2,756 matches
-
Luiza Săvescu Cândva, demult, doi călugări cutreierau pământul. Povestitorii relatează diferit întâmplarea. Când îi numesc Li si Wu, când - pur si simplu - Cel mare si Cel mic, sau Cel tânăr si Cel bătrân, în sfârsit, Cel care urmează calea inimii si Cel care urmează calea intelectului. Un lucru este
Krzysztof Cżyzewski (Polonia) O poveste despre coexistență by Luiza Săvescu () [Corola-journal/Journalistic/6300_a_7625]
-
mai bătrân, fără să stea prea mult pe gânduri, o luă pe femeie pe umeri și o trecu pe malul celălalt, traversând râul. Femeia i-a mulțumit (unii pretind chiar că i-ar fi strâns mâna călugărului, dar nu toți povestitorii merg până-ntr-acolo încât să susțină această versiune) și și-a continuat drumul, iar cei doi călugări - pe al lor. Aici, din nou, avem versiuni diferite ale poveștii: unii sugerează că, după numai cinci minute, călugărul mai tânăr i-
Krzysztof Cżyzewski (Polonia) O poveste despre coexistență by Luiza Săvescu () [Corola-journal/Journalistic/6300_a_7625]
-
duce spre fructiera cu citrice acre, spre însorita grădiniță din centru, spre apa ce picură și șușotește incestul, binecuvântarea, plecarea, dă spre chiliile închise, ce conțin : hârtii ? crime ? monede ? Vino și povestește, negresă bătrână, tu jurnalistule, tu poetule, tu modest povestitor de pe stradă, tu surdomutule, depozitar al înfrângerilor mele, deschide-ți sufletul și povestește, fiică prizonieră a memoriei mele, bătrână infirmă, gândaci de arhivă, uși scârțâitoare, singurătate și greață, persoane și lucruri enigmatice, povestiți ; strat de praf așternut pe piane dezmembrate
Carlos Drummond de Andrade - Mari poeme by Dinu Flămând () [Corola-journal/Journalistic/4904_a_6229]
-
el. Poate că peste 50 de ani Creangă nu va mai fi citit, în schimb textele lui Călinescu despre el vor fi, și acest detaliu va fi îndeajuns ca să-i asigure posteritatea. E un privilegiu de rang providențial ca un povestitor rustic să aibă norocul de un critic al cărui condei să-l ridice pe muchia unei epopei biografice cu timbru irepetabil. În enumerarea amănunțită și riguroasă a opiniilor pe care succesivele generații de critici le-au rostit despre Creangă, Eugen
O minune de povestitor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5268_a_6593]
-
ordin intelectual. Iorga scrie că marea șansă a lui Creangă a fost că, nelăsîndu-se molipsit de cultura orașului, nu și-a alterat limba după imboldul ei mimetic. Pe scurt, de Creangă nu s-a lipit nici un atom de etos citadin, povestitorul fiind o natură ingenuă de esență curat țărănească, de unde și uimitorul spectacol de limbă pe care îl oferă. Dacă s-ar fi cultivat, Creangă ar fi nimerit într-o limbă hibridă și anostă, de mediocră gazetă literară, așa cum se simte
O minune de povestitor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5268_a_6593]
-
vorbească în prefață despre „relectura fascinantă a operei crengiene“ întreprinse de Eugen Simion. Inițiativa cea mai plină de interes a lui Eugen Simion mi se pare și mie că este aceea de a-l fi legat pe naratorul Creangă, pe povestitor, de „provocările biograficului”, într-un spirit apropiat de acela în care criticul o făcuse mai demult, în studiul său masiv dedicat jurnalului și „autoficțiunii”. „În acest context - scrie în prefață Mihai Cimpoi - remarcăm observația judicioasă că Amintiri... este o autoficțiune
Alt Creangă by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/5301_a_6626]
-
