5,618 matches
-
studiile despre proza scurtă a lui Liviu Rebreanu și, mai ales, a Hortensiei Papadat-Bengescu. Interpretările textelor de mici dimensiuni ale acestor doi scriitori români de primă linie le-au plasat întotdeauna pe o poziție evident inferioară romanelor semnate de aceiași (prejudecată literară de mare carieră la noi). Iar cînd nu le-au raportat explicit la romane, le-au judecat pe linia separațiilor enumerate anterior. Nuvelele lui Rebreanu, exerciții de stil în vederea marii opere romanești ce avea să vină, aduc o viziune
Teoreticiana by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/15708_a_17033]
-
familie și reputație, începe să semene bine cu cenușiul cotidian de care au fugit, și asta din prima zi. O mulțime de amănunte comice și triste în același timp dinamitează mitul fericirii furate. Ioan Groșan e surprinzător de lipsit de prejudecăți pentru un autor român, iar precizia stilului și rafinamentul incredibil al scriiturii nu cred că au fost suficient semnalate, mai ales în critica bucureșteană. O povestire pe care autorul o consideră cea mai slabă și care a fost scrisă cumva
Proză de zile mari by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15744_a_17069]
-
perspectivă mai profundă și mai inteligentă decît aceea adoptată de obicei. Cum reacțiile la articol nu vor întîrzia să apară, date fiind unele din aprecierile din el, mă simt obligat să pledez pentru o lectură de bună credință și fără prejudecăți. Excepția românească la care Tony Judt se referă din capul locului este îndeobște acceptată și de către comentatorii politici români. Nu e nevoie să insist nici asupra laturii politice, pusă limpede în evidență de alegerile din 2000, nici asupra celei economice
Apel către Europa by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15758_a_17083]
-
unui spațiu care nu mai este marcat acum nici de granițe fizice și nici de limitări culturale. Sute de țări de pe toate continentele, nenumărate moduri de a privi lumea și tot atîtea modalități de exprimare se întîlnesc la Baia Mare fără prejudecăți și fără crispări, construind cel mai fascinant spectacol al comunicării și al solidarității din spațiul nostru cultural. Peste trei sute de țări și peste o mie două sute de lucrări s-au regăsit, în cadrul actualei ediții, în sala de expoziții a Coloniei
Din nou despre gravura mică by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15772_a_17097]
-
are o nevoie imperativă de cominicare, o dorință de afirmare aproape ultimativă și manifestă acea urgență în a răspunde la solicitare ca și cînd o a doua șansă nu s-ar mai ivi. Același tonus ridicat și aceeași lipsă de prejudecăți pot fi sesizate la artiștii americani și israelieni, prezenți în număr mare, cu lucrări diversificate și riguros gîndite în perspectiva finalității Salonului. Tot la acest nivel, al participărilor, dar și al motivațiilor din spatele deciziei de a participa, poate fi evaluată
Din nou despre gravura mică by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15772_a_17097]
-
tristele întîmplări. Impactul pieselor asupra spectatorilor era teribil și deosebit de acut. Tematica și tehnicile stilistice evident noi i-au adus succes autorului și au marcat un moment important pentru literatura și teatrul japonez. Alexandru Tocilescu a fost complet lipsit de prejudecăți atunci cînd s-a hotărît și s-a pregătit să pună în scenă o poveste ce, în aparență, părea tributară unui cod, unui prag de așteptare, unui nivel de receptare. Cred că el combină faptele a două piese și aduce
Răsărit de soare deasupra pădurii by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15771_a_17096]
-
cheamă speranța împlinirii iubirii lor. Apa iese la iveală, susurul ei, limpezimea ei rece, moliciunea mușchilor și devine singurul martor al celor două sinucideri. Drumul acesta este ca un cîntec în care se mai aude doar glasul sentimentelor. Lumea cu prejudecățile ei cu tot au rămas în urmă, departe: "Pe tine te ucid întîi/ Apoi și eu mă omor/ Să umplem scoica mică/ A podului Shijimi/ Scurtă viața noastră/ Ca o zi de toamnă.../ Este ceva ireal în finalul spectacolului. Gestul
