1,380 matches
-
numărul factorilor comuni de bază poate fi descoperit prin examinarea matricei corelației ajustate. Utilizarea teoriei rangului este una restrânsă, din cauza următoarelor complicații: (1) când există doi sau mai mulți factori comuni, configurația coeficienților de saturație nu poate fi trasată fără presupoziții suplimentare; (2) teorema rangului aplicată numai când operațiile cauzale (regulile de combinare a factorilor pentru crearea variabilelor) întâlneste un singur set de condiții; (3) corelațiile observate conțin erori de măsurare și eșantionare; (4) relațiile din realitate chiar fără erori de
by Claudiu Coman [Corola-publishinghouse/Science/1072_a_2580]
-
structura indicatorului general. În cadrul construirii indicilor empirici influența cercetătorului este mare, începând de la alegerea și definirea modelului de lucru până la realizarea efectivă a acestuia. Nu se cunosc relațiile dintre indicatori, iar cercetătorul presupune că există anumite relații și în funcție de aceste presupoziții va construi indicele. Indicii empirici obținuți au în realitate o structură multidimensională, fapt care corespunde în mai mare măsura fenomenelor și proceselor sociale complexe, comparativ cu modelul unidimensional. Un prim set de măsurători index se constituie direct din cadrul măsurătorilor unidimensionale
by Claudiu Coman [Corola-publishinghouse/Science/1072_a_2580]
-
conceptul de "lector model", atît de drag lui Umberto Eco: În această perspectivă, doctrina interpretantului apare legată și de alte concepții ale pragmaticii, aceea în care mai curînd decît structura semantică a enunțului, sînt privilegiate circumstanțele enunțării, raporturile cu co-textul, presupozițiile operate de către interpret, activitatea inferențială de interpretare a textului (1985, p. 57)*. Vom continua plecînd de la următoarea definiție a textului: Un text este o suită de unități (propoziții) orientate configurațional, care sînt legate secvențial și care progresează către un sfîrșit
by Philippe Lane [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
considerare a valorii. Specialiștii sunt presați: „puteți publica oricum, dar mult”. Unii colegi pot reacționa: „nu chiar așa”. Efectul pervers este însă evident în experiența noastră a tuturora: „nu este important să citiți, ci să scrieți Evaluarea prin „numărare” include presupoziția tacită a neîncrederii în valoarea publicațiilor. Cred că trebuie mai bine să se introduce și un alt tip de „pedeapsă”: dacă scrii maculatură, te depunctăm. Sau, mai precis: nu te promovăm ca producător de maculatură, poluând publicistica sociologică. 4. Proporția
[Corola-publishinghouse/Science/2237_a_3562]
-
secvențelor violente cumula 53 de ore (din totalul de 117 ore) (CSA, Échantillon et Etude, La Lettre, 1995). Este relevantă comparația stabilită de cele două autoare franceze între programele conținând violență din SUA, Canada și Franța, comparație care infirmă o presupoziție curentă: contrar a ceea ce se crede îndeobște, după cei doi indicatori de bază (procentajul emisiunilor conținând violență și numărul secvențelor violente pe oră) ponderea violenței este mai scăzută în programele TV nord-americane, comparativ cu cele franceze (oarecum reprezentative pentru Europa
[Corola-publishinghouse/Science/2237_a_3562]
-
de indiferență, ceea ce poate semnifica mai multe stări reactive: elevii-telespectatori nu sunt emoționați de aceste scene fiind conștienți de caracterul ficțional (filme, seriale, telefilme) al imaginilor; nu aprobă, dar nici nu dezaprobă prezența spectacolului violent în programele TV; dar și presupoziția că ei devin insensibili la violență (cercetări mai aprofundate ar putea aduce precizări și în această chestiune). Figura 1. Cu ce sentimente priviți scenele de violență din filme și alte emisiuni TV? Teza incubației culturale - altă expresie a teoriei cultivării
[Corola-publishinghouse/Science/2237_a_3562]
-
