2,230 matches
-
a trebuit să-mi astup gura cu mâna și să o iau la fugă spre toaletă. În timp ce intram În cabina toaletei, am simțit cum stomacul și tubul digestiv Îmi erau cuprinse de spasme și printre degete Începu să mi se prelingă un lichid murdar și apos. Am vomitat dar asta nu mi-a Înlăturat deloc starea de rău. Stomacul, ceafa, tâmplele, gâtul, Întregul meu trup Îmi era agitat de tremurături pe care nu mi le puteam reprima oricât m-aș fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
o pernă sub fund, și au lăsat-o așa. Când, În sfârșit, drogul a Început să-și facă efectul, corpul i s-a acoperit de o sudoare rece, secrețiile care i se scurgeau din vagin au trecut de marginea anusului, prelingându-se pe perna așezată sub fund și formând o pată ce mirosea puternic a femelă În călduri. Cei doi priveau fix scena, cu paharele de vin În mână, ascultând muzică, fără măcar să se sinchisească să se dezbrace. — Eu nu beau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
fața lui Keiko Kataoka și Încercă să-i ceară iertare, Însă parcă avea limba legată. Nu reușea să scoată nici un cuvânt. — Ah, scuzați-mă! Ce să fac? Ce-aș putea face? În momentul În care lacrimile Începură să i se prelingă din colțurile ochilor, Keiko Kataoka Îi arse cu putere o palmă peste obraz. — Treci și adună toate cuburile de gheață de pe jos! Pe fața vagabondului flutură un zâmbet. Noriko Începu să tremure din tot trupul În urma palmei primite, se aplecă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
să-și recupereze visele de mult uitate. Bineînțeles, pentru așa ceva e nevoie și de timp, și de bani. Era din ce În ce mai epuizată. Mi-a povestit cum, Într-o seară, privindu-și fiica cum dormea liniștită, lacrimile au Început să i se prelingă, una după alta, pe obraji. I se scurgeau fără Încetare, Încât a trebuit să se Întoarcă Într-o parte pentru a nu cădea pe fața copilei. Lacrimile Îi țâșneau din ochi fără să știe motivul, fără a le putea opri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
clătinându-ne amândouă pe picioare, ne-am dus să privim scena mai de-aproape. Reiko era o fată inteligentă și, chiar sub efectul drogurilor, găsi forța să spună: O! Extraodinar!, apoi se lipi de mine, În timp ce dintre coapse i se prelingeau fluidele. În timpul acesta, Mie era pătrunsă pe la spate, cu brațele sprijinite de canapea, dar, cum era mică de Înălțime, fundul Îi sălta ușor la fiecare Împingere a bărbatului. Simțindu-se privit, bărbatul s-a aprins și mai tare, intensificându-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
plăcută, ci doar o iritare persistentă. Aveam impresia că o distanță din ce În ce mai mare se așternea Între mine și fesele fetei. În același timp mă Întrebam ce se petrecuse oare cu mine și-mi simțeam deja lacrimile gata să mi se prelingă din colțurile ochilor. În momentul acela am observat doi bărbați, unul Îmbrăcat Într-o canadiană groasă, iar celălalt Într-un impermeabil, În picioare, la capătul mesei mele. — Putem să luăm un loc? a Întrebat unul din ei. Păreau să fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
pe scaun, cu paharul de cola În mână, zâmbeam pierdut de fiecare dată când privirile mi se Încrucișau cu cele ale celorlalți clienți. Acest gest atât de simplu mă obosea așa de tare Încât broboane reci de transpirație mi se prelingeau pe piept. Îmi doream cu disperare să renunț la ceva din mine. Dacă m-aș ridica dintr-odată În picioare, aș izbucni În plâns și mi-aș smulge hainele de pe mine, oare asta ar Însemna că m-am debarasat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