Răsărit de soare deasupra pădurii by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15771_a_17096]
-
imensă eroare". Idiosincrasia la spiritualism a hermeneutului bruscat cîndva de un preot în cămașă verde se ivește din nou, în forme stînjenitoare chiar pentru simpla coerență a demonstrației. Nae Ionescu, citit astăzi, apare doar ca "un straniu amestec de enormități, prejudecăți neverosimile, fanatism, fals profetism bombastic". Nu i se admite nici cel mai vag merit. După cum: "Organicismul elogiat de Nae Ionescu, apoi de E. M. Cioran (ce urcă pînă la M. Eminescu), nu este decît o reminiscență epigonică a gîndirii romantice" (în
Adrian Marino între lumini și umbre (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15763_a_17088]
-
ciné vérité , edificator în ceea ce privește moravurile epocii. Compunând texte - indiferent de ce natură: discursuri, eseuri, pamflete, însemnări etc. -, George Pruteanu nu se repetă niciodată. Născocește mereu altă formulă și îl asediază de fiecare dată pe cititor dintr-o direcție neașteptată. Recurge fără prejudecăți, cu o amețitoare mobilitate intelectuală, la ironie, la citate docte, la demonstrații prin reducere la absurd, la mărturisiri făcute cu mâna pe inimă, la fraze declamative, la parodierea unor stiluri. Când simte că e cazul compune și versuri, cum sunt
Recital George Pruteanu by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16155_a_17480]
-
știa bine limba română. Eminescu o vizita bisăptămînal, conversînd, în nemțește dar, mai ales, în românește, pe marginea unor texte ale lui Creangă, socotit de poet drept fundamentale pentru expresivitatea limbii române. Grațioasă, cultivată și femeie de lume lipsită de prejudecăți, poetul nu-și dădea seama, la început, că o îndrăgise, înamorîndu-se de ea. Se pare că i-a inspirat cîteva poeme, printre care și Atît de fragedă... spre supărarea Veronicăi Micle. Mite a înțeles, și ea, că dincolo de conversațiile despre
Eminescu și Mite by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16160_a_17485]
-
contrazise de gesturi imprevizibile. Astfel, Gellu Naum îi împrumută o carte despre Sex pistols într-un moment în care autoarea era în căutarea unei cărți mari, a unui tom cuprinzător, despre suprarealism. Simona Popescu înscenează deparazitarea creierului unui critic, cu prejudecăți dintre cele mai diverse cum ar fi credința într-un canon imobil sau încrederea în studii ample și profunde de istorie literară. De aceea cartea trebuie uneori citită făcînd clasica distincție între autor și naratorul critic. Uneori "greșelile" discipolului sînt
Critică și suprarealism by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/16256_a_17581]
-
sentimentalism căruia ușor îi poți cădea pradă. Luna trecută Svetlana Boym a publicat o carte de peste 400 de pagini, The Future of Nostalgia (Viitorul nostalgiei), care în întregimea ei e un pariu dificil. Cu ambiguitatea conceptului, cu seducția lui, cu prejudecățile celor care inevitabil cred că dacă ai ales drept subiect dorul sau nostalgia se cheamă că glosezi simple marginalii la propria-ți trăire. E o carte impresionantă, ca volum, calibru, ideatică. Deși atinsă de morbul studiilor culturale (adică speculativă uneori
Trecutul care nu există by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16241_a_17566]
-
de rău: este revolta firească - arăta el - a celor mai simple sentimente împotriva deformării impuse de convențiile sociale, lupta inevitabilă dintre mentalitatea țărănească și cea de la oraș, suspiciunea cu care cel educat în mijlocul a puține, fruste obiceiuri privește lipsa de prejudecăți dezinvoltă a noului bogătaș obișnuit să-și ducă la extrem mondenitatea. (p. 65-66) Din păcate, profesorul Silvio Guarnieri, care în ciuda unei proverbiale sobrietăți, nu se sfia să repete public, la noi și în Italia, că România însemna pentru el mai
