670 matches
-
Estetica acestei stăpîniri de sine dă bine, dar în sufletul bietei fete e furtună de pathos și totul pregătit de sacrificiu, fie de un fel, fie de altul: „Și-aș da ca să te pot uita/ Mulți ani din viața mea pribeagă;/ dar aș plăti cu viața-ntreagă/ O rază din privirea ta” (Un gînd). (Nu știu ce-ar fi vrut unii mai mult). Ar fi însă jertfe în zadar, căci Ada nu s-a potrivit nicidecum cu iubirea; au avut frecvențe
Fete pierdute - Năpăstuita din Coștilă (Ada Umbră) by al. cistelecan () [Corola-journal/Journalistic/2432_a_3757]
-
sunt plecate. Dulce Tamisă, curgi lin, până ce-mi termin cântul. În râu nu sunt nici sticle goale, nici ambalaje, Batiste de mătase, cutii de carton, nici chiștoace Sau alte urme-ale nopților de vară. Nimfele sunt plecate. Și-ai lor prieteni, pribegii moștenitori ai directorilor din City; Plecați, nu au lăsat nicio-adresă Lângă apele Lemanului am șezut și-am plâns... Dulce Tamisă, curgi lin, până ce-mi termin cântul. Dulce Tamisă, curgi lin, căci nu vorbesc nici tare și nici mult Dar în spatele
Tărâmul pustiirii, 1922 by T.S. Eliot () [Corola-journal/Journalistic/7094_a_8419]
-
au melodia bătăilor finale, repezită, trunchiată, ca munca unui pianist fără răbdare. Regrete, aceleași, ale fărîmei necuprinzătoare: "Și ce puțin am spus în tot ce-am scris!/ În palidele foi din cartea'ntreagă,/ Zac ani și ani din viața mea pribeagă." (Acorduri în surdină). Singura, amărîta statornicie la care un ducăuș, prin fire și program, poate spera. Vagi șansonete de amor, adulmecînd părăsiri, într-o lume (și convenție) a iubirilor consumate puternic și repede: "Și plec cu presimțirea dureroasă/ Că niciodată
Carne și vînt by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7073_a_8398]
-
neînțelegerea și moartea. Care duce sunetul ei și dincolo de spectacol, de seara în care l-am văzut, de furtuna de afară care concurează furtuna lui Dodin, de trupurile dezgolite ale lui Lear, Gloucester, Kent, al lui Edgar, al Bufonului care, pribegi și uzi pînă la piele și n-au cu ce să se schimbe, de clipele lor de derută, de spațiul în care sînt prizonieri, în care destinul lor este bătut în cuie, ferecat de la început. Mă gîndesc la chipul de
Shakespeare mai presus de orice by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8474_a_9799]
-
luminate de-albastre polenuri/ semnul marilor treceri e încă viu.// Cine astupă cu fruntea izvoarele/ cu sufletul lui le astupă - /că trupul nu îndeamnă niciodată picioarele,/ numai dorul cel veșnic de ducă.// Prin sat umbra lui albă cutreieră uliți - / Lebădă pribeagă și fără de somn.../ Până departe plouă cu lună în valea în care/ mit și poet alăturea dorm...”. Atașat liricii tradiționale, căutând să redea, printr-o mitologie a obârșiilor, a rădăcinilor mitice ale lucrurilor, conturul unui peisaj subiectiv, Eugeniu Nistor este
Melancolii în palimpsest by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/4747_a_6072]
-
și de un artificial bătător la ochi. Când însă între tendințele formulate mai sus există echilibru, când tentația excesului este controlată și poeta se concentrează pe temă, ca să zic așa, și nu pe jongleria de limbaj, poemele au grație: "Sufletul - pribeagă boare/ necuprindere în trup/ de mă rup, de mă astup/ universul unde moare?/ Energie de sublim/ se pogoară în femeie/ cosmosului să mă-nchin/ sărutând a sa idee?/ Ai născut sau ai iubit/ mult deșert, prea mică oază/ rug nestins
