835 matches
-
a fascinat-o și, de aici, nu a fost decât un pas până la extinderea ariei de cercetare. Cu ingredientele folosite, de la cele clasice până la cele mai puțin cunoscute, hipermoderne, cu sensibilitatea permanent disimulată, cu aparenta teamă de a nu deveni prizoniera nisipurilor mișcătoare, autoarea construiește, pas cu pas, o monografie atipică. Un valoros studiu, situat, în mod clar și asumat, într-o zonă fertilă, a interdisciplinarității. Concluzionând, voi spune că Alina-Iuliana Popescu și-a propus să resuscite, în secolul versului minimalist
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
ani mai tîrziu, adică în momentul în care a fost operat flash-back-ul. Ceea ce ne permite să descoperim implicațiile bifurcației asupra relațiilor dintre personaje. Ne aflăm în grădina unei biserici, la o înmormîntare. Fumătoarea e tot cu directorul de școală și, prizonieră a propriilor gînduri și amintiri, s-a ferecat într-o singurătate toropitoare. Apoi apare un panou pe care scrie "Sau..." În aceeași zi, în aceeași grădină, istoria e cu totul alta. Directorul de școală trăiește singur și, pentru că soția l-
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
NIȘTE POEȚI NEBUNI Să revenim la doamna A. Înainte de leziunea pe creier, de cîte ori se urca în avion, și-l închipuia ratînd decolarea sau căzînd ca un bolovan din cer. Avea prea multă imaginație. După aceea, avea prea puțină, prizonieră desăvîrșită a prezentului. Piaget demonstrează, de exemplu, că imaginația se dezvoltă odată cu vîrsta. Și totuși, nici Damasio și nici Piaget, nu fac din imaginație conceptul central al lucrărilor lor. E oare vorba despre conotațiile negative pe care acest termen le
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
care se așează ea însăși." Această imaginație precede și făurește realitatea: "pentru că există imaginație radicală și imaginar instituant există pentru noi "realitate" pur și simplu și realitate specifică." Viul este imaginație. Orice specie animală își creează o lume, dar rămîne prizoniera acesteia. Omul e un animal unic, pentru că e deschis: e capabil în orice moment să-și imagineze, să viseze, să inventeze lumi noi. Castoriadis insistă asupra caracterului "autonom" al imaginației față de nevoile biologice: "Opusă caracterului funcțional al imaginației animale, imaginația
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
și la convingerile mele? (Demiurgul cel rău) În felul acesta, eul devine loc de manifestare a negativității universale în limbă și un hiatus se adîncește în sînul subiectivității. E un no man's land în care ființa se simte totodată prizonieră a unei absențe singura ce l-a bîntuit veșnic, cea divină și absentă din ceea ce ar trebui să fie identitatea sa. Dar dacă pînă la urmă poate accepta că Dumnezeu e străin și parusia imposibilă, faptul că propriul discurs îl
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
polilor, suprafețelor au dus la descoperirea infinității matematice. Natura și lumea intuitivă pe care omul și-o formează prin reprezentări se completează cu o lume matematică din care sunt scoase alte obiecte posibile. Știința spiritului însă a rămas mai departe prizoniera obiectivității și a corporalității fizice. Cel mai elocvent exemplu în acest sens ni l-a lăsat Democrit, care considera că sufletul este format din atomi mai fini. Socrate i-a atenuat fantezia mecanicistă, făcând din om măsura tuturor lucrurilor, cu
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
fantasmatică în care revin configurate cețos expresii ale angoasei existențiale. Singurele personaje cărora le putem vedea fața par cufundate în somn, un somn care ia un aspect letal. Umanitatea proiectată într-un cosmos închis oricărei explicații pare la rândul ei prizoniera angoasei. Trupurile sunt purtate într-un turbion care nu le permite nici cea mai mică autonomie, nu le oferă niciun punct de sprijin. În opinia lui Schorske, viziunea klimtiană asupra universului "ca energie oarbă într-un ciclu nesfârșit și fără
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
aportul aluziei biografiste la o serie de relații tabuizate. Paciurea distruge relația de cuplu fatal, litigios, himeră/sfinx/femeie-bărbat/victimă, relație proprie sensibilității decadente, și își insolitează propriile sale himere, le desface de orice parteneriat dramatic. Ele nu mai sunt prizonierele unui vis voluptuos în care senzualitatea se intensifică în proximitatea morții, o moarte violentă asimilată actului sexual și prezidată de cuplul freudian Liebenstriebe / Todestriebe. Chipurile himerelor sunt cu mici excepții aceleași, ca și cum sculptorul ar fi ales să reproducă nu un
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
