595 matches
-
CER DURUT, Cu lacrimi vii de stele, privirea-mi pare ninsă De-un plânset surd și albastru, un ASTRU nevăzut Ce mi-a furat iubirea din neștiute doruri Și viața mi-a fost condamnată la un delir flămând Ca un pribeag de stele prin negrele decoruri Un trup de AER, în ruina unui FIOR zăcând. Așteaptă înnoptarea, din veacuri risipite, Prin viața unor stele, în murmur de izvoare, Când, dorul de-o iubire, prin versuri înmărmurite, Din AȘCHIA DE SUFLET, un
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
au umplut de mâini și limbi tăiate. Unii s-au ascuns În păduri, alții au plecat să-și găsească adăpost și liniște pe alte meleaguri. Puterea lui Anticrist era Însă imensă. Patria Mumă Își Întindea mereu hotarele. Pe unde ajungeau pribegii, ajungea și mâna țarului. Era ca un blestem. În cele din urmă, blestemul s-a Întors Împotriva prigonitorilor. Și Patria Mumă a fost pedepsită pentru fărădelegile ei. Venirea a doua a lui Anticrist a scăldat Rusia În sânge. Icoanele au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
Elena Marin Alexe Într-o seară pe-ndelete m-am gândit la viața mea, câtă jale, griji, tristețe și neîmpliniri în ea. Nu-ți întoarce Doamne fața de la sufletu-mi pribeag, mai oprește-Te o dată în al vieții mele prag . Chiar de n-o să-ți placă astăzi cum arătă casa mea , căci nici mie nu-mi prea place, însă locuiesc în ea. Zidurile-i stau să cadă și ferestrele sunt sparte
Trezirea by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83357_a_84682]
-
noastre, de undeva, revine un spirit al poporului, care zămislește, răscolind în realitatea ostilă și tulbure: crâmpeie de adevăruri ies la iveală, ca irizările petelor de petrol pe fața apei. Așa s-a auzit, că Grandomanul Internaționalei adusese cohorte de pribegi și de soiuri rele, din țări înapoiate, pentru a făuri din ei, în București, la "Ștefan Gheorghiu" și în alte academii din acestea, mameluci ai Cauzei. Ai Cauzei de culoarea epilepsiei, în care el credea cu tărie și, pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
o primă tratație, luând două pahare de Label five: câte un pahar de fiecare. Nu știu sigur de unde-s de loc, dar știu că sunt moldovean, zise omul cu ochii triști. Mai știu că toată viața am fost izolat și pribeag și că am făcut ochi într-un sat din mândra noastră Românie. Satul se cheamă Pleșa, Pleașa sau Pleșești! Părinții, români-sadea, români până în vârful unghiilor, români de-ai lui Ștefan cel Mare și Sfânt, erau, însă, de dincolo de Prut, din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
fiindcă-i amintea de munți, de păduri, de viața liberă de altădată, de lipsa grijilor și a asupririi. De la gard, tata îl chema pe cerbul Gică, răsplătindu-l cu bucăți de pâine, puse anume deoparte din săraca noastră merinde de pribegi. Gică ieșea din adăpostul cu ușa strâmtă, scoțându-și, pe rând, întâi unul, pe urmă celălalt din rămuroasa lui pereche de coarne. Se lăsa mângâiat și scărpinat pe gât, sub bărbie și la steluța lui albă din frunte, între coarne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
singur în acel peisaj de pietre tombale, de stele de granit, dispuse la căpătâie de morminte și învelite în alb în cimitirul fără de nici un răsunet, dormind tot mai încovrigat de ger și tot mai indiferent la statutul lui straniu de pribeag, pe Vladimir îl învălui absența oricărui imbold de foială. Păienjenișul fix al neclintirii îl înțepeni, apoi, încătușându-l, ca într-o carapace de oțel, căreia i se supuse, înfrânt și dăruit cu totul. În tot timpul celor nouă nopți de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
blocurilor. Se mai văd macaralele. Mormane de cărămizi, cofraje. Treci prin noroaie, până la penultimul bloc cu patru etaje. Îl recunoști ușor. Balcoanele-s pline cu flori. Au pictat flori și pe fațadă, că e ciupită, a căzut tencuiala. Iubesc florile, pribegii mei, dintotdeauna. Acolo stau eu, la etajul doi. Nu-i nevoie să întrebi. Sunt grămadă, toți, în fața blocului. Te întreabă ei pe cine cauți. Te duc cu alaiul, până la ușă. Sau, dacă sunt în zi bună, încep să strige, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
lovite de liceanul biciclist, moartea lui Marcu Vancea, Asociația surdomuților exemplari, omul nou Cușa, Fantoma Fotografului Octavian Cușa Spiridușa. Scandalul moral al profesorului Vancea Voinov, colegii polițiști ai recepționerului Vancea Voinov. Bufonul Vancea Voinov și vecinii Veturia și Marcel ai pribeagului Vancea Voinov. Totul, totul, până doctorul va dezvălui, în sfârșit, rețeta supraviețuirii în furnicarulcare aleargă și geme și devorează aproapele și spionează aproapele și îngroapă aproapele și se înmulțește, se tot înmulțește, înmulțindu-și reflexele viclene, de supraviețuire. Da, era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