Femeia la 30 de ani by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11785_a_13110]
-
Norman Manea „Realul e fragil/și fugos:/și în neliniștită schimbare/și mă reconciliază cu exilul: /vidul e casa, azil pribeag.” Acest lamento liric ar fi putut fi al meu, când zburam să-l întâlnesc pe Octavio Paz, în 1990, și ar exprima chiar și azi, aproape un sfert de veac mai târziu, identitatea mea dislocată. Extraordinară Întâlnire Internaț ională a
Centenar Octavio Paz Umbrele trecutului, umbrele prezentului by Norman Manea () [Corola-journal/Journalistic/2740_a_4065]
-
o lecție în această privință, lucru destul de rar întîlnit în literatura noastră. După cum M. Sadoveanu semnala, prin 1920, aroganța deșartă a unor proaspăt sosiți în Basarabia din vechiul regat, tot așa, în 1940-1941 și apoi în 1944-1945, și mai încoace, pribeagul slujitor al bisericii străbune și al culturii naționale se va ciocni peste Prut de "boieria și falsitatea" unor confrați de ai săi. Și oare nu acest deficit de înțelegere reciprocă constituie și astăzi obstacolul principal - cînd cele de ordin politic
Memorialistică basarabeană by Ion Țurcanu () [Corola-journal/Journalistic/17159_a_18484]
-
intenția lui Hamlet ca prin jocul iscusit al dramei să-i facă pe păcătoși să-și strige păcatul este expresia recunoașterii neputinței: păcătosul este tulburat, dar nu renunță la dividendele crimei. Labirintul de oglinzi adevărate și deformate creat de trupa pribeagă sugerează noblețea idealului pur de teatru cu care ar trebui să rimeze întreaga montare. Irina Petrescu și Ion Cocieru sintetizează memorabil această experiență fulgurantă. Dar nici inteligența, nici arta, nici iubirea nu pot opri răul. Acesta pare a fi mesajul
Forma și limitele vremii by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/16932_a_18257]
-
-ti că de zăpadă,/ Și lasă pe coardă de lira/ Suflarea ta caldă să cadă" (D. Zamfirescu, Pe mare, I); "Rețea resfira-ne-vom părul/ Sub tremur de ape" (A. Toma, Okeanidele); Prin crîngul străbătut de luna,/ De primăvară înflorit,/ Pribeaga, cîntă o nebună/ Trecînd cu părul despletit" (St.O. Iosif, Balada); "Jucau nebunele copile cu părul despletit la lună" (Iuliu C. Săvescu, Pe muntele Situ); " Și plîng și eu, si tremurînd/ Pe umeri pletele-i resfir..." ( G. Bacovia, Nevroza); Privindu
Secesionismul în literatura română (IV) by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/18138_a_19463]
-
123 Umbra nopții, ca durerea - fără voce, mută. Umbra dimineții, precum pacea - doar tăcută. 124 Trufia-și scrijelește Încruntarea-n stâncă. Iubirea se lasă în flori Și învinsă cântă. 126 Muntele visează-n cer Nor ușor să fie, Liber și pribeag Întru veșnicie. 127 Cerneala vărsată Ca să o ascundă bine Au scris cuvântul zi Cu nopțile pline. 125 Pensula supusă pictează Doar un adevăr ciuntit, Să-ncapă pe-ngustul șevalet Ce trebuie slujit. 126 Muntele visează-n cer Nor ușor să
Rabindranath Tagore Licurici by A () [Corola-journal/Journalistic/3038_a_4363]
-
Cerneala vărsată Ca să o ascundă bine Au scris cuvântul zi Cu nopțile pline. 125 Pensula supusă pictează Doar un adevăr ciuntit, Să-ncapă pe-ngustul șevalet Ce trebuie slujit. 126 Muntele visează-n cer Nor ușor să fie, Liber și pribeag Întru veșnicie. 127 Cerneala vărsată Ca să o ascundă bine Au scris cuvântul zi Cu nopțile pline. 166 De ce-i atâta cer deasupra? Ca loc destul să fie Pentru pământ să-și facă Din vise-mpărăție. 167 Luna în creștere zâmbește
