27,702 matches
-
primul regim de vizibilitate, al literaturii "pure". Este literatura care se manifestă ca voință de ascundere, care se supune ochiului ca aparent ilizibil, ca întuneric, pentru a atrage atenția că noaptea se vede mai bine decît ziua, numai că noi preferăm, comozi, să activăm ziua și să dormim noaptea. Despre nașterea literaturii "pure" Anoir. Poésie et littéralité2) este o poveste în episoade a poeziei moderne, a crizei poeziei, care-l are ca punct de pornire pe Stendhal. "Oglinda pe care o
Literatură "pură" și literatură "de consum" by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/12315_a_13640]
-
a nu ieși din cercul întâmplărilor și de a nu căuta cauza acestor pricini, cu siguranță că am adopta principiul minților mărginite, ceea ce ar fi ca și cum pentru propriile erori, ne-ar plăcea să găsim alți vinovați. Căci mulți dintre noi preferă mai degrabă să nu recunoască anume deznodăminte decât să măsoare și să palpeze puterea legăturilor, a nodurilor și verigilor ce alipesc discret, enigmatic un fapt de altul în ordinea unor temeiuri ale dezinteresului față de arta sunetelor. O artă care în
... și termodinamică by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/12385_a_13710]
-
sale amprente antitextologice. Ca și în alte ediții de poezii argheziene "îngrijite" de d-sa, "reputata" d-nă refuză cu o plină de ridicul obstinație să recunoască valabilitatea, autenticitatea versurilor tipărite în ediția Scrieri și în ediția Versuri (2 vol., 1966), preferând întotdeauna să se întoarcă la ediția Versuri (cu o prefață de Mihai Beniuc), apărută în 1959, deși d-sa știe că respectiva ediție nu "strânge laolaltă șașa cum stă scris într-o notă mincinoasă de pe contrapagina copertei interioareț volumele de
Ridicola obstinație by G. Pienescu () [Corola-journal/Journalistic/12377_a_13702]
-
revistei am înregistrat și ostilitate în receptarea ei. Astfel că pentru a nu alimenta diverse speculații am decis în redacție să nu intrăm în polemici cu cei care ne-au atacat sau care ne-au făcut antireclamă în tîrg. Am preferat să ne construim o imagine care să vorbească de la sine despre ceea ce sîntem. Din acest motiv au existat voci care ne-au reproșat atitudinea "defensivă". La plecarea mea de la Cultura, Cronicarul mi-a dat, cred, o lovitură necolegială și, în spatele
O părere strict personală by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/12391_a_13716]
-
singurătății absolute. Sade a spus-o și a repetat-o sub toate formele; natura ne face să ne naștem singuri, nu există nici un fel de relații între un om și altul. Singura regulă de conduită este așadar ca eu să prefer tot ce mă afectează în chip fericit și să nu țin nicidecum socoteală de tot ce poate rezulta din preferința mea ca vătămător pentru alții. Cea mai mare durere a altora contează întotdeauna mai puțin decît plăcerea mea". Pus într-
Erosul lui Camil Petrescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12399_a_13724]
-
pe care tu nici nu le bănuiești." Recunoaștem personajul, torționar specializat. Papini interpretează textul biblic atunci când pune în cauză și perfidia puterii, abilă în a-și alia mulțimea contra lui Iisus. E faimosul, contrariantul moment când mulțimea, ațâțată de sacerdoți, preferă iertarea vinovatului Barabba și nu a nevinovatului Iisus. Istoria mai veche, dar mai ales cea mai nouă cunoaște acest exercițiu al puterii. Și asta este încă o paradigmă. Miezul eseului îl constituie însă paradoxul trădării din iubire, urmată de "izbânda
Iuda, o necesitate? by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/12382_a_13707]
-
