1,518 matches
-
care nu-i permite individului să abordeze situațiile problematice în alte modalități decât în trecut (Frensch și Sternberg, 1989). În ce privește stilurile cognitive, s-a remarcat importanța unui stil normativ în creativitate (Sternberg, 1988a, 1997), adică a unui stil de gândire predilect inovativă, corespunzător preferințelor individuale. Trebuie făcută distincția între această preferință și capacitatea de gândire creativă: cineva ar putea prefera direcții noi fără a avea idei bune sau invers. Pentru a dobândi o gândire creatoare, este necesară o gândire în ansamblu
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
concluzia că „produsele creatoare” decurgeau, în mare parte, din „capacitatea generală”, una dintre capacitățile esențiale ale geniului (Albert, 1975; Cropley, 1966), după cum afirma el în Geniul ereditar (1869). Dar, până în anul 1900, măsurarea diferențelor individuale de inteligență devenise o temă predilectă de cercetare în rândurile psihologilor. De fapt, în jurul anului 1904, Binet și Spearman investigau deja empiric testele de inteligență utilizând testul lui Binet cu ajutorul unor itemi care în opinia lor, solicita imaginația și ceea astăzi se înțelege prin gândire divergentă
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
și și-a Început propria cercetare de teren În Transilvania, cu fonduri obținute de la Astra. Studiile sale au fost În Întregime subsumate viziunii sale asupra relațiilor sociale ca funcție a trăsăturilor ereditare. Făcăoaru și-a ales ca subiecte de cercetare predilecte familiile și genealogia acestora și și-a Îndreptat atenția mai puțin asupra statisticilor individuale. În plus, tipul de date pe care le-a colectat se referea mai degrabă la caracteristicile antropometrice decât la factorii de mediu social, cum ar fi
Eugenie și modernizare în România interbelică by Maria Bucur [Corola-publishinghouse/Science/1967_a_3292]
-
la definirea și funcționarea tuturor elementelor statului. Chiar dacă propun o soluție de sinteză Între modernism și respectul pentru tradiție, lucrările lui Banu aduc În discuție cu precădere tematici diferite de cele care Îl preocupau pe Moldovan. Problemele care reprezentau obiectul predilect al reflecției pentru Banu erau legate de puericultură și asistența socială, spre deosebire de prioritatea acordată de Moldovan educației și problemelor țărănimii. Cu toate acestea, Banu Împărtășea viziunea mendeliană a lui Moldovan și folosea aceleași referințe academice germane și aceeași legislație ca
Eugenie și modernizare în România interbelică by Maria Bucur [Corola-publishinghouse/Science/1967_a_3292]
-
pune sub semnul întrebării abstracția statului ca unitate autarhică, de sine stătătoare. În ceea ce-l privește pe Norman Angell, analiza impactului sporirii interdependenței economice asupra relațiilor internaționale îl conduce la concluzia transformării războiului, în contextul epocii industriale dintr-un instrument predilect al politicii externe într-o soluție irațională („disfuncțională”). Dar Angell este departe de a se opri la denunțarea iraționalității războiului din perspectivă utilitariană și, cu atât mai mult, departe de a anunța imposibilitatea sa, avertizează asupra pericolului lărgirii prăpastiei ce
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
în special în dezbaterile mediilor academice britanice în anii ’90, se referă la scenariile de evoluție a societății internaționale propuse de Hedley Bull, în 1977, spre finalul celei mai importante cărți a sa, The Anarchical Society. „Scenariul” preluat în mod predilect și analizat în alte lucrări vizează posibila emergență a unui nou medievalism - cu alte cuvinte, a unei epoci internaționale în care se regăsesc componente ale lumii medievale. Similitudinile între viitorul politicii internaționale (așa cum era el gândit de Bull la momentul
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
