3,904 matches
-
Dunării, ale dragostei, ale însingurării, ale pasiunilor pentru fizică în Facerea Lumii, văzute și nevăzute, în experimentele chimice în care soluția pentru ziua de mâine era următorul vers de la mijloc sau de la început, aplecarea spre studiul atent al peșterilor și prăpăstiilor și rocilor și scheletelor trecute și viitoare din geografia sufletului lor. Nelămurit niciodată de ce zboară păsările, de ce foșnesc lanurile, de ce zarea e un hău imens, de ce sunt elev de liceu, pentru că eu am vrut să fiu acolo și atunci să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
ne vedeam trăind în trecut. Numai că eu și Mihai Dinu, elevii de atunci, vedeam ce se întâmplă acum, când noi ne priveam odată cu Magiștrii Mascați. Dacă Moise despărțise Marea Roșie, noi dislocasem apele timpului de-a stânga și de-a dreapta prăpastiei, Oceanul Cerului. Pe fundul canionului cu pereți netezi, timpul, ca un rău de munte. Prin apele limpezi ne vedeam mormolocii de atunci privind spre păsările de acum, obosite de zbor. Magiștrii mascați n-aveau cum să afle că, deja elevi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
abia în clipa în care, după ce-i comandase lui Hugo o Catedrală a iubirii și Hugo i-o și înălță ce-i drept după un an și ceva, în culori vii toate pasiunile, jurămintele, pulsațiile inimii, ploile gândurilor care prevedeau prăpastia despărțirii, aisberg-urile uitării, hotărât să nu mai facă nimic pentru a-și dovedi tenacitatea sentimentelor. Any observă Catedrala, îi aprecie arhitectura un amestec între baroc și neoclasicism -, dar amendă gestul entuziast al lui Gustav cu o observație atât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
cunoaște mari transformări, iar România se va alătura încet, încet lumii occidentale. Dreptul liberei circulații fiind garantat de noua constituție, orice cetățean va avea posibilitatea să obțină un pașaport cu care să poată călători oriunde în lume. Puțin cîte puțin, prăpăstiile care ne separă acum de celelalte națiuni civilizate se vor astupa cu repeziciune, pentru că românii vor avea în sfîrșit ocazia să-și pună în valoare numeroasele lor calități și talente peste hotare, acolo unde pînă acum au fost foarte puțin
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
ai comunismului nu erau cei pe care-i știam noi. Cel puțin ăia nu erau deghizați, zice Dendé, aici e o problemă cheie a istoriei, întotdeauna mascații ăștia, fardații, cosmetizații neamului ne-au dus la dezastru, ne-au împins în prăpăstiile cele mai negre în care o națiune europeană putea fi împinsă, asta e cea mai mare nenorocire, Curistule, că repetăm la nesfîrșit povestea fără să ne mai săturăm de ea. Ce să-i faci dacă nu vrem să ne învățăm
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
drum din cauza lor. Nu am pierdut niciodată din vedere scopul pe care mi l-am propus la început". OAMENII FĂRĂ BANI NU FAC DIN BOGĂȚIE O NECESITATE ABSOLUTĂ Închipuie-ți că mergi printr-o pădure și ajungi pe marginea unei prăpăstii. La aproximativ 15 picioare distanță de margine, în jos, se vede o poșetă din care se ițesc cîteva bancnote de 5 dolari. Începi să cobori atent în prăpastie. Deodată îți pierzi echilibrul și, cu ultimele puteri, te agăți de niște
Calea spre independenţa financiară. Cum să faci primul milion de dolari în şapte ani by Bodo Schäfer [Corola-publishinghouse/Administrative/903_a_2411]
-
Închipuie-ți că mergi printr-o pădure și ajungi pe marginea unei prăpăstii. La aproximativ 15 picioare distanță de margine, în jos, se vede o poșetă din care se ițesc cîteva bancnote de 5 dolari. Începi să cobori atent în prăpastie. Deodată îți pierzi echilibrul și, cu ultimele puteri, te agăți de niște rădăcini. Cea mai plauzibilă alternativă este să te străduiești să ajungi din nou sus, pentru a elimina riscul unei răniri grave. Dar dacă în locul poșetei ar fi o
Calea spre independenţa financiară. Cum să faci primul milion de dolari în şapte ani by Bodo Schäfer [Corola-publishinghouse/Administrative/903_a_2411]
-
cu totul alte întrebări. Nu îți vei mai pune problema dacă să cobori sau nu. Nici nu ți-ar da prin gînd să lași copilul acolo și întrebarea care s-ar pune este: "Cum o voi scoate pe fetiță din prăpastie?". Ajutorarea fetiței devine o necesitate absolută. Vedem în nenumărate rînduri că oamenii de succes se situează pe poziția celui care spune "trebuie". Ei își iau angajamente în public și, la un moment dat, declară: "Vedeți prăpastia asta? După ce voi coborî
Calea spre independenţa financiară. Cum să faci primul milion de dolari în şapte ani by Bodo Schäfer [Corola-publishinghouse/Administrative/903_a_2411]
-