pildă, oficialul concubin în context familiar-pozitiv: "ți-a citit concubinu seara înainte de culcare... mă rog... chestii d-astea" (FanClub Forum 2003). Un titlu jurnalistic vorbește de ibovnică - "Ibovnica prințului Charles se infiltrează la curtea regală" (7 iunie 2000), chiar dacă textul preferă sinonimul mai neutru - "Camilla Parker Bowles, prietena prințului Charles, a mai făcut un pas către inima familiei regale britanice"... Se observă că, în genere, denumirile sînt simetrice și echilibrate, cu aceeași rădăcină pentru termenul masculin și cel feminin; un termen
Prieten, ibovnic concubin... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12404_a_13729]
-
Searching Forrester). Am vorbit atât de mult despre scenariu și rolurile protagoniștilor, pentru că aceste două elemente fac miza filmului. Nu-i de mirare că, la un moment dat, Milan discută despre Balzac cu un elev de-al lui Manesquier; Leconte preferă să regizeze discret (doar sfârșitul filmului e experimental), bazându-se pe capacitatea de semnificare a detaliilor într-o manieră cum nu se poate mai balzaciană... Celelalte două lungmetraje te copleșesc tocmai prin lipsa lor de discreție, detaliile nici nu mai
Invazia francofonă by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12411_a_13736]
-
imposibil de învățat" (p. 156). Poetul revoltat care militează neobosit pentru spunerea directă și care, la capătul unei agitate demonstrații, ajunge la concluzia că unui sublim sărut pe picior aplicat unei femei pierdute din Dostoievski i-ar fi fost de preferat, chiar și stilistic, un mai direct pupat "în pizdă" (vezi p. 100), fie și pentru simplul fapt că acela, mai mult decît piciorul, este la, o prostituată, locul ce trebuie absolvit de păcatele trecutului, uimește o dată în plus atunci cînd
Inefabilul alfabet al delicateții by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12396_a_13721]
-
Matei Chihaia A fost un timp când florile artificiale nu se realizau din plastic, preferându-se înmănuncherile din pene, petale de mătase sau chiar de sticlă. Materiale care subliniau fragilitatea dragostei, pe care le găsim evocate în interiorul fin de sičcle de pe scena lui Pelléas et Mélisande, de Claude Debussy, la opera din Glyndebourne. Teatrul se
Pelleas et Mélisande la festivalul din Glyndebourne by Matei Chihaia () [Corola-journal/Journalistic/12413_a_13738]
-
de ce nu? - să se pronunțe. Burtică, Niculescu-Mizil (Tache-de-la-Scânteia părăsise din timp corabia!), urmează răposaților Ion Gheorghe Maurer și Ilie Verdeț, care n-au dat colțul înainte de a-și expune opiniile, odată ce chemați să dea pe față dedesubturile unui regim, au preferat să pună în aplicare teoria părților bune și a celor rele, într-un cocteil de idei umaniste. Cu mii de menajamente întrebările moderatorilor, spre a-i aduce mai încoace, nu-i înturnau de pe șleaul acelor esențiale realizări ale căror părinți
Partea cea bună a părți rele by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/12418_a_13743]
-
unul dintre. Alternarea pare să depindă de rațiuni stilistice: preferința unui autor pentru una sau alta din construcții, dorința de variație sinonimică, diferențe de eufonie, necesitatea de a sublinia un segment de text etc. Și G. Călinescu pare a fi preferat în mod clar tiparul unul din: în Viața lui Eminescu apare doar acesta (de 14 ori). Am putea presupune că lucrurile stau altfel în limba de astăzi: într-adevăr, într-un volum de Mircea Horia Simionescu, Bibliografie generală, apare numai
Din și dintre by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12430_a_13755]
-
Uzul poate confirma cel mult o creștere a frecvenței structurii cu dintre, în defavoarea celei cu din: la aceasta au contribuit poate tocmai acțiunile normative de care am vorbit la început; există însă și o tendință reală, demult observată, de a prefera formele "amplificate", pe măsură ce acelea mai vechi se reduc și se desemantizează. E important să înțelegem cum și cînd s-a constituit recomandarea în cauză. Ea nu apare în vechile gramatici, în care găsim, cel mult, exemple care să o contrazică
