1,955 matches
-
numele cartierului și al colinei (Esquiliae mons) din afara perimetrului vechii cetăți. Cf. chir „domn, stăpân”, chirie, chilie, iar pentru sensul prefixului: a chema, a contra față de a intra; slava are prepoziția k, ku, kăm „la, spre”. A se vedea și prepozițiile românești compuse: către, contra, față de între. Numai ieșind din gândirea tradițională putem reduce la aceeași origine formele lat(in) și vlah, flac, pentru înțelegerea cărora este lămuritoare trimiterea la olat (provincie, regiune, ținut, teritoriu; moșie). Noua stăpânire instaurată de Roma
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
plutește peste noua alcătuire, dovedind trăinicia principiului vital al gramaticii familiilor de limbi dezvoltate” (p. 223). Sunt comune acestor limbi, detașându-le de celelalte, delimitarea strictă a noțiunilor de obiect și raport, preluarea funcțiilor cazuale, detalierea și concretizarea lor prin intermediul prepozițiilor, forța coeziunii sintactice a verbului, diversitatea întrebuințării pronumelor, independența structural-semantică a părților de vorbire. Toate acestea pot fi lucruri adevărate din punctul de vedere al vorbitorului de limbă indoeuropeană. Însă se știe prea puțin sau chiar nimic despre mijloacele sonore
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
excutio „a scutura, a face să cadă prin forțare, zguduire, a arunca, a elimina”, de quatio „a agita, a face să avanseze spre ieșire, a împinge înainte, a da (a arunca) afară”. În vgr. κατω, κατα, καθα însemna (ca adverb, prepoziție și prefix) mișcarea sau lăsarea în jos (spre, pe pământ sau pe ceva stabil), slobozirea, forțarea trecerii, sfârșitul; verbul καθιζω, κατιζω „a pune, a depune, a așeza, a face, a forța”, καταρασσω, καταραττω, „a arunca, a alunga, a răsturna”. În
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
în română îi corespunde a se cățăra. La formele menționate sunt de adăugat alb. qit, qis „a scoate, a smulge, a împinge înainte, a elimina, a da afară, a alunga”, rs. kidatĭ, fr. quitter. Sugeram mai sus faptul că în prepoziția către sensul etimologic „la pămînt, jos” trădează structura morfematică a cuvântului: că-tre. Prefixarea aceleiași rădăcini o întâlnim și în a așterne, atare, a atârna, cotor, a cotropi, cotruță, cutare, hotar, a intra, între, întru (prep.), natră, patru, poteră, a strivi
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
în fața unui cuvânt care începe cu o consoană: a ház „casa”) este invariabil după gen, număr și caz, dacă putem vorbi de caz în limba maghiară: az emberek „oamenii”, a házak „casele”. În plus, spre deosebire de limba română, în care după prepoziții substantivul rămâne nearticulat (de ex. în casă), maghiara folosește articolul hotărât înaintea substantivelor înzestrate cu „afixe” circumstanțiale (a házban „în casă”, az udvaron „în curte”) sau cu postpoziții (az asztal mellet „lângă masă”). Limbile slave s-au comportat diferit în privința
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
trepte diferite de gramaticalizare a substantivului. În timp ce traca exprima valorile gramaticale în manieră sintactică, prin cuvinte pronominale și prin adverbe circumstanțiale, latina adăuga acestor mijloace un sistem de morfeme terminale, prin care substantivul căpătase paradigmă cazuală, și un sistem de prepoziții care detalia valorile cazurilor acuzativ și ablativ. Dintre limbile spațiului tracic, slava este aceea care a dezvoltat, pe baza materialului propriu, un sistem complex de terminații pentru marcarea sensurilor de subiect obiect, de posesie și apartenență, de obiect indirect, de
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
