25,546 matches
-
altfel nu poate fi înțeles gustul pentru narativ, descoperit odată cu al patrulea volum. Narativitate (remarcată și de Alexandru Condeescu), discursivitate anecdotă, personaje - după modelul literaturii romanești de secol XVII, judecînd și după titlurile tipice, așezate și ele în chip de "povestire" - sînt noile structurări ale poeziei lui Virgil Mazilescu în cartea din 1983. Alegerea narativității și a mai marii coerențe nu aduce simplitate și claritate discursului poetic, el rămîne la fel de baroc, sofisticat și abscons, dar ceea ce era gest teatral, artificial pînă
Fascinația legendei by Georgeta Drăghici () [Corola-journal/Journalistic/12849_a_14174]
-
Petrovna Gromoslavskaia, învățătoare dintr-un sat apropiat. Intră în cercurile literare ale vremii și încep să-i apară în reviste primele lucrări. De asemenea, împărtășește prietenilor intenția de a scrie un roman despre cazacii de pe Don. În 1926 își adună povestirile apărute în reviste în volumul Povestiri de pe Don și începe să lucreze la romanul Pe Donul liniștit, în stanița Vioșenskaia în care se va stabili definitiv. În 1927 încheie prima parte a romanului, iar în anul următor pe cea de-
Cât de liniștit e Donul? by Carmen Brăgaru () [Corola-journal/Journalistic/12818_a_14143]
-
apropiat. Intră în cercurile literare ale vremii și încep să-i apară în reviste primele lucrări. De asemenea, împărtășește prietenilor intenția de a scrie un roman despre cazacii de pe Don. În 1926 își adună povestirile apărute în reviste în volumul Povestiri de pe Don și începe să lucreze la romanul Pe Donul liniștit, în stanița Vioșenskaia în care se va stabili definitiv. În 1927 încheie prima parte a romanului, iar în anul următor pe cea de-a doua, publicată în foileton. În
Cât de liniștit e Donul? by Carmen Brăgaru () [Corola-journal/Journalistic/12818_a_14143]
-
pe front unde scrie reportaje și începe un nou roman, Ei au luptat pentru patrie, rămas neterminat. În 1945 este decorat cu Ordinul "Marele Război pentru Apărarea Patriei". Între 1949 și 1960 reia lucrul la Pământ desțelenit. În 1956 publică povestirea Soarta unui om. În 1961 este ales în CC al PCUS. În satul pe care nu a vrut să-l părăsească pentru Moscova i se dezvelește un bust încă din timpul vieții. Cu numele lui se denumesc străzi, cooperative etc.
Cât de liniștit e Donul? by Carmen Brăgaru () [Corola-journal/Journalistic/12818_a_14143]
-
Tudorel Urian Volumul Marianei Codruț, Ul Baboi și alte povestiri, este un fel de versiune în proză a Plumb-ului bacovian. Într-un soi de Yoknapatawpha cu specific românesc (teritoriu denumit, deloc întîmplător, "Sumbria"), totul stă sub semnul nefericirii. Norii grei apasă în permanență asupra localității, nici o rază de soare
Cartea dezamăgirii by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12848_a_14173]
-
alterează iremediabil și relațiile dintre soți. Ocupați pînă peste cap de profesii tot mai acaparatoare, dezamăgiți de prozaismul strivitor al vieții (de familie), aceștia ajung să se mulțumească cu surogatele de afectivitate oferite de pasagerele relații extraconjugale. Existența personajelor din povestirile Marianei Codruț se află într-o definitivă stare de suspendare. Fiecare dintre eroii autoarei pare să aștepte ceva. Un telefon de la copii sau iubit(ă), o întîmplare capabilă să introducă un fior de viață în ternul cotidian al vieții. O
Cartea dezamăgirii by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12848_a_14173]
-
convingerea nesmintită că totul e în regulă: întunericul gros, mirosul de lapte ușor ars plutind peste sat și mama veghează. Poate și Dumnezeu, își spuneau, și Dumnezeu, sigur, dar El era ceva mai departe..." (p. 172) Ul Baboi și alte povestiri de Mariana Codruț este o carte sensibilă și tristă. Autoarea, cunoscută în primul rînd în calitate de poetă, dovedește prin scrierea acestui volum că stăpînește bine tehnica povestirii și mai ales că este o atentă observatoare a tranziției, înțelegînd, ca nimeni alta
