1,456 matches
-
Acasa > Versuri > Omagiu > ALTĂ DIMENSIUNE(OMAGIU DE ZIUA PĂMÂNTULUI) Autor: Dan Mitrache Publicat în: Ediția nr. 1208 din 22 aprilie 2014 Toate Articolele Autorului ALTĂ DIMENSIUNE Maree violetă,din ceață apărută Reconturează țărmul unui ocean de dor. Tenace prăvălită pe stânci de suflet tare Le-nmoaie rezistența în spumă de amor Tărâm de vis albastru,în necuprinsă zare Pe o planetă vie,cutează viețui Pandante siderale atârnă în văzduhul Ce ocrotește sfera unică-n galaxii O Lună și un
ALTĂ DIMENSIUNE(OMAGIU DE ZIUA PĂMÂNTULUI) de DAN MITRACHE în ediţia nr. 1208 din 22 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341850_a_343179]
-
șoaptele norilor și-mi alătură clipa necuprinsului... Tu, vis atârnat de tălpile stelelor împarți necunoaștere în rădăcinile speranțelor... Eu, mugur verde prefăcut în vulcan de iubire mă strecor tandru în tainițele sufletului tău încercând să le deslușesc ... însă veșnic lava prăvălită peste pietrele reci cuprinde necuprinsul... Referință Bibliografică: Enigme / Georgeta Resteman : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 156, Anul I, 05 iunie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Georgeta Resteman : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este
ENIGME de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 156 din 05 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341578_a_342907]
-
a imprimat pe giulgiul alb, dovada existenței reale a lui Iisus Hristos. ,, Și Iosif cumpărând giulgiul și coborându-l de pe Cruce, l-a înfășurat în giulgiu și l-a pus într-un mormânt, care era săpat în stâncă și a prăvălit o piatră pe ușa mormântului. (Lc.15, 45). Pe giulgi s-au constatat loviturile suferite de Iisus Hristos, iar pe nas se vede o mică adâncitură, lovitura dată de soldat i-a rupt nasul. Acest giulgi a fost luat din
MĂRTURII ÎN TIMP, DESPRE PREZENŢA MÂNTUITORULUI IISUS HRISTOS PE PĂMÂNT de CARMEN MARIN în ediţia nr. 110 din 20 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341675_a_343004]
-
ce planează deasupra poalei albastre de țărm, ca o undă de țâșnire spre luptă, spre salvare, spre adevăr, spre credință, spre onoare, spre jertfă, spre biruință, spre demnitate, spre dragoste, spre înnoirere, spre înălțare a Neamului înconvoiat de haosul abisal prăvălit odată cu statul-ateu uzurpator peste minunata noastră multimilenară Vatră creștină. Strigătul profetului Ioan Ianolide s-a pogorât ca un fulger pentru a se aprinde în inimile și sufletele celor care au mai rămas eroi creștini, demni ca autoritate a mărturisirii ortodoxe
DEŢINUTUL PROFET de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 2231 din 08 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/340565_a_341894]
-
minunata noastră multimilenară Vatră creștină. Strigătul profetului Ioan Ianolide s-a pogorât ca un fulger pentru a se aprinde în inimile și sufletele celor care au mai rămas eroi creștini, demni ca autoritate a mărturisirii ortodoxe. Ecoul Mărturisitorului s-a prăvălit ca un înverșunat torent, ca o mare cascadă care, mătură în calea sa toate puhoaiele meschine, persecutoare, prigonitoare, politicianiste, ca un mare fluviu învolburat așa cum îl definea în stilul său filosoful Constantin Noica pe orgoliosul naționalist profesor Iorga: „... e ca
DEŢINUTUL PROFET de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 2231 din 08 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/340565_a_341894]
-
frâng aripile fragile. Privite îndeaproape, aceste umbre par a fi, asemenea unor specii temute de prădători, prădători ce-au luat în stăpânire cele două maluri și pândesc (pândă îndelung exersată) cu ochi agil fundul prăpăstiei, prăpastie în care s-au prăvălit săracii, infirmii, visătorii și neobosiții căutători de adevăruri, ce-au lăsat pete de sânge pe florile miraculos răsărite pe câmpurile de luptă unde doar vântul mai geme ca o amintire. * Primii căzuți nu mai au nici șansa, și nici speranța
