1,078 matches
-
scrisori foarte elogioase, în care domnul papă îl numește «Îngerul păcii». Pe când se afla acolo, l-a edificat foarte mult pe împărat atât prin viața, cât și prin știința sa, dar nu numai pe el, ci și pe patriarh, principi, prelați, întreg clerul și tot poporul. Nu a voit în niciun mod să accepte vreunul dintre numeroasele daruri ce i-au fost oferite și, drept urmare, au rămas foarte edificați. Făcuse multe progrese în misiunea sa și cu siguranță ar fi dus
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
trăi conform Evangheliei și de a vesti tuturor pocăința. Primul document pontifical referitor la familia minoriților a fost scrisoarea (sau bula) Cum dilecti, pe care, la 11 iunie 1219, Honoriu al III-lea a adresat-o arhiepiscopilor, episcopilor și tuturor prelaților Bisericii (BF I, p. 2: FF 2707), îndemnându-i să-i primească pe Minori ca pe niște «oameni catolici și credincioși» (Ibidem: FF 2708), fiindcă, alegând o cale aprobată de Biserică, ei se angajaseră să răspândească peste tot sămânța Cuvântului
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
situației instituționale a noii religio. Evitând cu grijă termenul «ordin», Francisc și însoțitorii săi erau considerați ca «apartenenți la viața și religia fraților minori» (Ibidem: FF 2708). Anul următor, totuși, fiind constrâns să apere familia franciscană în fața episcopilor și a prelaților bisericii din Franța, în scrisoarea Pro dilectis, același pontif a garantat ortodoxia acestei religio și, poate pentru a-i oferi mai multă credibilitate, a schimbat terminologia: nu a mai folosit «religie și viață», ci «Ordinul Fraților Minori» (BF I, p.
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
doi câte doi în toată lumea, nu numai cei perfecți, ci și cei tineri și imperfecți, ce ar fi trebuit să fie domoliți și puși la încercare pentru o anumită perioadă de timp, conform disciplinei conventuale» (2Vitry 1: FF 2211). Vocea prelatului de dincolo de Alpi nu a fost cu siguranță singura care deplângea absența unei perioade de încercare. Acest lucru îl demonstrează faptul că, în același an, la 22 septembrie, Honoriu al III-lea a publicat Cum secundum consilium, prin care stabilea
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
introduse de Feliciano Olgiati și Felice Accrocca. Pr. prof. dr. Felice Accrocca 1. Bula «Cum dilecti» a lui Honoriu al III-lea Honoriu episcop, slujitorul slujitorilor lui Dumnezeu, venerabililor frați arhiepiscopi, episcopi și preaiubiților fii abați, decani, arhidiaconi și altor prelați ai bisericilor, [transmite] sănătate și binecuvântare apostolică . Deoarece preaiubiții fii, fratele Francisc și însoțitorii săi, ce aparțin vieții și religiei fraților minori, după ce au părăsit deșertăciunea lumii, au ales o viață aprobată pe merit de Biserica Romană și se răspândesc
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
de 11 iunie 1219, în cel de-al treilea an al pontificatului nostru. 2. Bula «Pro dilectis» a lui Honoriu al III-lea Honoriu episcop, slujitorul slujitorilor lui Dumnezeu, venerabililor frați arhiepiscopi, episcopi și preaiubiților fii abați, priori, și altor prelați ai bisericilor, constituiți în Regatul Franței, [transmit] sănătate și binecuvântare apostolică . Vă amintim că v-am trimis o scrisoare de-a noastră în favoarea preaiubiților fii, frații Ordinului Fraților Minori, pentru ca să-i considerați ca fiind recomandați în lumina divinei Iubiri. Dar
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
conform legământului Religiei (Ordinului), dovedindu-se încăpățânați în uzurparea drepturilor altora, împotriva lui Dumnezeu și a dreptății. 7. Ne sunt aduse la cunoștință, în acest sens, multe alte fapte grave comise de unii - și asta în fiecare zi - fie împotriva prelaților, fie a clericilor, pe care, din respect pentru Religie (Ordin), considerăm potrivit să-i trecem sub tăcere. Prin ei, fără îndoială, se lezează dreptul enoriașilor, este încălcat dreptul anumitor biserici, se insultă religia, este ofensat chiar și Dumnezeu și, ceea ce
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
1254], în cel de-al doisprezecelea an al pontificatului nostru. 12. Bula «Nec insolitum» a lui Alexandru al IV-lea Alexandru, slujitorul slujitorilor lui Dumnezeu, tuturor venerabililor frați arhiepiscopi și episcopi, preaiubiților fii abați, priori, decani, arhidiaconi, arhipreoți și altor prelați ai bisericilor și tuturor persoanelor ecleziastice, atât diecezane cât și regulare, oricărui ordin sau profesiuni ar aparține, [transmite] sănătate și binecuvântare apostolică. 1. Nu este ceva neobișnuit și nici o noutate ca acele lucruri ce sunt îndeplinite sub presiunea îndatoririlor și
