543 matches
-
și priveghiuri, specifice calendarului lunar: 5 și 7 ianuarie; 19, 20, 26 și 27 februarie; 2, 13, 14, 15, 16, 22 și 31 martie; 21, 30 noiembrie; 25 și 31 decembrie. Zilele în care nu apărea pe cer, când "se primenea", erau considerate zile nefaste, supuse întunericului; apariția lunii pe cer, sub forma unei seceri, reprezenta înfrângerea forțelor malefice și preamărirea luminii până la Lună Plină.179 "Arhetip al măsurătorii" (Gilbert Durand), luna este "astrul ritmurilor vieții": "Luna măsoară, dar și unifică
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
care precede apariția lunii noi, numită popular Luna Tânără, Luna în două coarne sau Crai Nou, mijlocește împlinirea unor vrăji și descântece. "Luna din fântână", din recitativul urăturii pentru Malancă, simbolizează tocmai această renaștere a lunii din apele primordiale care primenesc sorții omului: "Ne primiți Malanca-n casă, / Că-i cu straie de mătasă / Și afară viscolește, / Mândre straie ponosește. Sculați, boieri, sculați, cucoane, / Din paturi, de pe covoare / Ș-aprindeți o lumânare, / Să se vadă ca din soare, / Că intră Malanca
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
-l scălda, / De venin îl curățea / Și cu viața-l dăruia. / Apoi, mări, cât trăia, / Frați de cruce se prindea / Și-mpreună voinicea / Pe balauri de stârpea!"365 Anularea forțelor oculte este posibilă prin invocarea șarpelui arhetipal, în descântece, care primenește timpul și spațiul, reînnoind legăturile primordiale: "Șărpe, / șărpe, / cupugnărpe, / te-am apucat / și te-am adăpat. / Haști, / maști, / să nu rămâie nică. / Ptiu."366 Șarpele roșu, ca stare manifestă a dihotomiilor lăuntrice, este invocat în descântece "de spăriet", pentru a
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
de ani, iar dialogul dintre acesta și scriitorul Florin Grigoriu face plăcere cititorului. Semnând poezia “Se schimbă lumea azi din temelie” Petruș Andrei se recomandă pe sine: Se schimbă lumea azi din temelie, Din rău în tot mai rău se primenește, De cinste nimeni nu mai pomenește, Iar munca a ajuns anomalie. Escrocii toți formează "lumea bună” Căci ne conduc abjectele lichele Iar cântecul sucombă în manele Și-i adevăr suprem orice minciună. Doar crima-i zilnic popularizată Iar viciul este
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
-i dea posibilitatea înnoirii prin ea însăși, în primul rînd a înnoirii prin conținuturi noționale din domeniul științific și filozofic. După Eminescu, "limba noastră veche trezește în suflet patimile vechi și energia veche"370 și, ca atare, această limbă trebuia primenită prin propriile mijloace din perspectiva cunoașterii științifice și filozofice, căci este "fericit" momentul în care propriile resurse ale limbii sînt puse la contribuție, fără ca limba să fie nevoită să primească elemente prin influența altor limbi, oricît de benefică ar fi
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
nordul” de „sud”, dihotomia, inculcata în peisaje, semne, simboluri, revenind și în Poeme (1977), unde intra și reminiscențe de poezie patriotică, sentimentalizata, cu tonalități imnice: „Și cerbii, o, cerbii - frați buni vulcanilor / patriei mele, înserarea vâslind / câmpia sfințită de rod primenindu-i” (Corabie în roșu în altă Donaris). Este folosit metrul popular, baladesc, exulta bucuria lăuntrica ori se instalează pacea sufletească purificata ritualic. Același discurs, transpus tot într-o structură triadică, poate fi întâlnit în Solăria (1982), unde versului cu inflexiuni
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290709_a_292038]
-
Vatican II, și adeseori înăbușită în acești cincizeci de ani scurși de la acel eveniment, papa Francisc pare să creadă că noua suflare care trebuie să dinamizeze viața consacrată ar putea deveni un veritabil start pentru o experiență nouă, care să primenească Biserica sau, mai bine zis, care să o călăuzească spre Domnul și spre bunavestire pentru care s-a născut. Avem de-a face cu o provocare epocală. Autorul acestei cărți este conștient de acest fapt și, tocmai de aceea, nu
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
pînă atunci. Cum îl frecven-tam pe Jacques Monod în aceeași perioadă, și cum l-am descoperit după aceea în California pe Gregory Bateson, precum și teoria sistemelor, grupul a fost efectiv pentru mine una din cele două surse la care îmi "primeneam" cultura oarecum. Îmi amintesc foarte bine că, după apariția cărții Le hasard et la nécessité, i-am cerut lui Jacques Monod să intre în grup. Apoi a urmat François Jacob. Grupul s-a mai lărgit un pic după aceea cu
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
-
notă morală dominantă. A vedea animalul ca obiect, inertul ca animal, partea ca entitate de sine stătătoare și colectivul ca individ, acesta e umorul întrevăzut de Anghel, care vede clasa lui Hube, în timp, ca un mic monstru ce-și primenește capetele. Prozatorul supune percepția unei adevărate disocieri plastice. În viziunea creației biologice, într-o pagină dintre cele mai remarcabile, regnul animal e conceput ca o singură himeră în continuă metamorfoză, parodie a spiritului universal și a selecției naturale: " Ele au
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
