630 matches
-
bănuiam că voi fi din nou concentrat. Între mine și aleasa inimii urmează un lung șir de scrisori cum numai cei aflați în această situație își pot scrie!... Neavând siguranța rămânerii pe postul ocupat, ne înțelegem să scrie acasă, la Priponești, nu la Băcani. La 20 octombrie are loc un cutremur de mică intensitate, ca o prevestire sinistră a cutremurului catastrofal din 10 noiembrie 1940! De parcă atrocitățile săvârșite în teritoriile smulse din trupul țării și alte atrocități săvârșite de legionari n-
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
din 10 noiembrie 1940! De parcă atrocitățile săvârșite în teritoriile smulse din trupul țării și alte atrocități săvârșite de legionari n-ar fi fost suficiente, a venit și această palmă și blestem pe țară, acel cutremur devastator. Fiind sâmbătă, plec la Priponești să-mi văd părinții și să mă bucur de scrisorile primite de la aleasa mea. În Bârlad mă întâlnesc cu V. Chicoș, coleg de clasă, militar concentrat. Îmi spune să rămân în oraș și să petrecem noaptea într-un hotel de la
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
în acel moment, mă informez și aflu de plecarea unui tren de marfă la miezul nopții, tren ce avea oprire la Ghidigeni. Era bun și fiecare din noi ar fi plecat spre satul natal - el la Cărăpcești și eu la Priponești. Colegul refuză să meargă în asemenea condiții fiindcă uniforma de ofițer nu-i permitea acest lucru - de parcă l-ar fi văzut cineva în miez de noapte. Păcatul lui, săracul! Cu trenul de marfă reușesc să fiu acasă în jurul orei două
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
Ploiești Sud. La o săptămână am aflat că nu se afla în școală în acea noapte, fiind invitată într-o familie ce sărbătorea cu întârziere un anumit eveniment, evitând o nenorocire posibilă. În săptămâna următoare fac o nouă deplasare la Priponești. Pe înserat ajung la primăria din centrul satului, întreb primarul dacă am vreo scrisoare și-mi spune de existența unui plic și a unei c.p. pe care le are însă, la domiciliul său. Cum chiar pleca spre casă, peste
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
uita așa ceva? Concediul trece, plec la unitate și aproape imediat sunt trimis într-o delegație la Chișinău, de curând eliberat și care, încă mai ardea și fumega. Încasez solda pentru batalionul nostru și cu valiza cu bani trec și pe la Priponești pentru câteva ceasuri. Vești proaste în Priponești - șapte oameni căzuți la datorie între care și învățătorul Ifrim. Și câte jertfe aveau să mai fie!?! Rămân încă trei luni în sectorul fortificat, apoi la 1 noiembrie 1941 sunt demobilizat și plec
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
și aproape imediat sunt trimis într-o delegație la Chișinău, de curând eliberat și care, încă mai ardea și fumega. Încasez solda pentru batalionul nostru și cu valiza cu bani trec și pe la Priponești pentru câteva ceasuri. Vești proaste în Priponești - șapte oameni căzuți la datorie între care și învățătorul Ifrim. Și câte jertfe aveau să mai fie!?! Rămân încă trei luni în sectorul fortificat, apoi la 1 noiembrie 1941 sunt demobilizat și plec cu soția la postul de învățător ce
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
național! De nedescris desperarea generală a Țării! Ca nou sosit în concediu, la câteva zile pornim spre Botoșani pentru botezul fiicei noastre, nașul fiind de acolo. Am făcut botezul, am cumpărat și mobilă pentru viitoarea noastră gospodărie - și revenim la Priponești pentru ultimele zile de concediu, apoi plec la unitate în dispozitivul existent, la răsărit de Odessa. Cum ajung acolo, sunt trimis pe trei săptămâni la Făgăraș, la centrul de instruire a vânătorilor de tancuri și apoi revin la regiment și
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
urma să plece cândva și-l atașez trenului personal ce mergea prin Tiraspol la București. Mi se fixase o lună ca timp de execuție. La Tiraspol așteptăm rândul. Las oamenii să păzească vagonul, plec pentru trei zile ale Paștelui la Priponești unde-mi erau părinții, soția și copilul. După trei zile fericite, revin la Tiraspol, iau legătura cu șeful de depozit care urma să-mi primească articolele destinate casării, îi dau o masă la un local din vecinătatea depozitului și într-
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