Cartea dezamăgirii by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12848_a_14173]
-
Dumnezeu, sigur, dar El era ceva mai departe..." (p. 172) Ul Baboi și alte povestiri de Mariana Codruț este o carte sensibilă și tristă. Autoarea, cunoscută în primul rînd în calitate de poetă, dovedește prin scrierea acestui volum că stăpînește bine tehnica povestirii și mai ales că este o atentă observatoare a tranziției, înțelegînd, ca nimeni alta, dramele oamenilor în această perioadă de schimbare a regulilor jocului la nivelul societății. Lumea Marianei Codruț este lumea sacrificaților tranziției, a acelor oameni pentru care schimbările
Cartea dezamăgirii by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12848_a_14173]
-
face clar, transparent pentru cititorul dezorientat în enorma abundență și diversitate de materiale. Bineînțeles interesul textelor variază foarte mult în funcție de personalitatea "emitentului", de împrejurările descrise: unele poartă amprenta unei fine intelectualități ca cele extrase din Jurnalul lui Alice Voinescu sau povestirile vii ale lui Ionel Dobrogeanu-Gherea, unul dintre acompaniatorii favoriți ai lui Enescu (alături de care a cântat peste 400 de concerte), mărturiile unor rude, discipoli, colegi sau mărturiile naive, dar sincere ale unor foști angajați (șoferul, menajere) țărani de la Tescani etc.
Totul despre George Enescu by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/12838_a_14163]
-
redactarea la Iași, unde se afla refugiat în ultimul an de război, și până în martie 1919, când manuscrisul e gata pentru tipar, la București. în Avertisment, un fel de prefață a cărții, autorul își numește de câteva ori narațiunea drept "povestire" ("povestirea unei agonii zbuciumate, zvârlită pe hârtie într-o grabă înfrigurată"), dar în final schimbă categorisirea, oricum foarte discutabilă, cu aceea de roman: Dacă totuși pe alocuri cartea pare un roman, de vină este numai viața - care, orice s-ar
Calvarul lui Liviu Rebreanu – romanul unei disculpări (I) by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12854_a_14179]
-
la Iași, unde se afla refugiat în ultimul an de război, și până în martie 1919, când manuscrisul e gata pentru tipar, la București. în Avertisment, un fel de prefață a cărții, autorul își numește de câteva ori narațiunea drept "povestire" ("povestirea unei agonii zbuciumate, zvârlită pe hârtie într-o grabă înfrigurată"), dar în final schimbă categorisirea, oricum foarte discutabilă, cu aceea de roman: Dacă totuși pe alocuri cartea pare un roman, de vină este numai viața - care, orice s-ar zice
Calvarul lui Liviu Rebreanu – romanul unei disculpări (I) by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12854_a_14179]
-
Ion - aparținând aceluiași interval de creație. în "avertismentul" la Calvarul, autorul își declară (în virtutea unei convenții) intervențiile operate pe manuscrisul recuperat de la personajul său: a schimbat numele reale cu altele inventate, a suprimat pasajele parazitare care "îngreuiază fără folos mersul povestirii", a îndreptat stângăciile stilistice "și, în sfârșit, spre a înlesni citirea, am grupat povestirea în capitole cu titluri pe care le-am desfăcut iarăși în părți numerotate". Se vădesc deci planul și minuțiozitatea constructorului, care își va dovedi măiestria arhitecturală
Calvarul lui Liviu Rebreanu – romanul unei disculpări (I) by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12854_a_14179]
-
unei convenții) intervențiile operate pe manuscrisul recuperat de la personajul său: a schimbat numele reale cu altele inventate, a suprimat pasajele parazitare care "îngreuiază fără folos mersul povestirii", a îndreptat stângăciile stilistice "și, în sfârșit, spre a înlesni citirea, am grupat povestirea în capitole cu titluri pe care le-am desfăcut iarăși în părți numerotate". Se vădesc deci planul și minuțiozitatea constructorului, care își va dovedi măiestria arhitecturală în viitoarele romane. Cu toate că redactat extrem de rapid, autorul ține să-și etaleze supravegherea atentă
