628 matches
-
pentru medic sau psiholog. Am desprins în sensul acesta câteva aspecte principale, după cum urmează în continuare. Funcțiile „discursului bolnavului”, respectiv „narațiunea clinică” a acestuia sunt următoarele: a) funcția expresivă de a comunica în exterior, celorlalți, propria sa suferință; b) funcția proiectivă de exteriorizare a suferinței resimțit ca ceva „străin”, „impropriu”; c) funcția de transfer, înrudită cu precedenta, constă în actul de separare sau de desprindere a persoanei de propria sa suferință; d) funcția de catarsis, are semnificația „descărcării tensionale” pe care
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
sau precizarea cunoașterii clinice a bolnavului prin faptul că ne oferă un caracter obiectiv sau de „obiectivare” al tulburărilor psihice observate la pacientul respectiv. Se vor efectua, în sensul acesta, probe de atenție, memorie, gândire etc. Se vor aplica teste proiective de personalitate, scale de evaluare, chestionare, teste de inteligență etc. V) Ancheta socială privind persoana bolnavului poate reprezenta, când este sinceră și serioasă, riguros efectuată, o sursă unică de informații la care nu putem avea acces direct și care ne
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
a unor situații de deficiență de intelect sau a unor stări de deteriorare (leziuni organice cerebrale, demențe etc.), precum și a unor stări defectuale post-procesuale (de regulă post-psihotice). 2) Testele de personalitate vor utiliza fie chestionarele (MMPI, Cattell, Eysenck), fie testele proiective (TAT, Rorschach, testul pomului, testul persoanei umane etc.). 3) Scalele de evaluare reprezintă un mijloc standardizat de evaluare a datelor furnizate de examenul clinic și ele sunt reprezentate prin următoarele: inventare generale de simptomatologie, scale de evaluare pentru bolnavii psihotici
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
pentru a intra într-un mediu nou, necunoscut, care este spitalul. Relația „medic - copil” are un caracter ambiguu, pe care-l putem pune în evidență prin „testele de desen” sau prin „jocul de-a doctorul”. În aceste desene-test cu valoare proiectivă, doctorul se caracterizează prin trei elemente: costum sobru, pălărie, geantă neagră. Ele sunt atributele accesorii ale prestigiului și autorității pe care le incarnează medicul. Aspectul general este de ceremonial, ca o dramatizare a vizitei medicale, în planul reprezentărilor copilului bolnav
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
bolnavului respectiv, care-i modifică personalitatea, concepțiile, conduita, acțiunile și relațiile cu ceilalți și cu lumea în general, așa cum spuneam mai sus. Din punct de vedere psihodinamic, se consideră că în procesul de formare a delirului intervine și un mecanism proiectiv, dar diferit de cel din cazul nevrozelor. De fapt este vorba despre o încărcare a individului cu trăiri ideo-afective cu un conținut incompatibil unor relații concordante dintre bolnav și lume. Aceasta duce la „ruptura” dintre bolnav și realitate, la un
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
problemă de conștiință. Din acest motiv, explicarea mecanismelor contra-reacțiilor are în primul rând un caracter psihanalitic, legat de înțelegerea simbolică a unei „situații conflictuale”. Din punct de vedere psihanalitic, contra-reacția este o atitudine sau mai exact o acțiune de „transfer proiectiv” a propriilor frustrări asupra altei persoane, de regulă din anturajul imediat al bolnavului, sau cu care acesta identifică, din punct de vedere simbolic, persoana sau persoanele care l-au frustrat. În sensul acesta, persoana bolnavului se va situa într-o
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
atât bolnavul, cât și medicul acestuia, în situațiile la care ne referim. Lucrul acesta este necesar, întrucât în cadrul acestei „întâlniri” sunt puse față în față două „personalități”, fiecare trebuind să „joace un rol” special. În acest „scenariu” bolnavul este „persoana proiectivă”, iar medicul este cel care va trebui să favorizeze proiecția pentru a realiza un „transfer pozitiv” din partea bolnavului, cu efect final catartric. Rolul medicului este, de a „converti” suferințele, acuzele subiective ale bolnavului, într-o formă coerentă a unui „tablou
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
ceilalți. Aceste persoane se atașează de alții nu din considerente afective, ci din tendința inconștientă de a-și compensa propriile lor frustrări, carențe afective, stări complexuale, pe care le proiectează asupra celorlalți. În momentul în care conținutul conflictual-nevrotic este descărcat proiectiv asupra celuilalt, persoana cu „probleme psiho-morale” dispare. Dar existența ei va continua în același mod. Este cazul de a face precizările de rigoare, față de discuția de mai sus, în ceea ce privește suferințele psiho-morale și personalitățile psihopatice. Personalitățile psihopatice sunt structuri organizate „caracteriopatic
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