roșii, scurși din rai, Și, cules, albastrul benții De pe jerbele Juvenții. * Lăncile de iarbă mici Le păzea cățeaua Bitsh, Inimi mari dormeau pe țară. Munți, cu sângele afară... Cunoscut acelor zori În fântâni, în șerpi, în nori. STATURĂ Să nu prelingă, să nu pice Viu spiritul, robit în ea, La azimi albe să-l ridice: Sfiit pruncia ei trecea. Sori zilnici, grei, ardeau sub dungă, Ușor sunau în răsărit; Și nori ce nu știau s-ajungă Și munții, câți va fi-ntîlnit
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
vieții fior biruitor. Cursese pretutindeni... Și-acum, albeau privirii Ciorchine de potire și pături moi de puf, Și nu știu ce amestec de-arome și zăduf Topea orice făptură în marea nuntă-a firii. Plămade răzlețite în nouri mici de vată Se prelingeau de-a lungul plăpândului țesut Iar rodnicia florii sorbea, cutremurată, Și-n somn prelung un umed, străbătător sărut. Din cupele tivite ori zdrențuite-n spume, Din rodul în dospire se desfăcea trândav, Un vis de desfătare, un vis sătul și
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
lipii obrazul și tâmpla obosită De scorojita coajă a trunchiului bătrân. L-am alipit. Când, pâcla de gânduri și simțiri Se lămuri deodată în limpezi închegări. Un văl purta deasupra. Din plasa lui subțire Cădea aromitoare năpada de visări, Se prelingea o rouă de umede mărgele Pe frunte... Pe tulpină, rășine moi și vii... Când iată că din tufe, mlădițe și nuiele, Înfiorând tot trunchiul, un vălmășag de mii De freamăte ridică, se-mparte-n ramuri, crește... Încet, încet, pe scoarță
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
o dată cu vîntul! (Fr.) Voi putea distruge legenda, că am fost ori că sunt modernist? E o eroare care s-a acreditat din vina îndoitei mele specialități: toxicomania și matematica pe care n-am știut să le țin bine, să nu prelingă în scrisul meu. Toate preferințele mele merg către formularea clară și melodioasă, către construcția solidă a clasicilor. Un duh rău s-a amestecat și a voit, dimpotrivă, să mă realizez, într-un fel de îngînare și sugrumare, de precar tunel
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
vântului de seară, Ce îmi răsfiră părul încărcat cu vise, În așteptarea sărutărilor promise, Dulcege și cu gust de scorțișoară. Te simt în picături de ploi răzlețe, Ce mă ucid încet, când mă ating, Pe umerii mei goi când se preling, Împrăștiind parfum de mere pădurețe. Te simt în pâlpâirea focului arzând, Ce mistuie amintirile din mine, Și fumu-l urcă-n cer într-un vârtej subțire, Roșul în gri și-albastru amestecând. Te simt în strălucirea palidă a lunii, Avid spre
TE SIMT de LĂCRĂMIOARA STOICA în ediţia nr. 2241 din 18 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/364370_a_365699]
-
-ți spun că-i “prețuire nu “cerșire, dar în zadar..iaar..m-ai dezarmat, mi-ai întors planurile..am căzut pe scaun..o lacrima izbutise să-mi crăpe ochiul să iasă pe cat nici n-am dorit asta..rapid s-a prelins pe obraz..am șters-o repede, oamenii iar se uitau, am facut un gest.. tu ai observat si-ai chemat înapoi ospătarul cu pachetul.. ohhh, un pic să-mi revin oare? Mă înnebunești... O doamnă simpatică te-a sfătuit s-
DOMNIŢA IERNII .. de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1836 din 10 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/364450_a_365779]
-
Nu de căzătură îi era teamă, ci de faptul că nu s-ar mai putea ridica. Dar, chiar și așa, îndrăzni. „Apără-mă, Doamne, să ajung cu bine înapoi!”, murmura bătrânelul. Zărea deja marginile înghețate ale cișmelei, peste care se prelingea un firișor de apă limpede. Grăbindu-se să ajungă cât mai repede, piciorul drept îi alunecă peste marginea înghețată a unei pietre, ce se rostogoli de îndată. Căzu în genunchi, dar nu se lovi prea tare. „Doamne, dacă ar fi
