557 matches
-
ar fi contemporan cu noi) asigură sănătatea progeniturii. Autorul nostru o știe, ba chiar se referă în text la perechile strălucitoare de tinerețe și frumusețe din basmele și baladele românești tradiționale. „Și totuși! - exclamă autorul într-o paranteză - dacă nu procreația, ci doar iubirea, împlinirea sufletească prin, alături și pentru celălalt sunt scopul, mai contează o diferență de 20-25 ani?” I s-ar putea răspunde că „omul tradițional” urmează „legea nescrisă” a instinctului: însoțirea bărbatului cu femeia are drept unic scop
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
nu-și făcuse timp să mediteze serios pe această temă. O face la bătrânețe, analizând situația personajului său, aflat, totuși, la o vârstă „coaptă”. Absorbit aproape „periculos” de iubirea sa pentru Teodora, Domnul R. uită mobilul predestinat al oricărei acuplări: procreația. Se pare că numai femeia îl trăiește permanent în adâncul ființei sale, cu forța indelebilă a instinctului matern. Bărbatul, indiferent de vârstă, pare mai superficial, mai limitat, chiar dacă are capacitatea de a „prelucra” în mod corect toate „datele subiectului”. În fața
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
a ceva aparținând ființei sale „de lut”, a unui adevăr nu tocmai comod: spectrul morții. Eva l-ar fi făcut să piardă fericirea paradisiacă; în schimb, îi oferă nemurirea „terestră” (Platon) prin copii. Cel creat de Dumnezeu se salvează prin procreație. Dacă aceasta poate fi numită „salvare”... Îndoiala aceasta aparține tot lui Adam! O dată cu conștiința păcatului, Dumnezeu i-a dat și puterea de a alege între bine și rău, însoțită de sentimentul responsabilității față de actele sale. Mai pe scurt, liberul arbitru
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
este, într-un fel sau altul, răscumpărată de un sentiment ori de o necesitate. Dimpotrivă, celei care flirtează nu i se poate găsi nicio scuză. Greșeala săvârșită pe jumătate de aceasta nu-și află justificarea nici în dragoste, nici în procreație, nici în necesitate. Ea nu caută decât plăcerea, satisfacția personală, ceea ce este vrednic de cel mai adânc dispreț. Efemer și egoist, flirtul mai are un neajuns în ochii oamenilor de bună-credință: nu este sincer, cum trebuie să fie adevărata dragoste
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
în fine moraliștii, constă în faptul că acesta "se mărginește aproape întotdeauna și în mod deliberat la mărunțișurile exterioare ale dragostei"63. Este steril, gratuit, în vreme ce iubirea, așa cum este înfățișată ea în tradiția creștină, se continuă și se concretizează în procreație. După cum avertizează de altminteri medicii și clericii, refuzând să procreeze, cei care practică flirtul nu numai că refuză să asigure reînnoirea generațiilor, dar se și condamnă pe ei înșiși la pierzanie. Se condamnă la degenerescență morală și fizică. Ca și
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
fapt. 2.1. Iubirea în utopii În utopii iubirea prezintă puțin interes, în afară de Le Nouveau Monde amoureux ⁄ Noua lume amoroasă de Charles Fourier (1837), unde aceasta rezultă dintr-un fel de alchimie a pasiunilor. În schimb, utopiștii sunt interesați de procreație, ajungând să fixeze orele și zilele favorabile astrologic, cum face Tommaso Campanella în Civitas Solis/La citta del Sole ⁄ Cetatea soarelui (1602)109. În altă țară și mult mai târziu, în Minunata lume nouă, iubirea e înlocuită de orgia obligatorie
by Roger Bozzetto [Corola-publishinghouse/Science/946_a_2454]
-
zilele favorabile astrologic, cum face Tommaso Campanella în Civitas Solis/La citta del Sole ⁄ Cetatea soarelui (1602)109. În altă țară și mult mai târziu, în Minunata lume nouă, iubirea e înlocuită de orgia obligatorie, detașată de orice grijă pentru procreație, aceasta din urmă făcându-se prin ectogeneză*. În distopii domnește frustrarea sexuală, iar iubirea, chiar dacă încearcă să înmugurească, e strivită de sistem, trădată, iar până la urmă eroul ajunge, în disperare de cauză, ca Winston din 1984, "să-l iubească pe
by Roger Bozzetto [Corola-publishinghouse/Science/946_a_2454]
-
tehnologic high-tech, caracterizat de prezența computerelor, a internetului, a realităților virtuale și a articulațiilor dintre om și microprocesoarele electronice (cf. dosarul "Cyberpunk", în Galaxies, nr. 40, vara 2006). Distopie: vezi Utopie. Ectogeneză: din grecescul ecto, "în afara". În Minunata lume nouă, procreație bazată pe o cultură de ovule și spermatozoizi într-un fel de borcane, în care sunt crescute, hrănite și unde progresează lent spre starea de foetus, apoi de copil. Mod de procreație diferit de gestația umană, care are loc în
by Roger Bozzetto [Corola-publishinghouse/Science/946_a_2454]
-
din grecescul ecto, "în afara". În Minunata lume nouă, procreație bazată pe o cultură de ovule și spermatozoizi într-un fel de borcane, în care sunt crescute, hrănite și unde progresează lent spre starea de foetus, apoi de copil. Mod de procreație diferit de gestația umană, care are loc în corpul mamei. A devenit una din posibilitățile de "procreație asistată". Homolog: echivalent al ființelor omenești în altă lume (rasa dominantă?). Humanoid: ființă care prezintă o înfățișare omenească, fără a fi om. Poate