alcovului. Chibritul se stinse, aprinse altul. „Francisca Pop. Balerină“, scria, clar, pe ușa capcanei. Citi, reciti, memoră, reciti. „Irina, auzi! Poarta! Gura, poarta roșie, irlandeză. Irlandeză! Setter irlandez, auzi. Canibala, vrăjitoarea! Vrăjitoarea Francisca Pop d’Assisi! Irlandeză, auzi, hoțomanca!“, bodogănea pribeagul, pe pragul ultimei trepte, înainte de a ieși în stradă, în realitate. „Irina, auzi! Irina of Hymenland!“ scanda, înviorat de răcoarea dimineții ireale. „Balerină, auzi! Balerina Mata Hari“, repeta, să se încălzească, pietonul. Peste o oră, scara vopsită în verde și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
ziar. Un rug, da, un pogrom. Bătrâna aceea nu era chiar așa bătrână, cum vezi... Locuiesc la periferie, la alt capăt al Bucureștiului. La marginea Dudeștilor, unde trăia cândva sărăcimea sinagogilor. Nici urmă din pitorescul de altădată, te asigur. Vechii pribegi s-au risipit, fum. Cartierul e azi alcătuit din blocuri identice și locuitori identici. Am nimerit acolo fără voia mea, înțelegi. Întâi mi-au naționalizat vila și mi-au dat voie să locuiesc doar într-o cameră, celelalte fiind oferite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
Rugându‐ se spre ea duios... Îngenuncheată înainte‐i, Cerea cu mutele‐i gândiri, O rază bună de‐ ndurare și pază de nenorociri ... Cu limba tristelor suspine, Cu glasul cel mai cald și drag, Cerșetorea noroc și grijă Pentru copilul ei pribeag ... Azi biata mamă, când pricepe Că visul meu e stins pe veci, Privește‐adesea spre icoană, Cu ochi necredincioși și reci ... CA SĂ MĂ FACI SĂ SPER Ca să mă faci să sper Mângâie‐ mă, când trist suspin Cu‐ al buzelor surâs
OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
Călin Ciobotari să revină la proză, măcar Între două lucrări teatrologice. Nu ar fi vorba de o „risipire”, ci de o rotunjire a unei certe vocații literare... Cele două volume de memorii ale marelui actor, regizor și pedagog Constantin Codrescu (Pribeag prin viața mea, editura Betta, 2009) uimesc, indignează și Întristează. Dar s-o luăm metodic. Am avut cinstea să-l cunosc pe C. Codrescu și chiar să mă bucur, Într-o perioadă, de amiciția sa. Îl reținusem, adolescent fiind, În
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
au nici o statornicie în acest oraș, ... ducîndu-se pe unde interesurile îi povățuiește - și mai cu osebire acum cu întîmplare urmată a boalei holerii - s-au împrăștiat fieștecare pe unde au putut"254. Tot în cursul lunii august, la 10/22, pribeagul revoluționar Gheorghe Sion îi scria din Bucovina lui Ioan Alecsandri că: "noi [grupul de exilați] de două zile nu mai sîntem în Cernăuți; am fost cu toții retrași la Cernauca de boala holerii, căci pe aici seceră până la 80 pe zi
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
pahare cu vin ieftin, cești cu urme de cafea și sendvișuri scorojite? Fesele ei mici și tari, care se foiau, simțindu-i erecția, și vinul ieftin de Chianti băut În trattoria unde se Întâlnea, ritualic, de aproape zece ani, cu pribegi, ca el, l-au excitat atât de tare, Încât, În timp ce-și smulgea hainele de pe el, i-a povestit, bolborosind, Înfierbântat, ritualul de nuntă din țara de unde plecase. De ce făcuse asta? Era flatat de felul În care descendenta unei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
fel ca atunci când ți se pare că ai mai trecut printr-un loc. Poate că nu înseamnă nimic. 10 Aproape în fiecare zi se oprea cineva la ușă să ceară ceva sau să caute ceva de lucru. Șiruri lungi de pribegi se îndreptau spre sud sau spre apus, spre mare sau spre soare, mânați parcă de gândul că pe țărmul umed al Franței se poate trăi. Fata le dădea bani, mai degrabă decât mâncare (căci bani avea mai mulți), iar ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
trăiesc rudele soțului, nu departe de Köln, este situată pe coama unor dealuri împădurite. Casele omenilor și grădinile păreau rupte din rai. Inaccesibil pentru noi, micul paradis trebuie să le fi întărit unora dintre locuitori, confruntați cu soarta noastră de pribegi „strămutați“, conștiința de a se număra printre privilegiați. În programul de adaptare și inițiere figura și participarea la diverse sindrofii de familie sau reuniuni mondene. Curiozitatea gazdelor și a musafirilor de a afla „cum este acolo“ și „de ce am plecat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
