593 matches
-
tremură pe claviculă, urcă, palpează pulsul stins al venelor. Pe cuier atârnă o geantă de vânătoare, din piele roșcată, și căciula cafeniu-roșcat. Salvele ploii se întețesc, furia cerului mă caută. În obrazul de argilă roșcată, cu porii mari, se deschid povârnișuri și văi, căderi abrupte, taluzuri tandre, coline arse de vânturi. Văd ceafa viguroasă, lobul îndelung ornamentat al urechii, ascult murmurul pe care îl deapănă, ca un ceasornic înfundat, lunecarea cadențată a trenului. Fruntea rugoasă a femeii, surâsul imaginar ; m-ar
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
strigă. Fugi! Pruncii de acasă și din Runa o să vorbească cu vorbe de-ale tale! Fugi! Tată care poate că nu ești, am grăit eu adânc, dar am zbughit-o fără să mai privesc Îndărăt. M-am trezit pe un povârniș care cobora abrupt și am simțit răcoarea unei ape. Stk, stk, stk! Uriașii alergau la adăpostul copacilor, undeva pe mâna mea tare, și am luat-o la goană În partea cealaltă până ce m-am trezit pe o limbă de nisip
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
pe ea, ne scoate În cel mult două zile la Marea cea mare. - Marea cea mare? - Așa spun bătrânele că-i zice, dar nici ele n-au văzut-o vreodată, ne mărturisi Runa. Când se făcu lumină, ajunseserăm deja pe povârnișul unui munte Înalt. Când și când, priveam Îndărăt, spre câmpiile acoperite de copaci, dar niciodată n-am văzut semne de-ale urmăritorilor noștri. Runa ne-a Îndemnat să mergem pe căi Întortocheate, pășind mai mult pe stâncă și pe pietriș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
Întors. Se miră că nu dau de urmele noastre. - Vinas o să știe, zise Runa. Ticăloasa aia știe mereu până la urmă. O să se Întoarcă de-a lungul malului ca să ne caute. Atunci o să ne găsească urmele. Pfuuuh. Ne-am uitat spre povârnișul care urca pe mâna tare. Era singura cale pe care-o mai puteam urma. - Iar trebuie să vorbești cu Tatăl, Îmi spuse Runa fără să râdă. Am oftat și, de data asta nu i-am mai vorbit tare. Rosteam cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
coate În culcușul lui, doar-doar ar vedea și el ceva. Numai că, deodată se strânseră norii, ca la un semn. Se auziră primele tunete, rostogolindu-se peste munte Înainte să se prăvălească spre noi, puternice și curățind totul În cale. Povârnișul se umplu de fire de apă ce se repezeau la vale. Apoi, stropi grei și deși de ploaie prinseră să cadă asupra noastră, de parcă Tatăl dorea să ne Înece. Pământul s-a făcut clisă. Pășitorii au Început să ni se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
neamuri. Anumite prietenii, zicea el, fac bine. - Ooh, da, făcu Minos și scuipă Într-o parte. Se ridică de pe piatră și mă Îndemnă să vin după el. Era după-amiază, era senin și era răcoare. Îmi arătă satul lui răspândit pe povârnișul muntelui, cu case pierdute printre copacii aceia În care creșteau fructele mărunte ca niște boașe de berbecuț. Dincolo de sat, câmpia acoperită de păduri bogate și grele. Dincolo de pădure, Marea cea mare. Era liniște. De undeva se auzeau copii chirăind: se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
adusese prunci pe lume, dar de data asta se holbă la femeia sa cu ochii umezi. Ne uitarăm de jur Împrejur. Nu erau decât stânci, un pământ roșcovan, și câteva smocuri de iarbă. Cu chiu cu vai, urcarăm pe un povârniș și ne trezirăm pe o câmpie Întinsă cât vedeai cu ochii. Undeva departe: un pâlc de copaci. Începu să bată un vânt rece, iar cerul se acoperi cu nori cenușii. Se porni ploaia. Apoi văzurăm și câțiva fulgi de zăpadă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
lumină, ziceai că nu iese din soare, ci chiar din adâncul nisipului. - Eh, mare Încredere am În tine, măi Krog, măi, căci altfel nu te aduceam să vezi apa noastră ascunsă. O luă pe o potecă ce cobora pe un povârniș abrupt și, după o vreme, ajunserăm la poalele stâncilor, chiar În locul din care Începea nisipul acela nesfârșit. Mai merserăm un timp pe lângă stânci și, deodată, Aban se opri. Se uită la unul dintre tineri, iar acesta dădu deoparte o lespede
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
urcat și am coborât nenumărate coline de nisip și, când să se crape de ziuă, am chiuit toți trei, trezindu-l și pe micuțul Unu care se apucă să plângă. În fața noastră se mai Întindea doar o mică bucată de povârniș molcom Înainte să ajungem pe culmea unei dune. Nu ne-am mai oprit, așa cum ne era obiceiul, ca să săpăm groapa pentru casa din piei și am făcut ultimii pași În fugă. Am ajuns pe culme. Ce-ai făcut, Tată, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
