2,781 matches
-
pe cei pregătiți să întâmpine lumea nevăzută a formelor în cuvinte. Formele sunt imagini ale imaginației literatului, iluminări zădărnicite în teluric pentru o preîntâmpinare a senzațiilor. Greutatea obsedantului metal bacovian dă veșnicia cerului încărcat de nevoile faptului fiindual al omului profan, căzut, însă literatului îi ardeau cu lumina soarelui vieții ideile lucide ale vindecării și menținerii purității prin sens al poetului-om. Bacovia a venit în lume ca un hrismos, ca un curățător de rău. Boala se va instala în totalitatea
ARTĂ A SENSULUI CODIFICAT ÎN POEZIA BACOVIANĂ ASTFEL de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 908 din 26 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346169_a_347498]
-
și căutării izbăvirii prin inițierea în bine. Pronumele negativ „nimic”, cu sensul de primejdios, închide brusc tentația de a găsi vreo scăpare omului, fără căință, din toată această formă de a exista. Pustiul, care se tot mărea, aduce în sufletul profanului teama de moarte, afectat fiind în cele din urmă chiar unul dintre organele vitale ale trupului, pentru că și natura, cu „noaptea lui amară tăcuse orice cânt”, va suferi în sinestezia amară. Va fi un gust simțit în umbra care îi
ARTĂ A SENSULUI CODIFICAT ÎN POEZIA BACOVIANĂ ASTFEL de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 908 din 26 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346169_a_347498]
-
apăreau vuind eului meu dureri ce îmi voiau înăbușirea, sufocându-mi în imaginar cuvintele, care se zbăteau să procreeze dorul existențial. Ce înseamnă regresivitate a termenului literar și ce poate duce la dureri mai mari ca viața în umbra răutăți profane? Cuvântul, de când și-a marcat existența, a ars umanul dând dureri fără margini, a secat teluricul și s-a întins roditor spre înaltul cerului, coborând cu savoare spre nimicirea entității om. Cuvântul este rodul ideilor noastre și unul dintre cele
ESTETICA ROMANULUI SUPERREALIST de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 908 din 26 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346168_a_347497]
-
dintre cei prezenți, nu a înțeles rostul cuvântului său, robul rostirii elevate geme înroșind cu sângele scrierilor sale slovele, din care picură neîncetat sacra substanță a vieții cărților lui. Le strânge la piept și le udă cu lacrimi cerându-le profanilor înțelegerea cuvenită a mersului ideii ca umbră deusiană nevăzută pe pământ. El este cel care rostește un cuvânt din care se rup două constituente sacre ale vizionarului corupt de legea minunii conceptului. Se înalță vizionarul, ridicându-se cu greu din
ESTETICA ROMANULUI SUPERREALIST de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 908 din 26 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346168_a_347497]
-
nu. Am revenit în liniștea tainică a lumii mele, la masa-mi de lucru, plină de înscrisuri și de cărți ale celor care au fost și a celor de astăzi, care au suferit zâmbind, la fel ca și mine, schismelor profane ale unor semeni fiinzi. Deschid o carte, îmi așez tacticos ochelarii, citesc rânduri și pagini, o închid, deschid o alta, citesc și din ea, meditez asupra unor sintagme, compar idei și mă simt ușurat că în acest spațiu sunt eu
ESTETICA ROMANULUI SUPERREALIST de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 908 din 26 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346168_a_347497]
-
îmbrăcămintea, trăsăturile feței și le face să concorde timpului pe care tot el îl alege ca reprezentativ dorinței sale de viață. Romanul se naște din dorință, o dorință acută a frământărilor interioare ale scriitorului, o introvertire mascată, neînțeleasă de lumea profană. Când două personaje se întâlnesc în acțiunea dorită a unui autor, de fapt, nu doi oameni, ci două entități majore ale timpului joc, ale creațiunii telurice, două malaxoare în care destinele corelează cu maximum de randament ființa nefiindă, creează existența
ESTETICA ROMANULUI SUPERREALIST de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 908 din 26 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346168_a_347497]
-
