573 matches
-
disponibile. Afluenți Bicazului și-au tăiat în zonă propriile chei - cum sunt cele ale "Lapoșului", "Cupașului", "Șugăului" și "Bicăjelului", înfrumusețate de repezișuri, cascade sau serii de marmite. Culmile acoperite de pajiști subalpine se asociază cu petice de vegetație ierboasă pe povârnișuri și terase. Puncte de belvedere se constituie din întrepătrunderi ale stâncăriilor cu pereți cvasiverticali, cu pădurile. Acestea, uneori compacte de molid sau amestecate cu fag, brad sau larice (mai rar), acoperă pante abrupte de conglomerate, în timp ce în fisurile pereților cresc
Parcul Național Cheile Bicazului - Hășmaș () [Corola-website/Science/311820_a_313149]
-
face minuni pentru bolnavii de rinichi. Splinuța după folclor este considerată a fi îngerul păzitor al celor bântuiți de probleme afective. În România crește pe pajiști luminoase, livezi, pe marginea pădurilor, pe terenuri bogate în calcar, în locurile defrișate, pe povârnișuri, în șanțurile cu apă. Florile plantei se pot culege începând din luna iulie și până în octombrie. O recunoaștem după tulpina stufoasă, ornată cu ramificații, cu flori galbene-aurii. Are tulpină păroasă, crește până la 100 cm înălțime, frunzele sunt ovale, îngustate la
Solidago () [Corola-website/Science/311437_a_312766]
-
de metri, numită „Stânca Rolului”, care se înalță deasupra ei ca un prete abrupt, sprijinind, parcă, tăriile cerului. Tăcerile gânditoare ale codrului și liniștea monahală care o înconjoară nu sunt tulburate decât de murmurul izvoarelor care coboară în jurul mănăstirii de pe povârnișurile dealurilor, strecurându-se limpezi și răcoroase printre stâncile de calcar. Greutatea urcușului ne duce cu gândul la Drumul Crucii Mântuitorului, la suferința și jertfa sa pe cruce, la patimile pe care El le-a răbdat pentru noi oamenii. Însă odată
Mănăstirea Călugăra () [Corola-website/Science/312349_a_313678]
-
aceeași ortografie. Nazaretul este așezat în Galileea de Jos, în Munții Nazaretului, dealuri având o înălțime de peste 350 m. Este situat , mai precis, într-o vale înconjurată din toate părțile de aceste înălțimi - la est Muntele Ksulot pe al carui povârniș se află orașul nou Natzeret Ilit, la sud Muntele Prăpastiei, (în ebraică Hâr Hakfitza, în arabă Djebel al Kafza) la vest Muntele Tzameret și la nord Muntele Avihu. Pe marginile apusene ale văii se află cartierul Orașului Vechi și Cartierul
Nazaret () [Corola-website/Science/310509_a_311838]
-
râul Ișnovăț și 2 iazuri cu o suprafață totală de 18 ha. Relieful localității s-a format după regresiunea Mării Sarmatice, dispărute în urmă cu circa 5 milioane de ani. El este variat: șesuri alternând cu coline, văi cu rîpe, povârnișuri, platouri. Valea cea mai mare aparține râului Ișnovăț, care traversează orașul în direcția de la nord-vest spre sud-vest. Dealul Comarnic, care se află în partea de sud-vest a localității, este cel mai înalt din împrejurimi - 190 m.d.m. Clima în zona localității
Ialoveni () [Corola-website/Science/305087_a_306416]
-
cu frunze roșii și arțarii americani, fagul decorativ. Dincolo de conac începe imediat o pantă abruptă, ce duce în parcul de jos.În centrul parcului se află o poiană mare înconjurată de copaci și arbuști de specii exotice pentru Moldova.Pe povîrnișurile de la marginea poienei crește un grup de pini de munte. În partea de jos a parcului se evidențiază trei masive și șapte grupuri de conifere, care ocupă o suprafață de 1,5 hectare pe sectoarele mai ridicate, deaceea se văd
Țaul, Dondușeni () [Corola-website/Science/305161_a_306490]
-