Rabindranath Tagore Licurici by A () [Corola-journal/Journalistic/3038_a_4363]
-
izvoare de parfumuri dinspre rădăcinile munților se iveau pe sub stânci. Și o imagine magnifică s-a iscat, precum un arbore uriaș cu crengile răsfirate Într-un peisaj măreț; și valuri, valuri de oameni se foșneau de-a lungul ramurilor sale pribege. Nici Creatorului nu-i venea să creadă... Apoi a dat arborelui suflet de om, Înălțându-l În legendă. Dumnezeu iarăși a zis: Cu acest arbore de apă, omule, poți discuta trup lângă trup, suflet lângă suflet și spirit lângă spirit
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_215]
-
să-ți fiu a ușii tale cheie, Ci Inorog păzind la Poesie, Alătură-te mie, din pustie, Din cremene, din iască dau scânteie! Azi, inima ce-n mine încă bate Tăcerea din icoană o străbate Să îmi lumine calea mea pribeagă... De-aceea cad și mă ridic întruna Sorbind cu sete soarele și luna: Vrei viața sau vrei moartea mea întreagă? SONETUL XVIII Din mâna ta voi bea otrava toată încredințat că mi-a sosit finalul, îmi smulg privirea și ridic
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
o luptă străbătută de dogoarea unor convingeri. Dacă lupta a fost pierdută, nu înseamnă că a fost nedreaptă cauza. Aș vrea ca evenimentele (viitoare, n.n.) să-mi dovedească netemeinicia temerilor mele și fericit aș fi, chiar cu prețul unei existențe pribege pentru tot restul vieții, să nu fi avut dreptate și o colaborare cu Rusia sovietică să fi fost posibilă, România păstrându-și întreaga suveranitate". Agentul "Spiridon" adaugă: "Redactorii, reporterii și întregul personal al Curentului au rămas profund mâhniți de această
Din "lupta cu Baal" by Grete Tartler () [Corola-journal/Imaginative/15356_a_16681]
-
Florentin Palaghia Zbor inițiatic Aseară caii rodeau lemnul ars al cetății în care, pribeag de un secol, mă strecurasem orb. Și lumina în ascensiune îmi lăsase răni adânci, sângerânde. Mă pregăteam acum, sigur de izbândă, să trec prin apă spre ceresc chip desfigurat de înger, palid și mult prea singur. Apa s-a înroșit
Poezie by Florentin Palaghia () [Corola-journal/Imaginative/12512_a_13837]
-
izvoare de parfumuri dinspre rădăcinile munților se iveau pe sub stânci. Și o imagine magnifică s-a iscat, precum un arbore uriaș cu crengile răsfirate Într-un peisaj măreț; și valuri, valuri de oameni se foșneau de-a lungul ramurilor sale pribege. Nici Creatorului nu-i venea să creadă... Apoi a dat arborelui suflet de om, Înălțându-l În legendă. Dumnezeu iarăși a zis: Cu acest arbore de apă, omule, poți discuta trup lângă trup, suflet lângă suflet și spirit lângă spirit
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_214]
-
bine și rău Eu la fel ca si toamnă ploioasa Amestec de roșu și verde Înțeleg cum din gânduri întoarsă Nădejdea în inimi se pierde Peste umăr duioasa privirea Câtă lung spre adânci depărtări Iar în inima plânge iubirea Azi pribeaga pe triste cărări
Amurgul by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83223_a_84548]
-
a Facultății de Medicină generală și a Conservatorului (Canto și Artă dramatică) Membu fondator al cenaclului Flacăra Iași, membru A.L.P.I. și U.E.R. Inclusă în peste 20 culegeri/antologii de epigrame. Are 3 volume personale de umor. Amorul, un copil pribeag Amorul nu-i copil pribeag, Chemare e spre omul drag, Te-nvață cum să-l cucerești Să-l ai alături, cât trăiești! Ce-i viața? O fi vârtej sau e o goană, Un intermezzo sau o toană? E-un DAR
