12,645 matches
-
fabrica din Oradea -, fie că e vorba de prestigiu, lumea investește sume enorme în simple formule. Se întâmplă adeseori ca între o marcă și alta să nu descoperi nici o diferență calitativă. Diferența o dă acel obiect dreptunghiular, numit etichetă. Adică prestigiul și imaginea. Acest lucru l-au înțeles, la fel de bine ca și comercianții, politicienii. Ei și-au dat seama că iluziile vândute cetățeanului sunt o marfă ca oricare alta și că, prin urmare, ea trebuie frumos ambalată. Expresia "dreptul la imagine
Chibiț în Dupont Circle by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17136_a_18461]
-
în Vocabularul limbii române actuale. Dinamică, influențe, cretivitate, București, All, 1921) - că e vorba de un uz eufemistic al englezismului - e perfect îndreptățită: posibilele implicații negative sînt evitate prin folosirea unei expresii străine cu aer tehnic și neutru; mai mult, prestigiul actual al englezei ca limbă a modernității constituie o contrapondere la prestigiul social scăzut al mărfurilor uzate. De fapt, nici echivalentul la mâna a doua nu a acumulat veritabile conotații depreciative; sintagma are însă dezavantajul de a deveni clar (și
"Secănd" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15801_a_17126]
-
e vorba de un uz eufemistic al englezismului - e perfect îndreptățită: posibilele implicații negative sînt evitate prin folosirea unei expresii străine cu aer tehnic și neutru; mai mult, prestigiul actual al englezei ca limbă a modernității constituie o contrapondere la prestigiul social scăzut al mărfurilor uzate. De fapt, nici echivalentul la mâna a doua nu a acumulat veritabile conotații depreciative; sintagma are însă dezavantajul de a deveni clar (și negativ) valorizantă prin schimbarea prepoziției: "de mâna a doua" nu mai înseamnă
"Secănd" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15801_a_17126]
-
fumuri și abordând aere de cuceritori transcontinentali. Că totul e o farsă, o dovedește statutul clasei universitarilor: cu sau fără doctorat, doctoranzi sau simple loaze pierdute în interstițiile facultăților, sunt plătiți în bătaie de joc. La una din universitățile de prestigiu din țară, la o facultate și ea prestigioasă, salariul unui asistent universitar (cu vechime!) nu depășește două milioane și jumătate, al unui conferențiar ajunge, la sfârșitul carierei, la trei milioane șase sute, iar un profesor (conducător de doctorate!) saltă, în pragul pensiei
Nesimțirea tunde electric by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15824_a_17149]
-
a numărat printre cei mai promițători absolvenți ai UNATC, cu date reale pentru această meserie. Și, totuși... Revine o întrebare care ne obsedează aproape în ultimii ani: ce se întîmplă cu școala românească de teatru, o școală cu tradiție și prestigiu? Lucrurile se deteriorează pe zi ce trece iar asta se vede deja pe scenă, din ce în ce mai evident. Există prea multe școli, de stat și particulare iar lista profesorilor conține prea multe nume de artiști - actori, regizori - de mîna a doua, a
Năzdrăvănii și năzdrăvani by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15847_a_17172]
-
profesor de literatură comparată George Steiner, criticul muzical Gottfried Wagner, strănepotul lui Richard Wagner, care nu numai că se distanțează în modul cel mai critic în cărțile sale de antisemitismul străbunicului său, dar consideră că prin pamfletele lui otrăvite, adăugate prestigiului său artistic, Richard Wagner poartă o parte din răspunderea evoluției care a dus de la Bayreuth la Auschwitz, și Roberto Begnini, regizorul filmului de mare succes "La vie est belle", tratînd Holocaustul într-o manieră duios-comică; precum și un arab palestinian de
Opere și biografii by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/15838_a_17163]
-
