898 matches
-
numeroase romane, interesante, nu toate izbutite integral, și un volum de proză scurtă, al cărui titlu amuzant și, așa zicând, de modă veche, cu intenție desigur, Fragmente din năstrușnica istorie a lumii de gabriel chifu trăită și tot de el povestită, spune multe despre conținut: amintiri, evocări, portrete, întâmplări, toate de un haz fără pereche, la care puțini se așteptau. După cum nu știu câți ar mai fi pariat pe revenirea lui Chifu la roman. Și ce roman! Intitulat Punct și de la capăt, romanul
La aniversară by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/2707_a_4032]
-
o joacă a oamenilor mari. Și astfel poate fi înțeles romanul lui Cătălin Lazurca. E o joacă de-a cultura ce persiflează cultura „mare“, o joacă de-a misterul, de-a societățile secrete și, dincolo de toate, o joacă de-a povestitul, care captează încă de la început. Degajarea și lipsa de încrâncenare cu care curge povestea îl individualizează pe autor printre prozatorii buni ai zilelor noastre. Există, dincolo de joaca literară propriu-zisă, un demon al cruzimii ce conferă energie și farmec unei povești
Agenda2005-38-05-timp liber () [Corola-journal/Journalistic/284221_a_285550]
-
va rămîne singur, hrănindu-se din propria-i mizerie, meritîndu-și soarta de tată și protector al acestor insecte murdare. Nu împlinisem încă douăzeci de ani. Aș fi putut trăi pînă la adînci bătrîneți îndeletnicindu-mă cu exchibiții de genul celor povestite mai sus și poate că mi-ar fi fost mai bine. Naiba știe. Nici asta nu mă frămîntă, ce ar fi fost dacă... Acum știu că atunci aveam în față primul meu cititor. Unul complet neavizat, desigur, dar să mă
Oameni și insecte by Radu Aldulescu () [Corola-journal/Journalistic/14334_a_15659]
-
impactul anonimului cu numele (Jorj Turgea povestește pentru că l-a cunoscut pe Antonescu, Pipoton povestește despre tăietorul de lemne Voloșil care l-a cunoscut pe Stalin) și este supusă succesiv „controlului de calitate“ al auditoriului; primul care verifică adevărul celor povestite este chiar cel care povestește (Pipoton îl pune pe Voloșil să-i relateze de două ori același fapt, îl întreabă despre înfățișarea omului politic pe care l-a cunoscut), a doua instanță este auditoriul („nu mințea, interveni doctorul Udrescu, emoția
Constantin Țoiu, o retrospectivă critică by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/3205_a_4530]
-
în domeniu. Din perspectiva lingvisticii textului și a analizei discursului, întrebarea principală este în ce măsură povestirea viselor are trăsături specifice, mărci lexicale sau gramaticale, formule sau modalități de organizare care să o individualizeze între alte discursuri narative. Asemenea trăsături există, deși povestitul viselor e în multe secvențe perfect confundabil cu relatarea unei întîmplări adevărate, a unei experiențe personale, a unui film sau a unei cărți (eventual cu subiect fantastic). într-un articol pe această temă ("Dream-reporting discourse", în Text, nr. 4, 1984
Realism politic și fantezie poetică by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/15810_a_17135]
-
serviciul militar. Cînd, în 1934, și-a publicat India a precizat în prefață: "Cartea aceasta nu este nici un jurnal de călătorie, nici un volum de impresii, nici unul de amintiri. Cuprinde o serie de fragmente asupra Indiei; unele scrise pe loc, altele povestite mai tîrziu, alte cîteva detașate dintr-un caiet intim. Nu este, deci, o carte unitară asupra Indiei. În ceea ce mă privește, cred că o asemenea carte nu poate fi scrisă decît după șase luni de ședere în India: după trei
