2,533 matches
-
de ultimele vase de ceramică, care se prăbușeau pe dușumea, spărgându-se cu mare zgomot. În cele din urmă structura cedă, rotindu-se spre Înăuntru, În timp ce priorul, Împins de propriul său elan, cădea În cămăruța Întunecată care se deschidea Înapoia prăvăliei. Se ridică la loc nerăbdător, privind de jur Împrejur. Făcu un gest de dezamăgire când descoperi că era pustie. Undeva, sus, era un soi de ferestruică. O perdea smulsă atârna dintr-un colț al cadrului. — Trebuie să fi fugit pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
În care vopsitorii aduceau la uscat pânzele tratate, În urma procesului de colorare. Dante fu cuprins de o bruscă senzație de greață, În timp ce Își recăpăta răsuflarea, aplecat pe vine. Dar mintea lui se străduia să traseze o hartă a locului. În spatele prăvăliei lui Teofilo se deschidea o magazie pe care, dintr-un motiv sau altul, spițerul hotărâse să o mențină În legătură cu spațiul principal. Iar asasinul lui trebuie să fi știut de asta. — Îl vezi? strigă iar Bargello. Masa de pânze Împiedica perspectiva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
Și cine... — Oamenii mei au surprins un pehlivan cunoscut, unul pe nume Giannetto, care cerșește de obicei la Santa Maria Novella, În timp ce Încerca să vândă În piața de pe Lungarno câteva recipiente din sticlă care au fost recunoscute ca provenind din prăvălia meșterului Teofilo. Acum e la Stinche, la tortură. Se declară nevinovat, dar nu va dura prea mult. Cum vezi, greșești când Îi bănuiești pe cei din Como. Dante Își imagină fața răvășită a lui Giannetto, În mâinile soldaților. Milogul acela
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
dura prea mult. Cum vezi, greșești când Îi bănuiești pe cei din Como. Dante Își imagină fața răvășită a lui Giannetto, În mâinile soldaților. Milogul acela nu avea nimic de a face cu crima. Cel mult, putea să fi prădat prăvălia profitând de moartea spițerului. Se pregătea să Îi ordone lui Bargello să Îl elibereze pe nenorocit când un gând Îi curmă vorba. Era just ca Giannetto să petreacă un sfert de ceas neplăcut, pentru viața lui imorală. Apoi, avea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
și Încolo niște trupuri Îmbrăcate În straie multicolore, Înconjurate de o mulțime care aplauda. Ultimul lucru pe care și-l dorea era să se pomenească, odată cu bestiile acelea, dinaintea unei paiațării de saltimbanci. Încercă să se strecoare spre una din prăvăliile deschise În dreptul zidurilor de-a lungul străzii, Însă toate ușile erau Închise, la Încheierea zilei de lucru. Înainte să mai apuce să se gândească la o alternativă, se trezi În spatele carului. — Messere, chiar e un mare spectacol! strigă cineva lângă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
fundul tavernei, căutând-o pe Antilia. Un grup pe ipocriți călăuziți de un vrăjitor, cu simțurile zgândărite de o târfă și asistați de zeități obscure. Și printre ei un asasin. Ori poate că mai mulți. Iar acum voiau să Închidă prăvălia. Așa, pur și simplu. — Prin urmare, intenționați să vă Întoarceți În orașele voastre? Totuși, orașul e În plină expansiune, noua Împrejmuire de ziduri va adăposti mai bine de o sută de mii de suflete. Au fost deja așezate fundațiile unor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
Puteau fi și misterioșii ghibelini despre care vorbea toată lumea. — Le-am zărit emblema: Îl au pe Sfântul Gheorghe. Ai noștri răspund cu Ioan Botezătorul, răspunse celălalt. Pe lângă Dante trecură câțiva bolovani, care se izbiră violent de pereții din scânduri ai prăvăliilor. Evită alte pietre aruncându-se la adăpost Îndărătul statuii mutilate a lui Marte de la capătul podului. O lumină intensă se aprinse dintr-o dată pe partea cealaltă, ca și când numeroase torțe s-ar fi apropiat spre a alcătui o singură flacără. Evident
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
spre ei? Fugi? Fugi și domnia ta? Poetul continuă să alerge. Bargello avea să plătească și insultele acelea. Dar acum nu era vreme. Îi revenise În minte o amintire din copilărie, când mergea pe pod cu ceilalți copii. Își aminti de prăvălia negustorului de pielărie, la mijlocul arcadei, cu mirosul ei dezgustător de urină de cal pentru tăbăcit. În spate era o scară. Pe acolo te puteai urca pe acoperișul prăvăliilor și puteai trece podul trecând peste capetele pungașilor care zbierau dedesubt. De
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
