1,763 matches
-
timp și spațiu. Puterea este astfel principiul suprem al relațiilor internaționale în paradigma realistă. Mai mult decât atât, nu putem judeca relațiile internaționale în termeni morali, pentru că aceștia nu sunt adecvați unei analize politice. Nu putem aplica acțiunii statelor aceleași precepte morale care funcționează la nivel individual sau național, deoarece acestea se sprijină pe autoritatea națională pentru a fi respectate și aplicate. În sistemul internațional anarhic însă, nu există o astfel de autoritate superioară care să reglementeze relațiile dintre state - ca
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
legate de rasă, etnie, orientare sexuală, vârstă și disabilități, în strânsă relație cu cele culturale. Scopul final este acela de a reuși administrarea întregii diversități, respectând principiul egalității într-un context al diferitelor expectații ale angajaților, al tradițiilor culturale, al preceptelor religioase, adică a tot ce înseamnă identitatea personalului, îmbogățind astfel cultura organizațională. În termeni generali, managementul diversității ca abordare a egalității la locul de muncă, se focalizează mai degrabă pe o egalitate prin „diferență” decât prin „asemănare”, creându-se astfel
Zoltan Bogathy (coord.). In: Manual de tehnici si metode in psihologia muncii si organizationala () [Corola-publishinghouse/Science/2059_a_3384]
-
funcție oarecum de avertisment. Shakespeare putea spune ca și Montaigne: „Je ne peints point l’estre. Je peints le passage”. (Ess. III, c. 2). Molière, deși era și el, bineînțeles, un cititor al lui Montaigne, a luat de la acesta alte precepte, desigur și cel cu privire la „le babil de ma chambrière”, dar ceea ce el a înfățișat nu e niciodată „le passage”, ci totdeauna „l’estre”. Societatea din oare și-a extras (sau abstras) substanța artei era o societate ajunsă la un stadiu
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
lăsate în suspensie. S-ar putea eventual înțelege că pentru el caritatea ar fi suficientă: creștinismul lui are în definitiv un caracter cât se poate de laic. Arta nu înseamnă câtuși de puțin că s-ar putea seculariza prin niște precepte la îndemâna oricui. Într-un fel e, în adevăr, la îndemâna oricui, dar prin asumarea unor probe penibile, socialmente compromițătoare, deci extrem de dificile pentru ireductibila vanitate și cupiditate omenească. Sfidarea și scandalul ca moduri dinamitante de manifestare sau provocare a carității sunt
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
o pâine pentru erudiți) numai fiindcă pamfletarul acesta a fost un șantagist. Invectiva poate fi vitriolantă în expresia ei, dar trebuie să fie sublimă și pură în incandescența ei pasională. VORBE MARI „Să nu spui vorbă mare”: cred că acest precept popular vine din credința în puterea magică a anumitor cuvinte și de aceea recomandă prudență și măsură în rostirea lor. Cine știe ce forțe obscure ar putea fi declanșate prin pronunțarea nechibzuită a unor cuvinte? Cine știe ce duh ascuns le poate auzi și
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
de curând, într-un interviu, că „se poate”. Cu inechitățile și lașitățile altora nu trebuie firește să fim niciodată clemenți. Dar cu ale noastre, nici atât. Din păcate, nu puțini sunt - chiar astăzi la noi! - cei care când se enunță un precept al umanismului și al democrației se simt cu musca pe căciulă; care în fața unei trebi făcute cu pasiune și dezinteresare numai în scopul unui spor de valoare, de calitate, sunt bănuitori, chiar jigniți. S-au întâlnit cazuri. — Și mă tem
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
pățania. (Pentru că Învățătura obținută prin suferința simțurilor tale nu se uită: „Mai multe știe Stan Pățitul decât toți cărturarii”; „Omul, pân’ nu pătimește, nu se mai Înțelepțește”.) Nu multe, ci mult. Non multa, sed multum. (Acest proverb exprimă, de fapt, un precept pedagogic: mintea elevilor nu trebuie supraîncărcată cu tot felul de cunoștințe/informații, ci cultivată, adică exersată prin acțiuni problematizate, care vor face ca reflecția proprie să câștige În vigoare și Îndemânare. Acest lucru este redat și În proverbul: „Puțin, dar
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
poate transforma chiar Într-o trăsătură psihică opusă: de exemplu, excesul În considerarea de sine poate deveni „laudă de sine”; prudența exagerată ne poate face neîncrezători; ambiția orgolioasă de ordin profesional ne poate face necooperanți; respectarea cu strictețe a tuturor preceptelor rituale ale unei religii se transformă În ceea ce se cheamă „bigotism” etc.) „Sentimentele nobile duse până la exagerare dau aproape aceleași rezultate ca marile vicii.” (H. de Balzac) „Orice virtute este Întemeiată pe măsură.” (Seneca) „O virtute Împinsă la extrem se
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