corelează cu maximum de randament ființa nefiindă, creează existența ireală a tipului om. Romancierul se naște odată cu geneza creației sale și o dezvăluie când aceasta ajunge la maturitatea deplină a facerilor, când din ea se înalță mesaje energetice ale căutărilor profane, în adâncul necunoscut al tainelor. El creează și își dăruiește creația și caută prin ea să se facă înțeles însă mulți se apleacă spre lucrarea lui, vorbesc, nu destăinuie nimic și pleacă vorovind. Romanul se culege din sufletele călătoare, din
ESTETICA ROMANULUI SUPERREALIST de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 908 din 26 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346168_a_347497]
-
și de familie. Unde este celula familială e și gândire, și cerințe mai mari și, atunci, creierul trebuie să producă și să constate cine e devină de viața lor amară și de bolile care le sapă și zdruncină existența. Constatând, profanul abia atunci se unește cu un altul, vorbește și, când nu mai poate se răzvrătește...împotriva cui? Râsul izbucnește din toată puterea înțelepciunii scriitorului și scrie. Degeaba. Profanul nu înțelege că legile sunt făcute de oameni să fie încălcate de
ESTETICA ROMANULUI SUPERREALIST de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 908 din 26 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346168_a_347497]
-
lor amară și de bolile care le sapă și zdruncină existența. Constatând, profanul abia atunci se unește cu un altul, vorbește și, când nu mai poate se răzvrătește...împotriva cui? Râsul izbucnește din toată puterea înțelepciunii scriitorului și scrie. Degeaba. Profanul nu înțelege că legile sunt făcute de oameni să fie încălcate de cei care au puterea. Scriitorul iar râde iar profanul nu înțelege de ce mojicii, cu bani șutiți din buzunarele lor, nu respectă legea. Să fie o greșeală a firii
ESTETICA ROMANULUI SUPERREALIST de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 908 din 26 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346168_a_347497]
-
și, când nu mai poate se răzvrătește...împotriva cui? Râsul izbucnește din toată puterea înțelepciunii scriitorului și scrie. Degeaba. Profanul nu înțelege că legile sunt făcute de oameni să fie încălcate de cei care au puterea. Scriitorul iar râde iar profanul nu înțelege de ce mojicii, cu bani șutiți din buzunarele lor, nu respectă legea. Să fie o greșeală a firii? Să fie o lipsă de înțelegere că toți aceia care au avut norocul și șiretenia de a lua cu japca din
ESTETICA ROMANULUI SUPERREALIST de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 908 din 26 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346168_a_347497]
-
al XXI-lea o dorește, este un joc al mutărilor de destine murdar și ineficient pentru un intelectual, care se pierde într-o lume viciată însă nu lipsit de inteligență, de școală ascunsă a inițierii, purtat și zbenguit în lumea profană, ce îl dorește pentru ideile și sclipirile minții lui perpetue spre gândiri înalte, satisfăcându-le plăcerea. Profanul rumegă materia ce îi cancerizează interiorul și îi urâțește tot ceea ce puterea minții observă la el, fizicul i se sfârșește și moartea latentă
ESTETICA ROMANULUI SUPERREALIST de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 908 din 26 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346168_a_347497]
-
intelectual, care se pierde într-o lume viciată însă nu lipsit de inteligență, de școală ascunsă a inițierii, purtat și zbenguit în lumea profană, ce îl dorește pentru ideile și sclipirile minții lui perpetue spre gândiri înalte, satisfăcându-le plăcerea. Profanul rumegă materia ce îi cancerizează interiorul și îi urâțește tot ceea ce puterea minții observă la el, fizicul i se sfârșește și moartea latentă îi sugrumă zilele; odată mort profanul devine anonim. Literatul tresaltă și se mișcă odată cu ideile ce îl
ESTETICA ROMANULUI SUPERREALIST de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 908 din 26 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346168_a_347497]
-
și sclipirile minții lui perpetue spre gândiri înalte, satisfăcându-le plăcerea. Profanul rumegă materia ce îi cancerizează interiorul și îi urâțește tot ceea ce puterea minții observă la el, fizicul i se sfârșește și moartea latentă îi sugrumă zilele; odată mort profanul devine anonim. Literatul tresaltă și se mișcă odată cu ideile ce îl chinuiesc, purtând în labirintul elevat al imaginației portretele pătate ale lumii înconjurătoare. Aceste imagini îl obosesc și îl supun la munca obositoare de sortare de destine, de caractere, de