Ver sacrum, înfruntarea dintre Minotaur și Tezeu pentru a întoarce spre public imaginea terifiantei Gorgone lipită de scutul său, masca terorii și a iraționalului. În convenția decadentă, distanța etică dintre cele două roluri se estompează, chiar dacă Salomeea pare mai degrabă prizoniera propiilor sale afecte, instrumenta lizate politic, iar Judith o femeie virilizată. Direct sau indirect, ambele devin ucigașe, crima lor are o valență sexuală, iar victima este un bărbat. Inocentarea sau demonizarea feminității merg în direcția edificării unei revalorizări a femininului
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
Însă era o capitală-oază fără suburbii ori periferie, fără un ținut interior, fără ținut, chiar. Orașul din Vest era împrejmuit de Zid. Părea a fi prizonier. El era însă Orașul liber, deoarece țara ce-l ținea îngrădit era ea însăși prizonieră. Germania de Est era cea care devenise prizonieră odată cu închiderea Berlinului de Vest, iar orașul își găsea astfel viața și substanța în îngrăditura libertății sale. Am făcut o incursiune în Berlinul de Est. Unter den Linden și Alexanderplatz se transformaseră
Gîndind Europa by Edgar Morin () [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
fără un ținut interior, fără ținut, chiar. Orașul din Vest era împrejmuit de Zid. Părea a fi prizonier. El era însă Orașul liber, deoarece țara ce-l ținea îngrădit era ea însăși prizonieră. Germania de Est era cea care devenise prizonieră odată cu închiderea Berlinului de Vest, iar orașul își găsea astfel viața și substanța în îngrăditura libertății sale. Am făcut o incursiune în Berlinul de Est. Unter den Linden și Alexanderplatz se transformaseră, se occidentalizaseră într-un mod bizar și neconvingător
Gîndind Europa by Edgar Morin () [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
cititorii, este că singurătatea eroinei devine „creativă”, dar în stil „mortifer” (Vasile Andru), o nocivitate care descumpănește firea. Din nefericire! Suferința Magdei nu este provocată de vreo încătușare dinspre exterior, precum remarcăm în destinele creionate de Kafka. Nu. Magda devine prizonieră și victimă a propriilor sale iluzii maladive, iluzii hrănite de vârtejul acelor unui nemilos oroloJiu carei „Păsoară destrămarea”, în apele tulburi ale iraționalului în care se complace, în apele tulburi și murdare de vise deșarte. Magda se lasă învăluită, prin
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
forma aceasta și mersul așa delicat doar pentru a putea împleti această pînză doar pentru a putea țese în toate direcțiile opera din bale fără să o rupă sau să se încurce în ea în timp ce toate celelalte insecte, neștiutoare, devin prizoniere prin orice gest sau încercare disperată de a scăpa din ea... Dar, mai întîi, cum procedează el? Oare dintr-o singură mișcare? Sau lăsîndu-se dus, fără a lăsa să-i scape nici un moment firul discursului, pentru ca apoi să revină de
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
la Brașov. Este bine, sănătoasă! - Știu că este la Brașov. Cred și eu că se simte bine, la soră-ta, are toate condițiile! Ce fericită trebuie să fie! - Acum s-a obișnuit dar la Început i se părea că este prizonieră Într-un apartament de bloc, nu era ca În curtea ei să se desfășoare, să iasă la poartă, să stea la taifas cu vecinele. Și uite așa, au urmat și alte Întrebări la care a trebuit să răspund. Uitaseră de
Pete de culoare by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91516_a_107356]
-
SIGUR DE SINE ȘI APROAPE FERICIT. ÎȘI ABANDONASE ROLUL DE CURTEZANĂ. ÎI ADRESĂ LUI MARIN UN ZÂMBET STRĂLUCITOR. \ Bună, iubitule! spuse ea cu un hohot de râs natural, cristalin, destins. Marin le privi întrebător pe femeile care o escortaseră pe prizoniera lui. Le cunoștea ca interogatoare foarte competente. Le întrebă: \ AM STAT CU EA DE CÂND NE-A FOST ÎNCREDINȚATĂ, LA NOUĂ FĂRĂ UN SFERT, RĂSPUNSE CEA MAI ÎN VÂRSTĂ DINTRE ELE. AM ÎNCERCAT TOATE METODELE DE CONVINGERE; CHIAR ȘI CELE MAI
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
IARNA Iarna cea rece și geroasă Își face acum loc în casă, Caloriferul arde, dar nu îl simt, A fost rece prea mult timp. Frigul bate acum la ușă, Nu îi deschid, dar intră oricum Și vrea să mă aibă prizoniera lui, Să deger. Dar să își pună pofta în cui. Sania o iau din pod, O scutur de praf și o pun pe zăpadă. E atât de moale și de caldă, Mă simt un înger zburând pe ea. Crăciunul se
Război cu sufletul by Ioana Dumitrăchescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91624_a_92844]
-
putem să nu vedem că, într-un fel sau altul, s-a ajuns la o recucerire rațională a ideii de contingență umană. Treptat, prin argumentări consistente, au fost erodate și distruse iluziile acelor concepții filosofice care aveau tendința să țină prizoniere mințile oamenilor, interzicându-le orice deschidere spre experiența religioasă. Așa încât astăzi nu mai poate fi ascunsă lista falimentelor provocate de abuzul sistematic al rațiunii. Dacă am privi dintr-o perspectivă failibilistă temeinic argumentată sau, altfel spus, nejustificativă, nu abuzează de
