1,060 matches
-
ca a noastră, nu-i așa? Ce vor ei să ne dovedească, mereu și mereu? Că suntem răi, perfizi, slabi? Și că suntem, totuși, ca niște sfinți, asta le dovedim, mereu? Rebeli strâmtorați, ucenici ai iluziei! Bolnavi ai efemerului și precarității?... Noaptea se răsucise, iarăși, în același scâncet neputincios. Dar dacă și Irina?... Dacă și ea?... Nici măcar conștientă că și ea...Tolea o scruta, sa descopere semnul, proba, cicatricea. Plecase cu povara acestor ultime, nefirești întrebări. Bolnavi ai efemerului și precarității
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
precarității?... Noaptea se răsucise, iarăși, în același scâncet neputincios. Dar dacă și Irina?... Dacă și ea?... Nici măcar conștientă că și ea...Tolea o scruta, sa descopere semnul, proba, cicatricea. Plecase cu povara acestor ultime, nefirești întrebări. Bolnavi ai efemerului și precarității? Sucești cuvintele pe toate părțile, profesore. Fiecare mai primavaratec răsucește altfel vântul acestor vorbe dubioase, ca timpul nostru dubios. Ar fi trebuit să ai răbdarepentru aventura suspiciunii, profesore, nu te-ai fi plictisit! Necazul suprem al plictiselii, cum îți place
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
contemplații. Pot urmări mai bine amploarea degenerării, când am un obiectiv știut în detalii. Dispun de o întruchipare imediată, accesibilă. Și ambiguă, mai ales. În ambiguitatea care ne și face complici, ne întinde mereu oglinda și capcana? Să ne dovedească precaritatea? Să ne umilească? Livrându-ne, o, Doamne, culpei și disperării și slăbiciunilor prea multe, pierzându-ne pierzându-ne... Vezi, professore, despre frică și suspiciune semenii noștri se feresc a vorbi. Nu și despre plictiseală, cum bine știi și exemplifici zilnic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
patul metalic, le-a găurit pe toate. ― Și creatura asta blestemată folosește treaba asta drept sânge. Diabolic! Exclamă Brett, cu un amestec de respect și teroare. ― Nu știu sigur ce folosește drept sânge. (Creierul lui Asth funcționa fără încetare în ciuda precarității situației.) S-ar putea să fie o componentă a sistemului circulator separat, creat pentru lubrefierea interiorului vietății. Poate fi, de asemenea, un lichid protector, un endoteliu defensiv, așa cum este limfa noastră. ― Iată un mecanism al dracu' de defensiv! observă Dallas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
anunță doar moartea întâiului născut al faraonului. Povestirea din Ex 12 este probabil o amplificare plecând de la această primă sursă tradițională. Unii cercetători adaugă că există o boală specifică ce îi lovește doar pe primii născuți. Toate aceste observații arată precaritatea cercetării strict istorice a plăgilor Egiptului. Tentativele nu au lipsit și nu lipsesc nici acum. Însă, după cum am afirmat deja, fenomenele descrise sunt prea obișnuite sau prezentate prea generic pentru a putea fi individualizate cu rigoarea pe care o cere
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
ca să fie ridicat prin reflecția critică a omului matur. Copilul despre care vorbim, în contextul aplicării discursului de față la situația din zilele noastre, parcurge acest drum în sens invers. În ciuda structurii conceptuale ce-i este propusă, sesizează starea propriei precarități, resimte suferința simțământului tragic al existenței. Este un copil prezent în inima celui adult, căruia îi întreține conștiința vie și lucidă a simțământului tragic al vieții. Acesta este de fapt avertismentul existențial al insuficienței cunoașterii științifice de a acoperi și
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
principiul oricărei deducții posibile, poate fi o experiență teoretică măreață. În ea putem spune cu Spinoza «sentimus esperimurque nos aeternos esse». Însă, a rămâne în acest gând inițial și total, absolut prin definiție, este ca și cum ne-am situa în afara oricărei precarități, la adăpost de orice slăbiciune, nenorocire sau schimbare a subiectivității. Înseamnă, a învinge timpul, a depăși opiniile, a atinge «gloria» spinozistă. Aceasta e încercarea de a da lovitura condiției noastre, un ideal antic ce însoțește istoria filosofiei și care este
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
cu realitatea, concretă și existențială. Aceste sisteme au apărut ca un soi de mari poeme ale gândirii umane, lumi speculative închise, teorii de idei, ale căror valoare se consumă în interiorul propriilor articulații. Plinătatea discursului lor, ce nu ține seamă de precaritatea neînlocuibilă a existenței singulare și colective, se manifestă ca un formalism gol. Rezultatul formalist al metafizicilor imanentiste, în care se dizolvă orice problemă a vieții, dovedește caracterul lor ideologic. Exigența teoretizată de marile metafizici rămâne totuși, și este incontestabilă, întrucât
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