roluri! Trebuiau să povestească o grămadă de lucruri cum nu mai putuseră să îndure viața grea de acasă, crescuți, vorba vine, de un unchi arțăgos, și de aceea luaseră hotărârea să plece în lume. Apoi, cum în ajun de Crăciun, pribegi pe coclauri, adăstaseră la fereastra luminată a unei căsuțe singuratice și, privind pe furiș înăuntru, jinduiseră după bunătățile primite în dar de doi copilași fericiți și câte și mai câte. Apoi trebuiau să răspundă ce își doresc să capete în
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
un laș. Fricoșii trec mai bine războiul. Nu era un laș. Târgul avea destui bărbați; nici unul nu-i ținuse vreodată calea, cum făcuse străinul. Poate, dintr-o considerație aparte, mai presus de răutăți și pofte, nu se încumetaseră. Acum, un pribeag venit de la cine știe ce zaveră ținea drumul Donnei Iulia! Nu era bine. Seara, la berărie, s-a vorbit mult despre asta. Și-apoi, cine era, cu adevărat, cel venit? Nu după multă vreme, s-a aflat: era un vânător de lupi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
Pregătire deplină Stăpânirea temeinică a unei limbi străine, Este necesară unei pregătiri depline. Argoul epatant, de discotecă și de stradă, Trădează ignoranță crasă și bravadă. Pribeag Părăsindu-ți țara, părinții și tot ce ai drag, Devii un dezrădăcinat și un pribeag, Plătind, sufletește, un preț de neimaginat Pentru un iluzoriu trai îmbelșugat. Prieteni Când ai bani, și-i risipești, „Prieteni” fără să cauți găsești. Dar dacă ai nevoie de-ajutor, Devii indezirabil tuturor. Povară socială Din păcate, interesul pentru muncă a
Parfum de spini by VASILE FETESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91814_a_92973]
-
vagoanele inimii nu mai merg tic-tac... acum aleargă tac-tic spre șina capului macazul mă duce în gara vieții hărăzită... Nedumerire pe aripi necunoscute ți-ai purtat pașii nesiguri prăbușeai munții peste roata pe care am prins împreună spiță cu spiță... pribeag am întrebat dantelele crestate ce mărginesc cerul mi-au răspuns ciutele din tânguirile limbilor de clopot... zilele mi-au rămas agățate pe rogvaivul arcuit în jurul inimii frânte la plecare ai vrut să acoperi rănile cuibului cu ramuri de pelin smulse
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
printre coșmaruri Și mor încet, de visul meu ucis, Sperând doar să revin în avataruri. Nu știu de ce dacă iubesc o stea, Tot universul este împotrivă; O nebuloasă vine pestea eaIubirea mea ajunge adoptivă. Nu știu de ce ajung, ca un pribeag, Să gust doar din iubirile străine, Să rătăcesc meleag după meleag, Spre golfuri care pot să mă aline. Nu știu de ce atunci când vreau să zbor, în visele telurice cobor. Aprind o candelă Aprind o candelă și trec Iubirea mea prin
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
mărei senin, Cum galbena luncă visează o iarnă întreagă de-un cânt, Nu cântecul iernei cel aspru, nu arpa lui Eol în vânt, Ci lebăda cântecul morții, al morții cu chipul ei drag, iar lunca visează de doina voinicului celui pribeag: {EminescuOpIV 36} Astfel România, uitată-n Carpatul cel ars și bătrân, Visat-a de glasul tău dulce, de cîntu-ți de dorure plin. Cum lebăda știe că glasul ce iese din luciul adânc Sunt inimi de lebede stinse ce-n valuri
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
ochii dealuri presărate cu nenumărate case din cărămidă și din piatră, adesea împodobite, la fel ca la Granada, cu plăci de faianță. — Acolo, pe câmpia străbătută de ued1, este inima orașului. La stânga, malul Andaluzilor, întemeiat cu secole în urmă de pribegi din Córdoba; la dreapta, malul celor din Kairouan, având în mijloc moscheea și școala Karauiyinilor, clădirea aceea mare cu olane verzi, unde, cu voia Domnului, vei primi învățătura înțelepților ulema. N-am ascultat decât în treacăt aceste savante explicații, căci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
că ar fi dat uitării trecutul dacă am fi sosit doar noi trei. Dar, dacă ar fi primit-o sub acoperișul său pe rumiyya despre care toată lumea zicea că-i făcuse vrăji cumnatului său, ar fi însemnat să devină batjocura pribegilor din Granada, care sunt vreo șase mii numai la Fès și care îl cunosc cu toții și îi poartă respect. În afară de mine, care eram copleșit cu atenții și visam deja la dulciuri scăldate în miere, toți ai mei își țineau răsuflarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]