scoate pe fetiță din prăpastie?". Ajutorarea fetiței devine o necesitate absolută. Vedem în nenumărate rînduri că oamenii de succes se situează pe poziția celui care spune "trebuie". Ei își iau angajamente în public și, la un moment dat, declară: "Vedeți prăpastia asta? După ce voi coborî, fie mă veți vedea făcîndu-vă semne cu mîna din partea cealaltă a ei, fie mă veți culege mort de pe fundul ei". Oamenii care au acumulat mari averi nu sînt exemple perfecte de disciplină. Ei fac numai ce
Calea spre independenţa financiară. Cum să faci primul milion de dolari în şapte ani by Bodo Schäfer [Corola-publishinghouse/Administrative/903_a_2411]
-
activist- Pozdare exclus din partid-Pozdare urmând liceul și institutul și devenit inginer-Pozdare reprimit în partid -Pozdare inginer-șef și director general al uzinei-Pozdare schimbat din funcție în urma unui incident), se distruge atotstăpânitoarea surpriză romanescă, dispare capacitatea hipnotică a diegezei; o prăpastie se cască astfel între romanul clasic și noul tip de antiroman.“ George Morărel are mult umor. Păcat că acest umor este involuntar. Solemnitate inadecvata În volumul său Sonete 1 (prefață de A.I. Brumaru, Brașov, 2006), Adrian Munteanu este solemn de la
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
Silvana devine soția unui bărbat lipsit de sensibilitate și posesiv, Ivan. Ori de câte ori el își manifestă, în stilul lui brutal, dorința de a face dragoste, ea simte o repulsie și nu-i poate îndeplini dorința. Între cei doi se cască o prăpastie. În mod fatal, femeia se îndrăgostește de alt bărbat, Dragoș, dar și apropierea de el este dificilă: „Accept să luăm masa împreună. Nu vreau decât un ceai. Ard. Habar n-am cât pricepe el din mine. În expresia privirii lui
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
Îndelung Iubitorul ți-a scos în cale acest sfânt locaș, se vede că ești alesul lui, că te iubește ca pe propriul copil. Puteai să fii abandonat mai în vale sau mai în deal, să te fi aruncat în vreo prăpastie sau să te fi agățat de vreun ulm. Te-ar fi mâncat pustietatea, dar bunul Dumnezeu le-a dat în minte să te lepede aici, lângă casa sa. Ești al douăzeci și doilea aruncat din mașină. Toți au fost aruncați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
de conducători lași și timizi, ea va deveni prada dușmanilor ei; dacă armata e condusă de bărbați viteji și îndrăzneți, aceștia vor fi periculoși pe timp de pace, după ce au servit în război. Republicile s-au ridicat mai totdeauna din prăpastia tiraniei pe culmile libertății și tot așa, aproape toate au recăzut de la libertate în sclavie. Aceiași atenieni care, pe timpul lui Demostene, îl umileau pe Filip de Macedonia, s-au ploconit în fața lui Alexandru. Aceiași romani care urau regalitatea, după expulzarea
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
eternitate, și care trebuie să se petreacă pe lume pentru ca fiecare individ să-și îndeplinească soarta ce i-a fost hărăzită. Iată cum, încercînd să eviți Caribda, te aproprii prea mult de Scylla și cum filosofii se împing reciproc în prăpastia absurdității, în vreme ce teologii se duelează pe întuneric și se blestemă cucernic din milă. Aceste tabere se luptă între ele cam așa cum o făceau cartaginezii și romanii. Cînd exista temerea de a vedea trupele romane în Africa, flacăra războiului era dusă
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
am onoarea să vă citesc nu este, deci, o disertație academică, rece, plină de citate; este mai curînd o dramă, dacă putem considera cum sînt înclinat să cred sub un anume aspect dramatic, încercarea de a arunca puntea spiritului peste prăpastia generațiilor și a evenimentelor. Nu voi spune nimic nou. Întrebarea este: Ce mai rămîne viu în Principele, după patru secole? Mai pot avea, oare, sfaturile lui Machiavelli vreo utilitate pentru conducătorii statelor moderne? Valoarea sistemului politic din Principele este, oare
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
altă parte Însă, totul era clar: doi șerpi de culoarea brumei Încolăceau un arbore cu frunze foarte rare, În care tremurau niște porumbei cenușii. De neuitat era și silueta cărămizie a unei cetăți pe o creastă de munte, Înconjurată de prăpăstii adînci și de luciul unor săbii sau cuțite pe fundul gropii. Îmi mai amintesc de o casă impunătoare din streșinile căreia curgeau flori mari, aurii și purpurii, iar doi bărbați cafenii, Înarmați cu niște pari groși care aveau cîte un
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