întemeietor al satului - Luca, iar Bănari de la boierul Bănariu care deținea aici moșii întinse. Originea numelui Iugani, însă, nu este cunoscută. Documentar este menționat într-un act de la 3 iunie 1429, apoi la 24 aprilie 1520. Satul este așezat pe povârnișul dealului, acoperit cu păduri și numai la est și sud se întrerupe printr-o vâlcea cu pârăiașul numit "Valea Bănarului". Potrivit recensământului din 1817 în sat au fost înregistrați 35 capi de familie în care locuiau 100 bărbați și 85
Lucăceni, Fălești () [Corola-website/Science/305230_a_306559]
-
central-nordic al Munților Vrancei, delimitat la nord de Putna și la sud de valea Bălosu. Pe lîngă aceste aspecte, formațiunile geologice sînt afectate sensibil de deformări tectonice: falii, flexuri, decroșări etc. Unele linii de fracturi se evidențiază în peisaj prin povîrnișuri ori abrupturi, care mărginesc creste propriu-zise. Tot de tectonică sînt legate și mișcările seismice actuale, deosebit de frecvente în zona Vrancei. Acestea își au originea în marile energii degajate de dinamica unor microplăci litosferice ce se conjugă în fundamentul Carpaților Curburii
Munții Vrancei () [Corola-website/Science/306310_a_307639]
-
Calimorpha quadripunctaria și Morimus funereus sunt incluse în Anexa a II-a Directivei Habitate și în Convenția de la Berna. Principalele tipuri de habitate prezente în Munții Măcinului sunt: pajiștile pietroase, calcaroase sau bazofile cu Alysso-Sedion albi, pădurile de Tilio-Acerion pe povârnișuri, grohotișuri și viroage, panțele de rocă silicioasa cu vegetație casmofitică, pădurile de fag Luzulo-Fagetum, pădurile termofile de Farxinus angustifolia și pădurile de stepa eurosiberiana cu Quercus sp (incluse în Anexa I a Directivei Habitate) precum și: stepe continentale, păduri de fag
Munții Măcin () [Corola-website/Science/306314_a_307643]
-
cascade și multe varietăți de praguri. Există stânci din calcar și cremene. "VĂGĂUNA LUPILOR" Este adâncă și greu accesibilă din cauza pantelor abrupte. A fost pe timpuri cuib de lupi. Deosebit de pitorești sunt esiturile calcarelor sarmațiene, care încadrează partea superioară a povârnișurilor între niște stânci de forme bizare. În zilele cu vânt stăncile emit niște sunete destul de melodioase, din care cauza au fost denumite inițial "Harpa Eoliană". "LA TREI CRUCI" Se află În partea de nord-est de comună Rudi județul Edinet, pe
Rudi, Soroca () [Corola-website/Science/305246_a_306575]
-
recurbează dendritic spre valea principală, creând culmi orientate pieziș spre Râmnicu Vâlcea. În partea de nord, la est de Olt și contactul cu Masivul Cozia - alcătuit din gnais ocular, rocă foarte rezistentă, dar cu anumite însușiri specifice la eroziune, prezintă povârnișuri abrubte cu microrelief extrem de variat asemănător celui carstic - se întâlnește cea mai mare depresiune, Jiblea, fiind o depresiune de contact rezultată de pe urma unei eroziuni diferențiale, iar la vest de Olt, succesiunea benzilor de relief se repetă într-o formă mai
Subcarpații Vâlcii () [Corola-website/Science/314563_a_315892]
-
această dorință în ciuda schimbării decorului epic. În culegerea sa de folclor, Tit Bud insera o notă în cuprinsul glosarului referitor la termenul "buhași" = “brad bătrân; la munte, colibele se acopereau cu scoarțe de buhași ce se aduceau din provol (= vale, povârniș). Dacă păcurarul moare în munte, nu-l aduc în sat să-l îngroape, ci îl acoperă cu scoarță de buhași și așa îl bagă în gropa lui gătită” Obiceiul, cândva generalizat și ținut în mod necesar (nu opțional), anulează orice
Locul înhumării în „Miorița” () [Corola-website/Science/314216_a_315545]
-
