755 matches
-
Mine, precum a zis Scriptura, râuride apă vie vor curge din pântecele lui. Iar aceasta a zis-o despreDuhul pe Care aveau să-L primească acei ce cred în EL. Căci încănu era dat Duhul, pentru că Iisus încă nu fusese preamărit” Ioan 7,38-39. Acest moment istoric este marcat în Sfânta Liturghie prinmărturisirea de credință de la Niceea după intrarea cu Sfintele Da-ruri în Altar și înainte de invocarea Duhului Sfânt pentru prefa cerea lor, deoarece numai prin credința adevărată, prin Duhul ce-resc
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]
-
Sa veșnică, după ce semănase în ucenicii Săi slava Sa de a fi plini de har și de adevăr ca a Celui„Unuia-Născut din Tatăl” (Ioan 1, 14): „Acum a sosit ceasul! Prea-mărește pe Fiul Tău, ca și Fiul să Te preamărească cu puterea ce i-aidat-o ca să dea viață veșnică celor pe care i-ai dat Lui. Și aceastaeste viața veșnică, să Te cunoască pe Tine singurul Dumnezeu adevărat, și pe Iisus Hristos, pe Care L-ai trimis” (Ioan 17, 1-3). De-
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]
-
căci, numai „De Mă iubeștecineva, va păzi Cuvântul Meu!” (Ioan 14, 23). Era necesară sfințirea Numelui, mai întâi prin „vedere” pe Tabor fără a muri (Marcu 9, 1),apoi prin bucuria inimii ca o „înviere” la arătările de după Înviere:„Acum preamărește-Mă Tu, Părinte, la Tine Însuți cu slava pe caream avut-o la Tine mai înainte de a fi lumea” (Ioan 17, 5): „Scăpatdin chinurile sufletului Său, va vedea rodul ostenelilor Sale și demulțumire se va sătura” (Isaia 53, 11).„Eu
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]
-
iau liniștea omului încă din vremea păcatului strămoșesc, aufost alungate din sufletele ucenicilor: „De certarea Ta vor fugi, deglasul tunetului Tău se vor înfricoșa” (Psalm 103, 8). „Slava” prinînviere a fost urmarea ascultării ca ședere de-a dreapta: „Dreapta Tas-a preamărit întru tărie; mâna Ta dreaptă a sfărâmat pe vrăjmași șicu mulțimea slavei Tale ai zdrobit pe protivnici” (Ieșire 15, 6-7). Înacest fel se împlinea în Hristos făgăduința: „Domnul va da tărie poporului Său; Domnul va binecuvânta pe poporul Său cu
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]
-
15, 55). Pe Tabor Ilie și Moise vorbeau cu El nu despre în-frângerea vrăjmașilor lui Dumnezeu, ci despre Patimile Sale sfințitoare de la Ierusalim (Luca 9, 31) și despre măririle biruitoare dedupă ele (1 Petru 1, 11): „Dreapta Ta, s-a preamărit întru tărie, mânaTa dreaptă a sfărâmat pe vrăjmași și cu mulțimea slavei Tale aizdrobit pe cei potrivnici” (Ieșire 15, 6-7). Acesta este conținutul mărturisirii Sfinților Îngeri, care s-au făcut părtași crucii lui Dum-nezeu Tatăl din cauza hulei din partea lui Lucifer
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]
-
este semnificată prin deschiderea SfintelorUși și ieșirea liturghisitorului cu crucea rostind: „Harul Domnuluinostru Iisus Hristos și dragostea lui Dumnezeu Tatăl și împărtășirea Sfântului Duh să fie cu voi cu toți!” (2 Corinteni 3, 13), căci:„Jertfa de laudă Mă va preamări și acolo este calea în care îi voi arătalui mântuirea Mea” (Psalm 49, 24). Șederea de-a dreapta este o ședere cu frică pentru a nu pierde prin „ademenire” sau „violență”adâncul lui Dumnezeu în Hristos cu care oamenii s-au
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]
-
dacă Hristos nu este preaslăvit”(Ioan 7, 39). Dacă s ar considera cuvintele de instituire dreptEpicleză, atunci ar însemna o dispunere de Duhul Sfânt prin Hristos,pe când Hristos este primit prin Duhul Sfânt ca putere a înfierii:„Acela Mă va preamări” (Ioan 16, 14); „Adăpați de Duhul noi bem pe Hristos”<footnote Sfântul Atanasie cel Mare, loc. cit. footnote> ca gustare teandrică de înfiere în Hristos și a lui Dum-nezeu ca „Tată”<footnote Joseph Moingt, „Montre-nous le Père. La question de
