8,040 matches
-
a deprins să fie condusă și ei să asculte poveștile unuia care deținea puterea, dar și care are interese personale. Același lucru se întâmplă și astăzi, pentru că suntem duși de funie, oare nu o vedem? Sau ne place să ne prefacem că totul e bine, că poate va veni cineva și va face ceva și vor deveni timpurile mai bune. Nu va fi așa, timpurile vor fi mai bune doar când eu voi conștientiza că trebuie să schimb starea de fapt
Şoapte by Svetlanu Iurcu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101016_a_102308]
-
nevoie de o speranță, de un adevăr și, poate, uneori doresc să fiu un copil alintat, capricios, iubit, răsfățat. Am nevoie să fiu eu. Dar cum sunt eu? Ceea ce știu despre mine este că voi ajuta pe toți, că mă prefac că sunt puternică, dar în realitate sunt foarte sensibilă. Nici nu pot să-și imagineze unele persoane câtă durere pot să-mi provoace doar cu un simplu cuvânt la adresa mea. Azi, nu știu ce-mi doresc. Sunt puțin confuză, poate
Şoapte by Svetlanu Iurcu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101016_a_102308]
-
cu înțelepciune și ai în vedere sfârșitul). În orele întâlnirilor ratate, Domnul R. se angajează în lungi convorbiri imaginare cu iubita sa. Uneori îi oferă răspunsuri (la întrebările și neliniștile ei) în forma unor poezii de circumstanță. Interesant, P.H.L. „se preface” a scrie în vers liber, sau „modernist”, cum se spunea în vremea sa. Tocmai el, autorul de versuri în stil clasic, tipărite prin revistele vremii. S-ar putea însă ca poeziile pe care le reproduc mai jos să nu-i
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
intra în lumea ei, ca să rămână aici pentru totdeauna. Pentru că îl vede acum (presupune scriitorul P.H.Lippa) ca pe un fluture rotindu-se în jurul ei, în cercuri tot mai strânse, bătând din aripile înroșite de focul apusului, gata să fie prefăcute în scrum. Ceea ce nu se întâmplă, deoarece amândoi ies din joc când văd în vale casa cu toate ferestrele luminate: „A venit mama! A venit mama!” țipă Clara din toți plămânii, trăgându-l la vale după ea, parcă voind să
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
prin altă parte afară. După ce-au ieșit cu toții, i-au lăsat pe tătari să intre înăuntru și au astupat gurile peșterii cu lespezi mari. Dar acolo, în peșteră, așa zicea mama, este o apă din care, dacă bei, te prefaci în liliac. Și toți tătarii așa au pățit: au băut apă de-aceea și s-au prefăcut în lilieci. Hă, hă, hă, rîse puțin sfidător Bărzăunul. Cine poate crede asemenea bazaconii? Rîzi ca buha! îl luă peste picior Virgil. Tu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
și au astupat gurile peșterii cu lespezi mari. Dar acolo, în peșteră, așa zicea mama, este o apă din care, dacă bei, te prefaci în liliac. Și toți tătarii așa au pățit: au băut apă de-aceea și s-au prefăcut în lilieci. Hă, hă, hă, rîse puțin sfidător Bărzăunul. Cine poate crede asemenea bazaconii? Rîzi ca buha! îl luă peste picior Virgil. Tu n-auzi că-i legendă? Ori po-po-poveste, întregi Nuțu. Și toate legendele noastre, așa ne spunea nouă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
fugă spre marginea prăpăstiei. Turcii, după ea. Tocmai atunci răsărea soarele. Și soarele s-a îndrăgostit de ea și, cînd a ajuns la marginea prăpăstiei și s-a aruncat în adînc, n-a lăsat-o să se prăbușească, ci a prefăcut-o într-o pasăre albă, mi se pare că în lebădă, și a început să plutească spre soare. Ce frumos! se înveseli Ilinca. Iar turcii care-o urmăreau, văzînd-o cum zboară, nu și-au mai dat seama cînd au ajuns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
a-alea? Idiotul! Nu putea s-să tacă? Ilincăi atîta i-a t-trebuit s-audă. A-nceput să u-urle și mai ceva și să z-z-zică îngrozită c-că liliacul din părul ei nu-i liliac a-adevărat, ci Virgil prefăcut în li-li-lliac, așa cum auzise ea de la m-mă-sa că pățiseră tătarii. Da, dom'le! Zicea c-o fi băut și el din apa ceea și a devenit liliac... N-noroc mare însă că-n aceeași cl-clipă îl vedem și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