proceselor psihopatologice. Modelele tulburărilor psihopatologice. În cadrul modelelor de organizare ale tulburărilor psihopatologice, distingem urmatoarele forme: tulburarea psihică individuală sau boala psihică; patologia psihică în doi sau de cuplu produsă printr-un mecanism de inducție sugestivă; patologia grupului familial prin transferul proiectiv al situațiilor conflictual-traumatizante asupra unui membru victimizat al familiei; patologia de grup comunitar închis, de tipul grupurilor vulnerabile marginalizate de societate sau auto-segregate din considerente socio-moral-religioase etc. psihozele colective datorate unor stări de criză socială, politică, economică, moral-religioasă, situații catastrofice
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
de culpabilizare colectivă, de factură mitico-magică ce au persistat pe tot parcursul istoriei, au luat în secolul XX aspectele unor proiecții sublimate ale urii colective și ale „luptei de clasă”, în care procesul de deculpabilizare colectivă se realiza prin transferul proiectiv al culpabilității colective asupra unor grupe populaționale „țintă” (evrei, negri, persoane posesoare de avere, intelectuali etc). Ne găsim îm fața unei veritabile stări de Psihoză colectivă, menținută, în special, în societățile cu un regim social-politic de tip totalitar, represiv. Psihozele
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
mod necondiționat, sub aceeași formă. Aceasta face ca întregul grup uman să-și organizeze acțiunile, reacțiile și conduitele după un model unic, general, pe care, odată adoptat, nu-l mai poate abandona. În acest proces un rol esențial revine fenomenelor proiective și contagiunii psihice, în virtutea căreia, toți membrii grupului uman vor adopta sau „copia” în mod automat, ireflexiv, același model de comportament, de gândire, și vor reacționa identic față de motivele declanșatoare ale „crizei”. La baza contagiunii psihice stă procesul de sugestie
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
al ideologiilor. Asistăm la o „întoarcere” la formele mentalității primitive prelogice. În acest caz, totul va fi dominat, în planul gândirii colective, de irațional. Iraționalul, ca model de gândire absurdă, va duce la construcții mitice, fabulative, vaste sisteme de gândire proiectivă de factură „delirant-anomică”, așa cum vom arăta mai departe. Pierderea reperelor valorice are o importanță majoră în geneza modelelor de gândire ilogică, absurdă, specifice psihozelor colective și aceasta reprezintă una dintre cele mai grave aspecte ale crizei sociale. Din cele de
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
descărcare în raport direct cu Inconștientul colectiv, manifestate prin descărcări ale tensiunilor pulsionale acumulate de masele umane, într-o formă negativă de manifestare a potențialului agresiv. Acestea sunt psihozele de violență. Psihozele expansive sunt manifestări psihopatologice colective dominate de tendințele proiective ale grupelor umane către viitor, ca o negare a prezentului. Ele sunt, de regulă, construcții de tipul delirului colectiv, motiv pentru care am preferat să le numim psihoze delirante colective, corespunzător „delirului colectiv” din psihiatrie. Din cele de mai sus
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
absență a identității și de căutarea acesteia. Persoanele care nu au o identitate originară, sau cei care refuză identitatea modelului lor socio-cultural, o proiectează într-un alt mediu cultural: un „mediu al speranțelor” și al „iluziilor” ideale. Este o atitudine proiectivă prin care această categorie de persoane își caută identitatea ca „ideal al Eului” în alt spațiu cultural în care speră sau cred că vor afla siguranță, realizare, protecție, înțelegere, un statut și un rol care le este refuzat în țara
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
ideologic declanșată de filozofi și psihiatri nonconformiști (M. Foucault, A. Laing, D. Cooper, A. Szasz, C. Koupernik). Este vorba despre curentul antipsihiatric. Antipsihiatria nu rezolvă problema conflictului dintre stat, boala psihică și bolnavul mintal, ci operează un act de transfer proiectiv al culpabilității colective a statului și puterii politice, asupra psihiatriei și psihiatrilor. În virtutea noii ideologii nu statul este cel vinovat. Vinovăția aparține psihiatrilor care, în virtutea autorității lor profesionale, au „confiscat puterea politico-socială” și au „inventat boala psihică” în scopul de
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
2000. R.V. Joule; J.L. Beauvois, Tratat de manipulare, Editura Antet, București, 1997. B. Ficeac, Tehnici de manipulare, Editura Nemira, București, 2004. FILENAME \p C:\Carti operare\Tratat de pihopatologie\Tratat de psihopatologie 1 operat.doc PAGE 562 Inconștientul colectiv Eul colectiv actual Anticiparea proiectivă a viitorului Evenimentele trecutului (istoria) Supra-Eul colectiv Inconștientul colectiv (pulsiunile grupului uman) Eul colectiv (grupul social-uman) Perspectiva viitorului ca evoluție Experiența istorică a trecutului Supra-Eul colectiv (idealurile sociale)
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
