966 matches
-
se întrerupe, însă încheierea vieții este un subiect atît de important încît merită deschiderea și comunicarea despre această temă”. Păi, asta au făcut oamenii de cînd sînt ei oameni ! E adevărat că eufemizarea recentă a morții a pus „sfîrșitul” sub preș și că acesta nu mai este un subiect de bonton. Iată că site-ul nostru ne propune să reîncepem să vorbim despre moarte. Nu prea am înțeles însă cum. În sfîrșit, din rubrica „Consolare ptr cei îndurerați” am aflat următoarele
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
ea uneori, suind în mașină pe bancheta din spate. De la o vreme chiar se arătă din ce în ce mai des, nu atât ca să asculte melodiile sofisticate ale soțului ei, care tocmai trecea prin furia contrapunctică a unor Dunstable, Palestrina, Dufay, Ockeghem, Josquin Des Preș și mai ales Orlando di Lasso, suprapunând acorduri aproape alchimice, cât pentru că începea s-o atragă, de ce să n-o spunem, înfățișarea destul de romanțioasă a tânărului saxofonist. Ea își dăduse de mult seama că, atâta vreme cât cânta, Emil Popescu practic ieșea
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
cenușiu-verzuie, în colțul unde, treisprezece ani, televizorul s-a tot atins, s-a tot ciocnit de perete. Ce ciudată mai e și viața, îmi spun, fără să știu bine ce spun, și mă uit la sălița pe care se lăfăie preșul de cârpe, de o curățenie îndoielnică... Ce ciudată mai e viața, și mă feresc să trag prea adânc în piept mirosul de cărbuni, de gaz și de roșii coflecite, chiar lupt cu mine ca să uit că totuși trag în piept
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
Cum să fie nufăr!... Planta aia care are niște tulpini așa lungi și subțiri. Se leagă una de alta, ca un fel de... Cum să spun, ca un fel de covor... Văd că aicea nu-i zice covor, îi zice preș. Cui îi zice preș, nu-mi mai învârti capul! Greșit! exclamă Marusia. Pe cine ai auzit tu că spune pe-aicea "nu-mi mai învârti capul"? Poți spune "nu mă mai zăpăci de cap", așa da. La care Niusea o
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
Planta aia care are niște tulpini așa lungi și subțiri. Se leagă una de alta, ca un fel de... Cum să spun, ca un fel de covor... Văd că aicea nu-i zice covor, îi zice preș. Cui îi zice preș, nu-mi mai învârti capul! Greșit! exclamă Marusia. Pe cine ai auzit tu că spune pe-aicea "nu-mi mai învârti capul"? Poți spune "nu mă mai zăpăci de cap", așa da. La care Niusea o privește pe prietena ei
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
aproape irepresibil de a se șterge pe picioare la ieșirea din casă, pentru a nu o macula: Prima ninsoare - imaculată / ... imacu - albă (lată)! - și /gândul ușor hazliu că /înainte de a ieși în curte / se cade / să-ți ștergi picioarele de / preșul din prag... Indirect, poemele din volum fac, de fapt, elogiul simplității, paradoxal, complexe, tonul dându-l sutra floriisoarelui, în elaborarea căreia poetul și-l ia părtaș pe A. Ginsberg, al cărui somn într-un cimitir din S.U.A., evocat în finalul
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
ai consumat, conform Registrelor Cerești, câteva milioane de lucși, conform și chitanței scrise manual de însăși mâna ălui de Sus însuși. Administratorul? Caută ceva Mai Sus. Aha. Directorul general! Ași. Ceva mai...departe. Mai departe de București, de Guvern, de Preș... Mai. De Jimbolia și Curtici? încă. Aha. E o taxă care vine de dincolo... Exact. De...peste! Așa. Vin-o să te pup musiu...Musiu? Angellus. Păi, musiu Angelache, dacă plătim în sfârșit taxă și pe lumi-na zilei înseamnă că
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
Cu sprijinul benevol al unui Coman-dou de sprijin al drepurilor am intrat în posesia unei părți din stenograma lucrărilor, restul manuscrisului fiind vândut unei alte forțe despre care nici nu se face. Anexa 7 bis. A se citi confidențial. Dom Preș roagă asistența să aibă curajul răspunderii și să se mute ceva mai în față, pentru a fi televizată. Receptivi la schim bări, Fața și Dosul schimbă dosul cu fața acordându-și punctaje suplimentare de...bâzzza. O doamnă leșină. Intervine echipa
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