Μ Una dintre cele mai supărătoare ipocrizii este Înclinația unora de a-și micșora, În mod intenționat, meritele pentru a trezi astfel compasiunea și a-i face pe cei din jur să vorbească cât mai laudativ despre ei. Μ Un precept moral nu devine cu adevărat un imperativ al conștiinței proprii decât atunci când ne-am hotărât să simțim pe propria piele riscurile neîndeplinirii cerințelor lui. Μ Oricât ne-am strădui, nu-l putem face moral pe cel care nu dorește acest
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
pot excela În acțiunile de obținere a cât mai mulți bani, devenind avari; În acțiunile de obținere de cât mai multă putere la nivelul unor demnități publice, transformându-se În lideri autocratici; În acțiunile de respectare cu strictețe a tuturor preceptelor rituale ale unei religii, devenind bigoți etc.). Μ Învățătura creștină ne spune: „Cei ce scot sabia, de sabie vor pieri”. Prin urmare, la o agresiune sau la un rău comis de cineva, va trebui să existe Întotdeauna și alte posibilități
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
adevărului și nepărtinirii. Din cuvintele minții ies așadar izvoarele Înțelepciunii; din cuvintele inimii ies izvoarele vieții. Μ Un alt paradox al Învățăturii creștine: „Să-l iubești pe Dumnezeu mai mult decât pe copilul tău”. Desigur, pentru unii părinți respectarea acestui precept echivalează cu realizarea unui sacrificiu În iubire, dar tâlcul său ascuns este mai generos decât credem: așezându-l pe Dumnezeu În inima noastră Înaintea dragostei față de propriul copil, noi ne impregnăm, de fapt, cu acea moralitate superioară care ne va
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
formă de gândire liberă, oricât de timidă; Biserica nu poate decât să fie contrară oricărei inovații antirepresive (ceea ce nu înseamnă că nu poate să accepte forme, programate de sus, de toleranță: practicată, în realitate, de secole, în mod anideologic, potrivit preceptelor unei „carități” disociate - repet, în mod anideologic - de Credință); Biserica nu poate decât să acționeze complet în afara învățăturii Evangheliei; Biserica nu poate decât să ia decizii practice, referindu-se doar formal la numele lui Dumnezeu, iar uneori uitând chiar s-
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
se lasă niciodată pradă elanurilor de simpatie sau de aprobare. Singurele cazuri în acest sens sunt pur formale. De exemplu, sunt văzute cu simpatie și aprobate persoanele care, din punct de vedere social, sunt considerate „catolice și respectă cu strictețe preceptele Bisericii”. În această privință, judecătorii Tribunalului Sacru nu cunosc măsură: sunt gata de orice disociere și de orice contradicție, refulând orice posibilitate de cazuistică iezuită (ce pare a fi modelul lor logic primar). De exemplu, o fată este frigidă din cauza
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
nu are un articol-program propriu-zis, însă din sumar reiese că tematica reflectă ambiția redacției de a se adresa „tuturor mamelor din România”, ca o componentă a unui proces educativ. Educația (privită de pe pozițiile unui sămănătorism moderat) se bizuie pe respectarea preceptelor creștine, tinzând a-și asocia și idealul național. Rubricile se conturează abia în al doilea număr: „Revizuiri literare”, „Traduceri”, „Din galeria maeștrilor dispăruți”, „Cronica socială”, „Critica literară”, „Cronica cinematografică”. Genurile abordate sunt diverse și bine reprezentate: poezie, proză, dramaturgie, publicistică
MAMA ROMANA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287973_a_289302]
-
ale papei, denunțând imixtiunile laice și abuzurile clerului. Spirit critic și talent polemic, înarmat cu argumente derivate din dreptul natural, din interpretarea rațională a Bibliei și a istoriei creștinismului, el militează, în fond, pentru liberalizarea și democratizarea vieții sociale. Asemenea precepte și sensuri iluministe sunt prezente în opera omiletică - Didahii adecă Învățături pentru creșterea fiilor... (1809), Propovedanii la îngropăciunea oamenilor morți (1809), Prediche sau Învățături la toate duminecile și sărbătorile anului (I-III, 1810-1811) -, integral apărută în tipografia de la Buda. Rezultat
MAIOR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287961_a_289290]
-
de comunicare nu mai funcționează ca principiu generator al textului. De multe ori „firul” dispare, iar sintagmele par a scăpa de sub controlul lucidității. În aceeași rostire semialeatorie, discontinuă, contorsionată, de o dificilă ambiguitate, I. emite, în Viața mai departe (1981), „precepte” ale unei filosofii tulburi, iscată în special de extrapolarea propriilor neliniști și trăiri în universul obiectiv și de receptarea ecourilor modificate de viziunea sa animistă. Tensiunea lirică pare a se naște între două percepții/deziderate: eul ca centru focalizator al
ILEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287512_a_288841]
-
pentru că el are probabil instrumente sociologice mai bune care să potențeze distincția. Desigur, așa cum arată Sanda, termenul rezistență are două sensuri: unul biologic (rezistăm ca indivizi la foame, la sete, la frig) și altul intelectual (nu ne lăsăm deformați de precepte). Totuși, dacă ajungem să vorbim de rezistență, cred că aceasta necesită o definiție mai tare, și anume aceea după care rezistența presupune o atitudine publică. Nu este neapărat nevoie de constituirea unei societăți civile sau a unor grupuri de rezistență