Neofuncționaliștii au influențat semnificativ teoretizările liberale (pluraliste) în relațiile internaționale, prin tendința lor de a „dezagrega” statul, punând în evidență importanța birocrațiilor, elitelor sau opiniei publice în analiza fenomenului politic internațional. Din nou, integrarea regională europeană a constituit un domeniu predilect de cercetare: neofuncționaliștii au pus accentul pe importanța creării de instituții supranaționale - prin opoziție cu cele interguvernamentale, care mențin guvernele naționale ca arbitri ai jocului politic. Dacă obțin o poziție proeminentă, instituțiile supranaționale vor capta loialitățile actorilor substatali (grupuri de
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
terorismul transnațional), războiul informațiilor, atacurile cibernetice, agresiunile subliminale etc. Globalizarea, privită prin dimensiunea la care se exercită și forțele antrenate în proces, face imperioasă gestiunea conflictelor. Una dintre modalitățile de a facilita această gestiune este promovarea gândirii strategice a decidenților, predilect către abordarea proactivă a conflictelor și a reacțiilor. Este vremea în care strategiile naționale, regionale, locale să aibă un capitol dedicat globalizării, efectelor probabile, soluțiilor posibile. Situația de criză gravă, de conflicte ieșite de sub control, de reacții incontrolabile, fac trimitere
GLOBALIZAREA. Manifestări şi reacţii by Florina BRAN,Gheorghe MANEA,Ildikó IOAN,Carmen Valentina RĂDULESCU () [Corola-publishinghouse/Science/228_a_334]
-
În noiembrie 2006, s-a format Confederația Sindicală Mondială în al cărui statut sunt prevăzute și atitudini față de procesul de globalizare (caseta 9). Atitudini față de globalizare Promovarea și apărarea drepturilor muncitorilor prin promovarea cooperării internaționale dintre sindicate. Domenii de activitate predilecte: drepturile omului, drepturile sindicatelor, economia, societatea, efectele globalizării asupra muncitorilor (locurile de muncă) discriminarea, solidaritatea internațională.<footnote Idem, „Depresia omului din Davos”, interviu în România liberă, 6 februarie 2009. footnote> Noi concepte de sisteme economice sunt propuse de reformiști: noua
GLOBALIZAREA. Manifestări şi reacţii by Florina BRAN,Gheorghe MANEA,Ildikó IOAN,Carmen Valentina RĂDULESCU () [Corola-publishinghouse/Science/228_a_334]
-
investit în Ungaria vine din Germania, Austria și Olanda, iar cel mai mare investitor este Germania. Investițiile Ungariei în afara țării depășeau 13,5 miliarde de euro la finele anului 2009, fiind dirijate în sectorul servicii și în prelucrarea petrolului. Destinații predilecte: Slovacia, Croația, Cipru, Elveția, Bulgaria, România (594 de milioane de euro), SUA etc. În anul 2009, investițiile directe de capital maghiar în străinătate au totalizat 1,3 miliarde de euro. Securitatea energetică a țării se încadrează printre prioritățile administrației, urmărindu
GLOBALIZAREA. Manifestări şi reacţii by Florina BRAN,Gheorghe MANEA,Ildikó IOAN,Carmen Valentina RĂDULESCU () [Corola-publishinghouse/Science/228_a_334]
-
apară citate tot mai frecvent elemente consensuale, precum: stabilitatea, persistența manifestării caracteristicilor individuale, structurilor dispoziționale (trăsăturilor), structurilor procesuale (variabile persoană) sau comportamentelor expresive; unicitatea organizării acestor elemente, conducând la apariția unor patternuri sau „amprente comportamentale” strict personale; generalitatea, tendința reiterării predilecte a anumitor patternuri comportamentale ca răspuns la contextele situaționale variate, subordonate însă acelorași clase de situații; predictibilitatea, ca emergență a primelor trei aspecte, făcând posibilă determinarea stărilor potențiale ale personalității ca urmare a modificării coordonatelor de timp și spațiu (situație
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2156_a_3481]
-
de faptul că unii autori utilizează nediscriminativ termenii. De pildă, Epstein și O’Brien (1985) notau: „...noi utilizăm termenul cross-situațional într-un sens generic pentru a include relațiile cross-modale și toate celelalte relații cross-item...” (p. 521). Perspectiva cross-situațională se asociază predilect cu designurile de cercetare de tip transversal. Trebuie subliniat că multe cercetări se ocupă concomitent de investigarea aspectelor cross-temporale și a celor cross-situaționale, utilizând pentru aceasta designuri mixte de tip logitudinal-transversal (vezi figurile 2a și 2b). Fig. 2b. Tipuri de