Actualitatea gândirii franciscane : răspunsurile trecutului la întrebările prezentului by Dario Antiseri () [Corola-publishinghouse/Science/100957_a_102249]
-
urban oferă din belșug exemple de gesturi ale nervozității sau apatiei celor ce așteaptă un vehicul care nu mai vine. Ele nu sînt doar dovezi ale nerăbdării, ci și ale unei Închideri Într-o situație fără ieșire. Așteptarea este sterilă, prizonieră a unui montaj persecutoriu tramvaiul Întîrzie - și nu poate accepta cu nonșalanță deschiderea spre o bucurie spontană pe care năvala fulgilor i-o prilejuiește pe degeaba. Oamenii din stație sînt preocupați. Absorbiți de gînduri, obsedați de griji. Am părăsit ideea
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
n. trad.]. 14 Ibidem, § 151 [trad. rom., p. 149 n. trad.]. * Theodor W. Adorno, Teoria estetică, traducere de Andrei Corbea, Gabriel H. Decuble și Cornelia Eșianu, Paralela 45, Pitești, 2005, p. 157 (n. trad.). * Marcel Proust, În căutarea timpului pierdut. Prizoniera, traducere de Irina Mavrodin, Univers, București, 1998, pp. 162-163 (n. trad.). ** Astfel descris de Proust într-o scrisoare din 1921 către Jean-Louis Vaudoyer (n. trad.). 15 Clément Rosset, L'Objet pictural. Notes sur Pierre Soulages, Musée Saint-Pierre, Lyon, 1987. 16
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
metode pe care gânditorul le asociază, primordial, tot științelor naturii. Deși admite că metodele teoretice "sunt funciarmente aceleași în toate științele"143, Popper susține că "științele sociale n-au realizat încă pe deplin acest caracter public al metodei"144, fiind "prizonierele" unei maniere "fragmentate" de a concepe realitatea socială, prin aceea că "ele sunt în fapt "ideologii totale" sau, pentru a exprima altfel aceeași idee, unii reprezentanți ai științelor sociale nu sunt capabili, nici măcar dornici, să vorbească o limbă comună"145
Reinventarea ideologiei: o abordare teoretico-politică by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
trebuie să rămână necercetată chestiunea în ce măsură ele au reușit să-și refacă echilibrul, tulburat de înrâurirea (externă) asupra limbii lor, urmând a se stabili „dacă nu cumva ele au realizat transformarea carențelor în noi virtuți” (p. 226). Gândirea humboldtiană este prizoniera sistemului gramatical „curat” al limbilor indoeuropene care sunt puse să derive dintr-o limbă mamă, imaginată ca prototip ideal, atribuit unui popor ales, trăitor cândva într-o zonă binecuvântată. Este astfel din capul locului anulată originea naturală a limbajului și
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
vom fi contemporanii și, paradoxal, postumii Îndosariați în scripte, făcând dragoste-ntre foi. Am să te sculptez în mine cu o daltă din cuvinte, Să-mi fii ochi, să îmi fii gură, chiar și riduri, dacă vrei, Te voi lua prizoniera unui vis care nu minte Și, dacă va fi nevoie, îți voi da din anii mei. Te voi pune-n pat de taină, nevăzut de vreo Cassandră, Cititoarele în stele se vor pierde în șomaj, Nu vei fi decât cu
Ca o femeie despletită, neliniştea... by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/478_a_1364]
-
spun trecătorilor că mi-e bine nu mă crede nimeni imaginea mea împleticită îi face să râdă mânzește poftim aseară am vrut să mă cațăr către ultimul etaj al vieții pentru a vedea de sus cum mă strigă personaje obscure prizoniere ale liniei orizontale m-am oprit la jumătatea drumului un alpinist mirat rămas fără suflu țigara atârna în colțul gurii iar eu (fluture de noapte) am orbecăit printre vise 26 august 2011 Două maluri, același eu, același vis între două
Ca o femeie despletită, neliniştea... by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/478_a_1364]
-
cerul toamnei ne spălăm gândurile într-un ocean dăruit furtunilor (viață și moarte) pielea ta fierbinte seamănă cu o pânză așteaptă pătimașă penelul (buze mușcate până la sânge) fur culori din asfințit trag tușe groase apoi te închid între coastele mele prizonieră a unui ultim vernisaj 2 octombrie 2011 Sfârșit și început nu va rămâne din toate acestea decât iubirea noastră vom încuia ușa la sfârșit de lume amintirile unei alte vieți se vor lipi de cer din când în când chiar
Ca o femeie despletită, neliniştea... by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/478_a_1364]
-
mare măsură atrofia Germaniei se transformase În necroză. Cât despre sărmanul Mutschmann, nu avea să existe morfină pentru momentul când durerea lui avea să fie și mai mare. La Dachau se aflau puțini copii născuți acolo de femeile care erau prizoniere. Unii dintre ei nu cunoscuseră altă viață decât aceea din lagăr. Se jucau nestingheriți În perimetrul lagărului, tolerați de către toți paznicii și chiar iubiți de către unii, și puteau să meargă oriunde, cu excepția barăcii În care era spitalul. Pedeapsa pentru neascultare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]