ÎN CURSA PENTRU „VÂRFUL LANŢULUI TROFIC“ (O SPECIE TEMUTĂ DE „PRĂDĂTORI”) de VALENTINA BECART în ediţia nr. 1401 din 01 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341127_a_342456]
-
răspund cât de curând. Cu toate că nu ne așteptam la un asemenea final, am înțeles decizia lor. Au făcut-o din milă, suprinși probabil și ei de ghinionul (pe care l-am căutat cu lumânarea, să fim serioși) care s-a prăvălit asupra mea în această minunată dimineață de iunie. Și uite așa stau acum încuiat în birou, legat de scaun, cu cheile de la mașină încuiate în dulap. Mort de foame și leșinat de obosit de la tumultul aventurii mele mai ceva ca
„- Știu c-am greșit, iertați-mă, nu-mi luați permisul... Dați-mi amendă, dar una mică, mă omoară nevasta...” O întâmplare cu agentul Hemanuche () [Corola-blog/BlogPost/338006_a_339335]
-
Săgeata boantă devine un tren fără aburi care stă încăpățânat pe șine orice ai încerca să îi faci. Simt motorul ca pe un rucsac țipător, care mă propulsează din curbă în curbă.Toată muzica, în tandem cu scârțâitul cauciucurilor, se prăvălește în prapastie, odată cu un amestec de criblură și pietricele. Pit-stop. Nimeni nu știe încă de ferma asta de după Sinaia. E pierdută undeva într-o văioagă, la o aruncătură de băț de șosea. E ținută de o familie de greci rătăciți
Toamnă târzie de 1969 () [Corola-blog/BlogPost/338026_a_339355]
-
cu vederea, glosându-l la capitolul fapt divers, gestul abominabil al unui tânărului musulman radicalizat are profunde implicații simbolice. Neputincioși cum suntem, nu înțelegem să ne revenim, pentru că revenirea presupune, e drept, un efort de voință titanic. Neputincioși cum suntem, prăvăliți la pământ, continuăm să dăm vina, culmea!, tot pe axa noastră portantă, fosta noastră rațiune, exersată și polizată în atâtea circumstanțe potrivnice. Privim în continuare ideologia noastră extrem secularistă ca pe ultimul argument al existenței noastre pe pământ, fără să
Decapitarea bătrânei Europe în fața enoriașilor corectitudinii politice () [Corola-blog/BlogPost/337897_a_339226]
-
Acasă > Versuri > Cuvinte > POEMA CITITORULUI MEU Autor: Silvana Andrada Publicat în: Ediția nr. 1868 din 11 februarie 2016 Toate Articolele Autorului POEMA CITITORULUI MEU În zodia mea de vers S-a prăvălit o lună și un cer, un univers, S-au prăvălit în lacrimi de descânt, Toate nefericirile de pe pământ. În roi, puhoi și tăvălug de sine, Fărâme dintru mine înspre ține, În tanguirea-mi din a ta trăire, Mireasa îndoliata lângă
POEMA CITITORULUI MEU de SILVANA ANDRADA în ediţia nr. 1868 din 11 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342961_a_344290]
-
Versuri > Cuvinte > POEMA CITITORULUI MEU Autor: Silvana Andrada Publicat în: Ediția nr. 1868 din 11 februarie 2016 Toate Articolele Autorului POEMA CITITORULUI MEU În zodia mea de vers S-a prăvălit o lună și un cer, un univers, S-au prăvălit în lacrimi de descânt, Toate nefericirile de pe pământ. În roi, puhoi și tăvălug de sine, Fărâme dintru mine înspre ține, În tanguirea-mi din a ta trăire, Mireasa îndoliata lângă ucisul mire. Nu știu să pot sa-ntorc destine Chiar dacă
POEMA CITITORULUI MEU de SILVANA ANDRADA în ediţia nr. 1868 din 11 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342961_a_344290]
-
au încolțit, flămânzi, lupii regretelor, Mi-au sfâșiat, fir cu fir, Orice urmă de zâmbet. S-au pierdut în ceață Pașii unui nou anotimp. Sabia trecutului îmi zdrelește carnea, Simt cum ascuțișul ei Îmi străpunge încet inima. Cascada tăcerii se prăvălește peste mine, Ca un amurg însângerat. Cămașa vieții mă strânge, Povara mă sufocă, Dar, surprinzător, Oceanul durerii nu mă poate înghiți. Respir aerul tău Și simt cum renasc... Referință Bibliografică: RENAȘTERE / Camelia Ardelean : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1799
RENAȘTERE de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 1799 din 04 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343035_a_344364]
-