valorizare a sincroniei" autorul înțelege un anumit tip de receptare care utilizează "vectorii evaluativi ai prezentului", ceea ce nu e nici pe departe, așa cum lasă să se înțeleagă, singura receptare îndreptățită. Este, iarăși, una dintre ele, față de care destui teoreticieni de prestigiu au rezerve serioase. Dar tonul expunerii lui Marin Mincu are din păcate mereu note acute, imperative, definitive care nu stau bine unui text de azi și-i dau o aromă desuetă, de nostalgie științifică apusă. Chiar dacă nu crede în diacronie
Teorie, critică, poezie - aceleași by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15868_a_17193]
-
că nici aici "originalitatea" nostră nu se dezminte. Cel mai important câștig al acestei ediții este, fără îndoială, că pentru prima oară opera enesciană este prezentă într-o măsură satisfăcătoare și prin lucrări semnificative înscrise în programele interpreților străini de prestigiu (dirijori, soliști, formații). Să convingi dirijori de formatul unui Kurt Masur sau Riccardo Muti să iasă din repertoriul curent cu care străbat lumea în viteză pentru a se apleca asupra unei partituri necunoscute, să accepte să o includă în program
Festivalul Internațional "George Enescu" by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/15925_a_17250]
-
noi) surpriză a ediției din acest an a fost prezența românească la Festival. Mai întâi pentru că a fost, iar apoi pentru că a fost de calitate - fapt ce a fost apreciat, chiar și premiat. Premiul a recompensat valoarea și a consolidat prestigiul de care se bucură pe plan internațional școala noastră de film, selecția prezentată în concurs de Universitatea Națională de Artă Teatrală și Cinematografică "I.L.Caragiale" din București aducându-i, pentru a doua oară consecutiv, diploma de Cea Mai Bună Școală
Previzibilul Karlovy Vary... by Viorica Bucur () [Corola-journal/Journalistic/15956_a_17281]
-
puțin trainic. Timpul a început să-l macine încetul cu încetul. Lipsită de adîncime, de orice ideologie, de orice idealism, de orice suflare generoasă, plină de un pesimism copleșitor, de o vulgaritate, de altminteri colorată, ea s-a bucurat de prestigiul unei literaturi, prea actuale, dar va rămîne mai tîrziu cu realitatea unei valori mai mult documentare." E aprecierea de final a unui studiu mai amplu, pe care îl regăsim și în volumul al IV-lea de Opere, apărut, în 1987
Receptarea dramaturgiei lui Caragiale by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15966_a_17291]
-
ale unei maladii inerțiale de tipul sclerozei, pe fondul unui păgubos amatorism. După alegerile din 2000 s-a considerat că mai ales un președinte de formație intelectuală, dintre puținii miniștri ai cabinetului care realizaseră reforma în sectorul lor ar reface prestigiul firmei. Însă numai un președinte de formație universitară a putut să nu observe că fusese ales să schimbe totul pe tipicul caragialesc, mai pe șleau ca să întărească vechea, uzata conducere, formal retrasă, dar nu și resemnată. Acei politicieni își închipuiau
Privind înainte, cu seninătate by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/15978_a_17303]
-
Catrinel Popa La apariția volumului despre tragic al Ilenei Mălăncioiu (Vina tragică - tragicii greci, Shakespeare, Dostoievski, Kafka, Editura Cartea Românească, 1978), mulți critici și cărturari de prestigiu și-au exprimat părerile în legătură cu cartea proaspăt ieșită de sub tipar, dar foarte puțini au îndrăznit atunci să remarce caracterul ei profund subversiv. Dacă înainte de 1989 asemenea observații nu s-ar fi putut face, nici măcar aluziv, fără riscuri considerabile, este evident
Subversivitatea tragicului by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/15984_a_17309]
-