ESTETICA ROMANULUI SUPERREALIST de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 908 din 26 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346168_a_347497]
-
ele purtătoare de viitoare greșeli genetice. Dintr-o astfel de teorie romancierul nou a zămislit romanul superrealist. A văzut că nimic nu este important în timpul acesta îndrituit decât mascarada, atunci a apărut durerea sentimentală a literatului și compătimirea dureroasă a profanului. Două dureri, fizică și sentimentală au început să miște din temelii intelectualitatea adevărată și să se întrebe dacă se mai poate continua cu lipsa de durere. Au observat regresivitatea cuvântului martor la aberațiile vorbirii și au început să stopeze schimonosirea
ESTETICA ROMANULUI SUPERREALIST de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 908 din 26 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346168_a_347497]
-
să se întrebe dacă se mai poate continua cu lipsa de durere. Au observat regresivitatea cuvântului martor la aberațiile vorbirii și au început să stopeze schimonosirea termenilor, care continuă să se întindă rugători în plan vizual și auditiv, de către pseudointelectualii profani, legați la ochi de mâna balanței justițiare pentru a nu vedea și nu auzi gemetele puternice ale umbrelor nopților în care trăiesc, urmăriți de jale și dezgust. Din aceste umbre tenebroase se aleg personajele dureroase ale vieții noastre de astăzi
ESTETICA ROMANULUI SUPERREALIST de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 908 din 26 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346168_a_347497]
-
față de realul înțelept al trăirilor, al unei lupte continue față de nedreptate dar și de afirmare și reconsiderare a intelectualului adevărat. Scriitorul superrealist caută să modifice întregul comportament al societății față viață, de cultură, de cuvântul nobil care sugerează, neindicând locul profan al identificării. Romanul se întinde pe pagini și înfiripă momente ale trăirilor neîncetate ale oamenilor adevărați înălțați de către semeni pe trepte superrealiste de viață. Peste noapte, fără remușcări psihosociale, profanul ajunge licențiat, masterat și, de ce nu, doctor în științe, un
ESTETICA ROMANULUI SUPERREALIST de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 908 din 26 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346168_a_347497]
-
viață, de cultură, de cuvântul nobil care sugerează, neindicând locul profan al identificării. Romanul se întinde pe pagini și înfiripă momente ale trăirilor neîncetate ale oamenilor adevărați înălțați de către semeni pe trepte superrealiste de viață. Peste noapte, fără remușcări psihosociale, profanul ajunge licențiat, masterat și, de ce nu, doctor în științe, un super real al bunăvoinței celor din jur însă nu un intelectual. Rămâne un obscur cu toate diplomele lui reale, pătate de rugina minții, care îi împrăștie praful înecăcios al delirului
ESTETICA ROMANULUI SUPERREALIST de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 908 din 26 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346168_a_347497]
-
saloanele Junimii Spiritele ard în ziduri, Aprind candela luminii Într-o lume de reziduuri. Sfărâmând în jur muțenii Plâns de clopote slăbite Cheamă oastea la vecernii, Of, ce vremuri răvășite... Tineri fără de canoane Se opresc din ritmul vieții Și-nfruntând priviri profane Sting sărutul tinereții. Plopii fără soț suspină Martori la atâta vrajă, Ascunziș de nelumină Fac iubirilor de strajă. Sufletu-mi furat de gânduri Fără veste înflorește... Amintiri se-aprind în ruguri, Oameni, locuri de poveste. Referință Bibliografică: Iașul - file de
IAŞUL – FILE DE POVESTE de ANGELINA NĂDEJDE în ediţia nr. 1905 din 19 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368970_a_370299]
-
cumpăna de ani - uitat de vreme Îmi amintesc de toamnele trecute Trăirile din cartea cu poeme Ce așteptau iubire și virtute Rememorez porniri sentimentale Un gest firesc de zbatere umană În căutarea flăcării bengale Să ard pe rug o operă profană Am așteptat, și-aud cum bate vântul, Un stih cioplit pe-o coală-ngălbenită Căci mi-am permis să deslușec descântul Când reaprind iubirea adormită Imgini în extaz sosesc în trombă Când construiesc castele de iubire Bătăia unei inimi - ceas cu
