1,019 matches
-
de fapt Oameni care au mărturisit pentru cuvioșenia sa : M. Eminescu, I. Negruzzi, I. Slavici. Avem o imagine bine conturată a preotului Creangă ce stăruia întru cele creștinești în Amintirile lui Slavici : „Deși răspopit însă, încă de la începutul cariere sale preoțești, el nu s-a lepădat niciodată de apucăturile luate în scurtul timp al preoției sale. În mersul, în ținuta și cuviința cu care se retrăgea într-un colț, în băgarea de seamă cu care-și dădea părerea când i se
Ion Creangă sau arta de trăi by Ana-Maria Ticu () [Corola-publishinghouse/Science/1209_a_1921]
-
Creangă a fost prea târziu, curmându-se un drum și un har. Să sperăm că rugăciunile diaconului Ion ne vor aduce luminarea sufletelor și a minților și mai ales iertarea noastră, urmași nedemni ai celor care i-au ucis visurile preoțești. „Vino, frate Mihai, vino, căci fără tine sunt străin ” Oricât de amărât și năpăstuit ar fi omul, oricâte pârleazuri cu mărăcini ar avea de trecut în viață, tot mai găsește puterea și voința de a-și păstra cugetul curat și
Ion Creangă sau arta de trăi by Ana-Maria Ticu () [Corola-publishinghouse/Science/1209_a_1921]
-
Smaranda). Se întoarce acasă de Paști. 1853. Urmează „Școala Domnească” din Târgu-Neamț, sub numele de Ion Ștefănescu. Îl are profesor, între alții, pe Isaia Teodorescu ( „Popa Duhu” ). 1854. Se înscrie la școala de catiheți din Fălticeni, urmând să îmbrățișeze cariera preoțească, ajutându și cât mai repede familia. Din ianuarie va fi înscris în catalog cu numele de Ion Creangă. 1855. În urma examenului din 29 iunie obține adeverința care-i permite să se înscrie la clasa a II-a a Seminarului de la
Ion Creangă sau arta de trăi by Ana-Maria Ticu () [Corola-publishinghouse/Science/1209_a_1921]
-
nu i-a stat alături", cu ultimele cuvinte, părintele Calciu ne trimite dragostea sa uriașă și nu uită să pomenească de slăbiciunile sale personale. Dorește chiar să ia cu sine un dar al PF Teoctist: "...să mă îmbrace cu straiele preoțești și pe piept să-mi pună icoana Maicii Domnului, cea sculptată în os și fixată într-un cadru de lemn, pe care mi-a dăruit-o în spital Prea Fericitul Patriarh Teoctist al României, care mi-a dat și binecuvântare
Scriitorii și politica by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei () [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
-
și cler ale Sfântului Sinod al Sfintei noastre Biserici ortodoxe Române, precum și M. S. Regelui Carol al IIlea și legiuitorilor săi urmași și legilor ț ării ca și toți cetățenii statului Român. „Așa să-mi ajute Dumnezeu în cariera mea preoțească”. cu Î.P.S. Teofan, Mitropolit Iași Un preot cu har, și protopop într-un timp, a fost părintele Enache Herescu, mulți ani locuind în casa parohială cu preoteasa și cei trei copii (Dănuț, Doina, Doru, prieteni de joacă, școală și
Giurgiuoana : sat, biserică, oameni by Dumitru V. Marin () [Corola-publishinghouse/Science/1193_a_1929]
-
ani l-a ales ca însoțitorul său special. 2. Într-o zi, au ajuns doar ei doi în casa unei doamne nobile și aceasta i-a dăruit cu mare evlavie Fericitului Francisc o pânză vopsită pentru a confecționa un veșmânt preoțesc. După ce au luat-o, s-au dus la o mănăstire de călugări pentru a cere ospitalitate. Pe când Fericitul Francisc se întreținea într-o discuție familiară cu abatele, un argat al mănăstirii, bolnav de o boală incurabilă, scoțând urlete îngrozitoare și
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
de sub călcâiul turcesc. Și dacă neamurile și cei ce i-au fost dragi avuseseră alte treburi în timp ce răposatul, așa cum zice cronica, „zăcea ca un om din cei proști” în odaia rece și fără candelă aprinsă la cap, astăzi ei, cinul preoțesc și călugăresc, veneau să-i aducă cinstire. L-au scos din Curtea domnească opt frați monahi, ducând năsălia pe umeri. În pridvorul bisericii l au așezat în coșciug și așa l-au dus înăuntru. Când a prins a se lumina
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
celor din primele rânduri: — „Cu mare osârdie și vărsare de lacrimi te petrec, măria ta, să-ți împlinești datoria de a te închina celor ce le-ai jurat supunere în această vale a plângerii ce este viața. Cu tot cinul preoțesc și monahicesc al acestei țări, mă rog Bunului Dumnezeu, azi în ziua Înălțării Fiului Său, să fie drumul acesta întru înălțarea și întărirea măriei tale mai vârtos pe tronul strămoșesc. Astăzi când gloria împăraților este o părere, un fum trecător
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