acestuia. Acest fenomen de emergență se înscrie în cadrul teoretic al acțiunii situaționale din procesul de antrenament. Astfel, activitatea antrenorului pornește inițial, de la un model formal și imaterial. Antrenorul concepe și apoi, organizează acțiunile motrice ale sportivului, care sunt consecutive procesului proiectiv al activității antrenorului. Acestea, pe parcursului procesului de învățare motrică sau de dezvoltare a componentelor aptitudinal-motrice vor genera, în timp, transformări stabile, de durată, în comportamentul motric al sportivilor. Configurarea și reconfigurarea gesturilor motrice ale sportivilor nu se vor limita
ANUAR ŞTIINłIFIC COMPETIłIONAL în domeniul de ştiință - Educație fizică şi Sport by Nicolae Neagu () [Corola-publishinghouse/Science/248_a_789]
-
în plus, și o implicatură conversațională generalizată, inexistentă în cazul lui și (vezi supra, 4.1.2.2). 4.4.2. O altă posibilă diferență între două variante de conectare echivalente logico-semantic este de natură sintactico-semantică și constă în caracterul proiectiv//retroiectiv 14 al conectorilor în cauză: între Deși i-am spús că nu e bine ce face, i-a scris scrisoarea aceea îngrozitoare și I-am spus că nu e bine ce face, totuși i-a scris scrisoarea aceea îngrozitoare
[Corola-publishinghouse/Science/85001_a_85787]
-
devine disponibilă, celei din urmă). 4.4.3. O problemă doar parțial înrudită cu cea de mai sus este cea a caracterului închis//deschis al enunțului-ocurență (± preelaborat structural de către locutor la momentul de început al transmiterii): dacă prezența unui conector proiectiv presupune preelaborarea sintactico-semantică a structurii mesajului, absența acestuia (fie prin poziționarea retroiectivă a unui conector care permite această opțiune, fie prin utilizarea unui conector care nu poate fi decât retroiectiv - cum sunt și, sau, dar, deci etc.) acordă locutorului libertatea
[Corola-publishinghouse/Science/85001_a_85787]
-
Apoi vom pune accentul pe nevoia de susținere a programului arătând modalitatea greoaie de realizare a evidenței de până acum. Pentru a satisface auditoriul putem da exemplul altor servicii (să zicem financiar) care realizează acest lucru deosebit de eficient. În etapa proiectivă putem schița un model minim de program de acțiune în acest sens (dotare, instruire), iar în etapa acțiunii putem propune, pornind de la reglementările în vigoare, ce să se facă pentru a implementa programul respectiv. Urmând un asemenea demers, putem nutri
by Mircea Agabrian [Corola-publishinghouse/Science/1074_a_2582]
-
de "mitilic" asezonată de un "cui de sicriu" și să te descarci cu o sudalmă: mama lor de drogați... 3 martie 2009 Spațiul virtual a devenit deja, de vreo câțiva ani buni, a doua noastră casă. El conține o dimensiune proiectivă, o realitate a imaginației la care în urmă cu ceva timp nu puteam decât visa. Spațiul virtual ne-a completat existența, a dat consistență proiectelor imaginare, a făcut posibilă joaca și căutarea de informații până la epuizarea fizică a internautului. E
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
sunt o oglindă plasată În fața realității - ca În mai vechea metaforă lansată de Stendhal. La un prim nivel de generalizare, jurnalele intime mediază, după părerea cercetătorului citat, Între realitate și ficțiune În cel puțin trei instanțe: 1. În stadiul activităților proiective; 2. În stadiul precizării ideii ori al jocurilor de idei; 3. În stadiul acțiunii propriu-zise. În funcție de aceste trei nivele, obținem trei forme ale implicării În realitate a jurnalului intim. Retorica tradițională se convertește Într-o retorică a adecvării la un
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
autorului. El se proiectează Într-o materialitate care, Înainte de a fi a paginii scrise, e a spiritului. O putem denumi etapa fantasmatică a spiritului creator, oscilând la granița dintre imaginar și realitate - ori, În terminologia lui de Biasi, „studiul activităților proiective”. Imaginarul funcționează asemeni unui spațiu matricial, asemeni unei zone crepusculare, În care formele realului plutesc În derivă, așteptând Întruparea Într-un contur precis. Există aici, așadar, un a fi și un a nu fi apriorice. E, probabil, stadiul cel mai
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
identitatea cronologică și ritmicitatea caracteristice jurnalului. Obligatoria repetiție Nu există jurnale à rebours, pentru că acestea ar Încălca tocmai condiția obligatorie de existență. Din chiar clipa În care abolesc cronologia, ele Își pierd identitatea. Devin altceva: carnete, caiete, memorii. Însăși strategia proiectivă a jurnalului intim presupune un efort constructiv, cumulativ și evolutiv. Să Încercăm să le deslușim, fiecăruia În parte, semnificațiile de adâncime. Efortul constructiv e oarecum implicat În intenționalitatea autorului de a scrie un jurnal. Însemnarea jurnalieră este, de foarte multe
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
aș fi-nvățat/ În tinerețele-mi nebune,/ Și bine de m-aș fi purtat/ Aveam culcuș și mese bune!”9 Un complex care, de foarte multe ori, se transformă În mecanism al inspirației creatoare. În fine, prin eforturi evolutive, strategia proiectivă a jurnalului intim conturează o dramă. Invizibilă În primă instanță. Jurnalul dobândește o entitate și un statut propriu doar prin actul mecanic al scrierii. Identitate pusă În evidență și de felurile În care se pot Încheia jurnalele intime: sfârșitul scurt
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]