India lui Eliade by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/18085_a_19410]
-
apărută la Budapesta, și pe care am dori să o citim și în românește; un articol polemic al lui Livius Ciocârlie) fiindcă a citit și i-au plăcut grozav cele două volume anterioare coordonate de Smaranda Vultur. Istorie trăită, istorie povestită (Ed. Amarcord, 1997), avînd ca temă experiențele de viață ale deportaților în Bărăgan din 1951-56, și Lumi în destine (Nemira, 2000), cu mărturii despre relațiile interculturale din zonă - interesează și impresionează atît prin informație, cît și prin adevărul uman relatat
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16794_a_18119]
-
Mami, niște trăscău nu mai avem prin clondirele alea? Mersiu și gata, mi-am amintit: ay, mamă, ce meci! Noroc cu combinata Nicoliță/Cernea, altfel galacticii Realului erau prin plopi... Meci fain de tot, transmis de Pro Tv, în condițiile povestite mai sus, cu execuții teh-nico-tactice de ghinisbuc, în frunte cu demonstrația galacticului Ivan Helguera, care a trimis mingea peste poartă de la 5 centimetri, realizare unică prin fantasticul ei, ceea ce m-a și obligat să recunosc în cli-pa aceea că logica
De la teve adunate... by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/10127_a_11452]
-
ceilalți importanți ruși, de textele cărora v-ați atins atât de inoportun, inadecvat și lipsită de responsabilitate. Nu, nu ați dat variante românești de poezie, ci doar, stângaci, ați încercat să povestiți... poezia, care, se știe, nu se lasă nicidecum povestită. Oricum, foarte puțin aduce a literatură. Și, pentru a-i da, totuși, cititorului o idee, o scânteie de edificare asupra acestui text al Marinei Țvetaeva (e din grupajul „Versuri despre Moscova”), scris la 16 iulie 1916, îndrăznesc să propun versiunea
Necunoaștere și iresponsabilitate (Despre unele „traduceri“) by Leo Butnaru () [Corola-journal/Journalistic/3518_a_4843]
-
o veritabilă obsesie a actualei ediții; de altfel, e și primul an în care s-a înființat și funcționează un "Departament de istorie" al Festivalului, care are de studiat un drum de peste o jumătate de secol. Aici ar fi de povestit (tot scurt) o mișcătoare seară omagială, în memoria lui Maurice Pialat și Daniel Toscan du Plantier, care au murit la începutul lui 2003 (primul de tristețe că nu mai filmează, al doilea de epuizare zicea Gilles Jacob, președintele Festivalului). Pialat
Ciao, Federico! by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/13879_a_15204]
-
puternic impregnat cu referiri la filozofi ca Plotin, Heidegger, Kierkegaard etc., la scriitori ca Dostoievski, Camus, Balzac, Iorga etc., la tablouri de Velasquez, Dali, Holbein etc. Sentințele, cugetările, întreaga cohortă gnomică e adesea introdusă ca o concluzie la un eveniment povestit, amintind de Istoria ieroglifică a lui Dimitrie Cantemir. Poate fi, de asemenea, citit și ca roman. În această afirmație, deloc gratuită, atât ca argumente, cât și ca manieră de lucru, am găsit un sprijin și în unele considerații critice ale
N. Steinhardt și genul eseistic by Adrian Mureșan () [Corola-journal/Journalistic/3787_a_5112]
-
poveștii unui martor ocular și se poate ghici că, pentru o conferință, cam plictisește, însă dă o idee despre instituția prelecțiunilor populare. Vremea lor trecuse, dar secolul valida, încă, forma asta de cultură și atitudine. A veni să asculți istorie povestită, în interpretarea unui scriitor, fără doar și poate, e unul din "sacrificiile" care ne despart de ei, de oamenii anilor 1880. Nu singurul.