din copilărie, când mergea pe pod cu ceilalți copii. Își aminti de prăvălia negustorului de pielărie, la mijlocul arcadei, cu mirosul ei dezgustător de urină de cal pentru tăbăcit. În spate era o scară. Pe acolo te puteai urca pe acoperișul prăvăliilor și puteai trece podul trecând peste capetele pungașilor care zbierau dedesubt. De mulți ani nu se mai gândise la ea. Din fericire, scara Încă mai exista, deși mult mai părăginită decât cum și-o amintea el. Speră că Îi va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
mai Întâi se temuseră că el conducea un atac al gărzii și se precipitaseră Îndărăt, către rampă. Însă când Își dădură seama că era singur, Își recăpătară curajul. În timp ce se cățăra grăbit pe scară, Dante Îi auzi cum Înaintau printre prăvălii. Ajunse sus chiar În timp ce primul dintre ei se ivea În piațeta de la mijlocul podului, țintind cu lancea În direcția lui. Îi aruncă În spinare o scândură de pe acoperișul prăvăliei și sări pe cea alăturată. Lemnul acoperișului trosni amenințător, dar rezistă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
se cățăra grăbit pe scară, Dante Îi auzi cum Înaintau printre prăvălii. Ajunse sus chiar În timp ce primul dintre ei se ivea În piațeta de la mijlocul podului, țintind cu lancea În direcția lui. Îi aruncă În spinare o scândură de pe acoperișul prăvăliei și sări pe cea alăturată. Lemnul acoperișului trosni amenințător, dar rezistă. De acolo, printr-un alt salt, ajunse pe prăvălia următoare. Dedesubt, Negrii, dezorientați, avuseseră un moment de nesiguranță, suficient ca să Îi permită să ajungă pe ultima prăvălie. Se aruncă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
ivea În piațeta de la mijlocul podului, țintind cu lancea În direcția lui. Îi aruncă În spinare o scândură de pe acoperișul prăvăliei și sări pe cea alăturată. Lemnul acoperișului trosni amenințător, dar rezistă. De acolo, printr-un alt salt, ajunse pe prăvălia următoare. Dedesubt, Negrii, dezorientați, avuseseră un moment de nesiguranță, suficient ca să Îi permită să ajungă pe ultima prăvălie. Se aruncă la pământ În spatele grupului, care abia În clipa aceea Îi pricepu stratagema, pornind către dânsul cu lăncile. Se rostogoli o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
de pe acoperișul prăvăliei și sări pe cea alăturată. Lemnul acoperișului trosni amenințător, dar rezistă. De acolo, printr-un alt salt, ajunse pe prăvălia următoare. Dedesubt, Negrii, dezorientați, avuseseră un moment de nesiguranță, suficient ca să Îi permită să ajungă pe ultima prăvălie. Se aruncă la pământ În spatele grupului, care abia În clipa aceea Îi pricepu stratagema, pornind către dânsul cu lăncile. Se rostogoli o vreme. Nu mai era sprinten, ca pe vremuri, se gândi el cu teamă, În timp ce se ridica În picioare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
spun nu e secret. Numai că ar fi indicat să nu vorbești despre asta cu băcanii, preoții și polițiștii. E enervant cum răstălmăcesc totul, căutând nereguli la tot pasul. Deci sunteți eretici, complotiști și pe deasupra mai furați și bomboane de la prăvălie. De unde ai scos asta? Păi de la cei cărora trebuie să nu le-o spun. Dar presupun că se referă și la cizmari, negustori, la tapițeri, la apicultori, de frizeri să nici nu mai vorbim. Așa că de ce nu e secret? Deci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
că vor veni alți pianiști care-și vor tăia de la patru ani pielea dintre degete, numai ca să poată interpreta această piesă. După care a plecat și n-a mai vorbit trei săptămâni cu el, ci i-a trimis înapoi la prăvălie unele dintre obiectele împrumutate, ceea ce l-a băgat pur și simplu în boală pe Iosif și Fratele său. Și, după ce a scăpat al doilea serviciu chinezesc din mâinile care-i tremurau, s-a dus la Andor, i-a cerut partitura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
mici spânzurători. Mulți ar purta la gât spânzurători în miniatură. Sămânță de spânzurătoare. Asta îmi place. Mi-o notez pentru Andor. Am deja un caiet plin de titluri pentru el. Colaborez. Ne sfătuim, o alegem, ștergem prețul de pe ea. La prăvălie, erau deja de ani de zile trei coloane. Provincie romană. Fără măcar un templu, doar un pridvor de casă patriciană. Mai multe mii dintre acestea se odihneau acolo sub pământ, nu trebuia decât să sapi. Astea erau datele pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
o mulțime de lucruri, chiar pe gratis, dar ce scrie în caietul acela nu e muzică. Cică, printre comercianți, lui i se spune Moriț Bolnavul, cu asta a venit odată la mine un domn și cică să-i închiriez imediat prăvălia lui Iosif și Fratele său de peste drum de cafenea. După cum mi-a spus, el era negustor de suvenire și obiecte tămăduitoare. Avea idei care vor deveni tradiție. Se pregătea să vândă apă din lac în sticluțe, cu bucățele originale de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