mecanismele discursive care dezvoltă polisemia limbajului publicistic eminescian, conferindu-i ambiguitate. Publicistica eminesciană obligă discursul jurnalistic al vremii să-și înnoiască tiparele, tot astfel cum poezia eminesciană marchează intrarea lirismului românesc pe noi coordonate. Odată cu Eminescu, limbajul jurnalistic românesc își primenește mijloacele de expresie și modalitățile de construcție a argumentației discursive. Un merit incontestabil îi revine gazetarului în rafinarea și limpezirea mijloacelor de exprimare ale limbii române, într-o perioadă în care lipsa unor norme literare se face simțită în stilul
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
de cocori». Nicolae Tăutu e un pudic și ocolește ditirambele spuse cu voce sonoră (Ă) pentru că În loc să-și declare sentimentele el le caută oglindite În oameni, În fapte și astfel le conturează mai puternic: «Copiii merg cu viața la școală, primeniți În șorțuri de sineală, În clasa treia soarele e mai plin când cineva a scris cu roș: STALIN». (Ă). Faptul că cei trei poeți se situează pe o linie de evoluție a liricii noastre, mereu mai apropiată de realitățile concrete
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
nici un butoi nu se mai vede acum; toate, palancurile sînt depozitate în tainițe nevăzute; iar cînd, prin strădaniile combinate și simultane ale aproape întregului echipaj, această curățenie generală e dusă la bun sfîrșit, oamenii purced la propria lor spălare, se primenesc din cap pînă-n picioare și, în cele din urmă, ies pe puntea imaculată, strălucind ei înșiși de curățenie. Cu pași veseli, se plimbă în grupuri de cîte doi sau cîte trei și trăncănesc despre saloane, sofale, covoare și stofe fine
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
în ce privește scoaterea salariaților încălcând prevederilor Codului Muncii. Aceste încălcări se datoresc poziției acestor oameni. Se poate spune că nu putem înlocui deodată aparatul Justiției, dar în tot cazul s-au scurs un număr de ani și s-ar fi putut primeni mai bine acest aparat. La fel și în educarea acestui aparat pe linia învățământului public sunt mari lipsuri. Sunt cursuri I.C.D. care mai transformă oamenii, dar în corpul judecătoresc nu s-a făcut în măsură suficientă. Abia anul trecut și
Partidul şi securitatea : istoria unei idile eşuate : (1948-1989) by Florian Banu, Luminiţa Banu () [Corola-publishinghouse/Science/100961_a_102253]
-
cer, poate oferi un număr atît de atractiv, să crape tîrgul, pardon? tot ea e mai bună, să nu creadă careva că revoluția a dat-o deoparte, și ce dacă ștersul, dar șiretul Chiriță a figurat în nomenclatură? lumea se primenește, nu? de ce să se dea la fund, și soareaua își consumă scenariul sub cele mai bune auspicii, mîine o să vuiască urbea. Fugisem din Filarmonică să nu-mi scape clou-ul. Toată societatea, numai ochi și urechi la cei doi protagoniști
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
și chip, doar cele ale apostaților ar putea conta cu adevărat. Numai că: subiectivitatea diagnosticului, deci autoamăgirea în clarificare de ce nu refuzul de a recunoaște ratarea ar fi extrem de incomode. Cum multe altele nu doar din sfera creației recunoscute, ar primeni aerul public. Dacă ar fi asumate cu... profesională sinceritate. Dar România rămîne, din păcate, eminamente diletantă. Și tot din păcate nu-i place s-o recunoască. 23 august Încă ne putem declara norocoși că nu-și dau foc centironului cu
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
revenirii logos-ului la sine, fenomen în structura căruia ea însăși este element. Oricum, pe această cale, gândirea ar putea ieși din blocajul formal în care o ține dictatura judicativului. Dar într-o asemenea supoziție, însăși gândirea trebuie să se primenească: va trebui să recunoască logos-ul în chiar clipa revelării sale, și poate în ea însăși, ca ea însăși, totuși ca Altul său; oricum, ca o unitate la care ea este părtașă. Nimicul reprezintă, luând în seamă toate elementele dictaturii
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
liber între oameni de credințe opuse”. Întregirea unității de stat a condus - remarcă Al. Zub - „la reforme structurale și la o efervescență fără precedent a culturii, opera fiind comparabilă sub acest unghi doar cu aceea a marilor clasici. Reformele au primenit radical peisajul vieții social-politice, iar «explozia» produsă pe tărâmul culturii a făcut să apară o serie de opere cu totul remarcabile [...]. Mari personalități s-au conturat în deceniile interbelice, ca expresie a spiritului creator românesc, eliberat oarecum de obsesia politică
Basarabia în acte diplomatice1711-1947 by Ion AGRIGOROAIEI () [Corola-publishinghouse/Science/100958_a_102250]
-
uneori că proza poate fi transformată în poezie, lipindu-i-se vădit o poantă, așa cum încearcă într-un poem întitulat Fără comentarii: Îmi scrie mama: mi-e dor de tine... Vecinii de tine întreabă des... Casa mea cea mare am primenit-o. Soba, pereții cu mâna i-am dres. Luat-am și lemne pentru iarnă... Știi, mâine e nuntă la nenea Andrei... Mai află băiete, că-nvăț Două tactici C-avem seminar la capitolul trei... Într-adevăr, faptul că o femeie
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]