posesie și apartenență, de obiect indirect, de direcție și de loc, de asociere și instrument, de ablativ și de cantitate. Limbile albaneză și română au dezvoltat paradigme substantivale pentru valorile de subiect-obiect nedeterminat și determinat, valorile circumstanțiale fiind preluate de prepoziții. Totuși albaneza mai folosește ablativul atât fără prepoziții cât și cu prepoziții, fapt care diferențiază paradigma substantivului albanez de cea a substantivului românesc. În latină, ca și în greaca veche, paradigma cazurilor era o categorie istorică apărută în urma simplificării formale
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
și de loc, de asociere și instrument, de ablativ și de cantitate. Limbile albaneză și română au dezvoltat paradigme substantivale pentru valorile de subiect-obiect nedeterminat și determinat, valorile circumstanțiale fiind preluate de prepoziții. Totuși albaneza mai folosește ablativul atât fără prepoziții cât și cu prepoziții, fapt care diferențiază paradigma substantivului albanez de cea a substantivului românesc. În latină, ca și în greaca veche, paradigma cazurilor era o categorie istorică apărută în urma simplificării formale și abstractizării semantice a lexemelor finale din sintagmele
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
asociere și instrument, de ablativ și de cantitate. Limbile albaneză și română au dezvoltat paradigme substantivale pentru valorile de subiect-obiect nedeterminat și determinat, valorile circumstanțiale fiind preluate de prepoziții. Totuși albaneza mai folosește ablativul atât fără prepoziții cât și cu prepoziții, fapt care diferențiază paradigma substantivului albanez de cea a substantivului românesc. În latină, ca și în greaca veche, paradigma cazurilor era o categorie istorică apărută în urma simplificării formale și abstractizării semantice a lexemelor finale din sintagmele nominale, lexeme care au
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
întâlnim și la celelalte terminații ale sistemului de declinare nominală din latină, din slavă, din albaneză și din română, excepție făcând formele cu articol hotărât postpus, care sunt recente. În plus, detalierea sensului cazual se face în aceste limbi prin prepoziții. Cu totul alta este situația în limba maghiară, unde substantivul nu are terminații cazuale, care să sintetizeze funcția sintactică și să grupeze în jurul lor ceilalți determinanți ai cazurilor, și nici prepoziții al căror sens este mai concret decât cel al
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
detalierea sensului cazual se face în aceste limbi prin prepoziții. Cu totul alta este situația în limba maghiară, unde substantivul nu are terminații cazuale, care să sintetizeze funcția sintactică și să grupeze în jurul lor ceilalți determinanți ai cazurilor, și nici prepoziții al căror sens este mai concret decât cel al terminațiilor. În limba maghiară toți determinanții care conturează funcția sintactică și relațională a substantivului sunt postpuși în manieră aglutinantă sau ca postpoziții și au ascendență evidentă sau identificabilă în cuvinte pronominale
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
maghiară toți determinanții care conturează funcția sintactică și relațională a substantivului sunt postpuși în manieră aglutinantă sau ca postpoziții și au ascendență evidentă sau identificabilă în cuvinte pronominale, adverbiale sau substantivale, exprimând sensuri mai concrete și mai detaliate decât ale prepozițiilor. O imagine asupra desfășurării sintactice a substantivului maghiar poate oferi următorul tabel structurat pe criteriile aglutinat/neaglutinat și valoare cazuală. A. Determinanți aglutinați I. Cazul nominativ. La singular se folosește forma de bază: alma „măr”, ház „casă”, kert „grădină”; la
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