Paralele inegale by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9150_a_10475]
-
nici o perspectivă încurajatoare. Mă gândesc nu doar la marii scriitori clasici, ci și la scriitorii care au avut, în mod cert, vieți ce-ar merita descrise într-o carte. Am încercat, în joacă, să-mi imaginez biografiile câtorva dintre ei ,povestite" și interpretate de câțiva critici tineri de azi. Riscând să-i înfurii, aș propune o scurtă listă: Luminița Marcu despre C. Argetoianu. Daniel Cristea-Enache despre Alice Botez. Paul Cernat despre M. Blecher. Simona Sora despre Andrei Pleșu. Costi Rogozanu despre
Trădarea jurnaliștilor by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10036_a_11361]
-
festivă și ordinul sînt "faze" ale acestui tip de comunicare (în plan social, politic, cultural) în care recunoaștem - vorba unui poet din alt timp - chiar miezul unui ev aprins (peste ani, va putea fi vorba, în adevăr, despre Istoria comunismului povestită pentru bolnavii mintal): "Orice propoziție spusă într-o stare festivă devenea idee. Orice discurs, oricît de confuz, ținut în-tr-o stare festivă se transforma într-un nucleu concentrat de idei, într-o comunicare oraculară, din care mult timp, cei ce au
Poezia și proza lui Matei Vișniec by Ioan Holban () [Corola-journal/Imaginative/14822_a_16147]
-
la Muzeul de Istorie Germană. Vladimir Ilici avea vreo cinci metri bronz veritabil ar fi putut escalada cu ușurință zidul unde se pîndeau Cain și Abel eu la cei aproape doi ai mei păream un pitic din Albă ca Zăpada povestită copiilor care trebuie să afle în sfîrșit de ce mărul e așa de important în istoria lumii. Tatăl meu dinspre mine - cum îmi place să glumesc cînd nu mă aude nimeni - s-a născut în capitalism și a murit în capitalism
Poezie by Nicolae Coan () [Corola-journal/Imaginative/3649_a_4974]
-
de sufletul meu, de gîndirea mea, de năzuințele mele, de singurătatea atîtor ani petrecuți, de fapt, într-o falsă viață, cu false năzuințe, în visări care aveau forța creării unei identități care era a mea. De viața mea era vorba, povestită ca o mărturisire. M-am trezit că am realizat un roman real, cu personaje a căror taină o descifrasem mărturisind realitatea propriei mele vieți. Am terminat romanul în cea mai austeră recluziune în care mă afundasem. Am încheiat drama eroinei
Evocări spontane by Ioana Postelnicu () [Corola-journal/Imaginative/13845_a_15170]
-
timp divergente și complementare, de nedespărțit. * * * Și nu e totul. Romanul se naște din aceste evocări ale Ioanei, intersectate de scene și momente din existența cotidiană a spitalului psihiatric. Trecutul reînviat de ea este însă unul foarte apropiat, între timpul povestit și timpul povestirii distanța cronologică este aproape neînsemnată. Deși brutal, accidentul (sau pseudo-accidentul) care o aduce la ospiciu nu produce o ruptură în viața Ioanei. Nu separă cele două perioade, ci le unește, iar azilul este o prelungire a lumii
Romanul unei lumi deraiate by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Imaginative/11727_a_13052]
-
și suntem gata să-l credem; în plus, el are în mînă, cum aflăm ceva mai tîrziu, o dovadă concretă a existenței lui Aubrey, scrisoarea cu pecetea în formă de sfinx. Actul lui ultim, care se situează nu în timpul acțiunii povestite, ci în acela al spunerii/scrierii ei (1914, deci, și nu 1907), constă în arderea acestei probe, într-un gest de subminare intenționată a propriei credibilități; singura probă pe care o mai poate invoca acum e memoria personală, de a
Recitind Remember by Matei Călinescu () [Corola-journal/Imaginative/14139_a_15464]
-
partid cred că este o temă foarte importantă. Noi ne pregătim pentru prezidențiale. PNL trebuie să aibă un candidat bine poziționat în competiția dintre PNL - PDL, pentru că, până la urmă, vrem să promovăm candidatul cel mai puternic, nu pe cel mai povestit. Și, atunci, interesul major al PNL este să aibă un candidat puternic: cu o imagine bună, cu șanse bune. Totodată, mi se pare corect și satisfăcător pentru democrația internă din partid, ca discuțiile să pornească de jos, din organizații și