Autohtonismul românesc "față cu" italienii by Doina Condrea Derer () [Corola-journal/Journalistic/16264_a_17589]
-
și peste tot am fost primiți cu respect și prietenie. Numeroasele și bunele noastre relații din lume dovedesc acest lucru. Există mari instituții și mari personalități la care putem apela oricînd cu succes. Sigur, sînt foarte multe clișee, idei fixe, prejudecăți și date false despre România care se perpetuează din inerție sau din voința altora și oricum din vina noastră. Știu cum se fac, de ce se fac, le putem combate foarte ușor, am învățat de la alții, nu ne-a fost rușine
Augustin Buzura "Iepurii de odinioară au îmbrăcat blănuri de tigri" by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16170_a_17495]
-
română se inventează acum, că înainte nu a fost decât un deșert spiritual etc. etc. că totul trebuie revizuit. Nu am nici o rezervă față de recitiri, revizuiri, ele sunt foarte necesare mai ales la noi, în lumea noastră culturală, înghețată în prejudecăți și căzută într-o veche și periculoasă autoadmirație. Numai că este important și cine face și "pe ce se bazează", vorba altui etern revizuit, Marin Preda? Sigur că romanul este, în ultimă instanță, personaj și construcție, iar temele sunt mereu
Augustin Buzura "Iepurii de odinioară au îmbrăcat blănuri de tigri" by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16170_a_17495]
-
lui Robert Kaplan. Aș putea scrie un lung eseu pornind de la această carte, nedreaptă și revoltătoare în multe privințe, cum e. Sigur, ar fi simplu să o ignorăm pur și simplu: fiecare vede, la urma urmelor, ce-i permit propriile prejudecăți și propriul discernămînt. Dacă ar fi să judecăm după Kaplan, în România nu există nici un intelectual, doar alcoolici, prostituate, și în cel mai bun caz cîțiva naivi încrezători într-un viitor mai bun. Dar cărți precum aceasta sînt best-sellers peste
Dincolo de rău by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16287_a_17612]
-
vreme PROVINCIA, lunar care apare într-o ediție românească și într-una maghiară, coordonate de dl Al. Cistelecan și respectiv de dl Molnár Gustáv. Revista e scrisă de români și de unguri și vădește un remarcabil spirit democratic, lipsit de prejudecăți, pe care ne-am bucura să-l știm imitat și de alte publicații. Din numărul pe martie, Cronicarul s-a oprit (deși e departe de a fi singurul text care merită reținut) la Politica PNL între principii și perspective, un
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16288_a_17613]
-
mare obstacol în calea acestei republici; de el se ocupă prima parte a pamfletului - religia creștină, a cărei "morală imposibilă" nu se potrivește cu noile moravuri republicane. "Încă un efort - le cere Sade francezilor; din moment ce vă străduiți să distrugeți toate prejudecățile, nu cruțați pe nici una, căci una singură este de ajuns să le readucă pe toate celelalte". Noua guvernare are nevoie de noi moravuri - ele sunt subiectul celei de-a doua părți a discursului. Sofismul e regula de căpătâi a scriiturii
Republica lui Sade by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/16331_a_17656]
-
viață. Mustrat ușor pentru că plătește un tribut unui "material măcar în parte fenomenologic, psihanalist, semiotic", același Toma Pavel e lăudat pentru că "izbutește a da - între J.L.Borges și Hermann Hesse - o răcoroasă și senină senzație de a fi degajat de prejudecăți, încăpățînări, sistematizări virulente, simplisme trufașe ori alte calamități ale gîndirii și ale scrisului". Pentru că: Surîde adesea, se ferește a spune chiar totul, își află plăcerea în relativizări, recunoașteri ale unor ineluctabile zone de mister, în stabilirea unor subtile și manierate
Reumanizarea criticii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16311_a_17636]
-