GHEORGHE A. STROIA: POVESTE DE IARNĂ – CE ŢI-AI DORI DE ZIUA TA, MOŞ NICOLAE? de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 340 din 06 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364548_a_365877]
-
mea nu se aseamănă cu altele, Are fluiere fine, șolduri prelungi, Mijloc subțire de frică-ai că-l frângi Uneori cred că-i soră cu algele. Teamă aș avea chiar de-a o-atinge, Lacrimă-i, ce pe-obraji se prelinge - Șerpoaică, ce se strecoară în iarbă, Cu pielea când rece, când caldă. Femeia mea are pasul ușor, De o strâng în palme se preface în fum, Lasă în urmă doar miros de parfum Și se-adună toată într-un nor
FEMEIA MEA de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 250 din 07 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361453_a_362782]
-
nu mai știa ce să-i facă.Diperată se îndreptă spre Ilona: -Doamnă, mă iertați, vă rog frumos, nu știu cum să opresc hemoragia fetiței! Poate aveți mai multă experiență! Își ridică privirea spre ea și se opri asupra lacrimilor ce se prelingeau pe obrajii îngălbeniți... O, de ce plângeți? Ce s-a întâmplat? -Nimic, scumpa mea! Hai , să ștergem mai întâi năsucul ăsta cârn, așa și să vedem cum stăm cu buba! Cu îndemânarea ei de asitentă medicală pediatră, îi curăță rana și
NINGE CU FLORI DE POMI de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 242 din 30 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/361463_a_362792]
-
vei fi un nenorocit că vei rămâne cu ea pe cap, pedeapsa Domnului pentru nemernicia ta. -Așa mi-io zis și-o dispărut; m-am trezit bălăcindu-mă-ntr-o băltoacă de ulei și era să-nțepenesc de uimire. Uleiul de la Sfântă se prelingea din urechile mele ca dintr-un robinet. Am înmormântat-o pe mama și ne-am luat viața în mâini: eu munceam la câmp(eram mai mare ca Sofinca, împreună cu tata și soră-mea se ocupa de casă cu Mătușa Ilinca
MINUNI de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 242 din 30 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/361467_a_362796]
-
Acasa > Versuri > Frumusete > FUGĂ Autor: Violetta Petre Publicat în: Ediția nr. 242 din 30 august 2011 Toate Articolele Autorului Pe sub mâna mea stîngă se prelinge un fir de gând albastru uitat într-o bătaie de inimă incompletă, oprită din drum. drumul vieții schimonosite de un nor, sau o bătaie de vânt rece prevestind furtună mă întorc din drum, spre o răscruce a viselor și îmi
FUGĂ de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 242 din 30 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/361501_a_362830]
-
visa. Era cu gândul departe, detașată de tot ce se întâmpla în clasă. Privirile sale erau cucerite de buzele care se mișcau parcă sărutându-i tot corpul, iar fiorii o făceau să tresalte. Simțea cum picături de rouă i se prelingeau pe pulpele tinere și dornice de frământarea unor mâini pricepute de bărbat puternic. Simțea cum buzele lui le căută pe ale sale, iar cu vârful limbii îi penetrează gura inundând-o cu miros de piersică coaptă. Savura această aromă, trecându
ROMAN IN LUCRU de STAN VIRGIL în ediţia nr. 250 din 07 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361499_a_362828]
-
