă mă izbesc pe-obraz Țepeși, Mușatini, Brâncoveni și Cuze. Cu voci ca un amar potop de săbii, s-ațin acuzator la gâtul meu: „când toți pe la biserici se crucesc, de ce e țara fără Dumnezeu?” Mânia arde-n ochii lor când strigă: „noi ne-am luptat cu hoardele stăine. dușmanii țarii, azi, sunteți chiar voi, fiindc-
LECŢIA DE ISTORIE (POEME) de DANIEL IONIŢĂ în ediţia nr. 826 din 05 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345685_a_347014]
-
și-i ia conștiința prizonieră; or golul este exact corespondentul spațial al plictisului”; 21. „pentru Bacovia zăpada este iarnă, moartea existenței. În ciclul determinismului cosmic ea este o regresie unde viața reintră în materie, în starea originală, haotică, a elementelor: potopul”; 22. „Bacovia este ultimul supraviețuitor, singurul care populează cu existență o iarnă”; 23. „această substanță secundă a lui Bacovia, violetul, se află într-un raport de polaritate vis-a-vis de plumb; pe de o parte, precipitatul greu, pe de alta vibrația
DOUĂ LOGODNICE STELARE EMINESCIENE: SVETLANA PALEOLOGU MATTA ŞI LUCIA OLARU NENATI de GEORGICĂ MANOLE în ediţia nr. 794 din 04 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345591_a_346920]
-
Se nasc prea mulți, fără vină, cu dizabilități; Suntem o nație de toate vârstele bolnavă; Nu mai avem speranțe și nici posibilități, Să ne salvăm din naufragiul ce ne-a surprins pe navă. Mai vine un cutremur, un incendiu, un potop Să ne mai spele de mizerii și păcate, Mai de curând un ger năprasnic de la Polul Nord A-nghețat mulți nevoiași plecați pe căi întortocheate. Când o să bată Soarele în gratii, Baronii din celule speră c-or să iasă, Ca să mai râdă
GERUL (VARIANTĂ LA BORFAȘII) de ION I. PĂRĂIANU în ediţia nr. 1467 din 06 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352208_a_353537]
-
aceasta.” Ultima parte a slujbei a fost dedicată botezului. După ce li s-a vorbit credincioșilor de importanța și semnificațiile Bobotezei, le-au fost prezentate cele opt tipuri de botez, așa cum au fost stabilite de Ioan Damaschin „Primul botez a fost potopul, pentru curmarea păcatului. Al doilea botez a fost trecerea evreilor prin mare și prin nor, căci norul este simbolul duhului, iar marea al apei. Al treilea botez a fost botezul legii vechi, numit . Al patrulea este botezul lui Ioan, numit
BOBOTEAZA, SARBATOAREA SFINTIRII APELOR ŞI A CAILOR, PIETROSANI, JUD. PRAHOVA de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1467 din 06 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352211_a_353540]
-
La horn să ascult vijelia,/ Sau zilele mele - tot una/ Aș vrea să le-nvăț simfonia". Modurile verbale folosite exprimă diversele nivele ale situării eului față de plăcerea prezentă în contextul unei fericiri conjuncturale: "Eu nu mă mai duc azi acasă.../ Potop e-napoi și-nainte,/ Te uită cum ninge decembre,/ Nu râde.... citește-nainte". Chiar dacă atmosfera este sumbră ("Nevroză"), poetul are o sumă a plăcerilor: Afară ninge prăpădind,/ Iubita cântă la clavir./ Și târgul stă întunecat,/ De parcă ninge-n cimitir", această
ELEMENTE ALE HEDONISMULUI ÎN POEZIA LUI BACOVIA de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 263 din 20 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356270_a_357599]
-
ÎMBUFNAREA Să nu lăsăm în păsări îmbufnarea Sortite sunt să zboare spre 'nălțime Cuibar clădind în stropi de curățime Dintre pământ și cer, iar întristarea S-alunge lin, c-un fâlfâit de-aripe - Îmbrățișări pe-ntinderile-albastre, Apoi să curgă-n sufletele noastre Potop de floare, murmurul de clipe. În ochi purtăm sclipiri diamantine Și-un crez zidit în lacrima credinței Mai ard tăceri în palma suferinței Ascunse-n taine, înrobind destine. Dar păsările-și fac în noi popasul Smulgând atâtea neștiute-amaruri Sfințindu-ne
POEME ÎN OGLINDĂ (II) de ION VANGHELE în ediţia nr. 410 din 14 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/356298_a_357627]
-
de bucurie, noi dăm dovada existenței noastre, arătăm că suntem capabili să „trăim”. Oare și îngerii plâng? Cunosc ei gustul dulce-sărat al lacrimilor? Mereu m-am întrebat asta. De multe ori, pășesc pe tărâmul lacrimilor, lăsându-mă invadată de un potop de emoții. Închei cu citatul „Lacrimile sunt gheața sufletului care se topește”. Referință Bibliografică: Lacrimile, picături de suflet / Elena Lavinia Niculicea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 286, Anul I, 13 octombrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Elena Lavinia
LACRIMILE, PICĂTURI DE SUFLET de ELENA LAVINIA NICULICEA în ediţia nr. 286 din 13 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356472_a_357801]
-