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2156_a_3481]
-
operare la nivel de tipologie (grup cu aceleași caracteristici) în determinarea stabilității. Ca atare, limitarea la aspectul temporal și ignorarea celui situațional, contextual pot conduce de multe ori la artefacte. Acest fapt s-a întâmplat foarte des, deoarece în mod predilect stabilitatea temporală s-a măsurat prin aplicarea repetată (fie la o lună, fie după 20 de ani) a aceluiași chestionar în forma self-report, eventual în același laborator. Modelul interacționist stipulează în acest sens că este riscant să se vorbească de
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2156_a_3481]
-
accesul la importante surse de documentare, cum ar fi colecțiile de documente aflate În arhivele din străinătate, publicațiile românilor din exil, memorii ale acestora etc., totuși, studii sistematice rămîn sporadice. Excepțiile vin dinspre istoria literaturii, cu o serie de subiecte predilecte cum ar fi dezbaterea referitoare la rolul literaturii din exil și relația cu cea din țară, contribuția marilor personalități din exil - Mircea Eliade, Emil Cioran, Eugen Ionescu - la cultura românească. Simptomatică pentru stadiul incipient al preocupărilor În domeniul exilului este
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
ne amintește de o realizare asemănătoare a lui Vasile Stoica, din 1926, sau de o carte publicată de Gelu Neamțu, În 1997. Această apariție prefațează de fapt Cuvinte despre românii-americani, Întregind, totodată, o investigație care a ajuns de mult una predilectă pentru un studios român - devenit la un moment dat român-american - absorbit de la Început de trecutul și prezentul acelora care și-au Însușit, Înaintea lui, o nouă identitate. De aceea, volumul În America, la „Vatra Românească” adună În paginile lui informații
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
ceai cu tipele de sâmbătă (1991), L. pare să renunțe la scris, însă după o pauză de doisprezece ani se relansează cu volumul de teatru Poker și alte două comedii (2003), revenind, cu toată schimbarea de gen literar, la registrul predilect. SCRIERI: Romanță cu stagiari, București, 1982; Legea timidității universale, București, 1985; Un loc pe roată, București, 1986; Un băiat ura o fată, București, 1990; Un ceai cu tipele de sâmbătă, București, 1991; Poker și alte două comedii, București, 2003. Repere
LUSTIG. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287937_a_289266]
-
îndrumarea lui St. We˛dkiewicz, conducătorul primului Seminar de limba română din cadrul lectoratului înființat de N. Iorga, în 1921, la Universitatea Jagellonă. Pentru L˜. româna va fi a doua limbă romanică (după franceză) foarte bine stăpânită, ajungând să reprezinte domeniul predilect al preocupărilor sale. Între 1932 și 1938, în 1945 și 1946 este lector de limba română la Universitatea Jagellonă și simultan (1932-1939) predă la Academia Comercială din Cracovia cursuri despre sistemul economic al României. Ultima parte a vieții sale a
LUDO. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287879_a_289208]
-
atrag atenția atât prin vigoarea și echilibrul unora, cât și prin aplecarea spre jocurile de cuvinte și retorismul altora. Varietatea de atitudini este a unui parnasian fantezist și elegiac, „cu un pronunțat gust al tanaticului și cavernosului” (Cornel Regman). Temele predilecte sunt mitul și istoria (Gebeleizis, Apolodor din Damasc, Meșterul Manole, Ioan Vodă cel Cumplit, Vlad Țepeș, războaiele daco-romane etc.), reluate și în dramaturgie (Tragicul Domn Ion al Cămilelor, Eu, Meșterul Manole, Forum Traiani, Ion Ursu din Albac). Versurile și proza
MAGHERU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287956_a_289285]
-
și psihică și, simultan, breșa de ordin dramatic ce se produce între intenția inițială a autorului, cu deschidere tragică, și rezultanta, în ton minor, privind indecizia protagonistului, un om care nu știe ce vrea. Demonstrația cu nuanțe etice este procedeul predilect și în comediile și feeriile cu inflexiuni de basm, una originală, cealaltă fiind o dramatizare după George Meredith, și ține de o anumită dezabuzare, de convingerea că lupta socială e inutilă. De altfel, M. poate fi considerat unul dintre cei
