6,669 matches
-
Dinvale). “Scriitorul este conștient de faptul că viața pe acest pământ e doar o trecere - și fără gesturi de regret, de zbucium - lasă mărturie un “poem testament” pentru clipa când va trece În eternitate”... Când voi fi rămas a morții pradă / Pentru nopți de vifor sau de foc / Muguri somnoroși or să prevadă / Pat de humă-n strai de busuioc /...” La „personalități tecucene” apare un articol impresionant care aduce În actualitate cazul „Alexandru Mironescu și „teroarea istoriei”...” „La 14 iulie 1958
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
coleg (poet) care a dedicat literei, așa cum dedici unei iubite adevărate, devotate, o poezie. ( Literei Nicholas Dinu). Am scris un comentariu la acest poem, comentariu din care voi face câteva spicuiri: “ Litera Îl atrage și-l fascinează ca o dulce pradă și iată-l prins În vraja cântecului de sirenă, ce-l poartă spre un tărâm visat de mulți poeți, „Tărâmul Muzei”, un Împărat desculț, cu mâinile goale, un Îndrăzneț naiv, ce pare a se lăsa cucerit de la sine, fără prea
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
furată” a căpătat o nouă formă și o altă denumire, și anume, „Ora de cumpănă”. Tremură ’nserarea În amintire Tremură ’nserarea În amintire E singură pădurea. În fiecare frunză e-o chemare. Pe trunchiuri tremură-nserarea, ca o amintire, lăsată pradă furtunilor din noi. Într-un convoi, se prind potecile uitate, izvoarele secate, surâsul tău și cerul prăbușit peste-a extazului Îmbrățișare, Întemnițată toamnă, Între vis și ploi. Ard stelele În noapte. În fiecare poezie, e-o umbră solitară. E-o
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
sub protecția ei, era scutită de înviorare și nu mai făcea duș cu ele. Cele mici au început să cârcotească. "A umblat cu băieții, este o nerușinată". Se uita la fetele acelea străine, năpustite asupra "bolnavei" ca niște ulii asupra prăzii. Tăcea și se uita la ele, își spăla șosetele, le spăla mereu, crezând că poate spăla rușinea fetei, da, era rușine să umbli cu băieți, dar de ce să-ți curgă sânge? N-ar fi întrebat pentru nimic în lume. Acum
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
lacăte grele, Sile a ticluit o metodă ingenioasă, bazată pe un sfredel mai gros din atelierul bunicului, cu care să dea o gaură în peretele din spate al depozitului, învecinat cu grădina de pomi care le asigura camuflajul la transportul prăzii. Prin gaura obținută s-au umplut zeci de saci cu ovăzul ce curgea în jet datorită presiunii exercitate de greutatea boabelor de deasupra. Pe proprietatea unui gospodar vecin, Costea Preutescu, erau instalate cazanele în care se pregătea mâncarea pentru trupă
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
cred că în viața lor nu au mai jucat popice la pariu. Eu, ca și ceilalți ridicători, am avut o contribuție personală la „masacrul” viticultorilor, căci căpătasem experiență în a face popicele să cadă la comandă, având partea noastră de pradă. Stadionul și popicăria erau date spre îngrijire, de președintele Asociației sportive „Bradul” Vama, tovarășul Mircea Frunză, unei familii deportate politic din Giurgiu, aciuată în comună mulți ani și locuind întro baracă la poarta stadionului. Neant Oică și țața Maria, cum
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
liberă de sarcini, dar pe care, eu personal, nu am văzut-o niciodată cu bărbați. Pe vremea aceea era vânat din belșug pe câmp sau în pădure: pisici sălbatice, vulpi, jderi, șobolani, dihori, șerpi veninoși îvipere) și păsări răpitoare de pradă îulii), iar eu împreună cu Lala confecționam arme de vânătoare: arcuri cu săgeți, arbalete, sulițe, cuțite și praștii. Arcurile erau lucrate cu migală, dintr-un băț gros de alun despicat în patru și opărit cu uncrop, pentru a-i mări elasticitatea
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
la număr, intram în alertă să „ajutăm” oamenii depășiți de situație și treceam, noaptea, că-i un sfetnic bun și atunci toate pisicile sunt negre, la o descongestionare rapidă. Cea mai grea problemă de rezolvat era ecuația de predare a prăzii, neapărat de un necunoscut, căci primitorul era însuși unchiul, iar eu nu mă arătam, să nu mă dau de gol, având antecedente din furtul scândurilor mătușii Valeria. Totul se executa cu discreție, fiind bani buni la mijloc. Partea acceptabilă, ziceam
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