miracole, cu figuri strălucitoare... Atunci un cântec se năștea în mine, o rugă-n poem, În care inima mea suia din umbre la lumină Și dând numele lor acestor Străini Prezenți în juru-mi, Zeii Naturii, Și lăsând Spiritul să se prefacă-n cuvânt, în icoană Să dezleg întru fericire enigma vieții.... (Empedocle, versiunea a III-a, actul I, scena III) Într-un poem de arzătoare incantație, Nur Narr! Nur Dichter! "Numai nebun ! Numai Poet !", filozoful poet Friedrich Nietzsche proclamă că poetul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
întâmplă nu e decât amintirea dureroasă a faptului că suntem, cu toții, povești care se termină. Asta e Gorgona din spatele tuturor lucrurilor. Privește-o în ochi și orbești, rămâi mut, te faci de piatră. Ocolește-o, pune i pumnul în gură, prefă-te că nu există și riști să trăiești degeaba. Te-am lămurit buștean, nu? Așa aș vrea să știu să-ți spun mai multe, să fac să-ți fie mai ușor, mai frumos, mai mult... Bref... Dacă ești aici, aici
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
ceva cu amicul ei. Chicotea Lupino, amuzat de stîngăciile puilor; alerga împreună cu ei, în întreceri la care-l provocau și pe care se străduia să nu le cîștige; glumea puiandrul; și rîdea cu rîsul lui molipsitor, atunci cînd puii se prefăceau că-i pricep gluma, dar se lăsau trădați de privirea ochilor neverosimil de mari, nedumeriți și întrebători. Era Lupino așa cum îl știa Hana dintotdeauna grijuliu și fericit să petreacă alături de copiii. Dar inima ei nu putea fi înșelată. Era în
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
Lulu Chiracu: „ - Ful de ași!” MUNCA FACE PE OM! Periodic, Beșleagă, adică tovarășul Beșleagă C. Vasile, te cheamă în birou. Așteaptă totdeauna cu nasul în hârtii, absorbit cu totul, pur și simplu absent! Cât de concentrat este și cât se preface? Greu de spus! Nimeni nu a reușit să afle adevărul, nici chiar prin cele mai ingenioase metode. Trebuie să stai minute în șir până ce șeful realizează prezența celui chemat. Timp suficient pentru ca, nu demult, femeia de serviciu să-și poată
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
decât să-i încerce atenția, dar cine să știe gândurile femeii?...” Păreri și păreri, eu nu mă hazardez! E adevărat că întâmplarea s-a difuzat cu o viteză ... supersonică. Pe mulți i-a lăsat cu gura căscată: „Vasăzică nu se preface? Că ăsta e un test care dă rezultate sigure...” Alții au râs, ca să încheie într-un fel povestea asta prea transparentă. În fine, câtorva le-a crescut respectul pentru șef, încât îți vine să te întrebi: nu cumva chiar asta
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
impresionat și continuă să-și admire balele din barbă. Statura masivă a redactorului-șef face o mișcare demnă de baletul de la Balșoi și din două răsuciri e lângă masă, zâmbind mieros. Actorul își ridică sprâncenele. Capul pleșuv tace, pompierul se preface că nu există. Ochii redactorului-șef alunecă agale peste sticlă. Mărul lui Adam tresare, pupilele devin apoase, vocea uită apartenența la statura impozantă și miorlăie: — Vă salut, tovarăși... Văd că vă cinstiți... Actorul nu se dezice. Încurajat de tăcere, redactorul
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
nu știai ce-ți trebuie. Uneori, din exterior, aceste lucruri se văd mult mai bine și poate a încercat să te ajute. - Am știut mereu de ce am nevoie, de afecțiune. Asta mi-a lipsit mereu, încă din copilărie când mă prefăceam că adorm doar că să mă ia mama în brațe. Era unul din puținele momente în care îi furam afecțiunea. Pe atunci făceam totul ca să o primesc, acum am obosit să mai lupt pentru a o avea. Iar el nu
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
C? nu-s codru, ci cetate, Dar vr?jit eu sunt de mult Pan? când o s? ascult ??sunând din deal În deal, Cornul mândru triumfal Al craiului Decebal. Atunci trunchi-mi s-or desface ?i-n palate s-or preface..." („Mu?ațin ?i codrul"). Aceast? d?inuire e posibil? doar Într-un spa?iu În care cunoa?terea se deschide unei comunic? ri directe Între transcendent ?i imanent. În vechea spiritualitate dacic?, zeii „expresie individualizat? a transcenden?ei" (Zoe D.