8). Mustrarea profetului se încheie într-o notă stoică: „Stăpânește-ți durerea și îndură pacostea cu curaj!” (X, 15). Cum femeia nici nu vrea să audă de întoarcerea acasă, lângă bărbatul ei, Ezdra își reia discursul, adâncind și mai mult prăpastia între nenorocirea unei singure persoane și aceea a unui întreg popor. Nimic nu poate egala distrugerea Ierusalimului, nu există tragedie mai mare decât aceasta. Femeia nu are decât să compare motivul „meschin” al durerii sale cu deportarea evreilor în Babilon
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
voi opri aici cu descrierea. Două observații se impun, ca epilog teoretic la această scurtă incursiune mistagogică. Prima: Dumnezeu apare în Merkaba (și în Hekhaloth 122) sub chip de Rege, de Rege Sfânt. Ce înseamnă lucrul acesta? Înseamnă următorul lucru: prăpastia dintre creatură și Creator - văzut ca Rege, în toată maiestatea lui fascinantă, dar și înspăimântătoare - nu poate fi trecută nici măcar prin extaz mistic, așadar nici măcar prin cea mai înaltă formă de cunoaștere omenească. Misticul contemplă Tronul Regelui, dar Regele însuși
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
grija!”... Ne-am ocupat locurile după cum ne-a ordonat căpitanul. Am rămas una cu omătul până către chindie, dar nici o mișcare nu ne-a atras atenția. Când credeam că nu mai e nimic de așteptat, a apărut sus, pe creasta prăpastiei, o sanie cu un cal. Omul a coborât din sanie și a adunat niște găteje, pe care le-a pus În sanie și a dispărut. Asta nu Însemna prezența inamicului... Odată cu dispariția saniei de pe creastă, am plecat la punctul de
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
suspect, cântă cucuveaua, că acuma, iarna, doar n-a cânta pitpalacul. Noi vom veni În urma voastră, la vreo sută de pași”... Mergeam de vreo jumătate de ceas. La un moment dat, o scurgere de zăpadă stârnită de nu știu unde, de pe marginea prăpastiei, a curs În fața noastră... Am rămas Înfipți ca doi stâlpi! Urechea și ochii vibrau de Încordare... „Abia a nins și zăpada este pufoasă. Călcăm fără zgomot doar. Nu cred că am fi putut atrage atenția nici celei mai vigilente santinele
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
Minodora. Sunt Mihai și am venit să îl întâlnesc pe Simion și pe fata lui. Nu o să am liniște până când nu se va restabili adevărul despre mine, despre viața mea, despre pretinsa boală și despre moartea mea. Prea mare este prăpastia dintre poezia mea și viața care îmi este atribuită. Nu îmi găsesc liniștea ! Simion, pune-le pe fetele tale să caute, să caute și vor găsi, vor descoperi adevărul. Și acum plec, vă las în familie." Calmul se restabilește la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
cunoscute, vorba cântecului: Jelui-m-aș și n-am cui!.. Că dreptate și alinare nu pot oferi cei nedrepți cu destinele acestei țări, cei care au ruinat-o cărămidă cu cărămidă și au adus-o în pragul colapsului, pe marginea prăpastiei. Ba mai mult, chiar unii dintre cunoscuții părăduitori avertizează că țara mai are un singur pas până la dezastru. Dar despre vinovăție și vinovați nimeni nu scoate niciun cuvânt, nicio vorbă, ca și cum relele le-ar fi trimis Duhul Sfânt din ceruri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
ar da. De aceea, drumul în viață și etapele acestuia pe anumite perioade se cer parcurse cu respectarea riguroasă a normelor de viețuire pe acest pământ. Individul trebuie să aibă mereu în atenție că la capătul drumului său îl așteaptă prăpastia sfârșitului, după care rămâne doar o simplă amintire. Dacă cel ajuns la capăt de drum a săvârșit fapte bune, amintirea îi va fi îndelungată și favorabilă; dacă faptele i-au fost reprobabile, el va fi afurisit și hulit de posteritate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
care zicea că a cunoscut două ibovnice care-l avuseseră ca apărător chiar pe Zorel, soțul ei drag, dar cu nu știu ce farmece și mătănii făcute la Sfânta Precista de Sus a reușit să-l salveze, în ultima clipă, de pe marginea prăpastiei iadului. Ninetistele deveniseră așa de implicate în acea conversație, încât până și Nineta însăși, atunci când erau rostite cuvințelele iad și ibovnică, își trecea mâna prin părul meu cu asprime, ca și cum ar fi vrut să-l smulgă în clipa imediat următoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
fitness, de-ai îmbârligat mințile cartierului, de unde știi tu, mă, depravat de poveste ce ești, de bordel, de putregaiul occidental de fitness, spune, mă, sămânță de mocirlă ce ești, cine ți-a băgat în tărtăcuța asta seacă și parșivă numai prăpăstii, de ce te-ai îmbârligat, năpârcă afurisită, cu toți zăbreliștii, cu toată ciuma străzii, de ce nu-ți faci limba vioaie și cu noi, dumnezeii și bisericile cui te-o lepădat pe lume ca să stăm noi drepți, ca prostănacii, în fața majurului nostru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]