4. Regula Star Chain Hook > prezentarea unei povestiri frumoase pentru a captiva fără riscul de a fi respins (Star); > construirea unei argumentări solide în favoarea produsului, înlănțuind minuțios, verigă cu verigă, elementele persuasiunii (Chain); > găsirea punctului final de impact și "încătușarea prăzii" (Hook)"70. Analizând toate strategiile descrise anterior, se poate observa că există anumite tehnici pe care le folosim în scopul atingerii obiectivelor propuse. Dintre acestea, amintim: captarea atenției; repetiția; stimularea declanșării unei atitudini pozitive; întărirea sau schimbarea unui anumit tip
Campanii şi strategii de PR by Flaviu Călin Rus [Corola-publishinghouse/Administrative/904_a_2412]
-
sub pământul din unghii. Mi-am privit mâinile, degetele. Aproape albastre, furnicate de așteptare. De așteptarea unei posibile Îmbrățișări. Vulgaritatea gândului ce mă inundă e copleșitoare. Mă lăfăiesc În magma lui cu o dureroasă plăcere. Porii se deschid, nervii cad pradă unei moleșeli rapace, oasele mi se lichefiază. Desenez În aburul memoriei un pantof lăcuit, o gleznă albă, de fildeș. Un nas mic, ușor arcuit spre În sus. Pulpe lucioase, plinuțe, intuite vag În obscuritatea unei rochițe atârnând, În limita decenței
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
atârnând, În limita decenței, deasupra genunchilor. Rotunzi, mici, ca două pleoape Închise. Mă inundă o tristețe solemnă și un val de melancolie mă izbește În țeastă. Probabil că am nările lărgite, aburinde, asemeni animalului feroce pândindu-și ca hipnotizat savuroasa pradă pe care o adulmecă. Amețesc rău. Vreau să mă agăț de ceva concret, dar realul Își refuză parcă solida prezență. O căldură dulceagă Îmi năvălește În palmă. Apoi, pereții camerei se adună iarăși În jurul meu. Și scaunele Înalte.. Și masa
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
Îmi vine să plâng. Arunc fotografia cât - colo. Deja nu mă mai pot stăpâni. Mă trezesc hohotind. Plâng ca În copilărie, cu capul În piept, zguduit. Un plâns mizerabil, pe care-l urăsc. Plânsul devine tot mai puternic. Îi cad pradă definitiv. Lacrimile țâșnesc necontenit, șiroind. Plâng Înfundat, covârșit de un geamăt adânc. Picioarele Îmi sunt ude de lacrimi. Gâtul mă ustură sufocat, ștrangulat de o mână nevăzută. Mă topesc. Trupul mi se Împuținează. Nu sunt altceva decât o materie vâscoasă
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
eu n-am înțeles și mă uitam la ea. Pe ecran curgeau imagini cu avioane și apoi Mickey Mouse alerga din butonul telecomenzii apăsat puternic de degetul mamei. Cel mai bun lucru la mama era că niciodată nu se lăsa pradă tristeții, de aceea nici nu aducea vorba de tata, de altfel nici tata nu făcea niciodată nimic ca să ne amintească de el. — Dacă v-aș suna sau v-aș scrie, aș vrea imediat să fiu cu voi. Și atunci nici
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
cărarea bătucită, voind să treacă în partea opusă a copacului capcană, prin laț, și atingea lațul, declanșând eliberarea vârfului, iar acesta pornea spre cer, cu mare viteză, copacul revenind la poziția sa normală, verticală, lațul apuca în el animalul căzut pradă pieirii, iar stăpânul lațului capcană, când venea în control, găsea prada, sus, către vârful copacului, de unde nu mai avea scăpare. Deci, acum, ce tot făcea, bătrânul Pucă Ulucă, de câteva luni? Păi, să vă povestesc. Bătrânul Ulucă se trăgea din
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
prin laț, și atingea lațul, declanșând eliberarea vârfului, iar acesta pornea spre cer, cu mare viteză, copacul revenind la poziția sa normală, verticală, lațul apuca în el animalul căzut pradă pieirii, iar stăpânul lațului capcană, când venea în control, găsea prada, sus, către vârful copacului, de unde nu mai avea scăpare. Deci, acum, ce tot făcea, bătrânul Pucă Ulucă, de câteva luni? Păi, să vă povestesc. Bătrânul Ulucă se trăgea din haiduci. Din haiduci și din vestiți vânători braconieri , prin codrii milenari
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
băieței ca niște păpuși umplute cu viață autentică. Iar noii membri ai grupei, ascultă, fascinați, zicerea lui: uite-așa se joacă fata! Uite-așa! Slavă ție, măreață nebuloasă! Pe fiecare unghiuță a trupului fostei Românii comuniste animalele și păsările de pradă ale noii societăți se băteau de la cioszvârtă, mai rău decât hienele, umflându-și burțile și pungile cu de toate. Cu de toate care le cădeau în mână, între fălci și-n gheare. Cei mai slabi stăteau, retrași, ca niște căței
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