și tot așa, pana ajung la ultima filă. Volumele mele au, că românul, expozițiune, intrigă, punct culminant și deznodământ. Metaforă mea este desprinderea de realitate și fugă într-un alter ego. Poate să ardă casă, să înceapă bombardamentul, să vină potoapele..., eu când scriu n-aud și nu văd nimic altceva decât lumea în care am evadat. Probabil că de aceea am suportat cu atâta stoicism viața, emigrația, etc... „Toate cărțile mele sunt copiii mei” - Ne puteți da o definiție proprie
DIALOG CU GEORGE FILIP DIN MONTREAL, CANADA, POETUL CARE PRIN CREATIA SA, SFIDEAZA TIMPUL de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 272 din 29 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355918_a_357247]
-
Locul I - Henriette Berge Flori de cireș - ruina unei case caută umbra Locul II - Dan Norea codru defrișat - lângă un ciot putrezit un lăstar stingher Locul III - Valeria Tamaș pe albul zăpezii o singură urmă - pana păsării Mențiune - Oana Bold Potop de stele - ochii căprioarelor sclipesc în noapte Etapa 67 - 2 III 2009 Locul I - Corneliu Beldiman Vară toridă - atârnată de un lanț apa-n fântână Locul II - Dan Norea umbra căpiței - la amiază se-odihnesc două seceri Locul III - Virginia
ROMANIANHAIKU de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 244 din 01 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355989_a_357318]
-
fel ca și Magda Isanos, care își dorește să simtă „beția plantației ce moare inundată”, Petru Lascău știe să dea o înfățișare paradisiacă naturii, menită să indice vitalitate și trăiri intense. Același element acvatic, de data aceasta luând proporții de potop biblic - „potop de vinuri”, „lacrime” - este reluat și în poemul „E prea târziu”, sugerând din nou, abundența, bogăția. „E un exod de mere coapte peste sat/ oștiri de care vin îmbelșugate/ potop de vinuri iară s-a lăsat/ din lacrime
„SEMNĂTURA IUBIRII”, VERSURI CREŞTINE DE PETRU LASCĂU de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 246 din 03 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355990_a_357319]
-
și Magda Isanos, care își dorește să simtă „beția plantației ce moare inundată”, Petru Lascău știe să dea o înfățișare paradisiacă naturii, menită să indice vitalitate și trăiri intense. Același element acvatic, de data aceasta luând proporții de potop biblic - „potop de vinuri”, „lacrime” - este reluat și în poemul „E prea târziu”, sugerând din nou, abundența, bogăția. „E un exod de mere coapte peste sat/ oștiri de care vin îmbelșugate/ potop de vinuri iară s-a lăsat/ din lacrime de soare
„SEMNĂTURA IUBIRII”, VERSURI CREŞTINE DE PETRU LASCĂU de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 246 din 03 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355990_a_357319]
-
element acvatic, de data aceasta luând proporții de potop biblic - „potop de vinuri”, „lacrime” - este reluat și în poemul „E prea târziu”, sugerând din nou, abundența, bogăția. „E un exod de mere coapte peste sat/ oștiri de care vin îmbelșugate/ potop de vinuri iară s-a lăsat/ din lacrime de soare-nsângerate.” Satul lui Petru Lascău este posesorul acelei spiritualități populare pe care Lucian Blaga a definit-o exemplar, atunci când a afirmat: „eu cred că veșnicia s-a născut la sat
„SEMNĂTURA IUBIRII”, VERSURI CREŞTINE DE PETRU LASCĂU de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 246 din 03 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355990_a_357319]
-
și nici răspuns./ Eram un pumn de iarbă și de lut.// Dar din senin, o mână ca o floare/ Îmi încălzea înghețurile frunții/ Și de mireasma ei vindecătoare/ M-am ridicat în șa să spintec munții.// Mă pălmuia în somn potop de șoapte/ Vărsându-mi foc în oase și pe gând/ Și de atunci la orice miez de noapte/ Mă strânge-n brațe muntele urlând.”( Munte urlând) Eul liric se autocontemplă, adesea, ca un însingurat atât față de comunitatea umană ce devine
MAI ŢIN DE VORBĂ CLIPA de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 435 din 10 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354792_a_356121]
-
de lume tot mai singur, mai barbar (Gri). Versurile deschid un tablou sumbru, al singurătății nu depline însă plină de taine, pe care el, ca un inițiat, le deslușește și le destramă căutând eliberarea Pământului de întuneric. Este imposibil pentru că potopul se năpustește asupra fiindului: Prin măhălăli mai neagră noaptea pare ... / Șivoaie-n case triste inundară - / Ș-auzi tușind o tuse-n sec, amară - / Prin ziduri vechi ce stau în dărâmare (Sonet), totul se surpă, negrul înghite decăzutul sumbru al mahalalelor
PREVIZIUNE CATACLISMICĂ ÎN POEZIA SIMBOLISTĂ BACOVIANĂ de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 434 din 09 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354775_a_356104]