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
contează. Ai participat la atîtea conferințe de presă. Doar nu ai emoții. JENI: Ba da! Pentru că ziariștii or să bage de seamă că e o moarte suspectă, purcelușii. Poliția s-ar putea să nu observe sau, din politețe, să se prefacă. Dar ziariștii vor vedea. Vor vedea! MINISTRUL: Și ce-i cu asta? Orice moarte este suspectă. JENI: Or să facă o anchetă. S-ar putea chiar să fure ceașca și să facă analiza cafelei pe cont propriu. MINISTRUL: A cafelei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
Sufăr... Ah... Cît sufăr... MINISTRUL: Pare o suferință autentică. JENI: E grav de tot. Mă tem să nu vomite. MINISTRUL: În cabinetul meu? Nu. Dacă-i așa, mai bine să moară. PATROANA: Mor... MINISTRUL: Slavă Domnului! JENI: Și dacă se preface? PATROANA: Salvați-mă! JENI: O salvez? MINISTRUL: Nu știu cum e mai bine. JENI: Știți ceva. Dacă am chema salvarea. Ei ar putea s-o salveze sau s-o omoare. Momentul ăsta de tranziție trebuie depășit. MINISTRUL: Ai dreptate. Ar putea măcar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
TOREADORUL: Dar prietenii? EMMA: Nu avea prieteni. Nimeni nu l-a privit cu atenție pe acest om. Nici măcar eu. Doar că va trebui să mergi des la teatru, ca să nu dai de bănuit. TOREADORUL: Nu se poate! Nu mă pot preface. EMMA: Atunci, alege: plecarea, ocna, sau... Repede. Nu ai altă cale. TOREADORUL: Bine, talpa-iadului să mergem. EMMA: Haide! TOREADORUL: Cum, așa? N-ai bagaje, nu-ți iei nimic? EMMA: Ce-ai vrea să iau? Portretul răposatului? Am cîteva lucruri într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
se va speria crezînd că jos Efimița e ucisă de revoluționari, apoi va înțelege realitatea, va observa mondirul și chipiul, apoi jobenul, va pricepe cine e jos auzind și replicile. Și, stînd în capul oaselor în patul său se va preface că delirează prin somn. Uneori îi mai scapă cîte o replică "pe bune" la replicile de sus dar, își ia seama și revine la foiala și vorbirea prin somn simulate "ca să nu-i rușineze" pe cei de sus. Mișcările și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
-ți inimioară, tu vezi portretul meu.Și crede că eu sufer cu tine deodată Și c-amîndoi atuncea, compătimim mereu" Jos, Leonida, reia mormăind un vers. Efimița cîntă mai tare și Leonida, acum treaz de-a binelea, fără a se mai preface, i se alătură. Cîntă amîndoi în duet. Leonida se ridică peste marginea patului său privind în sus, rîde. Apoi coboară și se așază în patul de jos lîngă Efimița care a coborît. Desfac legătura de gît și o țin fiecare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
Ionela, din alt motiv Însă, fără să-i pese de stridența gestului: — Cum adică, Vasile, Îmi zici mie doamnă? Ce, eu sunt doamnă, frumosule? Vasile s-a Înroșit și atunci cu toții au izbucnit Într-un râs sălbatic, până când Puiu Nistea, prefăcându-se că Își șterge lacrimile, a Încheiat ședința. — Data viitoare citește Vasile! Hai, la culcare toată lumea! Să nu vă duceți la cârciumă! — Ce cârciumă, dom’ Puiu, că sunt Închise toate, au băut muncitorii tot, a zis cu obidă avocatul Baculovschi
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
nasului, haida-de! — Să trăiți, Îmi cer scuze, a Îngăimat nefericitul - și i-a pupat mâna privindu-l În ochi ca un câine vinovat. În casă era liniște, așa cum Îi plăcea lui, iar Lucian stătea cuminte pe un fotoliu și se prefăcea că citește. — Vino Încoace, băiatul tatii - și tonul melodramatic pe care taică-său i se adresase, tandrețea neobișnuită a vorbelor lui l-au descumpănit pe Lucian, care s-a apropiat supus, mai degrabă spășit, și s-a lăsat luat În
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
și-n alta, intonând cu voci de măgari sentința fatală de care ținea grozăvia refrenului. S-a ridicat atunci și a luat-o clătinându-se către ușă, trebuia să fugă, să se salveze, dar țiganii de la pompe funebre tocmai intraseră, prefăcându se triști, i-au strâns mâna și l-au Întrebat unde e mortul. Vasile s-a prăbușit ca un boxer bătut În brațele unuia și a privit În direcția sicriului, țiganul l-a consolat, apoi și-a aprins o țigară
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
acest Vasile Moare se va duce să Îi recite poezii patriotice tovarășului Birică de la , mâine, la Pietroasele, În acompa niamentul lăutarilor, cu capul pe masă, de emoție, bine Înțeles. Ce zici tu acolo, Vasile? Ai băut ceva? — Nu te mai preface... Oricine altcineva, numai tu să nu mă minți. Te rog. — Și cum a ajuns acel Vasile Moare să fie invitat la masa porcilor ălora? — Nu știu, Ionela, nu-mi spui tu? — De unde știi? l-a săgetat Ionela cu privirea, așezân
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]