deasupra comorii, i-a strigat celei de dincolo de tejghea să dispară, proasta și fricoasa a dispărut, iar el, după ce a măturat odoarele în sacoșă, a ieșit, firesc, normal de repede, după care s-a pierdut în mulțimea din susul străzii. Prada nu era grea. Aproape un kilogram de obiecte din aur. După ieșirea lui, femeia a alertat poliția. Acesta a sosit rapid. Tâlharul era, de-acum, departe. A fost dată alarma. Au fost instituite filtre, și căutările au început, concomitent, pe
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
lăsarea nopții. O lampă cu ulei ardea în nișa peretelui. Într-un colț al camerei era un pat, dar nu puteam dormi. Trupul mi-era în flăcări; pete de sânge îmi ardeau abaua, fularul, mâinile. În ciuda febrei și migrenei, eram pradă unei tulburări, unei frenezii deosebite, chiar mai puternice decât gândul să șterg sângele, chiar mai tari decât teama de sergentul de noapte care ar veni să mă aresteze. Mă așteptam de multă vreme să cad în mâinile lui, dar eram
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
am aruncat asupra lui, ca o fiară înfometată. O detestam din adâncul inimii. Dragostea și ura făceau corp comun. Trupul ei proaspăt și palid, corpul ăsta de femeie, se deschise și mă încarceră, ca un naja care se încolăcește de jur-împrejurul prăzii. Pieptul avea un miros îmbătător. Carnea brațelor înnodate în jurul gâtului meu răspândea o dulce căldură. Toată ura pe care o strânsesem se risipi și aș fi vrut să mor. Mă străduiam să-mi rețin lacrimile. Fără să știu când, picioarele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
de ceafa mea, atât de bine, că eram unul, ca masculul și femela de mandragoră. Ardoarea tandră a acestei cărni proaspete și tinere pătrundea în mine, aspirată de toți atomii corpului meu în flăcări. Târfa mă absorbea ca pe o pradă, iar eu trăiam între teamă și voluptate. Gura ei avea gustul acru al miezului de castravete. Transpiram în această strângere îmbătătoare, nu-mi mai aparțineam și nu ascultam decât de trupul meu care-și cânta victoria. Mizerabil naufragiat al acestui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
suflet, găsesc un loc prielnic, călduț și Întunecos, unde să dospească și să se Înmulțească. Deacolo, prin tot felul de combinații și alchimii misterioase, vor Întreține imaginația și imaginarul.Un fenomen de magnetizare nimbează imaginea, așa Încît, cu ușurință, cădem pradă acestei puteri de atracție, ajungînd captivii ei adulatori”(p.5); sau :”...Ca o desfrînată vrăjitoare, imaginația aprinde În noi bezmetice ruguri pe care se mistuie dezirabilul și visul”(p.300). Acroșaje stilistice găsim În teză În foarte multe alte capitole
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
Îl Înghițea”p.270), ori, În continuarea Trilogiei antice, de Electra lui Strauss :”...O lume asemănătoare lagărelor de concentrare , unde era deținută Electra. Ea apărea ca dintr-o cușcă , tîrÎndu-se ca un animal Înfometat. Era ca o pasăre de pradă rănită, dar gata de atac”(p.280). Despre victoriile & eșecurile din România, nu are rost să vorbesc : pentru că, după terminarea cărții, autorul ei s-a Întors În țara natală. Și lucrează destul de mult aici. Deci, vor fi comentate, pesemne, și
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
toate părțile. Relu își permise să-l privească ironic: "S-o crezi matale!". Lăsă plin de morgă actul pe masa de scris a înaltului universitar și se despărți de acesta înclinându-se ușor. Apoi părăsi încăperea, lăsându-l pe moș pradă celor mai negre presupuneri. Se întoarse în biroul lui cu o meclă tragică. Își luă pardesiul și diplomatul, îmbrățișând camera cu priviri nostalgice. Când să iasă pe ușă izbucni: "Poftim! V-am făcut hatâru', na! Sper că de-acu' o să
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
nu ne expunem prea mult. Și să nu dăm de bănuit. Când aude propunerea mea, fără să-mi dea măcar o portiță de ieșire, adică să mă atenționeze măcar, Iozefina mă privește de undeva de sus, ca o pasăre de pradă, și îmi răspunde: - Dar ce, Gerard, tu mai nou nu vezi în mine decât o simplă vacă bună pentru montă? Rușine! Rușinea rușinilor, nu altceva! Se înțelenește apoi tăcerea. Tăcere cu carcase de emoții atârnând în cârlige, de tavan, ca
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
printre oameni noi și minunați. Dacă vrei să-ți fie mai bine nu spune NU, atunci când cineva încearcă să te ajute, pentru că Dumnezeu ți-a trimis ajutorul pe care l-ai cerut. Ca să-ți fie mai bine nu te lăsa pradă neîncrederii și suspiciunii, încearcă mereu ceva nou și atunci nouă o să-ți fie și bucuria. Ca să-ți fie mai bine din toate punctele de vedere, este necesar să comunici pozitiv, să stai printre oameni la fel ca tine și să
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]