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]
-
la Sfântul Grigorie de Nisa”, Ortodoxia, Anul XXIII (1971), Nr. 1, p. 88. footnote>. La reconsiderarea teologiei mistice a Sfântului Grigorie de Nyssa, marea masă a învățaților îl prezintă ca partizan al unei mistici a întunericului și, ca urmare, îl preamăresc ca fiind unul dintre marii mistici ai întunericului. Deși se poate subscrie liniilor generale ale acestei poziții, doresc să argumentez că gândirea Sfântului Grigorie de Nyssa relevă în nu mai mică măsură și ceea ce ar putea fi denumit o mistică
Învăţătura Sfântului Grigorie de Nyssa despre întunericul luminos al prezenţei ascunse a lui Dumnezeu. Referire specială la cartea De vita Moysis. In: Din comorile Teologiei Părinților Capadocieni by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/151_a_441]
-
-i anunță, disperat, că se instruia un proces împotriva lui Cremutius Cordo, cel mai drag prieten al lui, blândul istoric cu care discutase toată viața plimbându-se pe sub porticurile din Foruri. Nero întrebă ce scrieri criminale i se atribuiau. — A preamărit, spun ei, fapta lui Brutus, care l-a ucis pe Julius Caesar. A scris că Brutus a fost ultimul roman. Acuzatorii lui zic că lauda unui delict echivalează cu a fi complice. Tânărul Gajus se îndepărtă, spunându-și lucid: „N-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
pace greu de îndurat. În spatele numelor lor se ghiceau ținuturile nesfârșite ale Asiei, orașe mitice, deșerturi, fluvii gigantice, îndepărtate mări interioare. Cel mai în vârstă era Herodes din Judaea, nepotul marelui Herodes - care construise Cezareea și templul de la Jerushalem; el preamări prietenia dintre Augustus și bunicul său și declară: — Împotriva lui nu a fost nevoie de legiuni. Tiberius se gândise că frumoasa domus a Antoniei, mama lui Germanicus, pe care tot Răsăritul îl plângea, era locul ideal, ținut sub un control
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
vântului; bucăți de lemn ars săreau de jur-împrejur. În aceeași noapte, cohortele înconjurară și curățară Curia; odată cu lumina noii zile, senatorii își reluară locurile și cele două vechi facțiuni se înfruntară pentru a nu știu câta oară. Senatorul Saturninus îl preamări pe Cassius Chereas ca pe un nou Brutus, iar aliații săi îl aclamară de îndată drept „cel ce a readus libertatea“. Pe când Chereas își trăia momentul de glorie, Saturninus propuse ca senatorii să-și redobândească vechile puteri, să se refondeze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
pietre, strigă el. La acel strigăt, pe care mulți aveau să-l imite în viitor, unii începură să dărâme statui sau să jefuiască temple și edificii. Dar, spre surprinderea celorlalți conjurați, Marcus Vanicius și, mai ales, puternicul Valerius Asiaticus, în loc să preamărească libertatea, declarară deodată că, fără un conducător puteric, libertatea însemna anarhie și război civil. Asiaticus evocă toate dezastrele din trecut: — Amintiți-vă de Pompeius, de Marcus Antonius, oamenii lor înarmați pe străzile Romei... Nerăbdător, Marcus Vanicius își prezentă cu nerușinare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
istoria romană, nu se mai pomenise ca, în sacrele palatia ale lui Augustus și cu complicitatea nobilului Senat, să se taie gâtul unei femei însărcinate și să se ucidă o fetiță de treisprezece luni, Cassius Chereas, Julius Lupus „și alții“, preamăriți într-o zi ca instauratori ai libertății, în ziua următoare fură condamnați cu toată severitatea de acel jus roman împotriva regicizilor: biciuirea și moartea pe cruce. Pe când complicii lui se agitau, înspăimântați de sentința dură și de agonia pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