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
Mitropolie din partea domnitorului la toate mânăstirile întâlnite în drum. Neica Șerban o avea de partea sa pe sultana validé, mama sultanului, și era prieten bun cu marele vizir Kara Mustafa, deci avea de partea lui seraiul și ienicerii, dar negustorii, prelații și cămătarii greci înclinau spre Mavrocordat. Avea neica nevoie de oameni cumpărați printre ei și asta era treaba pe care o va face el, Mihai, cu chip că se închină la mânăstiri. Dar se va și închina. Lupta pe care
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
și pe urmă s-a scufundat într-un somn adânc. — Binecuvântează, sfinția ta! Mitropolitul rosti pios rugăciunea și schiță cu amândouă mâinile semnul crucii spre vodă, în timp ce fața îi era luminată de un zâmbet nefiresc. Era atâta bucurie în ochii prelatului încât domnitorului nici nu-i venea să creadă că întâlnirea lor este aievea sau doar continuarea viselor de adineaori. Protocolar, totuși reluă: Îmi pare rău că te-am tulburat, știu că mâine e sărbătoare. Simțeam nevoia să te văd, trebuia
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
egal, privindu-l în ochi, cu un zâmbet sincer fericit, ridicându-și brațele oblic. Șerban Vodă, într-un entuziasm copilăresc, renunță la eticheta bizantină la care ținea atât de mult și, cu toată statura lui uriașă, se lăsă îmbrățișat de prelat. Îl invită cu un gest să ia loc, se îndreptă cu pași repezi spre ușă și se asigură că nimeni nu trage cu urechea, apoi începu să măsoare încăperea de colo colo, așa cum făcea ori de câte ori îl frământa ceva. Din colțul
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
de altă parte, mă simt prins ca între ciocan și nicovală între sultan și împărat și nu am găsit altă cale. Mă urmărești, sfinția ta? Theodosie zâmbea detașat, așa că vodă simțise nevoia să se convingă că este ascultat cu atenție. Prelatul îi confirmă dând din cap, fără ca fața lui să-și piardă expresia de blândețe și seninătate. — Da, cred că atunci când au plecat am visat prima oară. Parcă eram la mânăstire la Cotroceni și mă uitam de afară la alcătuirea bisericii
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
înțelegi, în fiecare noapte Cotroceniul se preschimbă în Ierusalim, tot așa cum în locul îngerului vine Iisus. Se lăsă liniște grea. În odaie nu erau domnul și mitropolitul țării, erau doi prieteni alături, la restriște și la bucurie. Zâmbetul liniștit pe fața prelatului lăsase locul unei expresii de compasiune. — Spune, Șerbane, spune. — Înțelege, știu de fiecare dată că nu mă pot arunca în apă, știu că va veni Iisus și că mă va găsi olog, simt durerea neputinței mele în toți mușchii trupului
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
cuvine, e mare logofăt și el duce greul domniei. Dar vreau să știi și sfinția ta... Șerban Vodă se opri din mersul neîntrerupt și se uită atent la mitropolit. Un spasm așternu pe fața domnitorului o grimasă de durere și prelatul se ridică repede și-l susținu de un braț. — Culcă-te, măria ta, pe laviță. Așa... — Sfinția ta, rogu-te, poruncește să-mi aducă leacurile. Ar fi bine să mâncăm ceva împreună, că uite mi-e foame. Hai să mâncăm
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
a cerut permisiunea de a chema un grămătic pe care să-l trimită cu porunci la Mitropolie. După un timp, în odaie a apărut un tânăr înalt și, deși lumina puțină îndulcea toate contururile, urâțenia lui l-a făcut pe prelat să tresară. O barbă și o mustață rară de om spân, cu câteva fire de păr roșcat, nu reușeau să-i acopere diformitatea, căci buza de iepure dezvelea maxilarul superior peste care venea să se îmbuce cel inferior. După ce răspunse
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
omul din fața lui era incapabil să transmită ceva verbal. Dictează-i, sfinția ta, spuse Șerban, evident amuzat. Tânărul zâmbi cu un ochi și scoase dintr-un buzunar de la piept o pană, o călimară și un petec de hârtie și, în timp ce prelatul dicta dispozițiile pentru slujba de seară, cu o caligrafie impecabilă scribul așternea cuvintele pe hârtie. Când termină, vodă îl lămuri să ceară un cal și un dorobanț însoțitor. Mesajul trebuia înmânat ieromonahului Ștefan cât mai repede. Scribul dădu afirmativ din
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
câte se pot imagina vreodată, dar nu au pus în slujba lui nici un fel de compromis. Așa că... Vorbe din tinerețe, spuse vodă șoptit. Domnul deschise ușița unei firide din perete, luă o pungă, o cântări în mâini și o dădu prelatului tocmai când acesta deschidea ușa. — Să poruncești la meșterii argintari din Brașov un potir ca cel de la Cotroceni pentru biserica din Drăgănești. — Te aștept mâine la sfânta liturghie, măria ta. Și despre potir mai vorbim noi. Domnul să te aibă