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
Religiozitatea la D. ține de primitivitatea sufletului țărănesc, de arhetipalitatea lui, precum și de antiintelectualismul programatic al stilului. Nu e vorba de un misticism profund, rezultat din căutarea absolutului și din provocarea unor stări sufletești abisale, ci de o aplicare a preceptelor biblice și de propunere a unor soluții creștine pentru lumea modernă, care a uitat de Dumnezeu. Prin urmare, evocarea istorică în Biserica Albă (1988) e axată pe o ideologie teologică ce demonstrează șansa mântuirii de suferințele războiului (ruso-turc) și de
DRUŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286886_a_288215]
-
Ancuței), având ca punct culminant o crimă sau un alt moment de mare tensiune, următoarele două cărți intenționează o ilustrare a declinului clasei boierești. Romanul Hanul „La urieși” (1936) este axat pe confruntarea dintre generații. Refractar la orice reformă, credincios preceptelor și cutumelor tradiționale, un bătrân boier se opune reformelor inițiate de fiul său școlit în Occident și, cu atât mai mult, căsătoriei acestuia cu o fată de răzeș. Siliți să se întâlnească pe ascuns, tinerii sunt uciși de un sătean
MICLESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288103_a_289432]
-
-o de interpolările maniheiste și confruntând-o cu păgânismul: în esența sa, creștinismul reprezintă adevărata concretizare a înțelepciunii păgâne. Profund neoplatonică este și opera Învățătorul (De magistro), care abordează încă o dată problema sufletului și a cunoașterii. Când ne rugăm, urmând preceptul divin, nu avem nevoie de cuvinte rostite, ci vorbim în interiorul nostru, amintindu-ne învățătura lui Cristos. Pornind de la exegeza unui vers de Virgiliu, Augustin începe să-și îndrepte atenția către problema limbajului omenesc, către cuvânt ca „semn” al lucrurilor, către
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
în octombrie 393. Opera este axată pe respingerea tuturor obiecțiilor ereticilor în privința fiecărui nivel al simbolului creștin; un scurt tratat despre Lupta creștinului (De agone Christiano), care constă în lupta cu demonul care trebuie dusă întru respectul credinței și al preceptelor morale. Texte: CSEL 41, 1900 (De fide et symbolo...: I. Zycha); BA 1, 1949 (De agoni Christiano, De natura boni: B.B. Roland-Gosselin); alte opere consacrate moralei creștine, chiar dacă scrise în alte perioade: BA 2, 1948 (De bono coniugali... De mendacio
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
în virtutea distincției platonice între realitatea durabilă și lucrurile trecătoare. Adevărata sursă de bucurie sunt numai Trinitatea și adevărul credinței și al moralei, pe care scriitorul îl explică în același context. În schimb, de lucruri trebuie să ne servim călăuziți de preceptul evanghelic al iubirii de Dumnezeu și de aproapele nostru: distincția aceasta este susținută de Augustin și în continuare și, împinsă până la ultimele consecințe, îl face uneori chiar să disprețuiască orice știință teoretică, cu atât mai mult dacă e profană. A
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
anonim (Anacephaleosis) al Panarion-ului lui Epifanie, iar numerele 58-80 probabil din opera analoagă a lui Filastriu din Brescia, la care se adaugă, în sfârșit, informații despre ereziile din spațiul latin. O funcție practică similară are Oglinda (Speculum), o compilație de precepte luate din Vechiul și din Noul Testament, care trebuia să servească drept reper pentru poporul credincios. Culegerea e alcătuită în esență din citate extrase din Scripturi, de la Exod până la Apocalipsă. La origine, aceste citate fuseseră preluate dintr-o versiune biblică anterioară
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
adevăr; al doilea pasaj i se pare în contradicție cu primul pentru că implică renunțarea la cultul prescris de Lege. Același lucru rezultă și din textele apostolului Pavel potrivit cărora Legea nu a putut niciodată să facă nimic perfect și vechiul precept a fost abrogat prin cel nou, al reconcilierii cu Dumnezeu. În răspunsul pe care Chiril îl dă imediat, el afirmă că noua Scriptură este „sora și apropiata” Legii lui Moise și viața în Cristos nu e deloc străină de comportamentul
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
înțelegerii, jertfelnicul, sfeșnicul cu șapte brațe, altarul tămâierii, Aaron însuși; cortul unde e ținut chivotul este simbolul Bisericii; toate odoarele sfinte sunt interpretate astfel (IX-X). Și sacerdoțiul din Vechiul Testament este un simbol al lui Cristos care face sacrificiul absolut (XI-XIII). Preceptele privind puritatea trebuie legate de absența păcatului care trebuie să fie marca distinctivă a credincioșilor, purificați de Cristos (XIV-XVI). Cartea XVII e consacrată semnificației sărbătorilor, în special Paștelui. Opera, din care lipsește orice aluzie la polemica antinestoriană, a fost scrisă
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]