by Roger Bozzetto [Corola-publishinghouse/Science/946_a_2454]
-
într-un fel de borcane, în care sunt crescute, hrănite și unde progresează lent spre starea de foetus, apoi de copil. Mod de procreație diferit de gestația umană, care are loc în corpul mamei. A devenit una din posibilitățile de "procreație asistată". Homolog: echivalent al ființelor omenești în altă lume (rasa dominantă?). Humanoid: ființă care prezintă o înfățișare omenească, fără a fi om. Poate fi un mutant, un extraterestru, un robot sau un android. Miraculos: numim miraculoase evenimentele și personajele din
by Roger Bozzetto [Corola-publishinghouse/Science/946_a_2454]
-
privind în ambele direcții, de la model la imagine, și înapoi, de la imagine la model”. Pentru a menține stabilitatea statului, pentru a evita o eventuală sciziune în unitatea clasei stăpănitoare, rolul filosofului suveran este acela de a supraveghea educația și a procreației eugenice a acestei clase, în caz contrar, dacă un stat nu este cărmuit în permanență de un filosof, atunci paznicii statului nu vor cunoaște înțelepciunea pitagoreică și Numărul platonician, iar rasa paznicilor, și implicit statul întreg, “vor degenera cu necesitate
Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Adrian-Vladimir Costea () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2275]
-
sale sunt absurde sau nebunești, întrucăt “individul nu este răspunzător în fața societății pentru actele sale, cătă vreme acestea privesc doar interesele sale și ale nimănui altcuiva”. De exemplu, dacă pentru Platon regele-filozof are rolul de a supraveghea educația și a procreației eugenice a clasei stăpănitoare (“neexistănd decăt proprietate comună, femeile și copiii trebuie să fie și ei proprietate comună. Nici un membru al clasei dominante nu trebuie să aibă posibilitatea de a-și identifica copiii sau părinții.”), pentru John Stuart Mill, nimeni
Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Adrian-Vladimir Costea () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2275]
-
aceea poetul își strigă acolo femeia"53; "Intimitatea eminesciană nu e analitică. Perechea nu vorbește și nu se întreabă. Amețită de mediul înconjurător, ea cade într-o uimire, numită de poet "farmec", care este neclintirea hieratică a animalelor în epoca procreației."54 Cu orice argumente s-ar mai susține această interpretare, ea totuși rămîne un act de profundă denigrare față de prima iubire a lui Eminescu. Mai bine de treizeci de ani G. Călinescu și-a susținut această interpretare, cu toate că încă din
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
Valorile postmodernismului sunt nedecise cum nedecisă este situația în care se află adepții acestui curent de gândire și acțiune, sfâșiați între ezitarea morală de a rupe legăturile materne și puterea de a opta pentru altele ce i-ar confirma vârsta procreației. Postmodernismul s-a dovedit un spectacol de gesturi și vise hermafrodite, fără funcția perpetuării ca specie distinctă. Valorile postmodernismului sunt expresii ale sentimentului înstrăinării, alienării, coruperii, decadenței, periferizării, neangajamentului, refuzului, revoltei interioare, șocului de dragul șocului, dar mai ales exprimă credința
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
care o acordă naratorul popular ideii de a avea urmași, plus sancțiunile aplicate femeii care nu are copii. Cuplul împărătesc îmbătrânește fără a-și pierde credința că Dumnezeu va da curs rugăminților făcute. Conceperea petrecându-se într-un timp interzis procreației ("greșesc oamenii noștri în Duminica Floriilor și din clipa aceea împărăteasa purcede îngreunată"), atrage mânia vrăjitoarelor. La sorocul cuvenit, împărăteasa cea bătrână naște o fetiță frumoasă ("ca o floare, ca o picătură de rouă, ca zorile dimineții, ca un bob
?ACCEP?IILE VIE?II by Br?ndu?a ? Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/83168_a_84493]
-
București, Ed. Paideia, 1998, p. 106. Aici sunt prezentate două mari teorii în legătură cu simbolistica focului: teoria purificatoare susținută de Edward Westermarck și teoria solară împărtășită de Wilhem Mannhardt. Dacă prima are în atenție purificarea holdelor, animalelor, caselor, oamenilor și privește procreația, cea de-a doua propune o interpretare diferită, îmbrățișată și de etnologul român Ion Ghinoiu. Ea ar marca încercarea oamenilor de a ajuta soarele, "să-l mențină la aceeași înălțime pe boltă la solstițiul de vară și să-l sprijine
by Cristina Gavriluţă [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