Constantin Cantacuzino. — Să trăiești, măria ta, se auzi șovăielnică urarea tuturor celor din divan. Coborâră cu toții în urma noului domn și a trimisului sultanului, la rând după ranguri, toți boierii țării. Pe treptele bisericii domnești îi aștepta mitropolitul Antim cu soborul preoțesc al orașului, cântau cu glas mare, și vocile lor se auzeau până departe, pătrundeau prin ziduri până sus în iatacul Brâncovenilor. Era Joia Mare și oamenii se minunau că vlădica nu spală la Mitropolie picioarele preoților slujitori, după obiceiul pe
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
monolit purtând o inscripție din epoca lui Alexandru cel Mare și care ar fi sunat astfel: "Buzele albastre, fața rătăcită, ochii înfundați, stomacul căzut, mădularele zgârcite și parcă învîrtoșate în foc, acestea sunt semnele marii boli care, stârnită prin blestem preoțesc, se năpustește asupra celor viteji și-i seceră"15. Relatările călătorilor europeni care, începînd cu debarcarea din 1498 a lui Vasco da Gama pe coasta Malabarului, au cercetat Peninsula Indiană, par să confirme prezența statornică a holerei prin aceste ținuturi
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
eu știu că ei au dreptate, dragostea trebuie ucisă. Când am fugit de la seminarul din Alger, mi-i închipuiam altfel pe acești sălbatici, doar un lucru era adevărat în visurile mele, sunt răi. Am furat banii seminarului, am lepădat veșmântul preoțesc, am străbătut munții Atlas, podișurile înalte și deșertul, iar șoferul de pe autobuz își bătea joc de mine: "O s-o' pățești", ce-i apucase pe toți, și valurile de nisip spulberate pe sute de kilometri, înaintând și dând îndărăt sub bătaia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
dorința de-a cunoaște, de-a găsi răspunsuri precise la toate întrebările tulburătoare... Ca "abiturient" a petrecut vacanța în consfătuiri cu mamă-sa și cu protopopul Groza care, amintindu-și arătarea cerească de odinioară, doreau să-l îndrepte spre cariera preoțească. Apostol însă nici nu voia să audă de teologie. Acuma era aproape de douăzeci de ani, înăltuț, foarte zvelt, cu o frunte albă foarte frământată, cu părul castaniu lung și dat pe spate, având ceva din înfățișarea tinerilor de la începutul secolului
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
i-ar fi fost frică să nu trezească pe cineva: ― Rău îmi pare, mamă, c-am mai venit acasă... Pentru doamna Bologa șoapta aceasta a fost ca o lovitură de măciucă. Demult, încă de pe vremea când Apostol, în loc să urmeze cariera preoțească, s-a dus la Budapesta, a bănuit ea că lumina ochilor ei, toiagul bătrâneților ei n-o mai iubește cum a iubit-o odinioară. I se părea rece, închis și mai ales o înfricoșa cu necredința lui... Și iată azi
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
lui Azaria, căpetenia Casei lui Dumnezeu. 14. Levitul Core, fiul lui Imna, ușier în partea de răsărit, avea grijă de darurile de bunăvoie aduse lui Dumnezeu, ca să împartă ce era adus Domnului prin ridicare și lucrurile preasfinte. 15. În cetățile preoțești, Eden, Miniamin, Iosua, Șemaia, Amaria și Secama erau puși sub cîrmuirea lui ca să împartă cu credincioșie fraților lor, mari și mici, partea cuvenită lor, după cetele lor: 16. celor de parte bărbătească înscriși de la vîrsta de trei ani în sus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85046_a_85833]
-
PSB, vol. 12, p. 459460) „După cum am apucat de la episcopii dinaintea noastră și din prima catehizare — și atunci când am primit baia botezului și după cum am învățat din dumnezeieștile Scripturi și cum credem și învățăm și pe alții în însăși activitatea preoțească și episcopală, tot așa crezând și acum, declarăm credința noastră”. (Fericitul Teodoret, Episcopul Cirului, Istoria Bisericească, cartea I, 12, 3, în PSB, vol. 44, p. 52) „Întemeiată de Hristos și încredințată apostolilor, dreapta credință ar trebui să nu fie socotită
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
ușurință decât în tabăra acestor răsculați, unde numai faptul că te afli acolo însemnează un câștig. Astfel, ei au azi un episcop, mâine un altul; azi un diacon, care mâine va fi un credincios oarecare; de aceea, ei dau sarcini preoțești chiar și simplilor credincioși. Ce să mai zic atunci despre folosirea cuvântului, când ei nu-și dau silința să câștige pe păgâni, ci să piardă pe ai noștri? Ei caută nu gloria de a lucra pentru ridicarea celor căzuți, ci
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