(numită popular călugărița) este o insectă din familia "Mantidae". Se întâlnește în lunci, stepe, la liziera pădurilor, preferând povârnișurile uscate și însorite. Capul este triunghiular, articulat mobil. Aparatul bucal de tip rozător. Antenele sunt lungi, filiforme. Picioarele sunt bine dezvoltate, cele anterioare fiind înzestrate cu spini. Aripile anterioare sunt înguste și tari, iar cele posterioare late, membranoase, în stare
Mantis religiosa () [Corola-website/Science/313418_a_314747]
-
mic de materiale terigene (aleurito-nisipoase). Aceste depuneri conțin cochilii de moluște, resturi fosilizate de-arici de mare, de bureți, cochilii de octracare, foraminifere mai ales de numuliți. Depunerile neogene sînt dezvoltate pe întreg teritoriul raionului, ele ies la suprafața pe povîrnișurile abrupte ale văilor și ravenelor. Sînt alcătuite din roci sedimentare de origine marină și continentală aparținînd seriei mocine si celei pliocene. Grosimea lor nu depășește 750 m. Vîrsta absolută a acestor depuneri este apreciată de la 16 pînă la 1,5
Raionul Nisporeni () [Corola-website/Science/297500_a_298829]
-
sondă spațială) și de asemenea prima sondă care a vizitat mai multe planete. Mariner ne-a oferit primele imagini de aproape cu suprafața lui Mercur,acoperită în abundență de cratere de impact dar și alte caracteristici geologice cum ar fi povârnișuri abrupte care au fost explicate prin efectul de micire al planetei ca urmare a răcirii miezului de fier. Din nefericire, datorită duratei sale orbitale, Mariner 10 nu putea să observe decât o singură față a planetei care era luminată la
Mercur (planetă) () [Corola-website/Science/296585_a_297914]
-
Biharia. Temperatura medie lunară cea mai scăzută se înregistrează în luna ianuarie (-1,3 °C), iar cea mai ridicată este caracteristică lunii iulie (19,4 °C). Clima și microclima regiunii este influențată de particularitățile locale: orientarea culmilor muntoase și a povârnișurilor, adâncimea văilor, gradul de acoperire cu păduri, etc. Un rol deosebit îl constituie ascensiunea maselor de aer vestice pe pantele Munților Apuseni, care provoacă o mare varietate în valoarea și regimul factorilor climatici. Media anuală a cantității de precipitații este
Vașcău () [Corola-website/Science/297219_a_298548]
-
în peșteri mici de piatră, în despicăturile de conglomerat și calcar, de regulă pe malul râurilor de munte. Se întâmplă ca perechi de lăstuni de casă să se alăture coloniilor de lăstuni de mal și să ocupe câteva găuri în povârnișurile argiloase, lărgind în prealabil intrarea în gaură. O dată cu înmulțirea construcțiilor din piatră, majoritatea lăstunilor de casă au trecut la „casă nouă”, cuibărindu-se pe pereții caselor și pe sub poduri. Spre deosebire de rândunici, lăstunii de casă preferă pereții exteriori ai clădirilor, nu
Lăstun de casă () [Corola-website/Science/317234_a_318563]
-
toate vămile resemnării ca și prin sitele ruginite ale cenzurii, Niculae Gheran dăduse deja un suculent volum de memorialistică («Sertar», 2004). Însă de acum amintirile și figurile care-i populează foșnitor memoria și-au dat drumul de-a binelea pe povârnișul literar. Ce personaj pitoresc, duhliu, parșiv, magnetizant! Ce hedonist hipnotizat de cearcănele mateine ale «Crailor» de altădată, surfilate prin acribia și reveriile dandyste ale lui Radu Albala! Ce amestec intens condimentat de sarcasm și ghidușie, de sentimentalism și acid ironic
Niculae Gheran () [Corola-website/Science/315585_a_316914]
-
că, dacă au avut vreodată contacte cu arabii, acestea au rămas sporadice și probabil ostile. Denumirea de Tenerife este apropiată de Tanezruft din Algeria și Tenere din Niger, desemnând în limbile berbere podișuri. În 1878 francezul René Verneau descoperă pe povârnișurile de la Los Balos inscripții libice care apropie guanșa de berbera tamașekă sau sahariană. Dar astfel de inscripții originale se găsesc numai în insulele El Hierro și Gran Canaria, astfel că majoritatea etnologilor consideră că guanșii propriu-ziși nu aveau scriere, inscripțiile