a cuvântului exsistere, se prezintă ca fiind ceva expus. Dacă existența, pe de o parte indică o înrădăcinare originară ce dă naștere unei închideri intensive în propria efectivitate, pe de altă parte exprimă o deschidere spre ceva care salvează de precaritate și finitudine. Fără această trimitere existența ar putea să-și piardă caracterul ei specific. Răspunsul la a-fi-expus-la este a-se-deschide-spre. Deschiderea ia naștere din experiența expunerii iar dialogul este modalitatea interpersonală a lui a-se-deschide-spre. Dialogul se articulează pe încrederea în depășirea
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
se împiedică atingerea unor rezultate sigure. S-a vorbit de «închidere» întrucât este vorba de refuzul de a lua în considerație exigența sensului, cerut de lumea vieții și de autenticitatea existenței. Se încearcă ocolirea nesiguranței existențiale, și oarecum, a însăși precarității modului de a fi în lume, eliminându-se un sector al experienței, prin supunerea lui rigorii metodologice tocmai ca să poată fi pus între paranteze, și, astfel să poată fi uitată orice întrebare neliniștitoare. Nu vrem să indicăm aici cazuri limită
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
mai intensă astăzi prezența semnelor și a simbolurilor sunt, cum am spus: corporalitatea, comunitatea, nostalgia Sacrului. A interpreta aceste semne și simboluri înseamnă și a ne autointerpreta, rămânând implicați într-o condiție comună ce înseamnă experimentarea valorii, dar și a precarității; plinătate și totodată relativitate tipică a tot ceea ce este temporal. Până și nostalgia Sacrului, întrucât e nostalgie, este și ea precară. Aceste condiții ne-au dus spre conținutul capitolului dedicat luptei pentru sens, ce constituie nucleul central al acestei expuneri
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
acestor trăiri de maximă intensitate. Din odiseea cotidiană, poetul revine mereu la Ithaca lui, la sine: Seara de seară, pașii mei se întorc de pe toate cărările, / inima mea - din toate iubirile. Seară de seară mă întorc în mine, în ciuda conștiinței precarității propriei „insule” (două poeme sunt intitulate Insula!): Eu care nu am decât valul! Eu care nu am decât frunza! Și, revoltat, dar nu luptător, decât cu armele scrisului, și susținut de o legiune de vrăbii ( Eu voi pleca să cuceresc
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
nu încetează să fugă după iluzia reîntrupării androginice, fiindcă ea pe care o așteaptă nu poate fi decât geamăna sufletului său, prin care acest perpetuu, incurabil îndrăgostit să-și poată exprima insațiabila dorință în stare să-l facă să uite precaritatea ființei: între daimonul său, a cărui prezență o semnalează uneori explicit și chemarea spre Transcendent, dragostea este, deci, singura pavăză. Simona-Grazia Dima: Interiorul lucrurilor Poeme ample, elaborate, din centrul cărora instanța lirică privește caleidoscopic realitatea, demontând-o în părțile componente
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
timpuluicarceră, prezent în toată marea creație a lumii, nu putea lipsi, de vreme ce Planete prizoniere în pendul / bat orele nepăsătoare / în trupul și sufletul nostru, / mecanice larve pe care / numai căldura cărnii noastre / le-nalță înapoi în cer. Sub imboldul conștiinței precarității ființei, senzațiile, gândurile sunt notate fără cenzură, poetul recunoscându-și neputința în fața implacabilului: Nu pot reînălța speranța prăbușită-n / adâncul apei, iar căderea din titlu se reia ca laitmotiv de-a lungul celor două volume ale antologiei, în forme numeroase
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
-i spune pâinii mai mult decât ea-ți poate spune; Lemnului nu-i dărui decât propria lui imagine; Femeii restituie-i fierbințeala ei fără contur etc. Iar paradoxul vine, deci, din coexistența inalienabilei lucidități amintite a eului - legată de conștiința precarității suverane - cu iluzia metamorfozării a, măcar, o parte a efemerului, încât Se-nspăimântă fugind din zare în zare / cel a cărui iluzie nu mai e necesară Mai mult, această densitate a lucrurilor induce, din nou paradoxal, o incurabilă singurătate, până și
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
niciun cuvânt, cu excepția conectorilor, însă procedează așa din rațiunea de a fi persuasiv, cu atât mai mult cu cât temele pe care le dezvoltă sunt cele eterne ale artei. Astfel, elegiac de multe ori - sau măcar nostalgic -, conștient dureros de precaritatea ființei, de când e lumea (Năluci de fum, lucire de secundă...), în sonete, poetul face din substantivele clipă și secundă laitmotive: lucire de secundă, tăcerea clipei, buza clipei etc., prin care sentimentul acut și, totodată, dureros, al trecerii timpului nu poate
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
dungă, iar certitudinea acțiunii de eroziune pe care o desfășoară acesta face de prisos orice tentativă de contracarare a ei și, atunci, opoziția e doar declarativă: Vreau să mă schimb, dar nu mă las schimbat. Pentru a atenua gravitatea sentimentului precarității ființei, altfel spus, pentru a accepta trecerea în neființă, poetul își minimalizează urmele, semnele pe care le lasă în lutul moale - Câte-un surâs în ceasuri indecise, / O mângâiere-n stinse rotocoale, / Un gest umil din palme pururi goale / Și