de informații generale (RG) francez are 3 900 de funcționari pe care totul pare să-i intereseze politic, economic, social, chiar cultural”. (Vezi citatul din Calvino.) Așa-s francezii, curioși, mai ales după surparea liniei Maginot. Înfierbîntată de Luvru, Carmen preamărește RG-ul: „Guvernanții Întrețin În sînul RG un serviciu de sondaj căruia Îi comandă anchete În instituții private, deleagă la mitinguri urechi atente. Stupoare pentru unii dintre noi!” Nu și pentru Carmen, care n-are stupoare. În schimb e atrasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
ADRIAN GRĂJDEANU n.1945 Născut la Mărășești, jud. Vrancea, profesor licențiat în filosofie, membru al Academiei Libere Păstorel, membru al G.L.U.P.I., are publicate 3 cărți literare, microeseuri. Bărbatul lăudându-și soția S-o preamăresc un pic, Să-i cânt, adică,-n strună? Atâta pot să zic: De rea, e numai bună! Mai rău fără rău Nimic nu-ți e mai de folos, Precum îți e ființa dragă; Din jocul cel mai păgubos Te scoate
ADRIAN GR?JDEANU by ADRIAN GR?JDEANU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83924_a_85249]
-
celui de-al doilea principiu, care este: Să-ți îndrepți toate gîndurile și acțiunile spre prea-mărirea și slăvirea Bisericii lui Isus Cristos 1. Prima dorință care decurge, în inima creștinului, din acea dorință supremă de dreptate este aceea de a preamări și preaslăvi Biserica lui Isus Cristos. Cine dorește dreptatea dorește toată slava posibilă a lui Dumnezeu, dorește ca orice lucru să fie pe placul lui Dumnezeu. Acum, Creștinul cunoaște prin credința sa că toate lucrurile care sînt pe placul Tatălui
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
de mare invidie și nu ar ațîța spiritele! 61 În scrisorile Sfîntului Ignațiu către diferite Biserici este recomandată în mod special această unitate și supunere a poporului și Clerului față de Episcopul care îi păstorește. În scrisoarea adresată lui Tralliani, este preamărită desăvîrșita supunere față de Episcopul Polibiu, pe care îl elogiază, spunînd că "este oglinda acelei iubiri care domnește în ucenicii săi; pînă și înfățișarea sa poartă o mare învățătură; marea sa blîndețe este puterea sa, în așa chip încît i-ar
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
omul va cunoaște că Lumea de pe Pământ arată precum o oglindă răsturnată, nedesăvârșită și cu multe metehne, a Lumii celei de dincolo, din Veșnicie Iar omul de felul acesta este fideist, adică are o credință, în Cel pe care îl preamărim în chip întreit, în Sfânta Treime, Cea care este Una și în veci nedespărțită: Tatăl și Fiul și Sfânt Duhul Său, Cel de Viață Dătătorul, Amin Pe când altul, ispitit fiind de cel viclean, de vrăjmașul fără de nume, are nebuneasca năzuință
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
să iasă la pensie. Nu lăsase uitării munca de dascăl, de multe ori pragul casei sale fusese trecut de numeroși dintre viitorii arhitecți ai României. Ca unul care predase ani de zile tinerilor din tainele construirii unor edificii care să preamărească omul ca ființă a creației, războiul, element distrugător al unor instincte primitive dezlănțuite, nu avea nici un înțeles pentru el. Deoarece regimentul fusese dispersat în comunele din preajma Bucureștiului, Marius pleca dimineața foarte devreme și revenea în oraș la ore foarte târzii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