Din și dintre by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12430_a_13755]
-
A fost preluat unul dintre programele îndrăgite ale maestrului, anume, pagini semnate de Beethoven, Ceaikovski, Ion Dumitrescu. Și-au dat concursul trei dintre soliștii Filarmonicii, violonista Anda Petrovici, violoncelistul Marin Cazacu, pianistul Nicolae Licareț. Sub aceeași conducere dirijorală a fost preferată și o formulă mai spectaculoasă realizată cu concursul Corului Academic al instituției, ansamblu admirabil condus de maestrul Iosif Ion Prunner. A fost prezentat marele oratoriu romantic Paulus de Felix Mendelssohn Bartholdy, creație amplă, admirabil susținută și organizată de Cristian Mandeal
În sălile bucureștene de concert by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/12410_a_13735]
-
cârma primăriei din capitala Banatului au demonstrat dincolo de orice dubiu că ne aflăm în fața unui edil de anvergură, cu o viziune precisă, cu o capacitate remarcabilă de a-și pune în practică ideile. Aproape la fel de taciturn ca și Stolojan, el preferă abordarea frontală a problemelor, ocolind înfloriturile stilistice atât de dragi politicianului dâmbovițean și respingând demagogia aducătoare de voturi. Nu știu în ce măsură mesajul lui Gheorghe Ciuhandu va ajunge la români, având în vedere blocada informațională instituită de către pesedei. Oricum, e o
Mahalaua Armani by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12417_a_13742]
-
sună astfel: ,,Cartea aceasta (a lui Sorin Adam Matei, n.n.), haotică și resentimentară, este, din păcate, un simptom al unei evoluții culturale ce se poate agrava. Personal, pentru a prelua titlul cărții, între boierii minții și ciocoii minții, îi voi prefera întotdeauna pe boieri". ...și revistele sătești. n tradiția culturală bănățeană, publicațiile sătești ocupă un loc privilegiat. Numai în zona Oravița apăreau, în perioada interbelică, peste cincizeci de reviste, iar efectul lor cultural poate fi și astăzi evaluat prin enorma densitate
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12416_a_13741]
-
literară și autoritate." "Cu Nichita, cu tristețe spun, am eșuat, am ratat, nu mi-a ieșit această prietenie literară, dar nu l-am învinovățit niciodată pe el. Niciodată." După moartea lui Nichita Stănescu, abia atunci am descoperit unicitatea. Astăzi aș prefera un sfert de oră de conversație cu Nichita, decât săptămâni întregi de coabitare cu un alt coleg antipatic de la care nu ai ce învăța și nu-ți poate oferi nimic. Nichita avea o generozitate imensă și chiar dacă uneori, să spunem
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12481_a_13806]
-
și eu n-am nimic contra, cu condiția ca el să mă ajute, devenind dacă nu comunist măcar renunțînd la a fi un dușman al ideilor mele" (p. 48). Scriitoarea este suficient de inteligentă pentru a observa ticăloșia sistemului, dar preferă să meargă cu valul dintr-o lașitate pe care astăzi o recunoaște cu o seninătate jovială. Ședința de excludere din partid a lui Al. Jar (fost membru al Rezistenței franceze, a cărui soție, Olga Bancic fusese decapitată de naziști) este
Viața cu sufletul la gură by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12464_a_13789]
-
Nefericitul a tot strîns din dinți și a plătit, pînă l-a ajuns un infarct. Cînd a trebuit să mai plătească și la doctori, a mai făcut un infarct. După ce a ieșit din spital, mi-a spus că ar fi preferat să aibă inima mai slabă. Apoi s-a corectat. Nu putea s-o lase pe doamna lui să se descurce și cu magazinul și cu fata lor de 16 ani care e la liceu. La o săptămînă după ce a fost
Neverosimila noastră realitate by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/12480_a_13805]
-