neputință de prins într-o formulă. Epigonii înșiruie etichete, cheamă în scenă personaje plate, axate pe o trăsătură care se reține din ele. Alecsandri singur este distribuit într-o varietate deconcertantă de „meserii”: de îndrăgostit șugubăț, în manieră folclorică, de povestitor care ține cheile fabulosului, de meșter de legende istorice. Având, în toate, o tehnică de pastelist. Ștefan este „zimbru sombru și regal”, însă ceea ce Alecsandri scoate din încordarea istoriei sunt „dulci icoane”. Dridri trăiește o dramă, banală, poate, dar antrenând
Tinerețea lui Alecsandri by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/5303_a_6628]
-
din ce pricini? Și așa mai departe. Florin Iaru fructifică această șansă până la capăt. Căci, dincolo de calitățile strict prozastice despre care am vorbit până acum, Fraier de București reprezintă un generos memorial al generației lui Florin Iaru. Să nu uităm, povestitorul nu-i un oarecine. E unul din cei mai valoroși poeți contemporani. A scris Cântecele de trecut strada (1981), La cea mai înaltă ficțiune (1984) și Înnebunesc și-mi pare rău (1990). A fost unul din cei patru fab ai
Poeme și schițe by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5315_a_6640]
-
întâmplare relatată de generalul Ivolghin! Coincidența e, în sine, memorabilă. Numai că autoarea Lumii ca ziar merge și mai departe. Căci, la Dostoievski, se mai întâmplă ceva. Scena cu pricina nu e genuină. Nastasia Filippovna îl dă de gol pe povestitor: cu cinci zile înainte, citise, în L’ Indépendance Belge, o istorie exact la fel. L-a citit Caragiale pe Dostoievski? Nici nu contează prea mult. „Povestea din Bùbico și, mai ales, bizarul ei final e tot de prin gazete” (p.
O interpretare strălucită by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5464_a_6789]
-
trecut de la debutul său (1904), înregistrăm o singură schimbare majoră de perspectivă. Despre Sadoveanu s-a scris mult, dar s-a scris cam la fel. Judecând la rece, nu avem, asupra operei lui, decât două mari abordări. Una, care avantajează povestitorul spontan, cu ascendență arhaică, dotat cu un uimitor instinct al limbii române. Cealaltă, încă în vogă, care descoperă, îndărătul acestor caracteristici, un fond cultural impresionant. O a treia, cum spuneam, se lasă încă așteptată. Poate nu foarte mult. În colecția
Sadoveanu pentru toți by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5145_a_6470]
-
se dovedește cât se poate de modern. În cealaltă prefață, însoțind de data aceasta un cuplu de romane realiste (Baltagul și Cazul Eugeniței Costea), Nicolae Manolescu mai deconspiră o prejudecată critică de cursă lungă. Aceea că Sadoveanu e fundamental un povestitor și abia accidental un romancier: „Cu o singură excepție, și ea la începuturile lui Sadoveanu, a lui Henric Sanielevici, absolut toți criticii au văzut în Sadoveanu un povestitor de modă veche și un baladist popular, ceea ce i-a determinat să
Sadoveanu pentru toți by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5145_a_6470]
-
o prejudecată critică de cursă lungă. Aceea că Sadoveanu e fundamental un povestitor și abia accidental un romancier: „Cu o singură excepție, și ea la începuturile lui Sadoveanu, a lui Henric Sanielevici, absolut toți criticii au văzut în Sadoveanu un povestitor de modă veche și un baladist popular, ceea ce i-a determinat să caute în cele câteva romane propriu-zise (cum sunt, de exemplu, acestea din volumul de față) substratul mitic, tradiția, poezia, misterul și ambiguitatea.” Or, și în Baltagul, și în
Sadoveanu pentru toți by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5145_a_6470]
-
că autorul s-a grăbit să înghesuie între coperți fragmente care se resping din incompatibilitate de gen. Ce rămîne însă în urma acestui tom inegal, de pestrițătură literară clădită după regula mozaicului, e aplecarea mărturisitoare a autorului. Nicolae Radu e un povestitor cu vădită ușurință verbală, care își descrie, cum poate, greșelile și greșiții biografiei sale.