Iohannis: Îmi doresc să fiu președintele României. Am șanse rezonabile să-l bat pe Ponta by Iordachescu Ionut () [Corola-journal/Journalistic/29789_a_31114]
-
aseamănă "cu o aerogara", tonurile unui cîntăreț pe strada sînt "că o caterinca dintr-o plumbuita poezie bacoviană", fiordurile norvegiene sînt "împlîntate ca niște hangere în coastele stîncoase ale vestului scandinav", munții, tot acolo, "au o domolire de șaga nordică, povestita la focul unei sobe, într-o noapte polara" etc. Uneori, călătorul, în plină emoție (și asta, mai ales, în Țară Sfîntă), caută metaforă: "Poliedru din piatră, painjeniș de coloane căutînd lumină celesta, căpățina de Golgotă în care sînt înfipte cruci
Voluptatea povestitorului by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/17535_a_18860]
-
în lumea literară se zvonea că editorul intervenise în text și voiam - trebuia - să verificăm această rău-voitoare zvonistică) și nici nu a admis, la multele presiuni făcute asupră-i, să-i citeze, în prefață, pe N. Ceaușescu și consoarta sa. Povestite azi, aceste izbînzi par aproape ridicole. Dar noi nu lucram, ca editori, în vremuri normale. Toată zbaterea noastră se încadrează perfect în ceea ce numim "rezistență prin cultură". Și, prin strădania noastră a tuturor, România acelor decenii nu a fost - cum
Editura Minerva de odinioară by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16335_a_17660]
-
capacitatea să admire o perfectă întocmire a cuvintelor fără să ia în considerație valorile afective "topite" în sensul lor. Remarca îi aparține lui Tudor Vianu care, într-un articol publicat în Gîndirea imediat după moartea scriitorului, redă o întîmplare relevantă povestită lui de către Ion Barbu. Istorioara - o anecdotă despre Mateiu, ca atîtea altele - îl înfățișează pe "ultimul Caragiale" nu numai în postura unui om de spirit din speța umorului rece, dar și "în actul unei adevărate profesiuni estetice de credință". Întîlnindu-l
Martie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/11919_a_13244]
-
Henry James caracteriza o femeie ca fiind frumoasă fără a fi frumoasă), cu o participare mereu reținută. Inducem din text că naratorul s-a născut în jurul anului 1900 (deci cu aproximativ 30 de ani înaintea autorului) și că viața lui povestită se desfășoară între această dată și 1927, cu puțin înainte de moartea profesorului Vasile Pârvan, evocat (cum își ținea el cursurile enorm de populare, vorbind ore în șir, cu ochii închiși, despre tăcere sau despre singurătate!) de către unul din personaje, Nicos
O capodoperă de tinerețe by Matei Călinescu () [Corola-journal/Imaginative/14252_a_15577]
-
în același plan pe hîrtie: oameni și umbre, glasuri, tăceri." Mai greu de dedus decît înșiruirea evenimentelor istorice în lumea ficțională a romanului, e vîrsta naratorului, distanța temporală de la care povestește (care i-ar permite cititorului să distingă între vîrsta povestită și vîrsta povestirii). Uneori această distanță pare mare, alteori ea pare apropiată de cei 27 de ani pe care-i are naratorul la sfîrșit, după cam trei ani de la întoarcerea din Germania. Poate că această indeterminare e secretul tonului poetic-reflexiv
O capodoperă de tinerețe by Matei Călinescu () [Corola-journal/Imaginative/14252_a_15577]
-
cu o "femeiușcă destul de agreabilă", un fel de prostituată, tocmai în perioada marii lui iubiri pentru Ama?) O interpretare posibilă a minciunii naratorului ar fi că el manifestă pe această cale, deși indirect, puterea sa de a interveni în acțiunea povestită, de a-i determina cursul, de a o manipula. Pe de altă parte, în roman există alte numeroase mărturii directe ale puterii povestitorului, mărturii care definesc caracterul autoreflexiv al narațiunii. De aceea eu aș interpreta diferit sensul acestei minciuni: ea
O capodoperă de tinerețe by Matei Călinescu () [Corola-journal/Imaginative/14252_a_15577]