floarea neștiutoare, îmbujorată, ademenitoarea de fluturi, cutremurarea pistilului presărat cu polen și primul boț al fructului, crud și acru, strepezitor de dinți, urmat de pârgul rumeniu, lucios, aproape de plesnet!... Pentru ce toată această strădanie? Un firicel de apă i se prelinse pe bărbie. Se scărpină nervos. Îi crescuse barba, țepii scurți și aspri ai bărbăției lui. - Mă întorc mâine la Viena, rosti pe neașteptate fără să intre în salon și fără să i se adreseze pe nume. Ți-am rezervat o
ANTENTATUL de MAGDALENA BRĂTESCU în ediţia nr. 1104 din 08 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363812_a_365141]
-
toamnă scorburoasă, Lumânări groase de ceară Depunându-și ceara groasă... Mă topesc clipă de clipă Și ca ploaia curg, mă scurg Când în sufletul meu țipă Disperarea în amurg. Plânge parcă peste lume Tristul lumii demiurg, Lacrimi magice, postume Se preling, pe gene-i curg. Cerul e ca o cisternă Care scaldă-n ochi ciclopul, Ca o stranie cavernă E pământul în potopul Revărsărilor de apă. Vom reinventa înotul Într-un univers de-o șchioapă Pe pământul cât e stropul... Referință
PLOUĂ AZI de ROMEO TARHON în ediţia nr. 914 din 02 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363874_a_365203]
-
Orizont > Selectii > PLOUĂ.. Autor: Camelia Constantin Publicat în: Ediția nr. 912 din 30 iunie 2013 Toate Articolele Autorului ... plouă mărunt, în rafale ... ploaia purifică.. cad stropi grei, se scurg absorbiți lacom de pământul însetat. privind spre cer, picăturile reci se preling pe obraji ... lacrimile ploii.. stai nemișcat cu tălpile goale cufundate în iarba moale... simți forța naturii cum iți pătrunde în trup ca un elixir... tunete luminează cerul sfâșiat ... alungi teama.. singur, în amalgamul de linii și puncte ale vieții lupți
PLOUĂ.. de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 912 din 30 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363872_a_365201]
-
voia sub nicio formă lângă ea. Doi lucrători din poliție au sosit în câteva minute, însoțiți de un lucrător al hotelului. Arion era cu picioarele pe covor și cu trupul ușor contorsionat, pe patul imens. Din tâmpla stângă i se prelingea o dâră subțire de sânge. Auzise însă zgomot și începu să dea semne de revenire în simțiri. Puse mâna la locul dureros, iar degetele i se pătaseră de sânge. Speriat, dădu să se ridice. - E în regulă, încercă unul dintre
PROMISIUNEA DE JOI (XIX) de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 915 din 03 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363875_a_365204]
-
-n dar, Tânjind după un nor sihastru, înzăpezit, hoinar, Ce-o mistuia-n rafale, lovind cu lacrimi grele. Livada inimii - fecioară, mireasă este-n vară Tresare-n arșița iubirii și-n timp de sărbătoare. Trezește și scântei, strivite-n soare, Prelinse-n toamna vieții. Și nu e prima oară. Livada vieții mele, lumină e în drum, O văd cu ochii minții, desculță în pustiu Mai pot visa la florile de mai, târziu Dorind să nu-mi transforme, iubirile în scrum. Elisabeta
ELISABETA IOSIF LIVEZILE MELE de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 1131 din 04 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364059_a_365388]
-
în jurul taliei. Când trupurile ni s-au apropiat, n-am mai simțit nimic. Îi simțeam răsuflarea invadându-mă. Ochi nu mai aveam. Împreună eram ca o epidermă imensă, îmbătată de fericire, încât n-am mai simțit lacrimile ce mi se prelingeau pe obraz. Ea nu mai exista. Era cealaltă parte din mine. Iar atunci când am devenit un întreg, am explodat. Mi se făcuse rău, apoi iarăși bine, apoi iarăși rău. Țipătul a izbucnit fără de voie... Eram de-a dreptul extenuat. Mi-
TATUAJUL de GHEORGHE NEAGU în ediţia nr. 2093 din 23 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362731_a_364060]