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
în rimă, a putut să-și împlinească un vis. Ion Murgeanu: Poeme septuagenare Chiar din primele poezii ale volumului de Poeme septuagenare al lui Ion Murgeanu, se poate remarca, la fel ca în cazul majorității poeților, un acut sentiment al precarității ființei, avându-l, în subsidiar, pe cel al eternei supremații neîndurătoarea a timpului. De aceea, cele două câmpuri semantice, asociate, al existenței și al timpului, sunt foarte bine reprezentate în carte, printr-o avalanșă de cuvinte, dintre care amintim: etate
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
subliniind esența ființei sale: Iată oglinda trupului meu - / râu de cuvinte. Căutând să confere certitudine aspectelor lumii pe care le ipostaziază în textele sale, autodefinindu-se, poeta nu insistă însă pe pascaliana îmbinare dintre fragilitate și, deci, efemer și rațiune. Precaritatea e o condiție intrinsecă până la urmă a ființei, poate accentuată chiar de aplecarea spre meditație. Sensibilitatea inimii i se pare mai relevantă pentru statutul de om. Pe de altă parte, fiind vorba de creația unei femei, nu putem să nu
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
sufletul... Iar poezia vine să înierbeze, mai ales hic et nunc, clipa. De fapt, iarba și o mulțime de termeni din familia lexicală a cuvântului se află printre dominantele din planul expresiei al volumului, sugerând, metaforic, pe de o parte, precaritatea ființei, iar, pe de alta, paradoxal, obstinația viețuirii, încât popoare înierbate favorizează dialectica ierbii, sursă, de asemenea, a creației, fiindcă preocuparea pentru definirea fenomenului artistic e constantă în volum: Vinu’ vărsat din Cetăți înierbate / edifică Arta, Enzima și Mustul; / acum
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
versuri din 1996, mai ales, moartea e așteptată ca o izbăvire, care își amână însă sosirea, fiindcă nu ai atins încă probabil / poziția optimă. Ca și în volumele ulterioare, se remarcă și în cel din 1990 un acut sentiment al precarității ființei, omniprezent - direct sau indirect - în toate poemele. De pildă, într-o poezie (ziua de mâine), artistul mărturisește: cel mai tare mă tem de ziua de mâine / când crengile plopului se vor scufunda / cu tot cu ochii mei... ori: parcă îmi fuge
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
iubirii. Dar nici iubirea nu dă fiori în poezia lui Cassian Maria Spiridon, e tot blândă, cumpătată: tu / mă săruți / apeși / în repetare / la scurte clape / gura / lacrimi / clopoței de râs... Alături de alți locuitori sezonieri / într-o mansardă, așa cum sugerează precaritatea vieții, simțind tot mai acut înstrăinarea, inclusiv de sine (eu cu mine nu mai sunt în comunicare), dar rămânând statornic în felul de a analiza existența, sine ira et studio, Cassian Maria Spiridon aduce așadar, prin volumul-antologie Cumpăna, o poezie
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
sanitară, religioasă, gastronomică, vestimentară, militară, juridică, sexuală, estetică, arhitectonică, financiară...) într-o geografie iremediabil alterată de laxismul ortodoxiei, cu o latinitate paradoxală, deopotrivă slavizată, turcizată și țigănizată, variat colonizată și incandescent parohială, bovarizând catolicizant în contexte istorice invariabil cariate de precaritate, improvizație, fatalism, claustrofilie reacționară, risipitorism inconștient, mimetism caricatural și permisivitate autodisolutivă!?! Ca să evit riscul victimizării nombriliste, am băgat la înaintare circumstanțele atenuante. Unu: între cinci și nouă secole de întârziere universitară față de Centrul și Apusul Europei, uriaș handicap de civilizație
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
Marcel Proust Cuvânt înainte Destinul lui Alexandru Poamă stă sub semnul unei fatalități tragice. S-a născut la 16 noiembrie 1948 în Călinești-Prahova, într-o familie modestă sub raportul condiției materiale. Precaritatea mijloacelor de existență a făcut ca traseul studiilor sale să fie sinuos, întârziindu-i afirmarea intelectuală. Tatăl a murit la doar 34 de ani într-un accident de mașină. Ironia cruntă a destinului a făcut ca și fiul - peste ani
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
complet și pe mai multe dimensiuni. 2. A vesti evanghelia chiar și „fiilor neantului”. În fața relelor și pericolelor care-l amenință, omul contemporan apare dezorientat. Gândirea filosofică a identificat în „nihilism” cauza esențială a acestei condiții de nesiguranță și de precaritate. Omul contemporan a făcut un adevărat „itinerarium mentis in nihilum”, un drum de prăbușire în neant. a) A ajuta reacția față de cultura nihilistă. În cuvântul „nihilism” se rezumă, ca într-un codice luciferic, întreaga criză a culturii contemporane; de altfel
Măgarul lui Cristos : preotul, slujitor din iubire by Michele Giulio Masciarelli () [Corola-publishinghouse/Science/100994_a_102286]