apă la fel cum știi tu să te cațeri printre stâncile cele mai Înalte ca să privești capra neagră, dacă mai faci cumva asta. Se făcuse noapte când am ajuns noi pe Gemeni. Era un ghețar atât de mare! Unul dintre povârnișurile lui molcome se afunda blând În apă, precum un mal de baltă cuminte și, până și Marea cea mare părea să se potolească În preajma lui. Cei ce ajunseseră Înaintea noastră aprinseseră deja primele focuri, iar câțiva ridicau adăposturi din blănuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
a venit un gând bun doar după ce m-am obișnuit cu mirosul - nu puteam să mă odihnesc, le-am spus celor din neamul Cipusik, Înainte să-i văd pe toți ai noștri ajunși pe Gemeni. Am petrecut toată noaptea pe povârnișul molcom al ghețarului, văzând cum luntre după luntre trăgea la malul lunecos. Spre dimineață, apăru și ultima luntre. Logon era palid și avea cearcăne, dar zâmbea precum un copil. Gheața Îi Înghețase În barbă și pe gene, ochii Îi erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
Ne-am uitat În jur și abia atunci am văzut cât de mare era valea - era Într-atât de mare Încât zăceau În ea de-a valma munți Întregi cum sunt cei de pe la noi. Nenumărate ape se repezeau de pe niște povârnișuri pe care abia cum le dezveliseră cețurile și, când privirăm În sus, rămaserăm muți de spaimă. Un munte mai uriaș decât toți se ridica spre cer, acoperit cu o cușmă de gheață ce-ți lua ochii, așa de tare strălucea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
Scept. Călăuzele ne spuseră că nici n-aveam cum să-i vedem, căci valea râului Cenung o pornea de tare departe, din spatele unor munți pe care n-aveam cum să-i zărim de unde ne aflam. Se făcuse miezul zilei când povârnișurile de pe marginea văii se molcomiră. Munții rămăseseră În spatele nostru. La un moment dat, zărirăm undeva În depărtare, strălucirea șerpuitoare a unui râu. - Cenung, ne spuseră călăuzele, dar noi n-aveam ochi decât pentru câmpiile nesfârșite Întinse dincolo de râu. Era o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
spre răsărit, spre mare, spre război, străbătînd văile sudice scăldate În vraja verde și În farmecul auriu al miezului de iunie și În casele unde locuiau oamenii, În văpaia trecătoare a ferestrelor acoperite cu hîrtie. Era prezent pe cîmp, În povîrnișuri și viroage, În văile verzi și domoale ale munților ce se pierdeau În Întuneric, În coamele dealurilor Împurpurate de lumina eternă ce cobora iute spre umbra răcoroasă și spre tăcerea liliachie. Era prezent În misterul uriaș al pămîntului care, după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
frontul principal, iar cîmpia nu era verde, nici Îngrădită, nici iarba cosită. Dogoarea tremurătoare a amiezii strălucea peste pămîntul veșnic și nesfîrșit, peste lanul răscolit cu brutalitate, transformat Într-un morman de vreascuri, iar cu fiecare cîmpie, cu fiecare viroagă, povîrniș sau vad, pămîntul Înainta Într-o zvîrcolire brutală, dulce, nesfîrșită. Atunci Garfield, Arthur, Harrison și Hayes au stat o clipă nemișcați la capătul podului, au privit la amiază sîngele aprins Împroșcat pe grîul călcat În picioare, au ascultat tăcerea tainică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
închis de ziduri” 2. Dezvoltați cu ajutorul textelor și al ideilor principale temele: a. Muntele singuratec; b. Dealurile și bogățiile lor; c. Transilvania, țara de peste munte. Țara Dobrogei “De la Măcin spre satul Greci culmea Pricopanului e așa de pietroasă și cu povârnișuri atât de repezi că nici iarba nu poate să suie pe vârf, necum tufișul sau pădurea. Sudeții, fratele depărtat al Pricopanului, măcar că are culmi de două - trei ori mai înalte, e îmbrăcat cu păduri de brazi până în vârf. La noi
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
dureri și urcă la cer simfonii feerice. Cântecul te însoțește oriunde, în adâncimi de ocnă, în singurătate, înflăcărează inimi. Cântecul doboară pe mișei, cântecul te însoțește în omenești petreceri, cadelniți de leagăn și dor. Cântecul legionar, eternă cuminecătură, urcă grele povârnișuri și te apropie de Dumnezeu. Cântecul legionar te eliberează din strâmtoarea grijilor, cetate inexpugnabilă cu ademeniri stelare, cu adâncuri trăite de strămoși, cu aprinse zări, tulnice care cheamă din adâncuri de genuni și glas de clopot care sună nebiruit. Cântecul