cum mă plăteau? Suficient cât să locuiesc într-un hotel ieftin și să-mi mai cumpăr câte-un costum din când în când. Au fost zile, David, când nu știam ce-o să pun pe masă. Așa că mă duceam în prima prăvălie de mărunțișuri din orașul în care eram atunci și-mi făceam rost de-o slujbă. În ultimii ani, nu-mi mai dădeau slujbe nici măcar prin prăvălii, fiindcă voiau numai tinere, așa că a trebuit să lucrez ca femeie de serviciu la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
David, când nu știam ce-o să pun pe masă. Așa că mă duceam în prima prăvălie de mărunțișuri din orașul în care eram atunci și-mi făceam rost de-o slujbă. În ultimii ani, nu-mi mai dădeau slujbe nici măcar prin prăvălii, fiindcă voiau numai tinere, așa că a trebuit să lucrez ca femeie de serviciu la hotelul în care stăteam ca să strâng suficienți bani cât să plec din oraș. După care făceam cam același lucru în alt oraș. N-am cântat niciodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
de la Ponte Rosso, Își are un loc cît se poate de distinct În Cartea morților? Singura lui consolare din toată excursia aia jalnică de la Triest a fost cumpărarea unor semințe de flori, pe care el le văzuse expuse În fața unei prăvălii (din fericire, pe pungulițe erau ilustrate florile, iar prețul era vizibil, Încît n-a fost nevoie să se sforțeze cu vînzătoarea). Căci pe atunci D.M. se ocupa intens cu cultivarea plantelor decorative, cum scrie În Enciclopedie (urmează inventarul florilor din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
aprig ce șfichiuia ca un șarpe. Proprietarul Îl folosise pînă atunci doar o singură dată, la ieșirea din Arad, acolo unde macadamul se pierdea Într-un drum de țară. De fapt, adevărul era că de două ori, prima oară În fața prăvăliei, În gol, de probă, așa cum se probează o pușcă de vînătoare, cînd cumpărătorul o sprijină de umăr, Își Înclină capul, mijește ochiul stîng, ochind cucul care tocmai iese din ceasul din perete, ca apoi, de cum l-a ochit, să zică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
alicele minuscule care au țîșnit deodată din ambele țevi (pac-pac), pentru că vînătorul l-a ochit Înainte să apuce să se ascundă după ușițele năpădite de trandafiri agățători, abia izbutind să zică de trei ori cucu; acele ceasuri arătau orele trei, prăvălia tîrgovețului arădean Rosenberg se deschisese doar cu cîteva clipe Înainte, dar cumpărătorul nostru, sau poate posibilul cumpărător, intrase primul În prăvălie În acea după-amiază. Lăsă, așadar, pușca (zicem noi că nu fără părere de rău) și luă În mînă un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
după ușițele năpădite de trandafiri agățători, abia izbutind să zică de trei ori cucu; acele ceasuri arătau orele trei, prăvălia tîrgovețului arădean Rosenberg se deschisese doar cu cîteva clipe Înainte, dar cumpărătorul nostru, sau poate posibilul cumpărător, intrase primul În prăvălie În acea după-amiază. Lăsă, așadar, pușca (zicem noi că nu fără părere de rău) și luă În mînă un bici care se afla Într-un colț cu Încă cinci-șase identice, toate din bambus, de aceeași lungime și la același preț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
identice, toate din bambus, de aceeași lungime și la același preț, Îl Înșfăcă zdravăn și Începu să-l Încovoaie; bambusul uscat trosni, arătîndu-și elasticitatea. Apoi se plesni de două-trei ori peste carîmbul cizmelor, și, ca și cum nu era destul, ieși În fața prăvăliei, pe stradă, și-l Învîrti deasupra capului În aer, așa cum fac căruțașii nărăviți. Biciul șfichiui ca un șarpe, iar fericitul proprietar schimbă atunci brusc direcția de mișcare a biciului, Îl Încordă, așa cum Încordezi bățul de bambus al undiței cînd tragi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
preluat hanul de la Sterian și l-a lăsat moștenire urmașilor săi. Ultimul dintre descendenții lui Dumitru Cojocaru a fost Petru (Petrică), Dom’Petrică, care a fost „crâșmar” la bodega de la magazinul mixt. în satul Lunca au mai „ținut” cârciumă și prăvălie (dugheană) unul Iamandi, venit din altă parte, ca și Hașigheanu, în casa lui Costică Gurău, alții au arendat cârciuma boierească a Virginiei Lambrino, ca Miron Boca, Toader Buleu (Vasilaș), Cristea Grigorovici, Vasile Mârza și Donic. De asemenea, Elena Bucșa a
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]