-ăt, -ta, -to; te. IV. Cazul dativ. Sensul obiectului indirect se exprimă prin -nak, -nek „spre, către, la”: Jánosnak „lui Ianoș”; A fizetést átadom az asszonynak „Salariul îl predau soței”; neki „lui, ei”. Echivalentul german al afixului maghiar este nach, prepoziție cu dativul și cu același sens, „spre cineva”. Afixul este compus, are ca element central pe k (lat. qui, sl. kă, engl. who etc.) la care s-a adăugat n, prepus (germ. nach, magh. -nak, -nek) sau postpus (bg. kăm
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
adverbelor: lent „jos”, fönt „sus” etc. 5. Formanți cazuali morți: -lan, -len: holtomiglan (holt-om-ig-lan) „până la moarte”; -nta, nte: havonta „lunar”, évente „anual”; -int, în postpoziția szerint „după, așadar, conform”. B. Postpozițiile (Determinanți neaglutinați) Echivalente ca valoare cu desinențele cazuale, cu prepozițiile și locuțiunile prepoziționale, postpozițiile sunt mijloace gramaticale analitice de exprimare a raporturilor: A cipö az ágy alatt van - „Ghetele sunt sub pat” (psotpoziția alatt stă după subst. ágy „pat”); A lámpa az asztal felett van - „Lampa este deasupra mesei”; A
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
eu, în măsura în care spectatorul se teme pentru el însuși. "Mila este adresată omului care nu a meritat o asemenea nenorocire, spaima față de nefericirea semenului". (cap. 13) Această introducere în joc a milei și a fricii creează catharsisul. Termenul grecesc, compus din prepoziția cata (în vederea) și din verbul airo (a lua, a ridica, a exalta), îmbracă trei accepții. Conform primului sens, medical, înseamnă "purgație", eliminarea umorilor păcătoase. În sens psihologic, este folosit pentru descrierea ușurării sufletului, debarasat de tulburările care îl agitau. În
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
și prezența, pe care o consider obligatorie, a cuvântului sezonal ( în cazul nostru, cireașa). Cu economie de mijloace poetice, se conturează o întreagă dramă, gol existențial, prin numai patru substantive, două verbe (unul în participiu adjectivat), două adverbe și două prepoziții, deci zece cuvinte din fondul principal. Este adevărat, cireșele coapte nu cad, dar un poem nu reface realitatea, ci sugerează „realitatea” unui joc de simboluri. Am preferat acest poem altor șapte, selectate după câteva lecturi, pentru că presupune convingător existența unei
COMENTARII LA POEME by Maria Tirenescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83883_a_85208]
-
este repartizat în douăzeci și nouă de eseuri-tabletă, a căror maximă concentrare de idei, ne creează impresia că avem de-a face cu rezumatul tot atâtor cărți de sine stătătoare. Toate titlurile eseurilor sunt precedate, ca un ostinato colocvial, de prepoziția „despre”, după care este enunțată problema luată în discuție. Cu acest „despre”, expus inițial în genericul cărții - De musicae natura - începe titlul fiecărui eseu. Formularea aceasta îi oferă autorului mai multe avantaje: mai întâi, previne cititorul că nu are intenții
Despre...De musicae natura by Ovidiu Trifan () [Corola-journal/Journalistic/83695_a_85020]
-
cărții - De musicae natura - începe titlul fiecărui eseu. Formularea aceasta îi oferă autorului mai multe avantaje: mai întâi, previne cititorul că nu are intenții exhaustive, fiecare eseu fiind, în sine, o ars aperta; apoi, îi permite o abordare formală liberă, prepoziția în cauză având rolul unei invitații la dialog, dar și la meditație. Demersul autorului - aflat el însuși în dubla ipostază de emițător și transmițător - nu este o comunicare despre comunicări, ci o sumă de comunicări despre avatarurile procesului creator, a
Despre...De musicae natura by Ovidiu Trifan () [Corola-journal/Journalistic/83695_a_85020]
-