umane, încheindu-se întotdeauna printr-o poantă. Exemplu: Unui poet netalentat de C. Pavelescu - idila - specie a liricii peisagistice având ca obiect zugrăvirea vieții pastorale și a obiceiurilor câmpenești. Exemplu: Rodica de V. Alecsandri - imnul - specie a genului liric ce preamărește patria, eroii, evenimentele de importanță națională, devenind simbol, repetabil în momente solemne și putând fi însoțit de muzică. Exemplu: Deșteaptă-te, române! De A. Mureșanu - meditația - specie a liricii, cu caracter filozofic, exprimând cu mijloace artistice reflecții asupra existenței. Exemplu
NOŢIUNI DE TEORIE LITERARĂ by LUCICA RAȚĂ () [Corola-publishinghouse/Science/1771_a_92267]
-
prima, marchează o lărgire considerabilă a perspectivei: de la imaginea "celor mai bune minți" și contextele marginale în care viețuiesc, poemul evoluează spre o perspectivă panoramică a unei realități monstruoase, sinistre, dominată de Moloch, pe care America materialistă pare să îl preamărească. În anii șaizeci, Ginsberg devine una din figurile iconice ale contraculturii (vezi COUNTERCULTURE), invitând la continuarea pașnică a luptei mișcării pentru drepturile civile în perioada când opțiunea violenței devenise extrem de puternică. O contribuție importantă la etosul anilor șaizeci o constituie
Dicţionar polemic de cultură americană by Eduard Vlad [Corola-publishinghouse/Science/1402_a_2644]
-
Vicente Franco în bibliografie). Oricum am privi lucrurile, Haight- Ashbury, împreună cu toate conotațiile și asocierile sale, a rămas o reprezentare iconică memorabilă a culturii contestatare a anilor șaizeci. "HAIL TO THE CHIEF" Nu este traducerea salutului nazist, menit să îl preamărească pe führer, ci un tradițional și ceremonial cântec american, un marș de întâmpinare a președintelui SUA la evenimente oficiale și recepții. Toată lumea l-a auzit, dar probabil foarte puțini ne-americani știu numele sau istoria sa. Această istorie poate fi
Dicţionar polemic de cultură americană by Eduard Vlad [Corola-publishinghouse/Science/1402_a_2644]
-
The Lady of the Lake") unui ne-american care, pe lângă faptul că era scoțian, mai era și înnobilat de prințul regent, viitorul George al IV-lea: Sir Walter Scott. "Hail to the Chief who in triumph advances", spun vorbele ce preamăresc pe marele șef, și ele au fost puse pe muzică de un alt supus britanic, James Sanderson, culmea, în 1812, exact pe vremea când America declara război, din nou, bietului Imperiu Britanic. La sfârșitul războiului, cântecul a fost interpretat de
Dicţionar polemic de cultură americană by Eduard Vlad [Corola-publishinghouse/Science/1402_a_2644]
-
spui pe toate”61. În duh filocalic, Sfinții Varsanufie și Ioan Îi scriu unuia dintre ucenici : „Dacă ai cunoaște cum trebuie darul lui Dumnezeu, chiar dacă toți perii capului tău ți‑ar fi tot atâtea guri, n‑ai putea să‑L preamărești pe El, sau să‑I mulțumești după vrednicie. Dar cred că tu Îți dai seama de aceasta”62. Multipla revelare a iubirii lui Dumnezeu pentru noi 57 II.6. Viața spirituală este o viață de Împărtășire de iubire, de Dumnezeu
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
eliminăm Întreaga suferință din viața noastră. Atunci ar trebui să dirijăm lupta Împotriva păcatelor noastre, a eșecurilor și a descurajărilor noastre, a revoltei etc. 160 Suferința și creșterea spirituală În Vechiul Testament, Patriarhii, Profeții și toți drepții, cu nimic nu erau preamăriți mai mult, spre lauda virtuților lor, decât pentru faptul că păstraseră răbdare, cu puternică și statornică sfințenie. Abel, făcând Începutul martiriului și a pătimirii celor drepți, nu s‑a Împotrivit fratelui fratricid ci, smerit și răbdător, s‑a lăsat ucis
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]