Calvarul lui Liviu Rebreanu – romanul unei disculpări (I) by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12854_a_14179]
-
nici vaierele de doliu, dar i se simt pretutindeni palpitațiile vijelioase, atotcuprinzătoare. Trece peste om, îl calcă în picioare, i se încuibează în inimă, îl stăpânește și, în cele din urmă, îl aruncă în ocna morții". Lectura morală a ficțiunii Povestirea sau romanul nu vor depune mărturie despre măcelul fizic, despre "zdrobirea trupurilor", ci despre "strivirea sufletelor", mai exact despre "suferințele sufletești șcareț rod îndelung temelia vieții". Explicitarea orientează foarte bine lectura, în sensul unei suferințe morale, deci al unei drame
Calvarul lui Liviu Rebreanu – romanul unei disculpări (I) by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12854_a_14179]
-
spre care năzuise din toate adâncimile sufletului său, s-a deschis o prăpastie - atâta tot". Întregul roman nu va fi deci altceva decât confesiunea unui învins, adresată unei posterități incerte, scrisă de-a lungul unei nopți, înainte de a se sinucide, "povestirea unei agonii zbuciumate, zvârlită pe hârtie într-o grabă înfrigurată, în ultimele ceasuri ale scriitorului". Un manuscris însângerat e recuperat ca o mărturie acuzatoare pentru un timp nefast: "în urma poetului mort de bunăvoie a rămas un teanc de file stropite
Calvarul lui Liviu Rebreanu – romanul unei disculpări (I) by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12854_a_14179]
-
V. Voiculescu pare a simți permanent nevoia de atestări, de confirmări răspicate ale harului său scriitoricesc. Poate că în această ordine de idei trebuie gîndit modul în care "s-a încercat" ca prozator, cînd a trimis ca orice simplu debutant povestirea Capul de zimbru revistei Provincia din Turnu-Severin. Participă astfel la un concurs obișnuit de creație literară și, în primăvara lui 1947, primește un premiu pentru cea mai bună nuvelă. Este interesant că președintele juriului, prozatorul Victor Papilian, nu-și poate
Noiembrie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/12278_a_13603]
-
ce nu-i stă deloc în fire!), poetului consacrat și dramaturgului cu piese jucate pe scena Naționalului li se alătură un prozator cu totul original, cu nimic îndatorat lor. Experimentalist învederat, V. Voiculescu supune și epicul aceleiași neostoite vis formativa. Povestirile fabuloase, "basmele" învăluite în misterul unor candori și erezii absolut aiuritoare trădează în Voiculescu un neîntrecut creator de instantanee: Dionis din Sakuntala joacă tenis cu Fräulein Lotte pe o pajiște din creierii munților. Scena, de un "pitoresc livresc" neverosimil, își
Noiembrie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/12278_a_13603]
-
pentru a-l lichida. De aceea, Sey Mondy își povestește viața confidentului său fotograf într-o permanentă stare de pândă și cu mâna pe un pistol ascuns într-un buzunar. E o situație epică de tensiune menținută pe tot parcursul povestirii. Romanul unei confesiuni se transformă repede în romanul unei călătorii. Marele Călător e un aventurier fabulos, trăindu-și viața în continuă peregrinare ca un alt Ulise sau ca un alt Don Quijote - mituri culturale de care ține însă să se diferențieze
Viața ca o călătorie imaginară by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12281_a_13606]
-
un alt Don Quijote - mituri culturale de care ține însă să se diferențieze. Își câștigă existența fie cântând (tot mai răgușit cu trecerea timpului), fie făcând scamatorii cu cărțile de joc, fie - când nu are încotro - îndeplinind munci ocazionale. La suprafața povestirii, persistă foarte atractive nuclee ale unor întâmplări pitorești sau exotice din cele mai îndepărtate colțuri ale lumii. Pleacă din Paris, unde lasă o Madeleine exasperantă prin devotament. La Barcelona se îndrăgostește de Lucia-Dolores, subjugată de flamenco și o pierde ca