-mă Ție - din toate câte curg! Hristoase,-ncoronat de spini - lucind scuipați - și sânge și batjocură pogoară să împărțim și frângeri și puteri - ca frați acum - când lumea s-a aprins de seară... stinge-mi - Hristoase - peste ochi - mii stele prăvale - peste mine - de cer lespezi clopote bat ceas alb și ceasuri rele dar Tu de mine - frate - nu Te lepezi! ...în miez de noapte - îngeri Te vor cere: voi fi părtașul Tău, la Înviere! *** NOAPTEA SĂRBĂTORII din șopotiri se-aprind
ROST ASCUNS de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 150 din 30 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/342999_a_344328]
-
Acasa > Strofe > Introspectie > NOROIUL PLOILOR NOASTRE Autor: Bianca Aura Buta Publicat în: Ediția nr. 1523 din 03 martie 2015 Toate Articolele Autorului Noroiul ploilor noastre Ploaia asta nesătulă Ce prăvale către noi Ne afundă ... Tot mai mult și mai adânc În murdăritor noroi Dar, te rog, oprește Doamne Astă plângere amară Din imensa'ți bunătate Și clemeță Fă un soare să răsară! Căci ne frângem de'o'ntristare Cursă'n
NOROIUL PLOILOR NOASTRE de BIANCA AURA BUTA în ediţia nr. 1523 din 03 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343339_a_344668]
-
Ea are cuvântul iertător.. E doar o taină de bunătate, Suprema-i căință de dreptate, Ea împlinind-o necondiționat, Iubește-n menirea d’altadat, Să-ți treacă oftatul cel mare, Zâmbind chiar oleacă mai tare Ca scut peste tine se prăvale, Barându-te de rele omorâtoare... Alungând din cer tot răul, Empatizând de-i al tău hăul, Și-l atrage că-l macină mereu, Prin rugă desface și eul tău, Ducând chiar ea greșelile tale, De veninul cu vini se prăvale
ÎNGERUL I S-AR RUŞINA.. de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1666 din 24 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343420_a_344749]
-
prăvale, Barându-te de rele omorâtoare... Alungând din cer tot răul, Empatizând de-i al tău hăul, Și-l atrage că-l macină mereu, Prin rugă desface și eul tău, Ducând chiar ea greșelile tale, De veninul cu vini se prăvale, Tot cea mai blândă, le stopează Chiar de bându-ți răul sângerează... Referință Bibliografică: îngerul i s-ar rușina.. / Valerian Mihoc : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1666, Anul V, 24 iulie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Valerian Mihoc
ÎNGERUL I S-AR RUŞINA.. de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1666 din 24 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343420_a_344749]
-
peisaje, de iluzii, de dorinți care își flutură în drepul privirii mele adierea speranțelor șoptite de ... XXIII. NOROIUL PLOILOR NOASTRE, de Bianca Aura Buta , publicat în Ediția nr. 1523 din 03 martie 2015. Noroiul ploilor noastre Ploaia asta nesătulă Ce prăvale către noi Ne afundă ... Tot mai mult și mai adânc În murdăritor noroi Dar, te rog, oprește Doamne Astă plângere amară Din imensa'ți bunătate Și clemeță Fă un soare să răsară! Căci ne frângem de'o'ntristare Cursă'n
BIANCA AURA BUTA [Corola-blog/BlogPost/343358_a_344687]
-
groaznică boceală Ce retează Fără milă Din a sufletelor noastre Minunată, alba filă Și o scrie cu cerneala Unor lacrimi prea murdare De tristeți și'nsingurare Te rog Doamne; nu iți cer ... Citește mai mult Noroiul ploilor noastrePloaia asta nesătulăCe prăvale către noiNe afundă ... Tot mai mult și mai adâncîn murdăritor noroiDar, te rog, oprește DoamneAstă plângere amarăDin imensa'ți bunătateși clemețăFă un soare să răsară!Căci ne frângem de'o'ntristareCursă'n lacrimiCe învălmășit coboarăLumea noastră'n disperare.Nu putem
BIANCA AURA BUTA [Corola-blog/BlogPost/343358_a_344687]
-
impresia că mergi pe șine prin cele mai teribile tunele unde la un moment dat ele se rup și cazi că de la 100 de metri într-un hau misterios plin cu păsări ciudate ca-n Hitchcock peste care se mai prăvale și stânci rupte din pereții adânci ai tunelului iar când crezi că nu mai ai acapare și frica și teama te cuprinde până la paroxism te salvezi rulând pe niște sine deosebit de înclinate și ești purtat pe ele cu o viteză