ca set de simboluri ale adevărurilor revelate pe care le-ar fi posedat prot-indo-eruopenii ("descoperiți" la sfârșitul secolului al XVIII-lea, performanță cu care a fost creditat Sir William Jones în 1796), adevărurile în cauză fiind păstrate doar de către elita preoțească a arienilor după plecarea din spațiul originar.64 Romantismul, exprimat fie prin marii poeți europeni, englezi, germani, francezi, fie prin istorici de calibrul lui Thomas Caryle, fie prin filozofi ca Schelling, Herder, Wundt ori Nietzsche, care insistă pe recuperarea dimensiunii
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
sărut mâna alb-vineție, Du-te și te închină întâi la icoane, Și eu îmi dau seama că asta ar fi trebuit să fac imediat ce am intrat în biserică, dar, mă reîntorc în genunchi înaintea părintelui Ioan, e îmbrăcat în hainele preoțești de slujbă, Cartea pe genunchii lui și crucea în mâna dreaptă, crucea adusă de el însuși de pe muntele Athos, mă silesc în sinea mea să fiu foarte atent la cele ce-mi va spune, cu capul plecat deasupra genunchilor lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
aprinzându-se în privirea mea ori de câte ori se uită la mine și nu știu cu apa căror rugăciuni să sting acest foc mocnit în sufletul meu, dar care amenință să mă mistuie, și Theo?! Stau pe treptele de piatră în fața casei preoțești, îmi ridic ochii plânși înspre frunzarul auriu al pădurii și dulcea toropeală de septembrie îmi usucă lacrimile pe obraji, părintele Ioan înăuntru trage să moară, dar lumina asta de-nceput de toamnă mi se pare nefiresc de frumoasă, nu înțeleg
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
unei alteia, detaliile oferite din abundență se pierd în tumultul de voci care urcă până la mine ca o grindină nedorită, slujba e pe sfârșite, și parcă au trecut sute de ani peste aceste locuri, soarele sclipește viu în auriul hainelor preoțești, cel cu barbă albă e episcopul, spune o voce în spatele meu, dar cel din dreapta lui? Frumos bărbat, e tot de la episcopie! Care-i protopopul? Cel cu, ochii mei se rotesc neliniștiți prin curtea mănăstirii încercând să dau de ceva cunoscut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
gâlgâit puternic apa invadează cuva albă, Toate le-am făcut anul acesta, nici nu-ți dai seama cât m-am zbătut pentru fonduri, ne reluăm inspecția prin clădire, Mai am în plan un nou amplasament pentru chilii și pentru casa preoțească, O dărâmați pe cea veche? întreb eu îndurerat, Sunt nevoit s-o fac, în pod plouă, tencuiala se crapă, e făcută din cărămizi de pământ și nu mai ține mult, vreau să extind mănăstirea, trebuie să mă gândesc și la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
și o școală aici pentru tinerii călugări, să fac cunoscută mănăstirea noastră, sunt tot mai mulți copii pe la sate care n-au unde să se ducă și vor intra la mănăstire, trebuie să fim pregătiți, Îl urmez acum înspre casa preoțească pe cărăruie, Mănăstirea nu poate fi un loc închis, și cuvintele lui vin la mine peste umăr, accesibil numai unui cerc restrâns de oameni, mănăstirile trebuie să joace un rol profund în societate, altfel vom pierde teren în fața altor confesiuni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
sluiji într-o astfel de biserică, Daniel! Niciodată! Se ridică, dându-mi de înțeles că întrevederea noastră a luat sfârșit, Te-aș sfătui să faci totul ca să-l convingi pe Theo să renunțe, îmi mai spune din pragul vechii case preoțești, oare de unde atâta înverșunare mă întreb în sinea mea, Este tot mai puțină lume în curtea mănăstirii, cei veniți pentru praznicul de ieri au plecat fie de aseară fie în cursul dimineții de astăzi, mănăstirea începe parcă să respire, soarele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
părintele Ioan care se îndrepta spre izvor, l-am chemat să vadă, îl trăgeam de mână să vină mai repede, ca și cum m-aș fi temut să nu dispară Pantocratorul de pe boltă, s-a urcat pe schelă ridicându-și poalele hainei preoțești, eu urcând în urma lui, ajuns sus cu spinarea încovoiată s-a uitat îndelung la Pantocrator, eu așteptam să-mi spună ceva, dar a tăcut și după un timp cât veacul a început să coboare scara și eu după el, neîndrăznind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
iarbă și mă îndepărtez grăbit cu caietul lui Theo în mână, XVII Mă duc în sat cu scrisoarea pentru Corina, i-am scris în grabă, cu gândul că mai apuc poșta după nu-ul strigat părintelui Varava în pridvorul casei preoțești, E trecut de amiază și probabil mașina poștei a fost deja în sat, nu am ceas și soarele sus în creștetul cerului bate cu tărie în ceafa mea, I-am scris Corinei de comisia care va veni să evalueze, cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]