Viața ca o călătorie imaginară by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12281_a_13606]
-
unui continent înconjurat de ocean. Pe platoul tibetan, cu un vultur alături, detestă etica lui Kant și utopia lui Saint-Simon. În Kenya călărește o zebră domestică, alergând de parcă ar zbura. Exotismul, aventurismul extrem alternează cu episoade de basm sau de povestire SF. Curiozitatea lectorului e pe deplin satisfăcută la acest nivel al unei narativități luxuriante și eliptice în fragmentarismul ei bine gândit ca un puzzle narativ. Povestirea călătorului e un rezumat subiectiv al lumii, o sinteză foarte personală cu substrat filosofic
Viața ca o călătorie imaginară by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12281_a_13606]
-
alergând de parcă ar zbura. Exotismul, aventurismul extrem alternează cu episoade de basm sau de povestire SF. Curiozitatea lectorului e pe deplin satisfăcută la acest nivel al unei narativități luxuriante și eliptice în fragmentarismul ei bine gândit ca un puzzle narativ. Povestirea călătorului e un rezumat subiectiv al lumii, o sinteză foarte personală cu substrat filosofic. Din romanul unei călătorii, Saludos se transformă în romanul unei aventuri spirituale, o anunțată aventură a cunoașterii. Nu e întâmplător că Sey Mondy abandonează la douăzeci
Viața ca o călătorie imaginară by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12281_a_13606]
-
mărturisind în final interdicția: "Numai după ce am rătăcit multă vreme pe străzi și mi-am venit în fire, mi s-a părut că înțeleg tâlcul acestei uluitoare întâmplări. Dar n-am îndrăznit să-l mărturisesc nimănui, și nici în această povestire nu îl voi destăinui. Viața mea și așa a fost îndestul de încercată în urma tainelor pe care d-na Zerlendi m-a îndemnat să le cercetez, fără să aibă dezlegarea doctorului..." (p. 78). Naratorul are vocația de a face perceptibil
Puterea de seducție a ficțiunii by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12306_a_13631]
-
experimentare șugubeață". Spiritul polemic al autorului iese însă la iveală și în preferința pentru anumite genuri sau direcții. "Criticii scurte" (cronicii) îi corespunde, în mod firesc, proza scurtă, a cărei resurecție Cornel Regman o trâmbițează solitar (v. O școală a povestirii românești contemporane. Promoții noi, În spectaculoasă revenire de formă: schița! sau Se poartă iarăși genul scurt) într-un secol când suflarea scriitoricească autohtonă se întreabă alarmată "de ce nu avem roman?". Mai mult, revenirea la roman îi pare cronicarului o "recădere
Critica de a doua zi by Adrian Terian () [Corola-journal/Journalistic/12302_a_13627]
-
iarăși genul scurt) într-un secol când suflarea scriitoricească autohtonă se întreabă alarmată "de ce nu avem roman?". Mai mult, revenirea la roman îi pare cronicarului o "recădere", de vreme ce "edificiul romanului nostru se înalță și azi pe un strat considerabil de povestire". Criticul devine astfel un ceasornicar migălos care demontează mașinăriile romanești pentru a da la iveală componentele nuvelistice: în Ucenicul neascultător, "George Bălăiță, nuvelist prin vocație și povestitor prin har, construiește atomizant cinci ansambluri autonome și complet diferite unul de altul
Critica de a doua zi by Adrian Terian () [Corola-journal/Journalistic/12302_a_13627]
-
pentru a da la iveală componentele nuvelistice: în Ucenicul neascultător, "George Bălăiță, nuvelist prin vocație și povestitor prin har, construiește atomizant cinci ansambluri autonome și complet diferite unul de altul", în timp ce Daniel Bănulescu ne-ar oferi, în alt roman, "șapte povestiri de întinderi și ponderi diferite". și dacă Regman nu găsește în epică povestiri și schițe, niște arcuri și rotițe narative tot descoperă el; important e ca mecanismul să meargă. De aceea, păcatul capital al unei opere nu este, pentru vechiul
Critica de a doua zi by Adrian Terian () [Corola-journal/Journalistic/12302_a_13627]