Platon sugera zbuciumul celui hărăzit să își caute întreaga viață jumătatea (partea), pentru a se întregi ca entitate. c) Geneza femeii este legată de înzestrarea ei cu o funcție esențială (pentru existența viitoare a omenirii căzute în păcat): aceea a procreației prin iubire trupească. Din acest motiv, așa cum sugerează textul biblic, "va lăsa omul pe tatăl său și pe mama sa și se va lipi de femeia sa, și vor fi amîndoi un trup" [Facerea, 2:13]. Ulterior, după ce alungarea din
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
regie, de spectacol. Prin "estetic" nu trebuie să înțelegem numai o distanțare față de obiectele de artă cu scopuri contemplative, ci, dimpotrivă, faptul că în ritual se joacă explorarea adâncurilor conștiinței umane, raportul cu lumea, ciclul vieții și al morții, misterul procreației, succesiunea generațiilor și dovezile de forță dintre cei vii. Noaptea, când se profilează la lumina slabă a unui foc de paie o "mască" africană dintre cele mai secrete, care își ridică maxilarele terifiante spre cer, ea exercită asupra inițiaților un
Antropologia by Marc Augé, Jean-Paul Colleyn [Corola-publishinghouse/Science/887_a_2395]
-
dânsul gura... Te-oi ținea de după gât. Intimitatea eminesciană e tăcută. Perechea nu vorbește și nu se întreabă. Amețită de mediul înconjurător, ea cade într-o uimire, numită de poet "farmec", și care e neclintirea hieratică a animalelor în epoca procreației. Amorul eminescian e religios mecanic, înăbușit de geologie. În chip obișnuit, femeia iese de undeva din trestii sau din pădure, se lasă pradă gurii bărbatului și apoi amândoi cad toropiți, fascinați de o ritmică dinafară, căderi de raze, de ape
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
sale interioare. Toate aventurile îi sunt îngăduite și vârsta sa și a seriei sale are caracterul unui moment absolut, ca trăire irepetabilă. De unde exaltarea "nouei generații". Și problema salvării îl preocupă și se întreabă asupra modalităților: mântuire în secol prin procreație sau creație, "experiența abisală" prin sinucidere. Mircea Eliade ar înclina spre "soluția magică", adoptând dar calea estetică. D. D. Roșca e un kirkegaardian, întristat de condiția tragică a umanității (Existența tragică). Concluziile sale sunt un agnosticism total și un pesimism
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
cu o teribilă, pătimașă poftă de viață și de toate plăcerile ei triviale. Lovinescu interpretează așadar polemic teoriile privind legile implacabile ale eredității, sugerând posibilitatea unei mai bune cinstiri a antecesorilor nu prin reproducerea mecanică a acelorași "gene", nu prin procreație, ci prin instituirea quijotescă a iluziei creatoare, care oferă omului libertatea de a reinventa trecutul și de a-și alege singur "strămoșii", "modelele" ideale. În consecință, Mili cinstește cu pietate doar amintirea tatălui, care, ca și Luțica, a fost un
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
să te chinuie doruri, amintiri și deznădejdi, să le accepți, să le deschizi porțile gândirii, să le asculți și apoi să le spui lumii"137. Avându-și originea într-un sentiment nesatisfăcut, creația (în special poezia lirică) se opune așadar procreației ("din satisfacție nu ies poezii", ies "copii"), și nu prin cine știe ce efort de voință, ci în mod natural, ca un dat ineluctabil ("nu suferim ca să scriem poezii", "scriem pentru că suntem făcuți așa și pentru că lirismul iese din zbucium")138. Ca
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
lipsuri ale romanului. Într-adevăr, În baza acestei serii de lipsuri Însemnate ale romanului stă o Îngustare periculoasă a conținutului luptei clasei muncitoare. Massa este considerată, În marea ei majoritate, o mulțime redusă la o viață strict instinctuală, hrană, băutură, procreație. (Ă). Lupta proletariatului se afla la o etapă hotărâtoare pentru societatea noastră și perspectivele bătăliei erau mult mai la zi, aveau acel caracter istoric pe care economismul Îl ignoră. Economismul, ne Învață Lenin, subapreciază teoria, promovează târârea În coada masselor
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
căci creierul emoțional, amigdala care menține starea de alertă va fi continuu supraexcitat scurtcircuitând conexiunile cu creierul rațional. Rolul programat al creierului este acela de a salva individul (a-i asigura supraviețuirea și dezvoltarea) și de a salva specia, promovând procreația. Când se simte amenințat, va recepta și simți, va procesa, va percepe, va memora și va mobiliza organismul ca răspuns la amenințarea externă sau internă. Deși programat genetic pentru sănătate și fericire și înzestrat cu o uluitoare capacitate de refacere
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
s]toriei era privit ca un r]u necesar pentru reproducerea speciei. Era permis din punct de vedere moral doar dac] era motivat de dorința de a avea copii, înf]ptuit] printr-un act care, prin natura să, nu excludea procreația și ducea la cump]tare și bune moravuri. Secole mai tarziu, Sfanțul Toma din Aquino, f]cea s] r]zbat] ecouri ale concepției sale despre sex în Summa Theologiae, ameliorând ins] într-o anumit] m]sur] neîncrederea lui Augustin fâț
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]