literară. Cred că sînt patru reviste literare la echipele cărora țin foarte mult (să mă ierte celelalte: peste tot am de fapt prieteni buni), și le scriu aici fără nici o ordine: Orizont, Observatorul cultural, Contrafort și România literară. Ultima are prestigiul vechimii și al consecvenței de-a lungul atîtor decenii. Are și directorul cel mai reputat. Are în echipă și alți critici foarte cunoscuți, ca și scriitori foarte buni. Dar, ca dovadă că toate aceste avantaje ar putea să nu ducă
Mircea Cărtărescu - Oamenii civilizați, oamenii necivilizați by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/15591_a_16916]
-
rog, un portret-robot al R.l. de după 1989? N.M.: În 1990, cînd am devenit directorul ei, R.l. avea o tradiție și un loc bine precizat printre periodicele culturale din țară. Era principala revistă a Uniunii Scriitorilor și cu cel mai mare prestigiu. O conduseseră scriitori și publiciști cunoscuți, Geo Dumitrescu, N. Breban, D.R. Popescu și, sigur, aflat cea mai lungă perioadă, în fruntea ei, G. Ivașcu, din toamna lui 1971 și pînă la moartea lui, în 1988. Dar revista și-a păstrat
La sfîrșit de an by Mihai Minculescu () [Corola-journal/Journalistic/15636_a_16961]
-
cuprinsese Întreg corpul. Dezmeticindu-se, cu aer proaspăt În plămâni, a făcut o constatare: - Știți, domnule prim... Știți ce Îmi spuneați mie, cândva: „Doresc să sparg păienjenișul de relații ce stau la baza soluțiilor nedrepte. Instituția noastră are nevoie de prestigiu, de totală Încredere a oamenilor. La temelia ei trebuie să așezăm, drept fundament solid, cinstea și dreptatea. Amenințărilor să nu le dăm importanță. Eu sunt alături...“ Acum? Vă respect prea mult, pentru a nu vă spune altceva. Mă rezum doar
A fost o lume. In: Editura Destine Literare by Ion Floricel-Țeicani () [Corola-journal/Journalistic/81_a_355]
-
năpustit pe articol, rîvnind să distrugă, în efigie, imaginea dușmanului generic al românității. în loc să vedem partea bună a lucrurilor - și anume, că un intelectual de super-clasă precum Tony Judt dedică un articol României, și încă într-o revistă de extraordinar prestigiu - căutăm noduri în papură acolo unde ele nu există. O lectură lucidă a scrierii sale, "Romania: the Bottom of the Heap" (imaginea amintește jocul de rugby, și nu crematoriul sau abatorul, așa cum sugerează unii comentatori nervoși de la București sau legați
Trista viață a naționalistului de nicăieri by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15722_a_17047]
-
în genere neologismul e mai puțin poetic, mai puțin literar, avînd mai puține conotații, ecouri, ambiguități și fiind asociat de obicei cu sfera comunicării eficiente și impersonale. Lucrurile s-au schimbat evident în ultimele decenii, dar cred că nostalgia sau prestigiul purismului continuă să acționeze și azi. Preferința manifestată într-o anchetă literară relativ recentă de mulți scriitori, critici, oameni de cultură pentru Craii de Curtea Veche al lui Mateiu Caragiale poate fi interpretată în fel și chip. Prefer s-o
Neologismul și purismul by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15729_a_17054]
-
lui Mateiu Caragiale poate fi interpretată în fel și chip. Prefer s-o interpretez lingvistic și stilistic, observînd unul din paradoxurile operei în cauză. Mateiu Caragiale - care continua de altfel tradiția mai veche de folosire a unei limbi străine de prestigiu (franceza) pentru viața curentă, scrisori, jurnal - și folosire a unei limbi române stilistic epurate, arhaizante, construite - pentru literatură - propune în Pantazi "un alt eu însumi" al naratorului. Care tocmai despre Pantazi spune că "a român nu semăna iarăși: prea vorbea
Neologismul și purismul by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15729_a_17054]
-
îi va face fie să se indigneze, fie să se scuture de rîs. Romanul Triumful Evei, despre care nu ni se spune decît că a apărut în 1900 și că a obținut Marele Premiu al Academiei Franceze (instituție de mare prestigiu, vezi bine), este un monument de sexism și rasism cum cu siguranță se scriau multe la vremea respectivă, de o naivitate înduioșătoare dacă am putea să nu ne gîndim la implicații. Eroii sînt indivizi din "lumea bună" americană și europeană