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
Pythia trebuia să fie, obligatoriu, analfabetă a fost genială. Căci ignoranța ei o apropia de rolul de interpretă a zeilor. Ulterior, în felul meu sinuos, am ajuns să mă interesez de oracole fără asemenea ironii, iar azi, dacă aș urca povârnișul de la Delfi, aș avea de pus pietrelor o unică întrebare de răspunsul căreia, totuși, m-aș teme. Cum va arăta, oare, acest an pentru mine? 20. După un anumit număr de pahare de rachiu băute, când se dezlegau limbile la
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
mi-am așezat hainele la oarecare distanță de duș, ca să nu le stropesc, m-am hotărât să mă asigur că nu riscam o vizită inoportună. De pe marginea dealului, am observat că doi bărbați și o femeie suiseră în urma mea pe povârniș și ajunseseră foarte aproape de locul unde mă aflam. Nu-mi dădeau nici o atenție, dar m-am temut că, prin indiferența lor, vroiau să mă păcălească. Poate, așteptau să nu mai fie văzuți de jos ca să mă atace. Am intrat în
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
Un accident cât se poate de regretabil, domnule. A fost pe de-a-ntregul vina mea. Când l-am scos la plimbarea de sănătate de după-amiază - dintr-o neiertătoare neglijență - am scăpat scaunul de sub control și s-a prăvălit pe un povârniș și s-a sfărâmat. S-a izbit de cotețul găinilor. — Dumnezeule! S-a produs vreo stricăciune? — O găină a fost decapitată, domnule. Roddy se uită pieziș la el, ca și cum ar fi încercat să decidă dacă era o glumă. — E-n
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
urmele. Oftă din nou. Ah, ce vremuri fericite! Tabitha îmi plătea chelutuielile. Era primăvară pe Valea Rinului. Am legat o prietenie care, din păcate, nu va dura mult cu un văcar pe nume Fritz: o splendoare de băiat bronzat pe povârnișurile sărutate de soare ale Alpilor germani. De atunci mă topesc după orice băiat în lederhosen. Ajunsesem deja în Islington și coti pe o străduță lăturalnică. Dragă Michael, fii îngăduitor cu amintirile nesăbuite ale unui om bătrân. Cei mai frumoși ani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
mediteranean și cocoțate pe marginea unei creste, incredibil de înalte: aproape în vârf de stancă. Și dintr-o dată în fața mea s-a așternut un spectaculos peisaj urban: oțelăriile și coșurile de fabrici de lângă calea ferată aproape că erau înghițite de povârnișurile abrupte pe care fusese ridicat cu îndrăzneală orașul, cu falange întregi de blocuri turn cățărându-se până în vârf. Nimic nu mă pregătise pentru această frumusețe austeră, ivită pe neașteptate. „Frumusețe austeră“; dar de ce am folosit această expresie? Zugrăveam oare orașul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
o vulpe când intraseră-n Bludenz, ca să cumpere cadouri, și de vișinata bună, cu gust de sâmbure de cireașă, de alunecarea rapidă pe cursta Înghețată a zăpezii pudrate cântând „Hi!Ho! așa a zis Rolly!“ În timp ce coborau ultima pantă Înainte de povârnișul abrupt pe care-l tăiau În linie dreaptă, și apoi depășeau livada din trei mișcări și apoi peste șanț, și de aici pe drumul Înghețat din spatele hanului. Își desfăceau legăturile și scăpau de schiuri dintr-o smucitură și le sprijineau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
o masă gri-cenușie, și-n față - spatele sacoului de tweed al lui Compie și pălăria sa de fetru. Și apoi trecură peste primele dealuri pe care urcau antilopele, pe urmă peste munții cu văi adânci, acoperite de păduri verzi și povârnișuri pe care creșteau păduri de bambus, și apoi iar păduri dese, sculptate pe creste și În prăpăstii, până trecură de munți și se ivi altă câmpie, fierbinte, cafeniu-purpurie, vălurită din cauza căldurii, și Compie se uita Înapoi, să vadă cum zboară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
lui Dosoftei mitropolitul? Nu mai există nici un semn că la 1749 aici în chiliile din jur a fost înființată o școală românească care va ajunge una din cele mai însemnate din Moldova! Toate s-au dus cu multă ușurință pe povârnișul timpului... În dreapta intrării în biserică, cu margini sfărâmate, semn că a fost scoasă din zidul vechi cu târnăcopul, se află vechea pisanie a bisericii, încadrată de un pervaz din piatră pe care cu greu se poate citi o scriere filiformă
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]