ocupă însă vortexul narativ. Povestea nu e spusă din punctul ei de vedere, dar știm doar ce știe ea. Sutura spectatorului e realizată de Campion cu o rară subtilitate: în loc să ofere unghiuri subiective pentru a facilita identificarea cu personajul, regizoarea preferă filmările cu soft focus, imaginea fiind aproape neclară, eliminând astfel diferența dintre ochiul "obiectiv", clarvăzător, al camerei și perspectiva protagonistei. Mișcările torpide ale camerei se justifică și prin atenția pe care Campion o dă detaliilor decorurilor: orașul New York respiră pericol
Filmul polițist la interogatoriu by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12499_a_13824]
-
să fie publicat (Marin Preda: Scrieți mai explicit. Păstrăm De capul ei) sau, în alt număr, "M. PR. Reținem"), concurase și Nicu Smeureanu, posesor al unui "depozit de ziare, reviste, publicațiuni și cărți literare" din Râmnicu Vâlcea, care îi fusese preferat cu schița Casa cu draci, așa cum, fără să se depășească inerția judecăților convenționale, tocmai cel care îi girase debutul publicistic îl socotea pe Marin Preda mai puțin talentat decât D. Bărbulescu. De fapt, schița De capul ei, pe care Geo
Marin Preda: Corespondența de tinerețe by Marian Iancu () [Corola-journal/Journalistic/12495_a_13820]
-
piatra uitată-n gură,/ ai ajuns, iată, să scuipi/ nisip și sînge.// Și vîntul, zburdalnicul și neînțeleptul,/ începînd să vorbească, de la o vreme,/ numai în aforisme.// Ce de marmură, ce de ceramică,/ ce de bronz!" (Ca Demostene). Patetismului îi este preferată ironia, nu o dată livrescă, într-o arborescență caracteristică: "Corespondența dintre semnificant/ și semnificat e, așadar,/ de acum sigură. S-a obținut/ o victorie cel puțin/ contra limbajului figurat,/ a alunecărilor/ de teren și de sens. Eternitatea/ autentică - se dovedește/ în ciuda
De la "cumințenie" la necumințenie și înapoi by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12489_a_13814]
-
care să afirme că e imposibil să iubești personajele acestui film. Fiindcă sunt egoiste, antisociale, arogante" Dar oare cum ar arăta Romeo și Julieta în zilele noastre? Ambele cupluri se sinucid din dragoste, și totuși motivațiile diferă substanțial: eroii shakespearieni preferă moartea despărțirii, dar asta pentru că nu pot fi împreună și în viață totodată. Julien (Guillaume Canet) și Sophie (Marion Cotillard), protagoniștii filmului lui Yann Samuell, blazați încă din copilărie, suferă de un cinism subtextual - nu pot să creadă că dragostea
Un pariu pe două vieți by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12515_a_13840]
-
directorul școlii primare la care merg cei doi copii) îi amenință în funcție de sex: pe Sophie cu statul la cratiță și cu tocurile cui, iar pe Julien, între altele, cu" Elizabeth Taylor. Adolescența e marcată de o diminuare a efectelor grafice, preferându-se cele obținute prin editare. Interludiile animate revin la maturitate (căderea lui Juien prin decoruri ale vieții sale anterioare), iar pentru bătrânețe, se preferă imagini în sepia, colorate viu sunt doar bomboanele din cutia de tinichea. Nu e de mirare
Un pariu pe două vieți by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12515_a_13840]
-
pe Julien, între altele, cu" Elizabeth Taylor. Adolescența e marcată de o diminuare a efectelor grafice, preferându-se cele obținute prin editare. Interludiile animate revin la maturitate (căderea lui Juien prin decoruri ale vieții sale anterioare), iar pentru bătrânețe, se preferă imagini în sepia, colorate viu sunt doar bomboanele din cutia de tinichea. Nu e de mirare, regizorul debutant Yann Samuell a fost inițial ilustrator/ artist grafic; acum și francezii au un Terry Gilliam al lor. Dar experiența profesională de până
Un pariu pe două vieți by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12515_a_13840]