scabiozin”. În tren, chiar dacă eram la clasa I, sau poate tocmai de aceea, păduchii foiau de colo-colo așa încât la râia ce aveam se mai adaugă și ei, familiari aglomerărilor militare încă din cele mai vechi timpuri și astfel ajung la Priponești garnisit cu podoabele amintite. Când ai mei s-au repezit să mă îmbrățișeze strig cu voce puternică: „Stați! Nu vă apropiați de mine, că am râie și păduchi!” Am scăpat ușor de podoabele ce aveam fără a molipsi pe cineva
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
Singură prezența lui reconforta, asigurându-te că te afli pe mâini pricepute de maestru!... După luna mai care a fost cu probleme deosebite pentru sănătatea mea, în lunile următoare starea sănătății se îmbunătățește. Scriu soției la Buzău și părinților la Priponești, comunicându-le lucruri mult mai bune decât în realitate, pentru a nu alarma pe nimeni. La Buzău, socrul meu face unele aprecieri asupra stării mele. Făcuse și el Primul Război și văzuse multe! Soția dorește să vadă cu ochii ei
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
de bucurie, spune: „Domnilor ofițeri, aveți o vizitatoare de inimă”. Rămân perplex în acest surprinzător moment; apoi bucuria de nedescris a celor ce ne regăseam după atâtea momente grele din vremuri și mai grele!!! Ne despărțisem, la mijlocul lui martie, la Priponești, cu trei luni în urmă. Mă condusese până la o anumită uliță izolată, martoră a tuturor despărțirilor noastre, când plecam la datorie. Îi spuneam „Ulița despărțirii”. De fiecare dată îi spuneam că ne vom revedea, dar numai inima mea îmi cunoștea
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
lui Hitler, Germania clocotește în disperarea cauzei de mult pierdute. Armatele germane se prăbușesc, se destramă pe toate fronturile! Sfârșitul se apropie vertiginos! La jumătatea lui august părăsesc spitalul aproape complet restabilit. Am timp să merg la Buzău, apoi la Priponești și Buciumeni-Tecuci, la nașii noștri de cununie. Aceeași apăsare în nesiguranță și aici! Se aștepta cu sufletul la gură prăbușirea iminentă a frontului de la Iași! În seara de 23 august 1944 se difuzează comunicatul privind ieșirea României din războiul contra
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
omenești și cu avutul întregii țări, de parcă noi am fi stârnit războiul și noi am fi săvârșit toate ororile războiului! Rusia ne urăște și urmărește desființarea noastră ca popor și ca stat! Prin noiembrie 1944 revin pentru câteva zile la Priponești. Atunci mi-a spus, bietul meu tată, că așa cum mă văzuse el la Spitalul Militar din Galați, eram un om pierdut și numai o minune mai putea să mă readucă la viață! Cu ajutorul Celui de Sus minunea se înfăptuise. Tot
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
de cereale. Încetul cu încetul tot mai multă lume suferă de foamea generalizată. La vacanța de Crăciun plec să mi revăd părinții. Și aici, ca de altfel în întreaga Moldovă, mai ales, se murea pur și simplu de foame! La Priponești, sora mea s-a încumetat să plece spre Oltenia și a adus în două rânduri cantitatea necesară de cereale până la noua recoltă. Stau 2-3 zile la Priponești. Tata mă întreabă dacă mi-am asigurat necesarul pentru casa mea. Îi spun
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
în întreaga Moldovă, mai ales, se murea pur și simplu de foame! La Priponești, sora mea s-a încumetat să plece spre Oltenia și a adus în două rânduri cantitatea necesară de cereale până la noua recoltă. Stau 2-3 zile la Priponești. Tata mă întreabă dacă mi-am asigurat necesarul pentru casa mea. Îi spun despre cele două deplasări prin Teleorman, că am tot ceea ce e necesar bunei aprovizionări. Plec spre ai mei și petrecem sărbătorile, fără bucuriile din vremurile de altădată
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
voi învăța copiii satului, în școala în care am învățat șase ani. La sfârșitul lunii mai plec iarăși la tratament balnear la aceeași stațiune - Carmen Sylva - ulterior Eforie Sud. Revin acasă și iau măsuri de plecare cu tot bagajul spre Priponești. Abia încropesc suma necesară pentru a plăti transportul bagajului pe C.F.R., fiind ajutat de socrul meu care, ca bun meseriaș, câștiga mai mult decât noi ca învățători. Am sosit la Priponești exact în ziua când s-a făcut reforma monetară
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
și iau măsuri de plecare cu tot bagajul spre Priponești. Abia încropesc suma necesară pentru a plăti transportul bagajului pe C.F.R., fiind ajutat de socrul meu care, ca bun meseriaș, câștiga mai mult decât noi ca învățători. Am sosit la Priponești exact în ziua când s-a făcut reforma monetară, 15 august 1947! Nici n-am avut bani de schimb, ca toată lumea din jurul meu. După anii de război și peregrinările mele de la Timișul de Jos - Brașov și Gura-Dimienii - Buzău, nu-mi