MAGHERU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287955_a_289284]
-
poetul nu abandonează lirica de atmosferă simbolistă a târgului provincial, nici vocația ironist-anecdotică. Va scrie din abundență epigrame, fabule, „cronici rimate” (mai ales ale vieții literare) etc. Titlul Flori și ghimpi îi sintetizează coordonatele poeziei: versul erotic ocazional (cu formele predilecte - catrenul, madrigalul) și versul epigramatic, ironist. Proza - Schițe, oarecum vesele (1966), Curățitorii de pete (1974) - nu e lipsită de nerv, narațiunea are dialoguri vii și câteva personaje cu contur pregnant. Nuvelele și povestirile surprind lumea magistraților, a judecătorilor și oamenilor
MAINESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287960_a_289289]
-
i-a fost decernat Premiul Asociației Scriitorilor din Brașov . Câțiva ani mai târziu, același premiu încununează florilegiul Euridice (1976), remarcat de cronicari ca un reviriment în producția literară a poetului. Din acest moment ambianța devine predominant solară, iar modalitățile stilistice predilecte sugerează unele reminiscențe parnasiene. Poemele maturității poetice sunt totuși străbătute de neliniști apăsătoare („stau într-o colivie cu pereți nevăzuți”), de frustrarea de a se simți o „umbră dedublată”, de a împărtăși un destin dureros („trăim ca-ntr-un acvariu
MARTINOVICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288048_a_289377]
-
au speriat până și pe Mircea Eliade. I se dusese buhul că știe multă carte (era poreclit „micul Kant”). Colegii vorbeau despre dânsul ca despre „un fenomen”, „un al doilea Pico della Mirandola”. Își intimida profesorii (Mihail Dragomirescu fiind „victima” predilectă) sau îi scotea din sărite cu insolențele-i nu lipsite de substanță, emise pe un ton ascuțit, cu inflexiuni ciudate. Părinții lui M. priveau la el ca la un geniu, și cam tot așa aveau să-l socotească Mircea Eliade
MATEESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288061_a_289390]
-
în versuri pline de frăgezime și prospețime, într-o combinație savantă de inocență și maturitate. Extrem de atentă la versificație, autoarea își construiește poemele cu grație și cu o anume sobrietate. Cea de-a doua dimensiune, care va rămâne și tema predilectă a poetei, este „celebrarea iubirii ca stare privilegiată de comunicare (și comuniune) absolută” (Laurențiu Ulici). Poemele din Dogoarea și flacăra (1977), Tirania visului (I-III, 1982-1993), Ephemeris (1987), cu precădere sonete, cântă, cu un patos neobosit, dragostea, intensitatea trăirii, puritatea
ILICA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287514_a_288843]
-
istoric” și de „monumentalismul” epocii. Analizele au în vedere cărți ale unor autori de prim rang, precum Lev Tolstoi, Maxim Gorki, Heinrich Mann, John Galsworthy, Liviu Rebreanu, Mihail Sadoveanu. Studiile din Dialectică și estetică iau în discuție „impuritatea” artei, temă predilectă a preocupărilor estetice viitoare - aici doar intuiție -, în măsura în care joncțiunea esteticului cu eticul, cu filosofia îi apărea autorului ca incitantă și verificabilă prin sublim. „Monumentalistului” din cartea de debut, exuberant și oarecum agresiv, îi ia locul cercetătorul discret și subtil al
IANOSI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287485_a_288814]
-
A publicat, cu o ritmicitate „ardelenească”, volum după volum, rămânând constant și în exprimarea prin operă a crezului artistic. De la cartea de debut până la Turmele albe, zăpezile (1993), autorul nu-și schimbă în mod esențial registrul poetic și nici temele predilecte, perspectiva social-istorică modelându-se însă de-a lungul timpului, iar versurile-manifest, conjuncturale, rudimentare fiind abandonate în favoarea unei atitudini mai echilibrate. I. rămâne fidel aceluiași „dulce stil clasic”, chiar dacă unele „libertăți lingvistice” anunțau din etapă în etapă o anume primenire poetică
IRIMIE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287618_a_288947]