fie informat. Analizele detaliate ale unei situații nu au căutare pe piață. Iată încă un motiv pentru care România nu este prea bine cunoscută. La aceasta se adaugă faptul că în ceea ce privește evoluția politicii sale, România a confirmat din păcate unele prejudecăți. R.B.: Aș adăuga la această idee un detaliu aparent nesemnificativ: m-am ocupat ceva mai îndeaproape de imaginea Germaniei în lume și trebuie să recunoaștem că și ea este grevată de serioase prejudecăți. Fiindcă vorbim totuși despre literatură și fiindcă
Thomas Prinz - Sosirea la București sau Charlotte în acțiune by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/16323_a_17648]
-
sale, România a confirmat din păcate unele prejudecăți. R.B.: Aș adăuga la această idee un detaliu aparent nesemnificativ: m-am ocupat ceva mai îndeaproape de imaginea Germaniei în lume și trebuie să recunoaștem că și ea este grevată de serioase prejudecăți. Fiindcă vorbim totuși despre literatură și fiindcă la mare modă este ciclul romanelor despre Harry Potter, de ce să nu ne amintim că adversarul micului ucenic vrăjitor este un german... Această opțiune a autoarei britanice vorbește de la sine. (Autorul își exprimă
Thomas Prinz - Sosirea la București sau Charlotte în acțiune by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/16323_a_17648]
-
14 ani, Jamie Bell, i-a învins pe contracandidații din alte filme, Tom Hanks, Michael Douglas, Geoffrey Rush, la echivalentul englezesc al OSCAR-urilor), valorînd de asemenea contextul familial și social, Daldry (scenariul Lee Hall) înfățișează succesul condiționat de încălcarea prejudecăților, de înfrîngerea propriilor limite, ca un supliciu punctat cu riscul ridicolului, al ratării și eșecului, succesul confruntat cu oprobriul și umilitatea, vecin cu iluzia, dar în opoziție cu brutalitatea socială, plătit cu sacrificii și întîmpinat cu îndoială sau autoironie, succesul
Fețele globalizării by Valerian Sava () [Corola-journal/Journalistic/16360_a_17685]
-
viitorul: timpurile ficțiunii. * Atîtea cunoștințe de vîrsta mea sau chiar mai tinere, unele apropiate și dragi, au pășit deja dincolo. Ce-au lăsat în urmă? Mici goluri ale sufletului, în care ard, ca-n firide, lumînări cu flacără neagră. * O prejudecată: cea de-a considera lapidaritatea în sine ca o expresie a clarității, solidității. În fapt, sîntem înconjurați de o proliferare scandaloasă de abrevieri, de un dezmăț al ilogismului lor, nu mai mic decît al expresiei pletorice. * Maxima inteligență presupune a
Din jurnalul lui Alceste (X) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16349_a_17674]
-
de intelectuali cu durabile veleități scriitoricești, și a Topaziei Allicata de Salaparuta, vlăstar emancipat și nonconformist al unei străvechi familii aristocratice siciliene, Dacia pare să fi moștenit de la ambii părinți spiritul de libertate, simțul dreptății și curiozitatea tinerească lipsită de prejudecăți cu care privește viața. Mânată de interesele etnografice ale tatălui, în perioada 1938-1946 toată familia s-a aflat în Japonia, unde, survenind războiul, timp de trei ani a trăit închisă într-un lagăr de concentrare din pricina refuzului părinților de a
Dacia Maraini - Un romancier nu poate avea dogme by Smaranda Bratu Elian () [Corola-journal/Journalistic/16342_a_17667]
-
se află într-un intim racord cu biografia. Autorul se axează principial pe câteva mari distincții și asocieri, pe care le explicitează încă din introducere. Astfel, este insistent subliniată naivitatea distincției dintre cogniție și afectivitate, distincție care funcționează ca o prejudecată uzuală și ca pretenție de obiectivitate în cercurile științifice (într-un deplin acord cu autorul, aș observa că ea se amplifică mai ales în mediile anglo-saxone). Kafka se declară totodată împotriva refuzului ermetic al majorității analiștilor de a filosofa pe
Un Kafka al psihanalizei by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/16388_a_17713]