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
noi. Domnul să te aibă în pază. Theodosie îl binecuvântă cu amândouă mâinile iar lui Șerban i se păru, cu toată lumina puțină, că vede în ochii deja bătrâni ai mitropolitului aprinzându-se luminițe aurii. Ușa nu se închisese în urma prelatului și în odaie năvăliră trei sau patru persoane printre care doctorul grec și grămăticul cel slut. Îi lăsă pe fiecare să-și facă datoria, se lăsă condus în dormitor și masat, își dictă programul pentru a doua zi, ceru să
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
în fața slugii. O să plec și eu că trebuie să înceapă divanul cel mare. Nu se ține fără mine. Dacă îl lași singur, și făcu semn spre mort, să stingi lumânarea, că o nenorocire nu vine niciodată singură... Omul privi spre prelat și râse binevoitor. Am turnat ieri o găleată de nisip în tăblie, n-are ce să facă rău lumânarea dacă arde. O să ardă până la capăt și o să se stingă de la sine, ca vodă. Mare om și vodă ăsta, să moară
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
domnești din stânga, mitropolitul Theodosie s-a sculat cu greu, sprijinindu-se cu putere în cârjă. A ridicat mâinile de culoarea sidefului și l-a binecuvântat pe vodă. Acesta și a plecat doar un genunchi și, întrebător, a căutat privirea înaltului prelat. Ochii buni ai acestuia l-au învăluit cu o căutătură caldă, în timp ce buzele rosteau rugăciunea, apoi, zâmbind, Theodosie a șoptit în grecește: — Măria ta, ți-am pregătit o surpriză. — Sărut dreapta, preasfințite. Ștefan auzi răsuflarea de ușurare a voievodului când
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
casei. Domnul va fi însoțit de prințul Ștefan, de marele spătar Mihai, de Toma Cantacuzino și alți boieri, de doctorul Pylarino și de astrolog. — Mă gândeam sfinția ta, să ne petreci până la Dunăre, șopti abia auzit Ștefan, când trecu pe lângă prelat. Și asta după liturghia de mâine. Theodosie prinse din zbor ideea și o reluă. — Măria ta, stâlp și îndemn ești pentru toți creștinii supuși turcului. Se cuvine să pornim cu alai de preoți când ieși din cetatea de scaun. Dar
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
române. Zilnic în trapeza largă a Mitropoliei domnul se întâlnea la masă cu patriarhul Ierusalimului, Dosoftei Notara, vărul de-al doilea al mamei sale și al marelui spătar Mihai Cantacuzino. Constantin Brâncoveanu era surprins de naivitatea ideilor politice ale eruditului prelat. Citea în ochii unchiului său, Mihai Cantacuzino, aprobarea acestor visuri privind emanciparea lumii ortodoxe. De data aceasta, țarul Petru era cel așteptat. Brâncoveanu nu voia să-i jignească, dar în câteva fraze le arătă că înlocuirea patriarhului rus cu un
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
lui de a despica firul în patru, începu să filozofeze asupra a ceea ce înseamnă să fii cinstit într-adevăr. Avea acea superioritate înaintea semenilor săi pe care doar lectura aprofundată o poate oferi. Citise cu atenție scrierile patristice și comentariile prelaților contemporani lui, deși se mișca într-o lume plină de intrigi politice și de trădări. La pupitrul său tăcea, discuțiile din divan nu-i cereau intervenția. La sfârșit, în taină, îi va strecura marelui vizir ideea că Brâncoveanu trebuie expediat
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
au descălecat. Kuciuk Selin, surprins, a descălecat și el. Muzicile turcești au tăcut și Brâncoveanu, detașându-se de grup, a pornit să străbată distanța de cincizeci de pași până la mitropolit pe jos, cu un mers lent și plin de gravitate. Prelatul, fără să-și dea seama, ca într-o plutire nepământească, purtat de o grație desăvârșită, deși adus de spate și împuținat de vreme, se apropie de voievod ieșind din escorta diaconilor. În razele arămii ale apusului, cei doi aruncau umbre
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
-l schimbe pe padișah cu fratele lui, cel ținut închis în serai. Cum aflase Brâncoveanu că o să vină această tulburare, cum? I se părea că vede un zâmbet împăcat pe chipul femeii cernite din pronaos. Atunci se plecă în fața înaltului prelat, îi sărută mâna și-i mulțumi tot în grecește pentru „frumosul cuvânt rostit” pe care de fapt răpit de gânduri nici nu-l auzise, amintind că „lăcașul nu s-a ridicat spre lauda sa a biv vel spătarului Mihai Cantacuzino
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]