nivel ficțional, situează canalele TV din țara noastră într-o poziție mai negativă în raport cu cele europene și cu cele americane. Este relevantă în acest sens comparația dintre programele conținând violență din SUA, Canada, Franța și România, comparație care infirmă o presupoziție curentă: contrar a ceea ce se crede îndeobște, după cei doi indicatori de bază (procentajul emisiunilor conținând violență și numărul secvențelor violente pe oră), ponderea violenței este mai scăzută în programele TV nord-americane, comparativ cu cele franceze (oarecum reprezentative pentru Europa
[Corola-publishinghouse/Science/2237_a_3562]
-
și CSMNTC, noiembrie 2005. Trebuie remarcat procentul foarte ridicat al copiilor din orașele mari care se uită la TV mai rar decât zilnic în timpul săptămânii (7,18%), față de procentele înregistrate de această variantă de răspuns în celelelte medii de rezidență. Presupoziția că acest lucru este datorat, în mare măsură, existenței unei palete mai largi de activități avute la dispoziție în acest mediu este parțial infirmată de procentul ridicat de „mari consumatori” din acest mediu. Din păcate, respondenții nu pot estima veniturile
[Corola-publishinghouse/Science/2237_a_3562]
-
el și-a imaginat-o. Acea societate va fi rațională, oamenii se vor înțelege, se vor iubi. Rezonabil. Dar, adăuga el, oamenii vor fi totodată și mai frumoși și vocea lor mai melodioasă. În această ipoteză sunt incluse tacit câteva presupoziții teoretice care ar fi trebuit explicitate și argumentată credibilitatea lor. Să luăm două cazuri invocate în studiu: atitudinea față de evrei și romi. 1. Moștenirea de la societatea comunistă: românii sunt intoleranți față de aceste grupuri. Comunismul a promovat antisemitismul și atitudinea negativă
[Corola-publishinghouse/Science/2237_a_3562]
-
atitudini substanțial mai negative decât occidentalii. De aceea, cu privire la toate grupurile marginalizate în România, în Occident există o atitudine marcat tolerantă și călătorii au avut personal experiența șocantă a diferențelor de atitudine. Putem avea rezerve profunde față de toate cele trei presupoziții teoretice tacit implicate în ipoteza în discuție. Ar mai exista o posibilitate. Poate nu experiența directă cu evreii și romii este sursa creșterii toleranței, ci cu „starea de spirit de toleranță” din Occident, experiența unei „toleranțe abstracte” pe care o
[Corola-publishinghouse/Science/2237_a_3562]
-
patronii și cu colegii; absorbția mesajelor de toleranță din mass-media, participarea la conferințe, discuții personale în care occidentalii ridicau frecvent probleme legate de toleranță. Venit acasă cu acest bagaj de experiență se raportează altfel la conaționalii săi. Și o asemenea presupoziție este mai mult anecdotică, decât de luat în serios. Testul empiric. Dincolo de susținerea teoretică, o ipoteză trebuie verificată empiric: există o relație statistic semnificativă între experiența „călătorului” și mentalitatea sa? Am văzut că argumentarea teoretică constă mai mult pe evidența
[Corola-publishinghouse/Science/2237_a_3562]
-
contribuție semnificativă statistic doar la componenta „orientare procapitalistă”, dar nici o contribuție semnificativă la celelalte componente ale mentalității, inclusiv nu influențează „toleranță etnic-religioasă”. Iar singura influență susținută de date „a călătorit în străinătate asupra orientare procapitalistă” este un caz tipic de presupoziție înalt discutabilă. Eu cred că este mai plauzibilă relația determinativă inversă: cei prosperi economic este de așteptat să aibă din această cauză o orientare procapitalistă și pentru că sunt prosperi își permit să călătorească în străinătate. Tabelul A1 infirmă deci complet
[Corola-publishinghouse/Science/2237_a_3562]
-
structură ontologică interioară duce la lămurirea modului de existență a obiectelor de artă. Pentru Ingardern, pe lângă categoriile de entități, arta presupune obiecte particulare, reale, lucruri concrete, idei sau obiecte ficționale. Orice explicare ontologică a operei de artă va porni de la presupoziția că lumea este dependentă de conștiință, lucru ce se vede cel mai bine în cadrul obiectelor ficționale. Dar orice explicare a manifestării existențiale a operei de artă nu neagă existența independentă a anumitor obiecte de artă. Stratificarea operei de artă aduce
[Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
care întâmpină "oferta" eidetică. Ea găsește o formă de relaționare inter-conceptuală care alcătuiește o rețea de legătură între faptul vital legat de fenomenul artei și suprastructura conceptuală. Aici luarea în posesie de sine este condiție universală a "succesului" estetic și presupoziție a adecvării dotației subiective cu sarcina care se degajă din proiectul operei, inspirației instrumentale individuale revenindu-i misiunea integrativă care asigură mesajului artistic caracaterul de universalitate. În a doua situație, conștiința de sine a contemplatorului empatizează cu opera după o
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
fi tratate că opinii, ca puncte de vedere sub semnul relativului, asadar promovarea lor în practică ținea de opțiunea fiecăruia, nicidecum de vreun imperativ obiectiv. Situația s-a schimbat însă din momentul în care știința însăși a început să invalideze presupozițiile umanismului, care se vedea acum contestat cu propriul instrument de certificare. Drept urmare, critică democrației a putut să revendice în imaginarul public dimensiunea epistemică a conformității cu adevărul natural, impozabil tuturor dincolo de afinitățile subiective. În acest sens, un rol important a
[Corola-publishinghouse/Science/84978_a_85763]
-
din interior. Nu ea este "obiectul" intuiției, ci distanța creată de intervalul acestei medieri, forma care devine vizibilă prin transparența invizibilului. Intenționalitatea interpretării e pusă în paranteză, iar calea intuiției e deschisă, dar numai în măsura în care intuiția comprehensivă e văzută drept presupoziția - posibilitatea intuitivă - cu ajutorul căreia calea interpretării este ea însăși deschisă mai în adâncime. Locul intuit de înțelegerea albă e primul "loc", umplut intuitiv, al discernerii reflexive, aurora interpretării. Conform opțiunii fenomenologice, imediatitatea și imprevizibilul imaginii nu țin de un orizont
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
la rădăcina reprezentărilor imaginare, al expresiilor simbolice. De aceea, înțelegerea sa este reducție, punere în suspensie: imediată, ea e fără proiect ori expectanță a sensului, neanticipativă în sens intențional. Decurge de aici că acest dat originar nu este rodul unor presupoziții care fac posibilă asimilarea sensului, sens proiectat pe orizontul de așteptare al subiectului receptor. Datul acesta este nedeterminatul pur, transcendent oricărui subiect sau orizont de prezență. Darul său neașteptat este revelarea imprevizibilului, a ceea ce nu apare și totuși se dă
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
dintr-un miez incandescent 3. Nu e totuși precomprehensiunea în înțelesul ei clasic de orizont proiectiv, de anticipare a desăvârșirii sau de așteptare a sensului (raport cu adevărul sensului vizat). Intuiția e "pre"-comprehensivă doar în virtutea absolutei sale gratuități, fără presupoziție, neanticipativă în sens intențional, fără proiect sau expectanță cu privire la ceea ce îi e dat să înțeleagă: datul originar al semnificabilului întrupat imaginal 4. Interpretarea însăși s-ar dovedi aproximativă, neînțelegătoare, dacă - prin recursul exclusiv la tehnicile de cercetare a operei poetice
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
ceea ce dă, intuiția dispune singură de privilegiul de a da" ("Fenomenul saturat", în Jean-Louis Chrétien, Michel Henry, Jean-Luc Marion, Paul Ricœur, Fenomenologie și teologie, Editura Polirom, Iași, 1996, p. 95). 4 Intuiția "nu se exercită în mod originar, fără nicio presupoziție, decât întrucât furnizează date originare", dându-se în mod originar (Jean-Luc Marion, Fiind dat. O fenomenologie a donației, Editura Deisis, Sibiu, 2003, p. 302). 5 Emmanuel Lévinas, Totalitate și Infinit. Eseu despre exterioritate, Editura Polirom, Iași, 1999, p. 49. 6