Scoriile trecutului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5147_a_6472]
-
imaginară și alegorică a sentimentelor amoroase, atunci Islanda ar putea fi imaginea reală, la scara de unu la unu, a dragostei de literatură și a pasiunii cititului, ambele adevărate „sporturi naționale”... Se povestesc multe despre islandezi, ei înșiși sunt mari povestitori. De altfel,deviza Salonului Sagenhaftes Island, (epitetul german, în traducere, înseamnă „miraculos”) conține particula de referință, definitorie, a produsului literar specific național - saga. O antologie incluzînd interviurile și fotografiile alb-negru a 22 de autori islandezi contemporani este o cheie oferită
Pe drumul cărții - De la Göteborg la Frankfurt pe Main by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/5173_a_6498]
-
E uimitoare - chiar cu un îndelung exercițiu de istoric și, deopotrivă, ficționar, obișnuit să lege lucrurile și să le speculeze potrivirile - puterea de observație și libertatea de mișcare, prin istoria mare și mică, din sala tronului și din alcov, a povestitorului Snagovului, o comunitate (ca să nu zic o țară!) întro mănăstire. Loc de cumplită penitență, de osânde, de intrigi, și mărturia vie că trecătoare sunt ale lumii toate și că despărțiri de moarte pot sfârși într-o paradoxală comesenie din care
Afară din București by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/5332_a_6657]
-
Revăzut, Palmele lui George Chiper are aceeași forță imprimată de relatarea în priză directă, aproape liniară, fără inflexiuni, dar cu un relief dramatic care se construiește atât de bine din poveste. Scenariul este de o maximă simplitate pentru că așază un povestitor în fața camerei, un povestitor care o ignoră total, dirijat hipnotic de evocarea unei tragedii. Remarcabilă aici este forța poveștii de a scoate în evidență personajul, ceea ce ar fi de dorit să vezi în lungmetrajele românești, o replică, o poveste scurtă
Filmul românesc la Coimbra și Porto by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5231_a_6556]
-
Chiper are aceeași forță imprimată de relatarea în priză directă, aproape liniară, fără inflexiuni, dar cu un relief dramatic care se construiește atât de bine din poveste. Scenariul este de o maximă simplitate pentru că așază un povestitor în fața camerei, un povestitor care o ignoră total, dirijat hipnotic de evocarea unei tragedii. Remarcabilă aici este forța poveștii de a scoate în evidență personajul, ceea ce ar fi de dorit să vezi în lungmetrajele românești, o replică, o poveste scurtă în care ai definit
Filmul românesc la Coimbra și Porto by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5231_a_6556]
-
ale glorioasei Uniunii Sovietice. Pe nume, Kuru. Cu multă acribie și cu ingenios discernământ critic, Cornel alesese cele mai strașnice peripeții din aventurile eroicului Kuru, care de mic încă era mare în fapte. Kuru în sus și Kuru în jos, povestitorul tadjik, bașkir sau kirghiz nu se mai sătura să ni-l arate în toate ipostazele sale, pomenindu-l întotdeauna pre mândrul său nume. Râsetele noastre la lectura peripețiilor prin care trecea Kuru acesta spărgeau tăcerea reculeasă a locurilor. Bravii clujeni
La nouăzeci de ani neîmpliniți by Nicolae Balotă () [Corola-journal/Journalistic/6691_a_8016]
-
implică și cititorul în efortul său de a da o nouă formă istoriei prin construirea unei narațiuni ce încarcă memoria unui eveniment cu un redutabil potențial literar. Actul de a nara naște astfel memoria unei istorii, iar atunci când unul dintre povestitorii lui Federman dezvăluie în Dubla trăire că ,,totul este acolo, neghiobilor, în cuvinte, povestitor și poveste, supraviețuitori și victime, uniți într-un singur design", el sugerează că realitatea unui eveniment devine concretă doar atunci când li se permite cuvintelor să își
Cum să vorbești despre ceea ce nu poți să vorbești? by Pia Brînzeu () [Corola-journal/Journalistic/6720_a_8045]
-