-și punctaje suplimentare de...bâzzza. O doamnă leșină. Intervine echipa de pompieri voluntari care eliberează căile de acces blocate. Doamna leșină din nou. Accesul fiind liber, pătrunde în sală un nou grup de gazetari deghizați în femei de serviciu. Domnul Preș încearcă să stingă vacarmul. Se pârlește. Renunță. Domnul Vicepreș. Apasă hotărât pe buton. Doamna leșină și în același moment intră în sală Grupa de Shok instrumentând talanga de reconciliere, o piesă unică de paișpe tone. Peretele din stânga se prăbușește instituind
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
nu ! în condițiile de mai sus pomenite cerem Constituirea unei Comisii Parlamentare Internaționale, a unei Comisii Europene și, dacă Asia (. . . ) Este surprins un deputat care înjură dar nu recunoaște probele. Nici tasu, birjar și persoană fizică. Probele se radiază. Dom Preș invită la cuvânt reprezentantul național al minorității majoritare. Acesta cere trei translatori și o translatoră și o pauză în dezbateri pentru consult. Are gripă. Ia cuvântul din buzunar Președintele fracțiunii Brazda Reavănă. Îl citește rar, scandat, așa cum l-au învățat
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
de ieri în care s-a și publicat.Dar nu face să, fiindcă ne apropiem de încheierea preafericită. Sub ogiva gotică a ferestrei străluminate de un muc de lumânare, Zaston Anibal citește ultimul paragraf din ultima luare de cuvânt a Preșului... “...După cum se știe, s-a anunțat vizita unei Comisii Europene Interdepartamentale și a mai multor organe internaționale pentru și în același scop: definirea caracterului, consecințelor și credibilității Jocului De-a Bâza. Să răspundem cu dignitate, fără interese meschine, astfel încât, după
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
om de o bunătate nemaiînâlnită? Doamne, în toată nenorocirea vieții noastre mare leac de supraviețuire ne-a fost bunătatea oamenilor! Aveam locuință dar altceva nimic. Totul era dincolo, la Câșlița. Biata mamă ne-a dat de pomană o pernă, un preș și ce-a mai putut ea da; nana Ileana Balan, care m-a botezat, sora tatei, ne-a dat perină, un preș și câteva farfurii. Coana Chița, soția doctorului Jalbă, bunătatea întruchipată, ne-a dat două paturi cu saltele de
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR. In: Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
dar altceva nimic. Totul era dincolo, la Câșlița. Biata mamă ne-a dat de pomană o pernă, un preș și ce-a mai putut ea da; nana Ileana Balan, care m-a botezat, sora tatei, ne-a dat perină, un preș și câteva farfurii. Coana Chița, soția doctorului Jalbă, bunătatea întruchipată, ne-a dat două paturi cu saltele de paie, o perină și o cloșcă cu pui. Cu banii luați de la Banca Populară din Nicorești am luat cerșafuri și cămeși și
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR. In: Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
tot satul. Nu de puține ori găseam câte un coșuleț cu zarzavaturi la ușă. Mai găseam și câte o femeie: De ce mi-aduceți? Dar nu-i pentru dumneavoastră. E pentru copii. Într-o zi, venind acasă, odaia goală, fără nici un preș. Ies și din prag cu toată fața un zâmbet, Sida îmi zice: Nici o grijă. Preșurile sunt la râu. Le-au luat femeile să le spele. Dar, Persida, asta este treaba mea. Nu. Treaba dumneavoastră este să ne creșteți copii deștepți
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR. In: Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
găseam și câte o femeie: De ce mi-aduceți? Dar nu-i pentru dumneavoastră. E pentru copii. Într-o zi, venind acasă, odaia goală, fără nici un preș. Ies și din prag cu toată fața un zâmbet, Sida îmi zice: Nici o grijă. Preșurile sunt la râu. Le-au luat femeile să le spele. Dar, Persida, asta este treaba mea. Nu. Treaba dumneavoastră este să ne creșteți copii deștepți. O sală de clasă, un hol și o cancelarie. Aceasta era școala în care alături de
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR. In: Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
a făcut studiile, fie la facultate, fie în alt loc. De ce se laudă că l-au cerut acolo dar, din motive obiective, n-a putut părăsi orașul? A aranjat o pseudo adresă de la facultate, apoi încearcă să ne ducă cu preșul că socrii săi sunt bătrâni și bolnavi și au nevoie de ajutor. Socrii sunt sănătoși tun. Și, dacă ar fi fost așa cum pretinde, de ce nu-i ia cu el? Rog, deci, să se analizeze situația și s-o dezbatem în
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