AM AŞTEPTAT de VIRGIL CIUCĂ în ediţia nr. 1824 din 29 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370822_a_372151]
-
să-și aroge paternitate ideii : „Procesul cunoașterii este mai degrabă un proces al punerii întrebărilor decât un proces al găsirii răspunsurilor.” Punctum! „Zbor căzut între aripi” este o carte care potrivește în același puzlle al paginilor idei creștine și idei profane. O Carte în care limitele umane sunt ridicate, prin cunoașterea de sine, la apoteoza Înălțării, a drumului în Lumină. „Da, omul este un zbor căzut între aripi dar numai în tendința lui de a fi independent față de Dumnezeu. El este
ZBOR CAZUT INTRE ARIPI de MELANIA CUC în ediţia nr. 214 din 02 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/370847_a_372176]
-
care nu lenevește în turnul său de fildeș, el își folosește capacitatea, tot mai rară, de-a sintetiza stări și percepte, pentru a-și stabili propria-i dimensiune umană, creativă. Cu incursiuni în incunabile apstolice și în altele din lirica profană, autorul se situează într-un univers special, particular, din care privește sfera ridicării prin propria sa putere, apoi, prin omenire, el privește spre Cer. Cerul său, - spațiu al zburătorilor cu aripi adevărate și nu de hârtie. După peste două sute de
ZBOR CAZUT INTRE ARIPI de MELANIA CUC în ediţia nr. 214 din 02 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/370847_a_372176]
-
puterile mele. (AUTORUL) **3. ANTOANETA RĂDOI - DE LA VRANCEA (București) - MINUNI PRIN MAICA DOMNULUI LA LETCA-NOUĂ (proză teosofică) Pledoaria pentru icoane a Antoanetei Rădoi - de la Vrancea, ea-însăși beneficiara minunilor sfintei icoane de la Letca Nouă, este un continuu vârtej de sacru și profan, stările prin care trece autoarea sunt diferite ca structură și intensitate, apropierea de icoana Maicii Domnului reconfirmându-i forța vindecătoare a credinței. În jurul icoanei făcătoare de minuni, s-a putut înfăptui minunata creștere materială și spirituală a întregii comunități de la
NOI APARIȚII EDITORIALE ARMONII CULTURALE – DECEMBRIE 2016 de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 2166 din 05 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370739_a_372068]
-
larg, în lanul de zefiri!// Să stăm așa, fragili, descătușați,/ Eu, rezemat într-un toiag de crin,/ Tu, goală, jos, în lanul de zefiri,/ Sub buza cerului albastru și senin.”( Lanul de zefiri). În alte poeme, ipostazierea femeii atinge note profane, conotațiile simbolice reflectând aici, senzațiile erotice, trăite de eul creator: „ De pe trotuarul din/ față,/ femeia îmi face cu mâna,/ semn,/ sub bluza-i de sticlă, sâni/ se răsfață,/ vor să fugă-afar’/ din sutien.”(Scumpă...) Femeia este un izvor nesecat de
PUIU RĂDUCAN SAU CĂUTAREA FEMEII DIN VIS DE PROFESOR DR. MIHAELA RĂDULESCU de ION I. PĂRĂIANU în ediţia nr. 1515 din 23 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/371013_a_372342]
-
Tine Doamne iar/ voi veșnici netulburat/ purtând urma zăbalei/ lumii/ din care am evadat”. „Trăiește darurile luminii” - aureolează culorile curcubeului într-un gingaș diafan joc: „în roșul răsăritului”... un îndemn la iubirea universală, eternă: „fratele meu întru iubire/ Te du...”. „Profana” Elena Armenescu își recunoaște credința la modul simplu dar sublim: „Mi-am fost străină ca un oarecare/ până să te aflu Doamne/ În adorare”. În „Rătăcirile” - ne reamintește că „Puterea omenirii nu e blândă!” - iar în „Hartă a tainelor” se
O POEZIE A CĂUTĂRII FIINŢEI de LOLA NOJA în ediţia nr. 1811 din 16 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369889_a_371218]
-
forme sociale și care a determinat sentimentul puternic al conștiinței colective. El a văzut religia ca o forță care a apărut la începutul societății, de-a lungul timpului a devenit mai organizată, oferind o creștere a diviziunii între sacru și profan. Cu toate acestea, Durkheim credea că religia a devenit cu timpul din ce în ce mai puțin importantă, fiind înlocuită treptat de știință, dar, cu toată pierderea importanței, ea încă stă la baza societății și în ciuda forțelor alternative nu a fost creat nici un înlocuitor
SOLIDARITATEA de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 1266 din 19 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/370441_a_371770]