Guanși () [Corola-website/Science/320059_a_321388]
-
100 km față de Chișinău, 7 km față de or. Rezina. Platforma industrială a uzinei de ciment este amplasat în valea râului Ciorna, la altitudinea de 50 m, mărginit la nord-est și la sud-vest de dealuri cu înălțimea de 100-150 m și povârnișuri de 40°. Râul Ciorna (afluentul de dreaptă al Nistrului) se scurge la distanța de 100 m de la atelierul ardere în direcția nord-est. Suprafața totală a uzinei este de 213,88 ha. Fabrica de ciment din Rezina a fost dată în
Lafarge Ciment Moldova () [Corola-website/Science/320822_a_322151]
-
cuarțoase. La Sărata Monteoru industria extractivă este prezentă printr-o mină de petrol. Turismul beneficiază atât de pe urma stațiunii Sărata Monteoru, cât și de pe urma obiectivelor din arealul Pietroasele-Năeni, sau a accesului la podgorii - Drumul Cramelor. Satele pomi-viticole, răspândite în special pe povârnișurile sudice și sud-estice ale Dealurilor Istriței, pot susține activitatea turistică pe tot timpul anului prin oferirea după perioada recoltării, de preparate rezultate din struguri și fructe. La sud și sud-est se află porțiunea Buzău - Mizil - Albești-Paleologu din DN1B/ E577 (Ploiești
Dealurile Istriței () [Corola-website/Science/323111_a_324440]
-
datează aproximativ din aceeași perioadă ca și schimbările majore aduse bisericii. Din zidul de incintă nu se mai păstrează nici meterezele și nici drumul de strajă. Zidul de apărare are formă ovală și se adaptează terenului. În nord este un povârniș care coboară spre Târnava, în vest este un sanț adânc, partea din sud și din est este apărată de un turn masiv pătrat unde era și poarta, ca și de o clădire dreptunghiulară cu două etaje, aceasta a fost demolată
Biserica fortificată din Brateiu () [Corola-website/Science/326679_a_328008]
-
îngropați în numeroase locuri:cimitirul Trumpeldor din Țel Aviv, sătul (kvutza) Kineret pe malul lacului Kineret (unde sunt mormintele unora din personalitățile sionismului socialist), cativa în cadrul proiectului eșuat al lui Menahem Ussishkin pentru un „panteon național” în peștera Nikanor de pe povârnișului sudic al Muntelui Scopus din Ierusalim, etc etc. În anul 1934 liderul sionist Menahem Ussishkin a organizat reînhumarea lui Leon Pinsker în peștera Nikanor de pe Muntele Scopus, apoi în 1941 el însuși a fost îngropat acolo, conform voinței sale. Cand
Muntele Herzl () [Corola-website/Science/326677_a_328006]
-
moscheea și sanctuarul Cupolei Stâncii. Însă, dat fiind locul marginal pe care îl deținea Ierusalimul în acea vreme în cadrul lumii musulmane, a scăzut și interesul pentru Muntele Templului. În epoca mamelucă arabii au construit mai multe arcuri de supradenivelare pe povârnișurile muntelui, în partea dinafară a Zidului de apus. Aceste arcuri au devenit suportul unor noi construcții în sectorul dintre strada Al Wad (în ebraică Hagay, a Albiei) și Muntele Templului, ceea ce a făcut ca Zidul de apus să fie până
Muntele Templului () [Corola-website/Science/325011_a_326340]
-
-l să prefere simplul mod de a împinge săniile . Pericolul acestor condiții nefamiliare și-a făcut simțit prezența când, pe 11 martie, un grup ce se întorcea dintr-o încercare de a atinge Capul Crozier a rămas blocat pe un povârniș plin de zăpadă în timpul unui viscol. În încercările lor disperate de a se refugia, un tânăr din grup, George Vince, a alunecat pe marginea unui versant, murind. Cadavrul său nu a fost niciodată recuperat; o cruce ridicată în cinstea sa
Expediția Discovery () [Corola-website/Science/325047_a_326376]