de a fi prin a avea. Sunt întrucât am. Sau invers. Am deci exist. E bine să le condamnăm? E bine să ne strâmbăm superior în fața inevitabilei lor prezențe în lume ? E de dorit să aruncăm dorințele astea obștești sub preșul onorabil al moralei, al culturii, al pioaselor și cuvioaselor îndemnuri spre sărăcie din vremurile medievale ale Sfântului Francesco din Assisi? Iacătă, merg agale gândind la asemenea probleme, stau la volanul Daciei mele oarecare și meditez la asemenea afunduri de umanitate
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
grilaj de fier, și zgomotul unei lăzi de gunoi care era săltată. Se ridică în picioare. Doi băieți, puțin mai mari decît el, stăteau aplecați peste lăzi și aruncau afară haine vechi, sticle goale, niște roți de cărucior și un preș, în timp ce un băiat solid, de vreo zece sau unsprezece ani, le punea într-un sac. Unul dintre băieței găsi o pălărie cu o pană. Mimînd pasul țanțoș ale unei doamne mîndre, și-o puse pe cap și spuse: — Uită-te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
neagră. Coborî pe străzile mizere și intră în gangul uneia din cele mai mizere. Scara era îngustă, prost luminată și mirosind a pișat de pisică. în fața unei toalete aflate pe un podest, păși pe deasupra doi copii care stăteau pe un preș și se jucau cu o jucărie cu mecanism. Pe palier erau trei uși, una cu o plăcuță înrămată, inscripționată FORBES COULTER, cu litere gotice înconjurate de frunze de viță aurii, și cu un geam care se pătase în interior de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
o mobilă închisă și strălucitoare și peisaje întunecate în rame poleite. O crosă de golf și o umbrelă stăteau într-un vas imens din lut, iar pe podeaua lustruită, o minge de golf era priponită cu o sfoară de un preș de cauciuc. Doamna Laidlaw îl conduse într-o cameră cu un foc strașnic în șemineu și aprinse lumina. Un bărbat masiv se ridică din fotoliu și i se adresă cu o voce blîndă: — Mă bucur să te cunosc. — Asemenea, zise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
suporta să dea ochii cu tatăl lui. Merse spre Cowcaddens, urcă treptele spre casa lui Drummond, deschise ușa și intră în bucătărie. Drummond și Janet Weir stăteau fiecare lîngă o latură a mașinii de gătit, privind o ladă pusă pe preșul din fața șemineului. Pisica roșcată era întinsă pe un geam pus peste ladă și se uita în jos la doi șoricei care mișunau printre cojile de cașcaval de la fundul ei. Drummond îi zise: — Salut, Duncan. Roșcatul se uită la televizorul ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
și jumătate aprinse focul și se așeză încercînd să citească. Soneria sună la ora opt fără zece. Forțîndu-se să nu alerge, coborî și apăsă clanța cu nepăsare. îi trebuiră două-trei secunde să-și dea seama că fata care stătea pe preș era Janet. — Duncan, Marjory m-a trimis să-ți spuns că-i pare foarte rău. A lucrat mult noaptea trecută și nu se simte foarte bine. — Spune-i că nu sînt surprins, zise Thaw apăsat după o secundă. Se duse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
moment dat, domnul Drummond intră pe ușă, bodogănind cu voce tare: „E al naibii de absurd...“, apoi se auziră zgomote din toaletă. Thaw se înveli într-un covoraș, ca să se apere de frig. începu să viseze că el însuși e covor, un preș de carne cu o gaură. Din gaura aia urma să apară ceva oribil - îi simțea respirația rece. Auzi apoi pași grăbiți și o voce țipă: „Parazit prăpădit!“. Dechise ochii și văzu o femeie destul de în vîrstă, agilă, stînd în picioare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
se deplasează pe fluviu și, brusc, se simți atît de obosit, că trebui să se concentreze să nu se prăbușească. Mai tîrziu zări scîndurile unui alt pondon, și un trotuar care continuă mult timp, apoi cîteva trepte de piatră, un preș și cîteva bucăți de cauciuc lipite unele de altele. I se permise să se sprijine de o suprafață plană. O voce i se adresă: — Numele? — Lanark. — De botez sau de familie? — Ambele. Vrei să zici că te cheamă Lanark Lanark
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
o boxă minusculă și W.C.-ul. Am ieșit pe coridor. În fața camerei aceleia, prins de perete, ardea un bec în jurul căruia încremeniseră câțiva fluturi de noapte minusculi. Petru zăcea ghemuit în dreptul becului, lângă ușă, pe un covoraș cât palma, un preș de șters picioarele adus, pesemne, de el. Își respira tânguirea, zgâria cu unghia panoul ocru al ușii. * Pedro Miguel da Silva, dintr-un sat de la nord de Bahia, a trăit 40 de ani înlănțuit de trunchiul unui copac, într-o
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]