taină 25 0,56 40 stih 24 0,53 41 preot 22 0,49 44 Părinte 21 0,47 46 Fiu 21 0,47 47 Păcat 20 0,44 Sursa: A. Goția (1989, pp. 113-114) Tabelul nu include conjuncții și prepoziții ("și", 262 atestări; "de", 112 atestări; "să", 84 atestări; "pre", 69 atestări; "ce", 67 atestări; "cu", 63 atestări etc.), verbe ("fi", 110 atestări; "avea", 81 atestări; "vrea", 60 atestări etc.), pronume ("el", 86 de atestări; "cel", 85 atestări etc) și
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
UTILIZAREA PREPOZIȚIILOR "SIMETRICE" DINTRE ȘI ÎNTRE ÎN LIMBA ACTUALĂ ISABELA NEDELCU 1. PREMISE ȘI OBIECTIVE În legătură cu utilizarea prepozițiilor "simetrice" dintre și între, Iordan (1943) arată că una dintre acestea poate apărea în locul celeilalte. Pe de o parte, lingvistul prezintă situația în care
[Corola-publishinghouse/Science/85021_a_85807]
-
UTILIZAREA PREPOZIȚIILOR "SIMETRICE" DINTRE ȘI ÎNTRE ÎN LIMBA ACTUALĂ ISABELA NEDELCU 1. PREMISE ȘI OBIECTIVE În legătură cu utilizarea prepozițiilor "simetrice" dintre și între, Iordan (1943) arată că una dintre acestea poate apărea în locul celeilalte. Pe de o parte, lingvistul prezintă situația în care "dintre apare pentru între: este o admirabilă armonie dintre necesități și voință, dintre umilința determinismului orb
[Corola-publishinghouse/Science/85021_a_85807]
-
1935, 2, 1), din această privință (Ins, 15 Febr. 1936, 133) etc.) și este influențată de construcțiile de tipul subst. + dintre + subst. (armonia dintre ofițer și soldat). Pentru cea de-a doua situație, Iordan (1943: 398) precizează că trebuie folosită prepoziția dintre, "din cauză că substantivul de care atârnă circumstanțialul este articulat". Uneori, regula utilizării prepozițiilor "simetrice" este formulată strict de către lingviști, alteori, explicațiile suplimentare care o însoțesc lasă loc unei anumite permisivități. De exemplu, Ciompec (1974: 302-304), referindu-se la unele aspecte
[Corola-publishinghouse/Science/85021_a_85807]
-
este influențată de construcțiile de tipul subst. + dintre + subst. (armonia dintre ofițer și soldat). Pentru cea de-a doua situație, Iordan (1943: 398) precizează că trebuie folosită prepoziția dintre, "din cauză că substantivul de care atârnă circumstanțialul este articulat". Uneori, regula utilizării prepozițiilor "simetrice" este formulată strict de către lingviști, alteori, explicațiile suplimentare care o însoțesc lasă loc unei anumite permisivități. De exemplu, Ciompec (1974: 302-304), referindu-se la unele aspecte ale întrebuințării prepozițiilor în limba actuală, atrage atenția asupra utilizării riguroase a prepozițiilor
[Corola-publishinghouse/Science/85021_a_85807]
-
substantivul de care atârnă circumstanțialul este articulat". Uneori, regula utilizării prepozițiilor "simetrice" este formulată strict de către lingviști, alteori, explicațiile suplimentare care o însoțesc lasă loc unei anumite permisivități. De exemplu, Ciompec (1974: 302-304), referindu-se la unele aspecte ale întrebuințării prepozițiilor în limba actuală, atrage atenția asupra utilizării riguroase a prepozițiilor dintre și între: "[...] în construcțiile nominale, introducând un atribut, cele două prepoziții sunt aproximativ sinonime (ambele exprimă o corelație, un raport de reciprocitate), dar au regim diferit, prima folosindu-se
[Corola-publishinghouse/Science/85021_a_85807]
-
prepozițiilor "simetrice" este formulată strict de către lingviști, alteori, explicațiile suplimentare care o însoțesc lasă loc unei anumite permisivități. De exemplu, Ciompec (1974: 302-304), referindu-se la unele aspecte ale întrebuințării prepozițiilor în limba actuală, atrage atenția asupra utilizării riguroase a prepozițiilor dintre și între: "[...] în construcțiile nominale, introducând un atribut, cele două prepoziții sunt aproximativ sinonime (ambele exprimă o corelație, un raport de reciprocitate), dar au regim diferit, prima folosindu-se după un substantiv articulat hotărât (de exemplu, raportul dintre parte
[Corola-publishinghouse/Science/85021_a_85807]