Teoreticiana by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/15708_a_17033]
-
condiții acceptate de Rusia nu o lovesc, Azovul putînd fi oricînd recucerit în trei luni. El voia distrugerea totală a Rusiei lui Petru, ceea ce turcii nu acceptară. Țarul scăpat, printr-o minune, din încercuirea de la Stănilești, a suferit numai în prestigiul său european, la care ținea totuși. Dar fusese umilit că prima sa victorie militară, Azovul, a trebuit restituit iar Marea Neagră redevenea un lac turcesc. Țarul încheie o consolidare a prestigiului compromis cu căsătoria nevolnicului său fiu Alexei cu o prințesă
Țarul care a europenizat Rusia by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15728_a_17053]
-
o minune, din încercuirea de la Stănilești, a suferit numai în prestigiul său european, la care ținea totuși. Dar fusese umilit că prima sa victorie militară, Azovul, a trebuit restituit iar Marea Neagră redevenea un lac turcesc. Țarul încheie o consolidare a prestigiului compromis cu căsătoria nevolnicului său fiu Alexei cu o prințesă germană. A fost o căsătorie nefericită care spori pornirea țarului împotriva fiului său. Pentru a imagina, atunci, izbutite planuri strategice, prin alianțe cu Prusia în urcare și chiar cu Franța
Țarul care a europenizat Rusia by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15728_a_17053]
-
partid cu o doctrină onorabilă stă umăr la umăr cu Funar și depune smerit flori la statuia nu știu cărei personalități liberale, te cam încearcă un sentiment de "procesul etapei"! Chiar e musai ca oameni presupus onești să transfere o parte din prestigiul lor asupra leprelor? Nevoia de succes ieftin și imediat torpilează rațiunea, iar datul poalelor peste cap oricând și în prezența oricui fac din scena publică o tabula rasa. Comentatorul de sport a fost și pe vremea comunismului un model al
Sentimentul românesc al "procesului etapei" by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15759_a_17084]
-
sat anonim de chirpici". Amestecînd speculația cu politica, așa cum procedau ideologii comuniști, Adrian Marino scrie cu vehemență astfel: Se deschide în același timp drum tuturor mentalităților tribale, iraționalismelor, fanatismelor și miturilor posibile (vezi și K. R. Popper, dar nu numai), prestigiul marilor și micilor guru și al "Căpitanilor filosofici"". Desigur, pot exista și astfel de opinii. Nu negăm dreptul nimănui de-a se disocia ori chiar de-a contesta pe M. Eminescu, N. Iorga, Lucian Blaga, Nae Ionescu, Cioran, M. Eliade
Adrian Marino între lumini și umbre (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15763_a_17088]
-
idiosincrasiile personale sînt mult mai puternice decît ideile, decît adeziunile ideologice. Ești simpatic, nu ești simpatic - asta este totul. Trăim într-o țară de un personalism acut, plină pînă la sufocare de subiectivism, în care ideile nu au un mare prestigiu. Dacă cel care le exprimă nu este simpatic și monden, nu este și sociabil, nu este și telegenic, curtenitor, el nu are nici o șansă". Depinde pe ce latură abordăm chestiunea! Firește, ideile, atîtea cîte există în țara noastră "de un
Adrian Marino între lumini și umbre (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15763_a_17088]
-
ideea lui Lovinescu va continua să fie vie. Pentru criticii de azi, a fi maiorescian înseamnă a fi rămas fidel criteriului autonomiei esteticului, fără de care literatura română ar fi rămas un simplu factor cultural și nu și-ar fi dobîndit prestigiul valorii; a fi călinescian înseamnă a ține mai departe pariul cu arta criticii, cu, adică, prestigiul ei artistic, ca gen literar major; a fi lovinescian înseamnă pentru mulți dintre noi a gîndi liber și modern, a fi european, raționalist și
Lecția lui Lovinescu by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15793_a_17118]