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
șansa de a respira" (Sorin Mărculescu, " În loc de prefață" la Fluviul întâmplător, Editura Cartea Românească, București, 1985, p. 6). 15 "Pe de o parte, hermeneutica se construiește pe baza fenomenologiei și păstrează astfel lucrul de care totuși se îndepărtează: fenomenologia rămâne presupoziția de nedepășit a hermeneuticii. Pe de altă parte, fenomenologia însăși nu se poate constitui fără o presupoziție hermeneutică" (Paul Ricœur, Eseuri de hermeneutică, Editura Humanitas, București, 1995, p. 36). 16 Necunoaștere revelatoare ("ce multe tărâmuri nu te cunosc/ ce multe
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
6). 15 "Pe de o parte, hermeneutica se construiește pe baza fenomenologiei și păstrează astfel lucrul de care totuși se îndepărtează: fenomenologia rămâne presupoziția de nedepășit a hermeneuticii. Pe de altă parte, fenomenologia însăși nu se poate constitui fără o presupoziție hermeneutică" (Paul Ricœur, Eseuri de hermeneutică, Editura Humanitas, București, 1995, p. 36). 16 Necunoaștere revelatoare ("ce multe tărâmuri nu te cunosc/ ce multe ape nu te scaldă"), întrucât ea înseamnă o smulgere din cunoașterea exterioară, o descojire și o golire
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
probabil, de viziunea lui Spengler, Cioran își explica relativ simplu acest impas cultural: "Orientarea religioasă la o cultură puțin religioasă dovedește un caracter de decadență a acestei culturi, de apropiere de moarte, de rupere a echilibrului intern, sau [...] rupere cu presupozițiile acelei culturi".102 Un colaps, prin urmare, produs fie de o degradare a metabolismului cultural, fie de o caducitate a fundamentelor, a elementelor ce întemeiază acea cultură. Fișa de observație pe care tînărul de 20 de ani o completa într-
Cel de-al treilea sens by Ion Dur [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
Rolul corelațiilor în științele spiritului / 166 3. Corelațiile trăirii / 167 4. Corelațiile expresiei / 175 5. Corelațiile comprehensiunii / 188 6. O imagine alegorică despre Zusammenhang și pars pro toto / 193 Note și comentarii / 194 IV. Dualismul funciar al filozofiei / 205 1. Presupoziție și inducție / 205 2. Filozofia și/sau știința / 208 3. Păcatul originar al filozofiei / 215 4. Un concept generic în loc de definiție / 220 5. Modelul pluralității / 221 6. Asumarea creativității / 225 7. Perenitatea modelului pluralității / 229 Note și comentarii / 231 Bibliografie
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
de la realitatea individuală și istorică. Să nu uităm că artiștii romantici redescoperă natura ca organism, istoria cu particularitățile ei, folclorul, culoarea locală. Pentru ei nu mai există o conștiință în genere, ci doar una istorică. Din dorința de a elimina presupozițiile dogmatice, romanticii încep să se orienteze spre imanență. Însă imperativul unei absolute Voraussetzungs-losigkeit ("absența premiselor"), ca să ne exprimăm ca Spranger 40, se va radicaliza abia ulterior, în perioada pozitivismului, fiindcă romanticii se raportează încă la o lume ideală. În fond
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
spre imanență. Însă imperativul unei absolute Voraussetzungs-losigkeit ("absența premiselor"), ca să ne exprimăm ca Spranger 40, se va radicaliza abia ulterior, în perioada pozitivismului, fiindcă romanticii se raportează încă la o lume ideală. În fond, ei nu fac decât să înlocuiască presupozițiile raționaliste cu ipotezele onirice; idealurile generale, în funcție de care se modelaseră "sufletele frumoase" ale clasicilor, sunt înlocuite de idealurile individuale, care nu pot revendica atemporalitatea. Ca atare, romanticii nu mai acceptă din capul locului o lume a esențelor pe care s-
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]