Georgeta Paula Dimitriu by Georgeta Paula Dimitriu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83930_a_85255]
-
și a Conservatorului (Canto și Artă dramatică) Membu fondator al cenaclului Flacăra Iași, membru A.L.P.I. și U.E.R. Inclusă în peste 20 culegeri/antologii de epigrame. Are 3 volume personale de umor. Amorul, un copil pribeag Amorul nu-i copil pribeag, Chemare e spre omul drag, Te-nvață cum să-l cucerești Să-l ai alături, cât trăiești! Ce-i viața? O fi vârtej sau e o goană, Un intermezzo sau o toană? E-un DAR DIVIN, dat de părinți De-
Georgeta Paula Dimitriu by Georgeta Paula Dimitriu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83930_a_85255]
-
Și luminează ca un soare... Păcat că tace rar din gură! Vin învestitori străini Străinii ne-au tot vizitat, Iar unii nici n-au mai plecat, Găsind la noi pământ și case, Dar, mai ales, dudui frumoase. -Amorul, un copil pribeag?! În excursie Când coborâi abrupta creastă, Să scap de-a frigului năpastă, O fată m-a băgat în boale Cu fusta ei fără de poale. Sărutul doamnei Azi, doamna cu privire blândă L-a sărutat pe Ics și-apoi, Pretinse și
SUCCINTE NOTA?II DESPRE CULEGEREA DE FA?? by George Petrone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83944_a_85269]
-
cuprind obrajii cu palmele-amîndouă cum cuprinzi în suflet o minune. Ne arde-apropierea, ochi în ochi, cum stăm. Și totuși tu-mi șoptești: "Mi-așa de dor de tine!" Așa de tainic tu mi-o spui și dornic, parc-aș fi pribeag pe-un alt pământ. Femeie, ce mare porți în inima și cine ești? Mai cîntă-mi înc-odată dorul tău, să te ascult și clipele să-mi pară niște muguri plini, din care înfloresc aievea - veșnicii. VEI PLÎNGE MULT ORI VEI ZÎMBI
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
că ne-o va da." 4. Preotul să ia coșul din mîna ta și să-l pună înaintea altarului Domnului Dumnezeului tău. 5. Apoi să iei iarăși cuvîntul, și să spui înaintea Domnului, Dumnezeului tău: "Tatăl meu era un Arameu pribeag, gata să piară; s-a coborît în Egipt cu puțini inși, și s-a așezat acolo pentru o vreme. Acolo, a ajuns un neam mare, puternic și mare la număr. 6. Egiptenii ne-au chinuit, ne-au asuprit, și ne-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85078_a_85865]
-
vânt m-agăț de pământ cu gânduri ce dor în tainic fior Ma-ntorc înapoi prin noi amândoi stă dorul demult m-opresc să-l ascult Tu stai răbdător pe albul de nor eu ard în văpăi privind ochii Tăi Pribeagă ades port gând necules firesc și uman s-ajung la liman Aud cum mă chemi cu dor de prin vremi și-n inima mea coboară o stea
Tu ?i eu by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83381_a_84706]
-
o picătură de rouă, perfectă. În suflet se așterne neaua de amintiri palide; Iubita apropiată, dar totuși ... îndepărtată pecetluiește dragostea-i cu un sărut al bolții întunecate; Simt... simt doar căldură! E dragostea ce-mi bate la ușa sufletului meu pribeag! Rotaru Ionuț - Petronel Școala Gimnazială Rediu Aș vrea să vii... Aș vrea să vii, să stai, să-mi placi și să dispari... și iar să vii... și iar s-apari; în brațul tău să îmi ții capul, și să veghem
Reflexii de lumină, inocenţă şi magie by Petronela Angheluţă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91757_a_92397]