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
război, însă viața își urmează totuși drumul înainte! Puțin după sosirea în sat sunt numit director al Căminului cultural. Până atunci se muncise bine și frumos în direcția culturalizării. Urma să mă descurc așa cum voi putea. Primul an școlar la Priponești a trecut repede, fără probleme deosebite. Sunt mulțumit de munca didactică și de cea culturală pe care încep s-o duc după directivele venite de la Bârlad. Se părea că totul va fi bine!... Doar un mare semn de întrebare mai
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
avut loc. O mică întâmplare care mă putea costa viața, mai ales că respectivul putea fi socotit iresponsabil, deci fără discernământ. După aceea, vremea trece, vremea vine și ne apropiem și de sfârșitul celui de al treilea an școlar la Priponești. Fiica noastră frecventa clasa întâi la școala unde învățasem și eu altădată. Cu două săptămâni înaintea terminării anului școlar sosește un inspector școlar regional. Îl cunoșteam, fiindcă fusese cu cinci ani înaintea mea elev la Normala din Bârlad. Face o
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
parte din drum și din una în alta l-am condus 4 km., până la gara Ghidigeni. Atunci mi-a spus că ambii soți suntem foarte bune cadre didactice, dar a înțeles de la unii și de la alții că prezența noastră în Priponești nu este agreată. Îmi spune că, dacă eu aș pune un obiect în locul în care normal ar trebui să fie, imediat ar sări o sută de inși să ia acel obiect și să-l mute în alt loc, doar pentru
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
vreo întrebare sau nu mă gândeam la un necaz anume. Surpriza avea să ne ajungă din urmă. Cu data de 1 septembrie 1950, amândoi eram transferați la școala cu două posturi din Căuești, com. Adam, la 30 km. depărtare de Priponești și de Bârlad. Aceasta era răsplata muncii noastre de trei ani! Ne simțeam nedreptățiți, dar cui să te adresezi? Și de data aceasta trebuia executat ordinul primit. Nu se poate altfel. În război neexecutarea ordinului era trădare și erai fără
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
învățători care munceam peste puteri. Toamna deschisesem școala la 15 septembrie, dar oficial abia la sfârșitul lui noiembrie satul a început să se mândrească cu localul complet renovat. Un noroc nesperat l-am avut de la secretarul primăriei, fost cândva la Priponești, și acum transferat la comuna Adam de care depindea școala din Căuești. M-a susținut material pentru a realiza reparația generală, cu dublarea ferestrelor la sala de clasă și repararea dependințelor locuinței pentru director. Inițial, autoritățile locale și organizațiile de
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
dublarea ferestrelor la sala de clasă și repararea dependințelor locuinței pentru director. Inițial, autoritățile locale și organizațiile de masă, plus părinții copiilor, ne-au susținut în tot ce făceam pentru școală, pentru sat. Către 15 noiembrie merg din nou la Priponești, iau și restul de bagaje și ne instalăm în locuința reparată din spatele școlii. Totul emana lumină și încredere în viitorul nostru! Ne fusese foarte greu că am fost mutați din locul și din rostul nostru, știam că era o nedreptate
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
acel loc, bucurându-ne de o casă mare, frumoasă, luminoasă, călduroasă. Să ai de toate în cămară și să te duci să cumperi pe cartelă? Dar ce vom face în acel mediu măcinat de certuri și reclamații? Nu plecasem din Priponești dintr-un asemenea loc neprielnic muncii și traiului cotidian? Dar noi, cum vom face față cerințelor didactice din capitală, unde aveam impresia că sunt învățători și profesori tot unul și unul?... Dar aici, cine se va mai ocupa de acești
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
din partea rudelor soției. Ai mei aveau treburile lor. Cumnata, cea care ne chemase la București, a stat trei săptămâni în acest loc patriarhal și s-a convins că am fost de folos oamenilor, care credeau în noi! Uitasem neplăcerile de la Priponești și nici în glumă n-am fi admis să revenim acolo! Autoritățile comunale și organizațiile din sat apreciau munca noastră și transmiteau spre centru vești foarte bune și aprecieri pe măsură. Toate ne mergeau din plin! Traiul cotidian era ieftin
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]