construirea unei narațiuni ce încarcă memoria unui eveniment cu un redutabil potențial literar. Actul de a nara naște astfel memoria unei istorii, iar atunci când unul dintre povestitorii lui Federman dezvăluie în Dubla trăire că ,,totul este acolo, neghiobilor, în cuvinte, povestitor și poveste, supraviețuitori și victime, uniți într-un singur design", el sugerează că realitatea unui eveniment devine concretă doar atunci când li se permite cuvintelor să își dezvolte întreaga lor potențialitate. Dimensiunea cinetică a textelor lui Federman distruge linearitatea convențională a
Cum să vorbești despre ceea ce nu poți să vorbești? by Pia Brînzeu () [Corola-journal/Journalistic/6720_a_8045]
-
vaste metanarațiuni și să creeze o complementaritate discursivă triplă: din perspectivă temporală, intratextualitatea lui Federman se bazează pe complementaritatea băiat/tânăr vs. adult/bătrân, din perspectivă spațială Franța este opusă Americii, în timp ce din punct de vedere narativ personajele iau locul povestitorului și invers, într-un joc al perspectivelor în același timp rațional și irațional, creând o serie de personalități multiplicate la infinit ca rezultat al diverselor poziții, mai mult sau mai puțin avantajoase, unde sunt situate din punct de vedere narativ
Cum să vorbești despre ceea ce nu poți să vorbești? by Pia Brînzeu () [Corola-journal/Journalistic/6720_a_8045]
-
prin propria structură, prin natura inconfundabilă a personalității lui. Dar în el se întîlnesc, de fapt, două personaje. La prima vedere, acestea par antagonice, însă ele reușesc să fuzioneze perfect în plan creator. Pe de o parte, el este un povestitor, are o enormă poftă de a nara, de a introduce interlocutorul într-un univers dens și foarte bine cartografiat, în vreme ce, pe de altă parte, este speriat de propria lui tentație de a fabula. Din această pricină, el duce imaginea către
Un dialog despre Ilie Boca la Galeria Eleusis by Oana Olariu () [Corola-journal/Journalistic/6743_a_8068]
-
conceptualizată drept "inteligență centrală" - constituie singura sursă de preluare a informației narative, oglinda unde "se reflectă", în ultimă instanță, realul), impunînd, în teoria critică, ideea că acela care relatează povestea nu este identic cu acela care o scrie. Mai mult, povestitorul - ca și scriitorul - are autonomie intelectuală și morală . E o ființă vie, cu tabieturi, interese și limitări. Povestea lui nu poate fi, în consecință, "adevărată" ori "completă", dar personalitatea sa, crede James, merită tot interesul. Capodopere jamesiene precum Daisy Miller
Portretul unui reflector by Codrin Liviu Cuțitaru () [Corola-journal/Journalistic/6746_a_8071]
-
precocele savant, cum se știe, în timp record: între 27 septembrie 1888, data înscrierii, și 19 decembrie 1889, momentul susținerii licenței. Succesul acesta răsunător, care a uimit realmente lumea intelectuală din capitala Moldovei, avea să fie umbrit de moartea fabulosului povestitor, la înmormântarea căruia a ținut să fie prezent și tânărul de douăzeci de ani. La puțin timp după aceea, N. Iorga își începe lunga și prodigioasa carieră în ale scrisului, propunându-și să atragă atenția asupra sa, prin cel puțin
N. Iorga, primul exeget al lui Ion Creangă by Cristian LIVESCU () [Corola-journal/Journalistic/6626_a_7951]
-
după tiparul ancestral; fie pentru a angaja o comparație cu P. Ispirescu sau Delavrancea, autori cărora le este superior ca simț al limbii, fiindcă scrie țărănește, într-o "limbă specială, nervoasă, sacă"13); sau pentru a-l proiecta în orizontul povestitorilor de tip folcloric, al "culegătorilor" autentici, cu mențiunea că el rămâne "un iute la limbă și slobod la gură", "plămădind frazele, cercând efecte de sonoritate" 14) - într-o specie literară care merită reevaluată, adusă în sfera de atenție a cercetării
N. Iorga, primul exeget al lui Ion Creangă by Cristian LIVESCU () [Corola-journal/Journalistic/6626_a_7951]