SINGAPORE de DAN ZAMFIRACHE în ediţia nr. 1720 din 16 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343987_a_345316]
-
viață, frumoasă ca o cadră, iar vocea-i s-o compare ca o tânguire a strunei de vioară peste care trece arcușul, mângâind-o cu blândețea adierii de vânt, sau rostogolindu-se ca tumultul unui râu de munte, ce se prăvale în cascade dintre stânci, precum sârbele și bătutele din vatra satului din Drăguțești, organizate de flăcăi sâmbăta seara. Fetița, căruia spera să-i dea naștere cât de curând, dorea să aibă acel glas care să-i aline dorurile, sau să
DE-AS PUTEA VIATA INTOARCE (VIAȚA ȘTIUTĂ ȘI NEȘTIUTĂ A ÎNDRĂGITEI INTERPRETE DE MUZICA POPULARĂ DIN TÂRGU JIU, MARIA LOGA) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2131 din 31 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/343100_a_344429]
-
vale!” A fost expresia de la Băița: Spre-uraniu, rușii, nu cu mocănița Au penetrat să-l smulgă, cu cazmale, Ci au dinamitat, la balamale, Costișele cu solzii tari ca crița, De-a tremurat până la Kiev penița, Când tot pământu-n râpe se prăvale. Naintea ta masiv a fost, dar nu e: S-a spart în țândări milenarul miez; Abia se-așează praful; rapid suie Buldozere cu fălci de balimez... Ele încep flămânde să aduie Tot minereul pân la bob de-orez! GURĂ DE
SONETELE FRUNZEI NEGRE DE URANIU (1) de PAŞCU BALACI în ediţia nr. 138 din 18 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/343175_a_344504]
-
împlinește acum menirea ca lider de opinie în agora (nu-i zic societate civilă, căci la noi au compromis destui conceptul), iar ca autor, excelează. (...) Se va face totul pentru ca această carte să treacă total neobservată. Peste ea vor fi prăvăliți munți de tăcere. Va fi premeditat și metodic ignorată. Despre bomba atomică s-a spus că, din păcate, nu mai poate fi dezinventată. Nici cartea-bombă a lui Mircea Chelaru - de data aceasta din fericire - nu mai poate fi dezinventată, ci
O CARTE ŞI UN AUTOR, CRONICĂ DE MARIANA CRISTESCU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 622 din 13 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343632_a_344961]
-
dacă vrei să mă trăznești, aicea sunt! De Tine nu am unde să mă ascund! Și așteaptă cu brațele ridicate ca într-o tragedie antică. Și atunci a căzut trăsnetul. O săgeată de foc, urmată de un bubuit asurzitor se prăvale asupra pivniței care este transformată dintr-odată în scrum. Nimeni dintre ei nu a fost atins. Dumnezeu a schimbat destinul copilului în ultima clipă. Unui adult i se prezice să nu iasă în oraș anul viitor de ziua lui, ca să
NE-AM ÎNTÂLNIT PE INTERNET (24) de ION UNTARU în ediţia nr. 629 din 20 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343716_a_345045]
-
Crăiasă Mândră-n toate cele ești, Zestrea-ți albă de mireasă, Peste noi o răspândești. Din a ta-mpietrită boare Te cobori să făurești, Cu un strop dintr-o suflare Flori de gheață la ferești. Din petala-ți prea curată Prăvălești plutind ușor, Ghemotoace mici de vată, Ce aștern lumii covor. Iar din dulcea-ți sărutare Timpul parcă stă în loc, Țintuind în zări departe, Zile prinse-n al tău joc. Vântul rece dă năvală Spulberând ce-a mai rămas, Din a
FLORI DE GHEAȚĂ de DANIEL DAC în ediţia nr. 2241 din 18 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/377402_a_378731]
-
Și-și puse la loc capacul. Fără prea multe cuvinte, Și-alungă gândul din minte. Vizavi de cele spuse, Iată ce el își propuse: - Dacă sunt așa fragil, Ia să mă port mai subtil! Dar de-odat' o-nvățătură I se prăvăli din gură: - De ești primul, ori la urmă, N-are importanță-n turmă! Morala: Cu așa filosofie Poți să ai în față-o mie. Referință Bibliografică: Oul filosof / Elisabeta Silvia Gângu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2332, Anul VII
OUL FILOSOF de ELISABETA SILVIA GÂNGU în ediţia nr. 2332 din 20 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/377577_a_378906]